{"id":19767,"date":"2014-06-26T11:29:53","date_gmt":"2014-06-26T09:29:53","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19767"},"modified":"2026-01-23T20:57:26","modified_gmt":"2026-01-23T18:57:26","slug":"bunavestire-un-dar-pe-care-l-am-facut-acestei-culturi-spiritul-unei-generatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/bunavestire-un-dar-pe-care-l-am-facut-acestei-culturi-spiritul-unei-generatii\/","title":{"rendered":"\u201eBunavestire, un dar pe care l-am f\u0103cut acestei culturi\u201c. Spiritul unei genera\u0163ii"},"content":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu NICOLAE BREBAN<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

\"Nicolae-Breban_resize\"<\/a><\/p>\n

Eugen Simion:<\/strong> Apropo de Dumnezeu: e\u015fti credincios (credincios-credincios)? N-am uitat c\u0103 e\u015fti fiu de preot din Maramure\u015f, dar mai \u015ftiu c\u0103 nu totdeauna credincio\u015fenia se mo\u015ftene\u015fte. Vorbe\u015fte-mi, te rog, de aceast\u0103 rela\u0163ie ce mi se pare esen\u0163ial\u0103 pentru un creator. Le-am pus aceea\u015fi \u00eentrebare \u015fi lui Augustin Buzura \u015fi lui Virgil T\u0103nase, doi prozatori care ne sunt prieteni. Unul dintre ei are, ca \u015fi tine, r\u0103d\u0103cini \u00een Maramure\u015f (Buzura). A\u015fadar: e\u015fti un spirit religios sau un credincios necredincios (t\u0103g\u0103duitor, oscilant, c\u0103ut\u0103tor, c\u00e2rtitor) cum sunt de regul\u0103 intelectualii? L-ai citit, desigur, pe Cioran \u2013 alt ardelean \u2013 \u015fi \u015ftii ce scrie el \u00een Lacrimi \u015fi sfin\u0163i despre acest subiect. \u015ei el este fiu de preot.<\/p>\n

Nicolae Breban:<\/strong> Nu \u015ftiu dac\u0103 sunt credincios sau nu! Termenul este, de altfel, trebuie s\u0103 accep\u0163i, teribil de confuz. Da, sunt fiu, nepot \u015fi str\u0103-str\u0103-nepot de preo\u0163i nord-ardeleni, in\u015fi ce l-au asistat, \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi ajutat cu slabele lor mijloace pe bietul \u0163\u0103ran \u00een lungile decenii \u015fi secole de ne\u00een\u0163elegere \u015fi umilin\u0163\u0103 social\u0103. Acel \u201evalah puturos\u201c al Imperiului ai c\u0103rui fii nu aveau dreptul s\u0103 ocupe func\u0163ii importante administrative sau politice, buni doar de a da birul \u015fi de a servi drept c\u0103tan\u0103 la \u00eemp\u0103ratul. Aceast\u0103 filia\u0163ie de care sunt m\u00e2ndru nu m-a f\u0103cut, \u00een copil\u0103rie sau tinere\u0163e s\u0103 devin \u201ecredincios\u201c, \u00een sensul ad\u00e2nc \u015fi adev\u0103rat al termenului, dar am avut norocul, \u00een slujbele oficiate \u00een catedralele greco-catolice de c\u0103tre clerici, doctori de Strasbourg, Paris sau Roma, s\u0103 aud fraze, idei \u015fi confesiuni ale unor p\u0103rin\u0163i ai Bisericii, de la Sf\u00e2ntul Augustin, la Sf\u00e2ntul Ioan al Crucii sau Igna\u0163iu de Loyola cu ale sale Exerci\u0163ii spirituale \u015fi s\u0103 asist, copil fermecat, cum eram, la tot ce \u0163intea \u015fi sugera o \u201eie\u015fire din contingent\u201c. Mai ales \u201eritualul\u201c m\u0103 fascina, cel al credin\u0163ei, dar \u015fi al existen\u0163ei, cealalt\u0103, cea spiritual\u0103 \u015fi \u201ededus\u0103\u201c, cu aluzie, se \u00een\u0163elege, la marele \u201evostru\u201c poet, al muntenilor, Ion Barbu.
\n\u00centrebarea despre \u201ecredin\u0163a\u201c cuiva, a unui om public, mai ales, este, ai s\u0103 convii, Eugen, una dintre cele mai intime \u015fi ea se aseam\u0103n\u0103, \u00een gradul ei ridicat de \u201erisc\u201c cu cea despre \u201espaima de moarte\u201c. Despre \u201eEa\u201c, doamna care ne a\u015fteapt\u0103 undeva la nem\u0163i, cum o vedem \u015fi la D\u00fcrer, \u00eentr-o gravur\u0103 ce i-a impresionat enorm pe Dostoievski \u015fi pe Nietzsche, \u201eEa\u201c este un \u201eEl\u201c, un b\u0103rbat! \u2013 am \u00eendr\u0103znit un voluminos eseu, \u00een care i-am f\u0103cut un sus\u0163inut elogiu. \u00cen \u015fcoala maestrului meu, Nietzsche, care, la sf\u00e2r\u015fitul secolului XIX, face insistent elogiul existen\u0163ei, cea \u201ede aici\u201c, or Moartea face parte din ea, din existen\u0163a noastr\u0103 fizic\u0103 \u015fi mental\u0103. O component\u0103 esen\u0163ial\u0103, deoarece, credeam eu \u00een eseul amintit, cam pe la mijlocul vie\u0163ii, c\u00e2nd la mul\u0163i se instaleaz\u0103 rutina \u015fi plictisul ce ne atrofiaz\u0103 \u00eentreaga senza\u0163ie acut\u0103 a viului, Ea apare \u015fi ne red\u0103, cu o d\u0103rnicie pe care pu\u0163ini o \u00een\u0163eleg, emo\u0163ia indescriptibil\u0103 a existen\u0163ei. Prin frica, spaima de Ea, se \u00een\u0163elege, prin darul inexprimabil al unicit\u0103\u0163ii \u015fi al spectaculosului f\u0103r\u0103 margini al existen\u0163ei noastre. Uneori, p\u00e2n\u0103 la limitele unui ciudat tip, form\u0103 de \u201enebunie\u201c, de care s-au f\u0103cut \u201evinovate\u201c nu pu\u0163ine spirite creatoare de \u00eenalt nivel din multe arte \u015fi \u015ftiin\u0163e.
\n\u015etiu, dup\u0103 n\u0103ravul meu epic m-am dep\u0103rtat de \u00eentrebare \u015fi am profitat de \u201etem\u0103\u201c ca s\u0103 spun altceva, ce m\u0103 intereseaz\u0103 cu adev\u0103rat, ceea ce vreau s\u0103 ascund sau, mai \u015ftii, s\u0103 aflu eu \u00eensumi. O spun, de altfel, prin eroii mei \u00een c\u00e2teva texte, eu \u201eaflu\u201c dup\u0103 ceea ce scriu sau descriu, dup\u0103 ceea ce am preten\u0163ia c\u0103 \u201e\u015ftiu\u201c, ca orice scriitor \u201eonorabil\u201c, \u201econsacrat\u201c, d\u00e2ndu-i dreptate lui Croce care ne \u00eenva\u0163\u0103 c\u0103 expresia nu preg\u0103te\u015fte \u015fi nu formeaz\u0103 ideea, ci o premerge. Am scris aproape totdeauna, \u00een momentele esen\u0163iale ale structurilor mele epice \u015fi tipologice, ca s\u0103 \u201eaflu\u201c eu \u00eensumi rezolvarea sau misterul unei situa\u0163ii sau a unui personaj, sufocant pentru mul\u0163i, \u00een sensul atipicit\u0103\u0163ii sale extreme. Sau, mai \u015ftii, aceasta se afl\u0103 \u00een ordinea lucrurilor \u015fi se pare c\u0103 pu\u0163ini lectori, nu mul\u0163i critici din sumedenia ce m-a \u00eenso\u0163it de-a lungul existen\u0163ei mele publice, auctoriale, au tr\u0103it acela\u015fi fenomen. Aceea\u015fi stare, convin, ce pare a se opune francamente logicii curente, modului nostru cotidian de a g\u00e2ndi \u015fi rezolva multe probleme. \u015ei atunci, \u201elogic\u201c, cei care nu m-au \u00een\u0163eles, m-au umplut, autorul care sunt, \u201efiresc\u201c, de ironii, nu rareori de sarcasm, iar c\u00e2nd de partea lor se afla \u015fi puterea, discre\u0163ionar\u0103, comunist\u0103, e\u015fecul textelor mele p\u0103rea asigurat. Dar, atunci ca \u015fi acum, o ciudat\u0103 putere, o extrem de interesant\u0103 r\u0103sucire a \u00eemprejur\u0103rilor a f\u0103cut ca aproape de fiecare dat\u0103 s\u0103 apar\u0103 un \u201eval\u201c care s\u0103-mi salveze \u015fi s\u0103 \u201erecupereze\u201c, \u00een sens valoric, ciudatele mele construc\u0163ii \u015fi viziuni epice \u015fi asta, dac\u0103 vrei, se poate numi noroc, un termen ce apare la sf\u00e2r\u015fitul chestionarului t\u0103u. Se va \u00eent\u00e2mpla asta \u015fi dup\u0103 ce nu voi mai fi, ca prezen\u0163\u0103 fizic\u0103? Mister, marea vam\u0103 a creatorilor, vorbesc de cei care scriu nu numai pentru norme, modele curente, imediate, dar \u015fi afront\u00e2nd timpul \u015fi \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se apropie c\u00e2t mai mult nu numai de societatea \u015fi de stereotipiile ce le stau sub ochi, dar \u015fi de ceea ce numim Istorie, Moral\u0103, Credin\u0163\u0103 \u015fi mai ales de ceea ce numim Fiin\u0163\u0103. Poate \u015fi de ceea ce, \u00eendeob\u015fte, se nume\u015fte Adev\u0103r, de\u015fi aici, \u015ftim, discu\u0163ia este infinit\u0103; dar, pentru a fi scurt, \u00een cazul conceptului de Adev\u0103r, eu sunt un ferm platonician. Cred \u00een separa\u0163ia indiscutabil\u0103 \u00eentre adev\u0103rul etern, imuabil, ce se afl\u0103 \u00een afara contingentului, \u00een acel topos Uranoi, \u015fi cel proiectat \u015fi iluzoriu, reflectat pe pere\u0163ii pe\u015fterii umane, sociale, psihologice, mundane. Un idealist \u00eenr\u0103it, un ucenic m\u0103 definesc, ce mai, de la Parmenide, eleatul, p\u00e2n\u0103 la Nietzsche \u015fi maestrul s\u0103u (ca \u015fi al lui Titu Maiorescu \u015fi Eminescu!), Schopenhauer.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Acum, dup\u0103 ce ne-am l\u0103murit care sunt leg\u0103turile tale cu Dumnezeu, s\u0103 trecem la lucruri mai lume\u015fti. S\u0103 \u00eencepem, de pild\u0103, cu lumea literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 de azi. Cum \u0163i se pare? Am sentimentul c\u0103 nu te r\u0103sfa\u0163\u0103… Nici pe tine, dar nici pe al\u0163ii, de la G. C\u0103linescu \u015fi Arghezi p\u00e2n\u0103 la Preda, Nichita St\u0103nescu, Sorescu, victime, dup\u0103 1990, ale procesului de revizuire moral\u0103 \u015fi estetic\u0103. Nu-mi amintesc prea bine, te-au revizuit bine procurorii morali \u015fi pe tine? Te-au luat la refec, te-au tocat m\u0103runt \u015fi cu nesa\u0163iu colegial? C\u00e2t de corecte au fost \u015fi sunt aceste revizuiri (inevitabile dup\u0103 o schimbare de regim politic) \u015fi c\u00e2t de binef\u0103c\u0103toare sunt ele pentru via\u0163a literar\u0103? Ce zici despre tenorii, procurorii acestui proces care, dup\u0103 p\u0103rerea mea, mai mult a \u00eencurcat dec\u00e2t a descurcat lucrurile? Nu ai impresia c\u0103 revizioni\u015ftii no\u015ftri caut\u0103 nod \u00een papur\u0103 \u00een biografia marilor scriitori \u015fi, \u00een loc de o just\u0103 revizuire critic\u0103 \u2013 a\u015fa cum preconiza, pe drept, E. Lovinescu \u2013 ne-am trezit c\u0103 de dou\u0103 decenii \u015fi ceva nu facem dec\u00e2t s\u0103 ne batem ca orbii \u015fi s\u0103 ne urm\u0103rim ca vardi\u015ftii cu infractorii?<\/p>\n

N.B.:<\/strong> La \u00eenceputul acestei, sau al acestor campanii de a\u015fa-zis\u0103 revizuire, am r\u0103mas uimit, ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd prea bine, apoi m-au iritat \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, le dau nep\u0103s\u0103tor la o parte ca s\u0103-mi pot vedea de ale mele. E o diversiune politico-cultural\u0103, dus\u0103, adesea, cu armele murdare ale politicii de la noi, mai grav e faptul c\u0103 mai tinerele genera\u0163ii nu vor \u00een\u0163elege mare lucru. R\u0103ul s-a f\u0103cut imediat dup\u0103 Revolu\u0163ie, cu manevrarea grosolan\u0103 a manualelor \u015fcolare, fapt ce ne-a amintit, nou\u0103, veteranilor literaturii, de Tezele provizorii ale anului 1948, an cu care a \u00eenceput, de fapt, stalinismul, distrugerea \u015fi calomnierea valorilor \u015fi tradi\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti \u015fi instalarea Securit\u0103\u0163ii \u00een locul justi\u0163iei.
\n\u00cenc\u0103 o dat\u0103, noi, cei care am luptat pentru continuitatea literaturii moderne \u015fi a numelor nobile ce au ilustrat-o, cred c\u0103 va trebui s\u0103 ne continu\u0103m, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, \u00een libertate social\u0103, de data aceasta, misia. Cine ar fi crezut, drag\u0103 Eugen Simion, c\u0103 libertatea se va abate asupra noastr\u0103, a neamului \u015fi a \u015fcolii rom\u00e2ne\u015fti, ca un taifun, ca o tornad\u0103, cre\u00e2nd o z\u0103p\u0103ceal\u0103 grav\u0103 \u00een popula\u0163ie, care \u00eencepe s\u0103-\u015fi piard\u0103 \u00eencrederea \u00een armele democra\u0163iei, \u015fi confuzie \u00een mintea celor tineri. Sau \u00een a celor mai slabi de \u00eenger, am\u0103gi\u0163i, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103, de mode \u015fi criterii aduse din alt\u0103 parte, \u00een\u0163eleg\u00e2nd prost sau oportunistic a\u015fa-zisa revizuire a valorilor. Nu cumva, apropo de vechile cli\u015fee, din ace\u015ftia se va recolta \u00eenc\u0103 o dat\u0103 o triumf\u0103toare, briliant\u0103 genera\u0163ie pierdut\u0103?! Dumnezeu cu ei!<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Dac\u0103 am ajuns la acest subiect, te \u00eentreb: cum judeci cazurile Caraion \u015fi Doina\u015f?, doi poe\u0163i importan\u0163i. Dar pe acela al lui Noica, inculpat, \u015fi el, am remarcat, \u00een ultima vreme? Chiar Gabriel Andreescu \u2013 care a analizat cu o uluitoare meticulozitate aceste cazuri \u015fi a scris o carte remarcabil\u0103 \u2013 chiar el, zic, judec\u0103 aspru pozi\u0163ia lui Noica \u00een regimul comunist. Nu m-a convins \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie. M-a convins \u00een alte cazuri…<\/p>\n

N.B.:<\/strong> \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu manipularea arhivelor Securit\u0103\u0163ii de care vorbe\u015fti, m\u0103 bucur\u0103 ca \u015fi pe tine cartea lui Gabriel Andreescu, spirit lucid, occidental, critic, extrem de obiectiv \u015fi din afara lumii literare care, s-ar p\u0103rea c\u0103 \u015fi-a cam pierdut busola, singurul, de altfel, informat in extenso \u015fi petrec\u00e2nd sute de ore cu dosarele Securit\u0103\u0163ii, din pletora de in\u015fi care s-au repezit precum ulii asupra unor nume care au salvat, da, zic bine, au salvat, cre\u00e2nd oper\u0103 durabil\u0103, memoria culturii \u015fi a tradi\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti \u2013 un Noica, Adrian Marino, Doina\u015f. O alt\u0103 diversiune, sprijinit\u0103 ani la r\u00e2nd de unii dintre colegii no\u015ftri, fo\u015fti amici, care s-au aflat \u00een conducerea acestui CNSAS extrem de dubios, ca s\u0103 nu spun mai mult. O ilustrare, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, dac\u0103 vrei, a Miori\u0163ei, balad\u0103 la care tu \u0163ii, ca \u015fi mine, \u00een care cei doi baci rom\u00e2ni pun la cale, pe \u015foptite \u015fi m\u00e2r\u015fav, omorul bl\u00e2ndului vr\u00e2ncean. \u00cen balad\u0103 e vorba de concupiscen\u0163\u0103, \u00een vremea noastr\u0103 aceea\u015fi fapt\u0103 \u015fi inten\u0163ie vin, mai probabil din str\u0103funduri joase, \u00eenecate \u00een invidie, oportunism \u015fi sterilitate creatoare. De\u015fi m-au lovit \u015fi pe mine, ca \u015fi pe al\u0163i c\u00e2\u0163iva buni scriitori contemporani, eu arunc peste umeri tic\u0103lo\u015fia ce frizeaz\u0103 \u00een fapt ridicolul \u015fi neputin\u0163a, a\u015fa cum am f\u0103cut \u015fi c\u00e2nd partidul comunist \u015fi ziarele sale \u00een frunte cu Sc\u00e2nteia mi-au atacat romanul Bunavestire, un dar pe care l-am f\u0103cut acestei culturi, cu puterile c\u00e2te mi s-au dat.
\nTr\u0103im cumva un nou, viguros proletcultism, sub influen\u0163a corectitudinii politice de tip american? Eu, \u00een orice caz, n-am s\u0103 cad \u00een deriziunea nu pu\u0163inilor care se tem deja de lucruri mai grave, cum ar fi dezmembrarea statului na\u0163ional \u015fi de \u00eenecarea identit\u0103\u0163ii, a limbii \u015fi a istoriei noastre \u00een uria\u015ful cazan al intereselor financiare supracontinentale. \u015ei pentru acest lucru, \u00een ultimele mele texte eu ating problema \u00eenc\u0103 neelucidat\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t de un Dr\u0103ghicescu, R\u0103dulescu-Motru, Iorga, Blaga sau C\u0103linescu, a specificului \u015fi a identit\u0103\u0163ii noastre. Mai rom\u00e2n ca niciodat\u0103 \u015fi m\u00e2ndru de a fi, ca s\u0103 r\u0103spund la chestiunea ta \u00een leg\u0103tur\u0103 cu s\u00e2ngele meu german.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> \u00centrebarea ce urmeaz\u0103 vine de la sine: cum ai primit \u015fi cum judeci azi imput\u0103rile ce \u0163i-au fost aduse de confra\u0163i? Unii te-au ap\u0103rat \u015fi te ap\u0103r\u0103 (m\u0103 num\u0103r printre ei), al\u0163ii te atac\u0103 pe fa\u0163\u0103 sau pe la pe col\u0163uri… Cum ai trecut \u015fi cum treci, \u00een continuare, prin cea\u0163a lat\u0103 \u015fi deas\u0103 a acestor interminabile polemici, h\u0103r\u0163uieli, supozi\u0163ii?… S\u0103 fie aceast\u0103 g\u00e2lceav\u0103 continu\u0103 blestemul ce ne urm\u0103re\u015fte?<\/p>\n

N. B.:<\/strong> Imput\u0103rile ce-mi vin de la confra\u0163i? Cu interes \u015fi nu rareori cu amuzament. Cei care-mi fac critici se leag\u0103, se pare, mai mult de stereotipurile \u015fi m\u0103runtele manii ale omului \u015fi mai pu\u0163in, vai, foarte pu\u0163in, de o analiz\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t pertinent\u0103 \u015fi nuan\u0163at\u0103, chiar \u015fi critic\u0103 a textelor mele. Convin, ele sunt aluvionare \u015fi trebuie s\u0103-mi cer etern scuze pentru h\u0103rnicie, cultur\u0103, orizontul extins asupra c\u00e2torva mari culturi europene, ca \u015fi cultul asiduu al mae\u015ftrilor acestora, unii, ne\u00een\u0163ele\u015fi \u00een profunzime nici la ei acas\u0103, cum a fost cazul cu Dostoievski \u015fi Nietzsche.
\nM\u0103 amuz\u0103 c\u00e2nd sunt asaltat din multe p\u0103r\u0163i de mici, m\u0103runte manii, cum ar fi a\u015fa-zisa mea megalomanie \u2013 ce ar trebui s\u0103 fie vanitatea care-l \u00eenso\u0163e\u015fte pe cel care vrea s\u0103 fie \u015fi s\u0103 par\u0103 mai mult dec\u00e2t este! \u2013 sau de sup\u0103r\u0103torul meu tic de a nu accepta vreo \u00eentrerupere \u00een discursul meu, \u00een fraza mea. E adev\u0103rat, aici sunt german, \u00een\u0163eleg s\u0103-mi duc fraza, care uneori e o scurt\u0103 demonstra\u0163ie sau sus\u0163inere ideatic\u0103, cu argumente \u015fi exemple intuitive \u015fi fac eforturi, de ani de zile, s\u0103-i las \u015fi pe cei din fa\u0163a mea s\u0103-\u015fi duc\u0103 frazele la bun sf\u00e2r\u015fit. Dac\u0103 au ceva de spus. \u0163ii minte, \u00een tinere\u0163ea noastr\u0103, dac\u0103 cineva voia s\u0103 te desfiin\u0163eze, \u00ee\u0163i arunca un nimicitor: \u201eDumneata nu ai nimic de spus!\u201c Dar, ce ciudat, de ce se confund\u0103 omul, viu \u015fi vorb\u0103re\u0163, cu opera sa scris\u0103, de ce i se imput\u0103 omului o meteahn\u0103, cu aerul c\u0103 ea se aplic\u0103 \u015fi operei? De la o vreme am aflat c\u0103 \u015fi unii stimabili colegi, c\u00e2nd m\u0103 atac\u0103, cum au f\u0103cut-o de cur\u00e2nd doi preopinen\u0163i, o fac \u201epe sub m\u00e2n\u0103\u201c, ca s\u0103 zic a\u015fa; doi fo\u015fti amici, sub cupola Ateneului rom\u00e2n, scuz\u00e2ndu-se c\u0103 ei nu-mi cople\u015fesc, de fapt, opera mea, cu fel de fel de insanit\u0103\u0163i \u015fi semi-calomnii adesea grosolane, ci doar \u201epersoana\u201c! Oare nu cumva o fac pentru c\u0103 nu le d\u0103 m\u00e2na s\u0103 se ating\u0103 de textele mele, unde le-ar trebui o alt\u0103 cunoa\u015ftere literar\u0103, mai larg\u0103, mai profund\u0103, o alt\u0103 putere de analiz\u0103, o cu totul alt\u0103 radicalitate ce ar \u0163ine de o minim\u0103 demnitate uman\u0103?! Dumnezeu \u015fi cu ace\u015ftia!<\/p>\n

E.S.:<\/strong> De ce rom\u00e2nii nu se \u00een\u0163eleg \u00eentre ei? De ce confra\u0163ii no\u015ftri (unii dintre ei) consider\u0103 c\u0103 spiritul na\u0163ional este un concept anacronic \u015fi c\u0103 a vorbi azi de el, \u00een plin europeism, reprezint\u0103 o expresie a conservatorismului, o fug\u0103 din prostmodernitate, o dovad\u0103 de reac\u0163ionarism ideologic \u015fi moral?! C\u00e2nd, dup\u0103 1990, am \u00eencercat s\u0103 ap\u0103r ideea de autonomie a esteticului (pe urmele lui Maiorescu \u015fi E. Lovinescu), am fost insultat \u015fi marginalizat. \u00cen locul autonomiei esteticului, Monica Lovinescu a propus conceptul de est-estetic\u0103 necesar, dup\u0103 ea, \u00eentr-o epoc\u0103 de tranzi\u0163ie. Ce p\u0103rere ai despre aceste schimb\u0103ri de optic\u0103 \u015fi de concepte?<\/p>\n

N.B.:<\/strong> Cu o variant\u0103 a autonomiei esteticului noi am luptat, arunc\u00e2nd totul \u00een joc, genera\u0163ia noastr\u0103, care a fost , \u00een fapt, o ampl\u0103 mi\u015fcare na\u0163ional\u0103, dezorient\u00e2nd politicul \u015fi a creat, sunt convins, un curent puternic de cultur\u0103 dar \u015fi de idea\u0163ie, prinz\u00e2nd c\u00e2teva promo\u0163ii de scriitori \u015fi o multitudine de opere \u015fi de personalit\u0103\u0163i ce vor r\u0103m\u00e2ne, sunt convins, neegalate nici pe departe azi, dup\u0103 decenii \u015fi \u00een deplin\u0103 libertate social\u0103. Dar o anume, a\u015f zice, etern\u0103 \u201eautonomie a esteticului\u201c, adic\u0103 un refuz ferm al ingerin\u0163ei oric\u0103rei morale \u00een opera de crea\u0163ie, literar\u0103, artistic\u0103 \u015fi chiar \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u00eemi r\u0103m\u00e2ne un reper, un criteriu inflexibil \u00een fa\u0163a nu import\u0103 c\u0103ror presiuni politice sau mode, ca \u015fi \u00een fa\u0163a altor \u015fi at\u00e2tor mentalit\u0103\u0163i, mai mult-sau mai pu\u0163in opresive, care se abat asupra noastr\u0103, a creatorilor reali, din varii orizonturi sau din profundul nebulos al firii umane:
\n\u201eDe te-ating, s\u0103 feri \u00een laturi,
\nDe hulesc, s\u0103 taci din gur\u0103;
\nCe mai vrei cu-a tale sfaturi,
\nDe cuno\u015fti a lor m\u0103sur\u0103?\u201c<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Ai reputa\u0163ia unui om dificil, Nicolae Breban. Spune-mi, c\u00e2t de dificil e\u015fti? Ce crezi despre prietenie? Barthes scrie undeva c\u0103 i-au reu\u015fit, \u00een via\u0163\u0103, mai bine prieteniile dec\u00e2t ideile? \u0163ie ce \u0163i-a reu\u015fit mai mult? Cum vezi \u015fi cum judeci, la 80 de ani, destinul t\u0103u scriitoricesc \u015fi existen\u0163ial? C\u0103 to\u0163i dorim, cum zice Malraux, parafraz\u00e2ndu-l pe Rabelais, s\u0103 d\u0103m existen\u0163ei noastre un destin. Sau, mai exact, s\u0103 facem din ea un destin \u015fi din experien\u0163\u0103 o con\u015ftiin\u0163\u0103… Cum vezi, din interior, aceste determin\u0103ri \u00een care intr\u0103, vrem, nu vrem, \u015fi no\u0163iunea de nenoroc? Nenorocul nostru de care vorbesc, cu obstina\u0163ie, memoriali\u015ftii no\u015ftri, de la Miron Costin la Cioran. Cum stai cu aceste fatalit\u0103\u0163i metafizice?
\nN.B.:<\/strong> De amicitia… m\u0103 \u00eentrebi? Vaste sujet! Da, continui s\u0103 cred \u00een \u201eprietenia b\u0103rb\u0103teasc\u0103\u201c, mo\u015ftenit\u0103, pare-mi-se de la greci, \u201edin epoca loc tragic\u0103\u201c precum ar spune Nietzsche. Dar, \u00een ce m\u0103 prive\u015fte, molipsindu-m\u0103 \u00een tinere\u0163ile mele studioase, \u00eenecat \u00een c\u0103r\u0163i \u015fi de la nem\u0163ii romantici, poe\u0163i, prozatori, filozofi \u015fi muzican\u0163i de geniu, cre\u00e2nd dup\u0103 anticii greci poate cea mai mare \u015fcoal\u0103 de g\u00e2ndire \u015fi de crea\u0163ie postrenascentist\u0103. Prietenia m-a \u015fi salvat, \u00een anii labirintici \u015fi cam dezorienta\u0163i ai deceniului al treilea al existen\u0163ei mele, c\u00e2nd \u201ecredeam \u015fi nu credeam\u201c, speriat \u015fi aproape z\u0103p\u0103cit eu \u00eensumi de impetuozitatea orgolioas\u0103 a temelor \u015fi modelelor pe care mi le propuneam. Prietenia oarecum salvatoare cu cei c\u00e2\u0163iva excelen\u0163i poe\u0163i ce m-au primit atunci \u00een intimitatea ideilor \u015fi pasiunilor lor, un Florin Mugur, Cezar Baltag sau Nichita St\u0103nescu. Dar, moralist cum am devenit vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, uz\u00e2nd cam prea insistent de recuzita ampl\u0103 a instrumentarului marii proze, trebuie s\u0103 constat c\u0103 de prietenie, cu marile \u015fi indiscutabilele ei atuuri, se leag\u0103 \u015fi tr\u0103darea. Clipa teribil\u0103, ceasul sau anul c\u00e2nd un prieten te p\u0103r\u0103se\u015fte, \u015fi rareori o face discret; adeseori, bietul de el se \u00eempiedec\u0103 \u00een bandajele invizibile \u015fi scr\u00e2\u015fninde ale resentimentului \u015fi pentru c\u0103 o ad\u00e2nc\u0103 insatisfac\u0163ie sau furie existen\u0163ial\u0103 \u00eel atinge, el \u00ee\u015fi vars\u0103 n\u0103duful… o, nu, nu pe tine, ci pe umbra ta \u015fi a leg\u0103turii pe care a\u0163i avut-o, \u00eencerc\u00e2nd dac\u0103 nu s\u0103 o distrug\u0103, s-o maculeze. Aproape reinvent\u00e2ndu-te, at\u00e2rn\u00e2nd de umbra ta brelocul nu pu\u0163inelor b\u0103nuieli murdare \u015fi pofte, alt\u0103dat\u0103, nem\u0103rturisite. \u015ei pentru prima oar\u0103 \u00een istoria fr\u0103\u0163iei voastre splendide, privindu-te, nu \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi \u00een ochi, ci prin gaura cheii! \u015ei vr\u00e2nd s\u0103rmanul s\u0103 te coboare \u00een ochii celorlal\u0163i \u015fi ai timpului, coboar\u0103 el \u00eensu\u015fi, cam de-a-nd\u0103r\u0103telea \u015fi ni\u0163elu\u015f bezmetic, uit\u00e2nd uneori s\u0103-\u015fi \u015ftearg\u0103 de la gur\u0103 un fel de zeam\u0103 roz-bombon, fals s\u00e2nger\u00e2nd\u0103, a neputin\u0163ei sale momentane \u015fi acaparatoare sau, mai \u015ftii, efect al unei invidii ciudate. Sau al unei revolte morale, zice el. Poate singura revolt\u0103 a propriei sale existen\u0163e.
\nOricum, te asigur, nu voi c\u0103dea \u00een capcana nu \u015ftiu c\u0103rui moralist francez care ne avertiza s\u0103 \u00eent\u00e2mpin\u0103m cu o anume pruden\u0163\u0103 orice fel de prietenie, ea put\u00e2nd cu u\u015furin\u0163\u0103 ascunde un viitor inamic. Nu, vitalitatea mea, pu\u0163in cam debordant\u0103, conced, se exprim\u0103, cu siguran\u0163\u0103, \u015fi \u00eentr-o anume naivitate tonic\u0103 ce a\u015fteapt\u0103 \u00eenc\u0103 \u015fi e preg\u0103tit\u0103 s\u0103 \u00eent\u00e2mpine un viitor prieten sau, ceea ce e mai dificil, s\u0103 sus\u0163in\u0103, s\u0103 \u00eentre\u0163in\u0103 flac\u0103ra unei rare prietenii existente \u015fi care dureaz\u0103. \u00cen ciuda timpului \u015fi a\u015f zice, nu rareori, \u00een ciuda noastr\u0103.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Scopul ei este s\u0103 afle lumea cine suntem \u00een realitate \u015fi ce s\u0103 a\u015ftepte, dac\u0103 mai au r\u0103bdare s\u0103 a\u015ftepte, de la noi, genera\u0163ia \u201960. Dac\u0103 nu, vorba cunoscutei anecdote, nu… A\u015fadar: te-am auzit de multe ori vorbind \u015fi ai scris, tot de multe ori, despre r\u0103d\u0103cina ta nem\u0163easc\u0103. Cu insisten\u0163\u0103 chiar, cu orgoliu (a nu se confunda orgoliul cu vanitatea), cu o not\u0103 polemic\u0103, dac\u0103 pot zice. Parc\u0103 vrei s\u0103 te deta\u015fezi de Miticii valahi care, \u015ftim din I.L. Caragiale, vorbesc mult, tr\u0103nc\u0103nesc, sunt oameni de vorbe, le place s\u0103 petreac\u0103 \u015fi s\u0103 nu fac\u0103 nimic. Cel pu\u0163in aceasta este optica unora (mul\u0163i transilv\u0103neni) despre Mitic\u0103, valahul, care \u2013 trebuie s\u0103 spun \u2013 mie \u00eemi place \u015fi g\u0103sesc c\u0103 este nedrept\u0103\u0163it, m\u0103 \u00een\u0163elegi… Te chestionez, dar, acum, la sf\u00e2r\u015fit, pe tine, mare prozator rom\u00e2n, ce crezi despre rom\u00e2nitatea din care, totu\u015fi, faci parte (dovad\u0103 este c\u0103 scrii \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u015fi, dup\u0103 cum bine \u015ftii, literatura este o crea\u0163ie a limbii!) \u015fi ce \u015fanse dai na\u0163iei noastre \u00een istorie \u015fi, evident, \u00een cultura european\u0103? Unii colegi de-ai no\u015ftri sugereaz\u0103 c\u0103 este mai bine s\u0103 ne mut\u0103m \u00een alt\u0103 limb\u0103. Dup\u0103 ei, rom\u00e2na \u00eenchide, nu deschide spiritul. C\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri, te afli la Paris. Cum se vede de acolo aceast\u0103 dilem\u0103 a scriitorului rom\u00e2n interna\u0163ionalist, globalist enrag\u00e9, dornic de recunoa\u015fterea umanit\u0103\u0163ii, complexat \u2013 vizibil \u2013 de condi\u0163ia lui de rom\u00e2n? La mul\u0163i ani, Nicolae Breban!<\/p>\n

N.B.:<\/strong> \u015eansa pe care o dau culturii noastre na\u0163ionale? Enorm\u0103. Splendid\u0103, iscat\u0103 din matricea unui popor clocotind de energia at\u00e2tor etnii care-l compun, sub hlamida unui singur idiom, unul din cele mai vechi \u015fi mai nobile ale continentului. Dar \u015fi animat, sunt convins, de \u201edreptatea\u201c sa, cea de fiin\u0163\u0103 \u015fi de istorie. Nu, nu vrem s\u0103 ne r\u0103zbun\u0103m pe uluitoarele umilin\u0163e \u015fi nedrept\u0103\u0163i pe care le-au suferit antecesorii no\u015ftri din toate cele trei sau patru mari provincii rom\u00e2ne\u015fti, includem \u015fi Basarabia, aici, se \u00een\u0163elege, \u0163ara lui \u015etefan! Nu, noi, \u00eempreun\u0103 cu heraldul nostru, poetul na\u0163ional Mihai Eminescu, s\u0103-i fie numele alduit, binecuv\u00e2ntat, cum zicem noi nord-ardelenii, noi vrem s\u0103 fim \u00een sf\u00e2r\u015fit \u00eempreun\u0103 \u015fi respecta\u0163i \u00een r\u00e2nd cu na\u0163iile europene. S\u0103 \u00eemplinim cu adev\u0103rat \u015fi plenar, harnici \u015fi m\u00e2ndri ceea ce am n\u0103zuit prin secole \u015fi prin gura at\u00e2tor c\u0103rturari, unii mari boieri \u015fi nu pu\u0163ini vis\u0103tori. Ca \u015fi a at\u00e2tor \u0163\u0103rani, demni \u015fi lucizi mo\u015fneni sau r\u0103ze\u015fi ce au ridicat \u015fi ap\u0103rat ceea ce s-a numit la \u00eenceputul secolului trecut \u201esatul rom\u00e2nesc\u201c, pe care un Goga, Nichifor Crainic sau Blaga l-au sanctificat aproape.
\nDa, s\u0103 ne mut\u0103m, cum ar fi zis iubitul nostru Nichita, dar \u00een limba noastr\u0103 latin\u0103, viguros \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 \u015fi veche, cum o vedem la Arghezi, melancolic\u0103 \u015fi misterioas\u0103, la Blaga, trist\u0103 \u015fi nobil\u0103, la Eminescu, sun\u00e2nd\u0103 ca o muzic\u0103 de o ciudat\u0103 monotonie \u015fi caden\u0163\u0103 nesf\u00e2r\u015fit\u0103, ca la Bacovia. S\u0103 ne mut\u0103m la modul des\u0103v\u00e2r\u015fit, adic\u0103 p\u0103trunz\u00e2nd cu pricepere \u015fi cu sfial\u0103 \u00een intersti\u0163iile ad\u00e2nci, \u00een cutele de geniu ale neamului nostru \u015fi ale firii sale, un neam at\u00e2t de r\u0103bd\u0103tor \u015fi de iluminat prin timp, apt, deci, de o r\u0103bdare iluminat\u0103 pe care mul\u0163i nepricepu\u0163i \u015fi pripi\u0163i s-au gr\u0103bit s-o taxeze drept o deriziune sau chiar o la\u015fitate. Dar din pasivitate sau din la\u015fitate nu se va na\u015fte nicic\u00e2nd un popor lucid de sine, apt de crea\u0163ia cea mai \u00eenalt\u0103 \u00een istorie, arte \u015fi \u015ftiin\u0163e.
\nCe ne lipse\u015fte azi? \u015etiu eu, poate \u00eendr\u0103zneala! O anume violen\u0163\u0103 pe care psihologul Dr\u0103ghicescu crede c\u0103 am cam pierdut-o din armele lupt\u0103torului roman, adic\u0103 cutezan\u0163a \u015fi tenacitatea de a ne ap\u0103ra fruntariile. Locul pe care vie\u0163uim de milenii. S\u0103 fim deci deplin conservatori cu ce am primit, cu ce am mo\u015ftenit \u015fi necru\u0163\u0103tori \u00een aceasta ! Iar dac\u0103 vrem s\u0103 fim expansioni\u015fti, cum au fost imperiile care ne-au lins teritoriile \u015fi care ne-au n\u0103p\u0103dit, nu arareori \u015fi p\u00e2n\u0103 nu demult, s-o facem prin spirit. Prin crea\u0163ie cultural\u0103, neuit\u00e2nd c\u0103 limba noastr\u0103, cea pe care se sprijin\u0103 memoria str\u0103mo\u015filor no\u015ftri, dar \u015fi primele sunete ale eternei noastre copil\u0103rii, limba rom\u00e2n\u0103 va fi scutul \u015fi semnul biruin\u0163ei. \u015ei nu alta!<\/p>\n

Paris, 1 februarie, 2014<\/strong><\/p>\n

*<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Discu\u0163ia noastr\u0103 se opre\u015fte, deocamdat\u0103, aici. Sper s-o putem relua \u00eentr-o zi. \u0163i-am pus c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri \u015fi am multe, altele, s\u0103-\u0163i pun despre romanul rom\u00e2nesc, despre noile genera\u0163ii de scriitori, despre conflictul dintre b\u0103tr\u00e2ni \u015fi tineri, \u00een fine, sunt at\u00e2tea subiecte care agit\u0103 via\u0163a unor scriitori care, iat\u0103, ating o v\u00e2rst\u0103 venerabil\u0103… Cioran scrie undeva c\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea este o ru\u015fine \u015fi, \u00een stilul lui, insult\u0103 nenorocul de a se na\u015fte. \u015ei, \u00een aceast\u0103 logic\u0103 a e\u015fecului, consider\u0103 c\u0103 scrisul este o sinucidere am\u00e2nat\u0103. Paradoxul este c\u0103 moralistul Cioran \u015fi-a am\u00e2nat de at\u00e2tea ori moartea voluntar\u0103 \u00eenc\u00e2t a reu\u015fit s\u0103 scrie peste 3000 de pagini \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u015fi zece c\u0103r\u0163i \u00een limba pe care a adoptat-o \u00een 1947 (franceza). Nu mai pun la socoteal\u0103 coresponden\u0163a lui care este enorm\u0103 \u015fi, de multe ori, esen\u0163ial\u0103 pentru moralismul s\u0103u filosofic. Cioran este un mare epistolier. Un str\u0103lucit epistolier (voca\u0163ia spiritelor singuratice). S\u0103 observ\u0103m c\u0103 nihilismul \u015fi solitudinea se dovedesc a fi, \u00een cazul Cioran, foarte productive…
\n\u00cei repro\u015feaz\u0103 prietenului s\u0103u, Mircea Eliade, c\u0103 scrie prea mult \u015fi are un spirit enciclopedic, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 are supersti\u0163ia amplitudinii. Observ\u0103m, azi, c\u0103 nici Cioran, care are supersti\u0163ia conciziei, n-a stat degeaba… Amintesc de cazul lui pentru c\u0103, mai \u00eenainte, ai vorbit de ambi\u0163ia ta de a face o oper\u0103 \u015fi de faptul c\u0103 nu ai reveria capodoperei (reveria spiritelor sterile). Accept ideea c\u0103 un prozator trebuie s\u0103-\u015fi duc\u0103 la cap\u0103t opera. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 el nu poate s\u0103 lase \u00een urma lui o capodoper\u0103 sau chiar mai multe. Dar, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, sunt de partea ta atunci c\u00e2nd spui c\u0103 rostul pe lume al unui bun prozator este s\u0103-\u015fi urm\u0103reasc\u0103 tema \u015fi s\u0103-\u015fi impun\u0103 ideile epice. Astfel spus, un prozator trebuie s\u0103 tind\u0103 s\u0103 creeze o \u0163ar\u0103 imaginar\u0103 (o lume, \u015fi tipologie specific\u0103) al c\u0103rei proprietar unic este. Nu-\u0163i plac sau, m\u0103 rog, nu-i urmezi pe fragmentari\u015fti, pe autorii de schi\u0163e, momente etc. Aici ne desp\u0103r\u0163im… \u00centr-o literatur\u0103, nuveli\u015ftii, fragmentari\u015ftii, povestitorii au locul \u015fi rolul lor. \u015ei, desigur, farmecul lor care nu poate fi m\u0103surat cu acela al romancierului… Fiecare cu darurile lui… C\u00e2nd \u00eei citesc povestirile lui Cehov nu m\u0103 g\u00e2ndesc la Dostoievski, iar c\u00e2nd citesc Moartea lui Ivan Ilici (o capodoper\u0103!) n-o compar nici un moment cu R\u0103zboi \u015fi pace… S\u0103 c\u0103dem de acord, \u00eempreun\u0103 cu Voltaire, c\u0103 orice gen literar este bun, afar\u0103 de cel plicticos… Printre genurile literare includ \u015fi genul diaristic f\u0103r\u0103 s\u0103-i dau \u00eens\u0103 dreptate lui Eugen Ionescu care, prin anii \u201930, zicea c\u0103 jurnalul intim poate \u00eenlocui romanul \u015fi c\u0103, \u00een genere, este superior romanului sau oric\u0103rui alt gen literar.
\nRevin la genera\u0163ia \u201960 (genera\u0163ia noastr\u0103) care s-a r\u0103rit considerabil \u015fi este considerat\u0103 de unii contemporani o genera\u0163ie expirat\u0103. S-au f\u0103cut liste \u00een acest sens. Am scris, \u00eemi amintesc, mai demult un articol despre acest subiect cu titlul urm\u0103tor: Pleac\u0103 dinozaurii, sosesc tinerii rinoceri, cu ideea c\u0103, dac\u0103 sunt alunga\u0163i, extermina\u0163i dinozaurii \u015fi, \u00een locul lor, apar, n\u0103valnic \u015fi r\u0103zbun\u0103tori, rinocerii, jungla vie\u0163ii literare nu va deveni, fatal, mai atractiv\u0103. Nu \u015ftiu ce efect a avut interven\u0163ia mea, dar ideea c\u0103 trebuie alunga\u0163i de pe scena culturii \u201eb\u0103tr\u00e2nii\u201d pentru c\u0103 sunt b\u0103tr\u00e2ni mi se pare \u015fi azi cu totul primitiv\u0103, ca s\u0103 nu spun altfel… ?i chiar dac\u0103 n-au trecut la purificarea biologic\u0103, mai tinerii no\u015ftri confra\u0163i (m\u0103 g\u00e2ndesc la \u201eoptzeci\u015fti\u201d) s-au n\u0103pustit pe \u201egenera\u0163ia \u201960\u201d… \u015ei nu numai ei. Nichita St\u0103nescu \u015fi Marin Sorescu \u2013 ca s\u0103 m\u0103 refer numai la ei \u2013 le bareaz\u0103 calea spre glorie. Din fericire, opera lor rezist\u0103. M\u0103 bucur c\u0103 nu \u0163i-ai pierdut speran\u0163a \u015fi nu intri \u00een corul celor care cred c\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 nu are nicio \u015fans\u0103, dec\u00e2t aceea de a-\u015fi pl\u00e2nge nefericirea, complexele, resentimentele, marginalitatea etc… Cred \u015fi eu, ca \u015fi tine, c\u0103 literatura poate fi, \u00een continuare, capabil\u0103 de surprize. Ideea c\u0103 nu suntem cunoscu\u0163i \u00een lume \u2013 \u015fi, dac\u0103 nu suntem cunoscu\u0163i, trebuie ori s\u0103 ne sinucidem, ori s\u0103 \u00eencet\u0103m s\u0103 scriem \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u2013 este inutil\u0103 \u015fi o\u0163ioas\u0103. Ea exprim\u0103 un complex pe care nu-l g\u0103sim la marii scriitori. Cioran, care neag\u0103 orice exist\u0103 \u015fi se pl\u00e2nge mereu de \u201efanatismul valah\u201d \u015fi de \u201eneantul valah\u201d din motive metafizice, laud\u0103, cum \u015ftii, limba rom\u00e2n\u0103… Biblia \u015fi Shakespeare, zice el, sun\u0103 bine \u00een aceast\u0103 limb\u0103 de ciobani \u015fi de c\u0103lug\u0103ri…
\nCum vezi, Nicolae Breban, tr\u0103im printre fenomene. Spor la lucru! Scriitura nu-i numai o sinucidere am\u00e2nat\u0103, poate fi \u015fi o bucurie a spiritului… C\u00e2nd este substan\u0163ial\u0103, poate fi expresia for\u0163ei spirituale a unei na\u0163iuni. Cred cu t\u0103rie c\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 va exista c\u00e2t timp va exista limba rom\u00e2n\u0103 \u015fi un scriitor \u00ee\u015fi poate da m\u0103sura talentului (inclusiv m\u0103sura \u015fi profunzimea universalit\u0103\u0163ii sale) \u00een aceast\u0103 limb\u0103. C\u00e2t despre Rom\u00e2nia, pe care scepticii autohtoni o cred falimentar\u0103, le-a\u015f r\u0103spunde cu vorbele lui Victor Hugo despre Fran\u0163a: de este s\u0103 dispar\u0103, ea trebuie s\u0103 dispar\u0103 precum zeii, prin transfigurare. \u015ei tot cu vorbele lui Victor-Hugo, adaptate la circumstan\u0163ele \u015fi necazurile timpului nostru: Viitorul Rom\u00e2niei nu poate fi dec\u00e2t Europa. O Europ\u0103, bine\u00een\u0163eles, a limbilor, culturilor, na\u0163iunilor.<\/p>\n

15 februarie, Bucure\u015fti, 2014<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu NICOLAE BREBAN   Eugen Simion: Apropo de Dumnezeu: e\u015fti credincios (credincios-credincios)? N-am uitat c\u0103 e\u015fti fiu de preot din Maramure\u015f, dar mai \u015ftiu c\u0103 nu totdeauna credincio\u015fenia se mo\u015ftene\u015fte. Vorbe\u015fte-mi, te rog, de aceast\u0103 rela\u0163ie ce mi se pare esen\u0163ial\u0103 pentru un creator. Le-am pus aceea\u015fi \u00eentrebare \u015fi lui Augustin… Cite\u0219te mai mult »\u201eBunavestire, un dar pe care l-am f\u0103cut acestei culturi\u201c. Spiritul unei genera\u0163ii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[11582,11524,11581],"class_list":["post-19767","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-convorbiri-nicolae-breban","tag-dialog-cu-nicolae-breban","tag-nicolae-breban-interviu"],"views":2698,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19767","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19767"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19767\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28182,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19767\/revisions\/28182"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19767"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19767"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19767"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}