{"id":19761,"date":"2014-06-26T11:00:29","date_gmt":"2014-06-26T09:00:29","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19761"},"modified":"2014-07-10T11:37:09","modified_gmt":"2014-07-10T09:37:09","slug":"pornind-de-la-asimov-iluzia-cunoasterii-absolute","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pornind-de-la-asimov-iluzia-cunoasterii-absolute\/","title":{"rendered":"Pornind de la Asimov: iluzia cunoa\u015fterii absolute"},"content":{"rendered":"

Visul unei \u201eteorii unificate\u201d, definitive a relațiilor internaționale, o teorie care să explice limpede natura universului internațional \u015fi care, mai ales, să poată prognoza evoluțiile viitoare va b\u00e2ntui multă vreme, poate pentru totdeauna, g\u00e2ndirea umană. Cine nu \u015fi-ar dori să \u015ftie precis ce se va \u00eent\u00e2mpla cu statele, cu societatea, cu indivizii \u00een 5, 10, 100 sau 500 de ani, dacă va fi pace sau război, dacă vom parcurge crize sau instabilitate, dacă va fi ordine sau haos \u00een universul global?<\/strong><\/em><\/p>\n

O astfel de teorie este, desigur, foarte departe de a fi construită. Limitele unei atari \u00eentreprinderi sunt date de vulnerabilitățile \u015fi slăbiciunile \u2013 epistemologice, \u00een principal \u2013 ale \u015ftiințelor sociale \u00een general, cărora le aparține \u015fi ramura, \u00eencă relativ t\u00e2nără, a relațiilor internaționale. Bine\u00eențeles, progrese importante s-au realizat \u00een cercetare \u015fi analiză \u00een traseul academic \u015fi intelectual, dar drumul spre o teorie universal acceptată este foarte lung \u015fi nu se \u015ftie dacă va fi parcurs vreodată p\u00e2nă la capăt. Dar care ar trebui să fie de fapt capătul? \u00cen ce ar consta structura, elementele fundamentale ale unei teorii finale a politicii \u015fi relațiilor internaționale? O teorie care să explice, p\u00e2nă la urmă, baza de plecare \u00een demersul de a \u00eențelege \u00een mod absolut de ce se \u00eent\u00e2mplă lucrurile \u00een acest fel \u00een relațiile internaționale, \u00een geopolitică, \u00een diplomație \u015fi război: comportamentul uman \u015fi, mai departe, comportamentul statelor, al imperiilor, al alianțelor, al organizațiilor etc. ce coexistă \u00een acest univers.
\nEu cred că acest lucru nu este posibil, la modul absolut, dec\u00e2t, poate, la nivelul utopiei sau \u00een literatura \u015ftiințifico-fantastică.
\nUn exemplu bun \u00een acest din urmă caz ni-l oferă seria Fundației imaginate de scriitorul Isaac Asimov. Hari Seldon, eroul romanelor din această serie, este un cercetător relativ necunoscut, care propune, la o conferință galactică desfă\u015furată \u00een capitala Trantor a marelui imperiu universal ce cuprindea cvasitotalitatea lumilor galaxiei, o teorie generală de \u00eențelegere a lumii (suntem \u00een plină ficțiune, la zeci de mii de ani \u00een viitor). Ea este, \u00een mod evident, \u015fi o teorie a comportamentului uman, aplicabilă \u00eentr-adevăr doar maselor mari de indivizi, dar care ar putea prognoza cu precizie evoluția imperiului \u015fi a lumilor care \u00eel compun. La data prezentării sale, teoria nu este completă \u015fi trebuie perfecționată, lucru pe care Seldon ține să-l precizeze cu obstinație atunci c\u00e2nd forțele politice conducătoare, \u00een frunte cu \u00cempăratul galaxiei, se interesează imediat de această descoperire uluitoare.
\nInteresul puterii politice \u201egalactice\u201d pentru teoria lui Seldon este u\u015for de \u00eențeles. Dacă o asemenea teorie a universului s-ar afla la \u00eendem\u00e2na guvernului imperial, \u00een frunte cu \u00cempăratul, atunci direcția strategică de guvernare, de control al evoluțiilor politice, strategice \u015fi sociale ar fi clară \u00een sensul prezervării imperiului (aflat oricum \u00eentr-o fază accentuată de declin intern \u015fi turbulențe) \u015fi, bine\u00eențeles, \u00een scopul conservării puterii imperiale. \u015etiind \u00een avans ce urmează să se petreacă, ar putea fi luate exact măsurile necesare pentru consolidarea ordinii imperiale \u015fi chiar pentru sporirea forței sale sau s-ar putea pre\u00eent\u00e2mpina evenimente grave de genul celor care măcinau deja regimul \u015fi ordinea galactică (mi\u015fcări sociale de amploare, crize economice, războaie civile izbucnite \u00een anumite colțuri ale imperiului). Pe de altă parte, dacă o asemenea teorie ar \u00eencăpea pe m\u00e2na du\u015fmanilor imperiului, tot mai mulți \u015fi mai puternici \u00een ultimele milenii, ea s-ar putea transforma \u00eentr-o armă politică totală \u00eempotriva regimului imperial. Mai mult, simpla deconspirare a teoriei la nivelul opiniei publice galactice, să-i spunem, ar constitui un pericol fatal \u00een orice analiză rațională: pe de o parte, \u015fi-ar pierde automat din eficacitatea politică \u015fi strategică, pe de altă parte, am avea de-a face cu riscul folosirii sale de către diverse forțe ostile ordinii imperiale. Iată de ce, \u00eencă din debutul romanului, aflăm de interesul stringent legat de păstrarea cu strictețe a secretului cercetării din acest domeniu, un lucru considerat esențial pentru liderul imperiului \u015fi pentru \u00eensu\u015fi Hari Seldon, analistul genial (fie \u015fi din motive de securitate personală).
\nAsimov este destul de parcimonios cu explicarea fundamentelor teoriei lui Seldon. Am putea z\u00e2mbi condescendent la o asemenea afirmație, \u015fi pe bună dreptate; p\u00e2nă la urmă nu este vorba de nimic altceva dec\u00e2t de un roman \u015ftiințifico-fantastic. Teoretic, se poate inventa orice sau se poate demonstra orice. Nimeni nu va suferi de vreo acuzație privind validitatea \u015ftiințifică sau lipsa de legitimitate intelectuală a prezentării coerente a unei teorii definitive, absolute a societății. Dar Asimov este un scriitor inteligent \u015fi atent la logica internă formală a demonstrațiilor sale, chiar \u015fi \u00een ficțiunea de tip S.F. (\u015ftim bine că Asimov a fost \u015fi om de \u015ftiință). Astfel, fie \u00een discursul naratorului deta\u015fat, fie prin vocea eroului principal \u015fi a altor eroi ai romanului, aflăm treptat cam \u00een ce constă o astfel de teorie. Care este structura ei. Care sunt premisele \u015fi ipotezele sale \u015ftiințifice, cum se testează \u015fi se verifică ele \u00een practică sau care este capacitatea sa de prognoză \u015fi predicție. Bine\u00eențeles, aflăm \u015fi care sunt aplicațiile sale \u00een politică \u015fi strategie, dar asupra acestui aspect voi reveni ulterior.
\nIată c\u00e2teva referințe asupra naturii psihoistoriei, numele \u015ftiinței lui Seldon, explicate \u00eensă \u00een Wikipedia (ceea ce arată \u015fi succesul la public al conceptului fictiv care a inspirat baza ideatică a narativului din seria romanelor Fundației): \u201ePsihoistoria este \u015fi numele unei \u015ftiințe de ficțiune din universul trilogiei Fundației lui Isaac Asimov, care a combinat istoria, psihologia \u015fi statistica matematică pentru a crea o \u015ftiință (aproape) exactă a comportamentului unor populații foarte largi, precum cea a Imperiului Galactic. Asimov a folosit analogia cu dinamica gazelor, unde, de\u015fi traiectoria unei particule este foarte greu de prezis, comportamentul masei gazoase poate fi prognozat cu un grad \u00eenalt de acuratețe. Acest concept l-a aplicat apoi la populația fictivului Imperiu Galactic, ce număra miliarde de oameni. Personajul responsabil de creația acestei \u015ftiințe, Hari Seldon, a stabilit două postulate: populația al cărei comportament a fost modelat trebuia să fie suficient de mare \u015fi să nu i se dezvăluie rezultatele aplicațiilor analizelor psihoistorice.\u201d
\nBine\u00eențeles, interesante sunt definițiile sau, mai bine-zis, schițele explicative legate de \u201epsihoistorie\u201d presărate \u015fi intercalate \u00een narativul lui Asimov. A\u015fadar, personajul central Hari Seldon afirmă la un moment dat, coment\u00e2nd cu un colaborator apropiat asupra valorii \u015ftiințifice a psihoistoriei, că \u201e…\u00eentotdeauna intervine intuiția. Dar noi vrem mai mult, nu? Căutăm un procedeu matematic care să ne dea posibilitățile unei anumite evoluții viitoare, \u00een funcție de diverse condiții. Dacă intuiția ar fi suficientă pentru a ne dirija, nu am mai avea deloc nevoie de psihoistorie\u201d.
\nDe asemenea, un discipol al lui Seldon afirma: \u201eam \u00eencredere \u00een principiile psihoistoriei. E o \u015ftiință ciudată. A atins maturitatea printr-un singur om \u2013 Hari Seldon \u2013 \u015fi a pierit odată cu el, pentru că nimeni n-a mai reu\u015fit să-i stăp\u00e2nească ițele complicate. Dar, \u00een această scurtă perioadă, s-a dovedit cel mai puternic instrument de studiere a umanității inventat vreodată. Fără a pretinde anticiparea acțiunii oamenilor la nivel individual, ea a formulat legi precise, capabile de analiză matematică \u015fi de extrapolare, \u00een scopul dirijării \u015fi anticipării acțiunii concertate a grupurilor umane\u201d. Iar la auzul unor asemenea judecăți absolute, un personaj se \u00eentreabă retoric dacă \u201ene aflăm \u00een str\u00e2nsoarea zeiței Necesității Istorice?\u201d, primind prompt răspunsul ilustrativ că ne aflăm, de fapt, \u00een \u201emenghina necesității psihoistorice\u201d (adică a \u015ftiinței sociale perfecte).
\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, de\u015fi am putea continua cu astfel de exemple, mi se pare deosebit de relevantă afirmația din roman că \u201elegile istoriei (psihoistoriei \u2013 n.n.) sunt absolute, aidoma legilor fizicii\u201d, cu toate că ea este oarecum atenuată de notarea posibilității intervenirii unor erori \u015fi variabile, deoarece \u201eoamenii, prin număr \u015fi trăsături, nu sunt la fel ca atomii, \u00een sensul că variațiile individuale at\u00e2rnă mai greu\u201d.
\nLiteratura \u015ftiințifico-fantastică sau filmul S.F. au reprezentat \u015fi reprezintă subiecte interesante de analiză pentru filozofia relațiilor internaționale. Pentru mine, cel puțin, nu e surprinzător să văd \u00een programa unor universități de prestigiu seria Fundației a lui Asimov, ca pretext interesant de cercetare a modului de \u00eențelegere a puterii \u015fi raporturilor de putere, dar \u015fi a valențelor analizei \u00een politica \u015fi relațiile internaționale. Ceea ce interesează, poate, \u00een primul r\u00e2nd, este capacitatea intelectuală de extrapolare, prin narativul ne\u00eencorsetat de prejudecăți \u015fi limite cognitive al S.F.-ului, a tendințelor prezentului \u00eentr-o perspectivă temporală mai \u00eendepărtată. Cu alte cuvinte, cum vor arăta politica, societatea sau ordinea internațională \u00een viitor, pornind de la datele momentului istoric actual. Pe de altă parte, interesează \u015fi viziunea degajată din text sau subtext \u00een legătură cu problemele prezentului, captarea \u00een metafore a unei anumite \u00eențelegeri critice a unor factori politici, sociali, strategici etc. ce țin de dilemele istoriei contemporane a societății, a universului internațional.
\n\u00centr-o recenzie critică destul de bună a unei cărți intitulate sugestiv To seek out new worlds: exploring links between science fiction and world politics (\u00cen căutare de noi lumi: explor\u00e2nd legăturile dintre S.F. \u015fi politica mondială), Graham Slight vorbe\u015fte despre această dualitate \u201e\u00een care S.F.-ul serve\u015fte ca o metaforă a situației actuale a lumii\u201d, față de S.F.-ul privit ca \u201eextrapolare\u201d \u00een semnificațiile descrise mai sus (ar trebui să menționez \u00eensă că Slight \u00eei dă credit Ursulei K. Le Guin pentru introducerea acestei distincții importante \u00een literatura de profil). Exemplele sunt \u00eensă nenumărate, unele foarte cunoscute. O producție de mare succes cinematografic precum BattleStar Galactica sugerează explicit multiplele probleme morale \u015fi politice ale unei lumi atinse la nivel existențial de amenințarea perversă a terorismului (un fel de meditație la provocările lumii post 11 septembrie 2001). Vedem astfel cum amenințarea teroristă obligă adesea la devieri serioase de la cadrele democrației, inclusiv prin interogatorii dure, detenții cu caracter preventiv, dar \u015fi la anumite măsuri operative \u015fi atacuri militare preemtive. Tensiunea dintre libertate \u015fi securitate, dintre etic \u015fi strategic \u2013 at\u00e2t de dezbătută astăzi la nivel filozofic, dar \u015fi politic \u2013 reprezintă un leitmotiv al mesajelor \u015fi narativului serialului Battle Star Galactica, p\u00e2nă spre finalul seriei. Popularul serial TV Star Trek, \u00eentins pe c\u00e2teva decenii bune, atunci c\u00e2nd nu deviază \u00een naivități ficționale mai mult sau mai puțin ridicole, transpune explicit \u00een narativ principii \u015fi concepte ale liberalismului internaționalist american (mo\u015ftenire a wilsonianismului, după pre\u015fedintele Woodrow Wilson), ale excepționalismului american, dar \u015fi ale globalizării \u00een dimensiunea sa pozitivă (uneori \u015fi cu umbrele sale), atunci c\u00e2nd abordează subiecte legate de organizarea democratică a a\u015fa-zisei Federații Unite a Planetelor \u015fi de modul său de operare \u00een relațiile intergalactice, \u00een abordarea altor lumi, a altor societăți. Bine\u00eențeles că \u201eluminata\u201d Federație preferă alianțele strategice \u015fi operaționale cu forțele galactice progresiste \u015fi poartă războaie defensive teribile cu forțe ostile unui anumit concept liberal \u015fi democratic asupra organizării \u015fi securității universului. Uneori, \u00eensă, Federația e obligată să renunțe temporar la principiile la care ține at\u00e2t de mult, atunci c\u00e2nd interesele sale strategice superioare cer acest lucru. E interesant să constatăm că, atunci c\u00e2nd o specie posed\u00e2nd o tehnologie superioară amenință \u00eensă\u015fi integritatea fizică a Federației (sau a reprezentanților săi de pe navele de explorare galactică aflate sub steagul său), ea nu ezită să formeze alianțe defensive cu sisteme profund antidemocratice, cum este de exemplu Imperiul Borg, bazat pe o filozofie politică pur colectivistă \u015fi pe o concepție de-a dreptul tiranică asupra lumii, la care nu se raportează practic dec\u00e2t prin intenția expansionistă de ocupare a noi civilizații \u015fi asimilare rapidă a lor \u00eentr-un sistem \u201ecolectiv\u201d. Este fațeta clasică a realismului \u015fi a realpolitik-ului din relațiile internaționale, extrapolată \u00een S.F., a\u015fa cum, spre exemplu, nici America nu s-a reținut de la \u00eencheierea de alianțe cu sistemul totalitar sovietic, atunci c\u00e2nd imperativul geopolitic a cerut-o, \u00een perioada celui de-al Doilea Război Mondial.
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte Fundația lui Asimov, se poate spune că ideea de \u015ftiință a psihoistoriei reprezintă at\u00e2t o extrapolare \u00een imaginar a unor dezbateri \u015fi căutări specifice \u015ftiințelor sociale din anii \u201950-\u201960 ai secolului trecut, \u00een special \u00een corelație cu statistica \u015fi matematica, culmin\u00e2nd cu moda behavioralismului din acea perioadă, c\u00e2t \u015fi o metaforă legată de potențialul de a atinge \u00een viitorul mai mult sau mai puțin \u00eendepărtat un punct final \u00een dezvoltarea unei \u201e\u015ftiințe sociale integratoare\u201d, \u00een care să fuzioneze partea intrinsec subiectivă din \u015ftiințele sociale \u2013 psihologia, sociologia, politologia, poate \u015fi istoria \u2013 cu partea considerată \u201eobiectivă\u201d a \u015ftiințelor pure (naturale), fizica \u015fi matematica \u00een primul r\u00e2nd. Iată ce scria marele istoric Fernand Braudel (citat extensiv de Wallerstein) despre dezbaterea din \u015ftiințele sociale \u00een anii \u201960 ai secolului trecut pe această temă, pornind de la ideea centrală că \u201easistăm la o criză generală a \u015ftiințelor umane\u201d: \u201eLa nivel practic (…) sper ca \u015ftiințele sociale să \u00eenceteze pentru moment cu argumentările extensive asupra delimitării granițelor dintre ele, ce este \u015fi ce nu este \u015ftiință socială…. Să le lăsăm să \u00eencerce să evidențieze, prin investigațiile lor, elementele (dacă este vorba de elemente) care ar putea să orienteze cercetarea colectivă, temele care ar putea să ne permită ajungerea la o congruență preliminară. Personal, cred că aceste elemente sunt matematizarea, \u00eengustarea cercetării la un spațiu restr\u00e2ns, analiza pe durate lungi de timp (longue dur\u00e9e). Pentru mine există o singură inter\u015ftiință unitară. Dacă cineva \u00eencearcă să mărite istoria cu geografia sau istoria cu \u015ftiințele economice, \u00ee\u015fi pierde timpul. Totul trebuie să fie făcut \u00een acela\u015fi timp. Interdisciplinaritatea este mariajul legal a două discipline \u00eenvecinate… Devotații care fac inter\u015ftiință limit\u00e2ndu-se la \u00eembinarea unei \u015ftiințe cu alta sunt prea prudenți. Morala mea, care ar trebui să prevaleze, este următoarea: haideți să amestecăm laolaltă toate \u015ftiințele sociale, inclusiv pe cele tradiționale.\u201d
\nIntitulată psihoistorie, teoria cu acest nume av\u00e2ndu-l ca fondator pe Hari Seldon constituie, a\u015fadar, o sinteză perfectă \u00eentre istorie, matematică, statistică, sociologie \u015fi psihologie. (Este posibil ca Asimov să nu-l fi citit pe Braudel, dar similitudinile dintre componenta teoretică a povestirii sale S.F. \u015fi viziunea istoricului francez sunt interesante.) Ea reprezintă, astfel, mai mult dec\u00e2t cele (cel puțin) cinci \u015ftiințe adunate la un loc (fără interdisciplinarite, ca \u00een ideea lui Braudel) \u015fi are pretenția de a constitui o nouă \u015ftiință asupra comportamentului uman, care poate explica realitatea cu precizie \u015fi poate prognoza viitorul mulțimilor, al societățiilor \u015fi, măcar implicit, al politicii \u015fi geopoliticii. Se bazează pe ecuații matematice complexe \u015fi o dinamică permanentă de dezvoltare epistemologică a acestora, operațiune \u015ftiințifică sofisticată ce reprezintă coloana vertebrală conceptuală \u015fi practică a unei noi sociologii, a unei noi \u015ftiințe sociale. Ea nu mai are foarte multe filiații cu sociologia clasică, \u00eentruc\u00e2t matematica \u015fi logica pură, statistica perfectă, elimină la maximum posibil variabilele cunoscute ale unei \u015ftiințe sociale tradiționale. Există, desigur, \u015fi vulnerabilități, a\u015fa cum am putut constata \u00een prezentările anterioare, \u00eentruc\u00e2t psihoistoria nu poate fi aplicată indivizilor sau grupurilor umane restr\u00e2nse, ci doar mulțimilor mari, doar maselor. Dar \u015fi aceste limite epistemologice sunt, p\u00e2nă la urmă, parte a naturii \u015ftiințifice a teoriei \u2013 vorbim de legi ale istoriei \u015fi socialului \u00een sensul cel mai strict \u2013, iar puritatea sa, peste care nu se trece datorită matematicii aplicate, are oricum \u00een vedere ansambluri sociale foarte largi.
\nA\u015fa cum spuneam, conceptul lui Asimov poate fi \u00eențeles \u00een sensul unei extrapolări a sinuoasei dezbateri istorice din \u015ftiințele sociale \u2013 care continuă, după cum vom vedea, \u015fi astăzi \u015fi care va continua cu siguranță \u00een viiitor. Problema e legată de visul mai vechi al integrării \u00een \u015ftiințele sociale a ceea ce un mare teoretician, Immanuel Wallerstein, nume\u015fte viziunea newtoniană asupra lumii. Cu alte cuvinte, a\u015fa cum fizica newtoniană a descoperit legi naturale, perfect aplicabile \u00een timp \u015fi spațiu, demonstrabile matematic \u015fi empiric, a\u015fa \u015fi \u015ftiințele sociale trebuie să lucreze la descoperirea de generalizări, de legi sociale clare, fundamentate \u015ftiințific, care să poată să explice societatea, comportamentul uman, politica, oferind bine\u00eențeles, fără abateri, predicții \u015fi prognoze. Simplu spus, să avem un fel de \u015ftiință fizică (naturală) integratoare asupra societății. Astfel, după cum observa Wallerstein, \u201eDeterminismul a fost piesa centrală a mecanicii newtoniene, considerată la r\u00e2ndul ei drept programul \u015ftiințific fundamental, modelul pentru orice alt efort \u015ftiințific… Trioul nomotetic al economiei, \u015ftiințelor politice \u015fi sociologiei a \u00eenceput să se axeze din ce \u00een ce mai mult pe componenta cantitativă, insist\u00e2nd puternic asupra presupoziției unui univers social determinist. Obiectul \u015ftiinței sociale, au reiterat cei din domeniul \u015ftiințelor sociale, este de a discerne legi universale similare celor pe care ei credeau că le-a statuat fizica. Marea problemă cu care s-au confruntat a fost că, \u00een practică, s-au dovedit incapabili să realizeze măcar prognoze pe termen scurt suficient de corecte \u00eenc\u00e2t să merite aplauzele societății… \u015ei atunci au acuzat nivelul lor de competență \u015fi nu modul lor de teoretizare\u201d.
\nDar viziunea deterministă newtoniană a intrat \u00een impas \u00een colosala \u00eencercare de extrapolare epistemologică la domeniul social, iar cauzele acestui blocaj (pe care nu intenționez să le evoc aici pe larg) se regăsesc \u00een \u00eensă\u015fi transgresarea sa de evoluția spectaculoasă a fizicii cuantice, care a pus la \u00eendoială cauzalitatea tradițională \u015fi determinismul imprimat de marea revoluție newtoniană. Am mai vorbit, cu alte ocazii, de principiul incertitudinii dezvoltat de Heisenberg, de teoretizările spectaculoase ale lui Prigogine asupra entropiei, echilibrului \u015fi complexității, desprinse din studiul termodinamicii, care au imprimat constant un dubiu asupra fundamentelor tradiționale ale fizicii newtoniene, dar \u015fi asupra modului său de reflectare \u00een modelele teoretice ale \u015ftiințelor sociale. \u00cen eseul meu introductiv asupra incertitudinii \u015fi g\u00e2ndirii strategice l-am citat pe acela\u015fi Wallerstein (\u015fi simt nevoia să revin), care observa \u00een acest sens cum \u201e…\u00een special \u00een ultimii douăzeci de ani, un mare grup de savanți din sfera \u015ftiințelor naturii a provocat premisele \u015ftiinței newtoniene. Ace\u015fti oameni de \u015ftiință văd viitorul ca intrinsec nedeterminat. Ei văd echilibrul ca excepțional \u015fi susțin că fenomenele materiale se \u00eendepărtează frecvent de starea de echilibru. Ei văd entropia ca duc\u00e2nd la bifurcații care generează noi ordini din haos (de\u015fi impredictibile)… \u015ei exprimă toate aceste perspective \u00een c\u00e2teva slogane de bază: nu certitudine, ci incertitudine ca prezumție epistemologică, nu simplitate, ca produs final al \u015ftiinței, ci mai degrabă explicarea complexității…\u201d \u015ei, mai apăsat, \u201e\u00een loc de certitudini, probabilități; \u00een loc de determinism, haos determinist; \u00een loc de liniaritate, tendința de mi\u015fcare dinspre echilibru spre bifurcație; \u00een loc de dimensiuni integrale, dimensiuni fractale; \u00een locul reversibilității, săgeata timpului\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Visul unei \u201eteorii unificate\u201d, definitive a relațiilor internaționale, o teorie care să explice limpede natura universului internațional \u015fi care, mai ales, să poată prognoza evoluțiile viitoare va b\u00e2ntui multă vreme, poate pentru totdeauna, g\u00e2ndirea umană. Cine nu \u015fi-ar dori să \u015ftie precis ce se va \u00eent\u00e2mpla cu statele, cu societatea, cu indivizii \u00een 5, 10,… Cite\u0219te mai mult »Pornind de la Asimov: iluzia cunoa\u015fterii absolute<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[11576,4094,11575,11578,11577],"class_list":["post-19761","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-asimov","tag-george-cristian-maior","tag-iluzia-cunoasterii","tag-psihoistorie","tag-teoria-lui-seldon"],"views":1580,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19761","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19761"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19761\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19761"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19761"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19761"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}