{"id":1974,"date":"2010-03-24T22:02:22","date_gmt":"2010-03-24T20:02:22","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1974"},"modified":"2010-03-24T22:06:10","modified_gmt":"2010-03-24T20:06:10","slug":"ultimul-marin-sorescu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ultimul-marin-sorescu\/","title":{"rendered":"Ultimul Marin Sorescu"},"content":{"rendered":"

Addenda la Istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Ani la r\u00e2nd, \u00eenainte de 1989, Marin Sorescu a fost pentru multa lume poetul \u201evesnic t\u00e2nar si ferice\u201c. Calatorea des \u00een strainatate, unde \u00eesi vedea tiparite cartile de versuri \u00een limbi de larga circulatie, dar si \u00een limbi exotice, primea premii literare, rom\u00e2nesti si internationale, i se jucau piesele de teatru, cu mare succes, i se consacrau numeroase articole critice si, mai ales, era iubit de public. Iubit cu adevarat, nu aplaudat din politete. Poemele sale din anii ’60, usoare si gratioase, au avut \u00een Rom\u00e2nia succesul pe care cele ale lui Jacques Pr\u00e9vert \u00eel avusesera \u00een Franta. Iar lungul serial \u00een versuri, \u201eLa Lilieci\u201c, \u201edifuzat\u201c \u00een anii ’70, a cucerit cu pitorescul lui rom\u00e2nesc noi cititori. Poetul scria si critica literara, mai inteligent si mai atragator dec\u00e2t multi critici literari, \u00een revista \u201eRamuri\u201c din Craiova, pe care o conducea cu o m\u00e2na delicata, mai mult de la distanta.<\/strong><\/em>
\nDupa 1989, a pierdut mult si vertiginos din capitalul de simpatie de care se bucura. Juc\u00e2nd gresit pe cartea lui Ion Iliescu, care dupa mineriada din 1990 devenise pentru majoritatea intelectualilor inamicul public numarul unu, accept\u00e2nd, apoi, sa fie ministru al Culturii (1993-1995), rol care nu i se potrivea, a oferit adversarilor sai pretexte plauzibile pentru a fi denigrat.
\nCauza reala a ostilitatii care i s-a aratat a fost \u00eensa cu totul alta si anume invidia sumbra, viscerala fata de talentul si inteligenta sa, fata de dezinvoltura, mozartiana, cu care crea \u00een genuri diferite si cucerea publicul, fata de clasicizarea aproape instantanee a textelor scrise de el.
\nPrima\u00a0 lovitura i-au dat-o propriii sai redactori de la revista \u201eRamuri\u201c, care, la \u00eenceputul anului 1991, s-au solidarizat si au trimis o reclamatie \u00eempotriva lui, la conducerea Uniunii Scriitorilor. Ca si memoriul prin care Mihai Eminescu era denuntat ca \u00eentr-o iarna geroasa pusese pe foc, ca sa se \u00eencalzeasca, o mobila veche din inventarul bibliotecii publice din Iasi, aceasta reclamatie va ram\u00e2ne \u00een istoria literaturii ca un document al mobilizarii spiritului prozaic-functionaresc \u00eempotriva unui mare poet:
\n\u201eCatre,
\nSt. Aug. Doinas, presedinte de onoare al U.S.
\nMircea Dinescu, presedinte al U.S.<\/p>\n

Av\u00e2nd \u00een vedere ca activitatea lui Marin Sorescu \u00een cadrul revistei \u201eRamuri\u201c este aproape nula;
\nAv\u00e2nd \u00een vedere ca Marin Sorescu denigreaza marii scriitori de azi (St. Aug. Doinas, Mircea Dinescu, Ana Blandiana, N. Manolescu), refuz\u00e2nd sistematic sa-i publice;
\nAv\u00e2nd \u00een vedere ca denigreaza marii scriitori din exil: Eugen Ionescu, Emil Cioran (\u201eE. Cioran a ajuns ca Ceausescu pe toate gardurile\u201c) si denigreaza U.S. (\u201eUniunea Scriitorilor se va desfiinta; s-o ajutam sa se prabuseasca\u201c);
\nAv\u00e2nd \u00een vedere ca \u00een redactie se poarta dictatorial, socotind redactia si Oltenia ca pe o mosie proprie, devenind o piedica \u00een dezvoltarea spirituala a acestei regiuni;
\n\u00cel recuzam pe Marin Sorescu din functia de redactor sef al revistei \u00abRamuri\u00bb.
\nMentionam ca laureatul Premiului Herder nici nu primeste salariul de la revista noastra, fiind salariat la edit. \u201eScrisul Rom\u00e2nesc\u201c. Mentionam, de asemenea, ca prezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografa, de tehnoredactorul Alin Rosca si de femeia de serviciu.<\/p>\n

Ion Buzera
\nValentin Bazaverde
\nGabriel Chifu
\nRomulus Diaconescu
\nMarius Ghica
\nSabin Gherman
\nIon Lascu
\nGeorge Popescu
\nConstantin Barbu\u201c<\/p>\n

Textul este memorabil prin obtuzitatea sa expresiva. Avem de-a face, practic, cu o colectie de ineptii, imediat sesizabile de cineva care stie ce este literatura. Cum sa fie nula \u201eactivitatea\u201c lui Marin Sorescu la \u201eRamuri\u201c?! \u00censasi prezenta numelui sau pe frontispiciul revistei putea fi considerata o \u201eactivitate\u201c, care merita platita \u00een aur. Cum sa-i fi \u201edenigrat\u201c Marin Sorescu pe \u201emarii scriitori\u201c, c\u00e2nd cronicile sale literare pline de fervoare, adevarate spectacole de inteligenta critica, celebrau, \u00eentr-un mod neconventional, tocmai operele acestor scriitori? \u00cen treacat fie zis, observatia lui Marin Sorescu ca \u201eE. Cioran a ajuns ca Ceausescu pe toate gardurile\u201c era \u00eendreptatita si avea \u00een vedere moda admirarii neconditionate a lui E. Cioran.
\nRizibila, daca nu ar fi \u00eenfricosatoare, este ideea ca Marin Sorescu ar fi devenit o piedica \u00een dezvoltarea spirituala a Olteniei. El, tocmai el, care ridicase regiunea dintr-un anonimat literar ce parea iremediabil! Se mai remarca, \u00een sf\u00e2rsit, grosolania (poate involuntara) din ultimul paragraf, unde se mentioneaza persoanele\u00a0 lipsite de importanta care nu au semnat actul de recuzare a redactorului-sef (cu sensul: numai persoanele lipsite de importanta nu au semnat): \u201eprezentul memoriu n-a fost semnat de dactilografa, de tehnoredactorul Alin Rosca si de femeia de serviciu\u201c. Din perspectiva istorica, \u00een mod paradoxal, tocmai aceste personaje, purtatoare de bun-simt, ni se par azi situate pe o pozitie corecta.
\n\u00cen situatia creata, poetul a fost nevoit sa-si prezinte demisia. Ziarul \u201eAdevarul\u201c a relatat episodul, dar, \u00een replica, i s-a atras atentia ca \u201ebate c\u00e2mpii\u201c. \u00cen scurta vreme, ziarul a revenit, reproduc\u00e2nd in extenso (\u00een nr. 350 din 5 martie 1991) h\u00e2rtia oficiala depusa de Marin Sorescu la Uniunea Scriitorilor:
\n\u201eDupa ce a trecut pe la Uniunea Scriitorilor, pentru a-si depune demisia, domnul Marin Sorescu ne-a vizitat la redactie, \u00eenm\u00e2n\u00e2ndu-ne o copie a documentului. Iata deci ca nu noi am batut c\u00e2mpii…<\/p>\n

Domnului Mircea Dinescu,
\nPresedintele Uniunii Scriitorilor
\nSubsemnatul Marin Sorescu \u00eemi dau demisia:
\n\u2013\u00a0 din functia de redactor sef al revistei \u201eRamuri\u201c
\n\u2013\u00a0 din Uniunea Scriitorilor.
\nMa simt, \u00een plus, uluit de ceea ce se \u00eent\u00e2mpla, umilit. Plec\u00e2nd la cerere de la revista \u201eRamuri\u201c, as preciza ca \u00eenlaturarea mea de la aceasta publicatie era o veche obsesie a fostului pcr. \u00cencercarile energice \u00een acest sens au \u00eenceput \u00eenca din 1981, cu ocazia \u201ecomplotului\u201c Meditatia transcendentala si au continuat, cu puseuri, mai tot timpul, p\u00e2na \u00een anul de groaza 1989, c\u00e2nd, prin octombrie, fusesem practic \u00eenlocuit cu Romulus Diaconescu.
\nSedinta Comitetului director din 21 februarie 1991 m-a descumpanit. Daca o fi exist\u00e2nd si pe lumea cealalta pcr, are acum (acolo sus sau acolo jos) un bun prilej de-a se bucura.
\nMarturisesc, \u00eemi vine greu sa ma despart de vechi prieteni, de Uniunea noastra de creatie, care, chiar \u00een conditiile \u00eengrozitoare din trecut, a aparat, at\u00e2t c\u00e2t se putea, profesionalitatea si statutul de scriitor. Sedinta amintita mi s-a parut ca rimeaza prea bine cu un fenomen periculos, care se petrece astazi \u00een toata tara si anume \u00eenlocuirea specialistilor cu petitionari. Consecintele au si \u00eenceput sa se vada peste tot si ne b\u00e2ntuie ritmic precum cicloanele. Refuz sa cred ca democratia este mai rea dec\u00e2t dictatura. Cea dint\u00e2i trebuie sa aiba pe undeva \u2013 ascunse, si nu le gasim noi, deocamdata \u2013 acele mecanisme care stopeaza incompetenta, veleitarismul. Altfel, la ce bun Revolutia si at\u00e2ta tam-tam?
\nDesigur, nu intentionam sa ram\u00e2n o vecie la \u00abRamuri\u00bb. Sunt foarte nemultumit si de mine. Cu o \u00eencapat\u00e2nare aproape masochista, care m-a costat nervi, sanatate si mii de ore de naveta, fascinat de utopia crearii unor noi valori, am fabricat si eu, vai, la Craiova, niste mici monstri veninosi. Cu Gabriel Chifu, Constantin Barbu, Marius Ghita nu-i bine sa \u00eennoptezi pe drum, sau sa treci ziua printr-o padure. Le urez \u00een continuare o crestere frumoasa.
\nComitetul director a luat \u00een serios, cu o graba suspecta, un memoriu aberant. Eu nu cred, domnule Stefan Augustin Doinas, ca e democratic sa fiu pus la colt, fiindca nu stau tot timpul la Craiova, de redactori care sunt de peste cinci luni si pentru mai mult timp, la Lyon. (Marius Ghica, fost Ghita, c\u00e2nd l-am adus de la Calafat \u00een redactie si Ion Buzera). L-as \u00eentreba si pe prietenul meu, criticul si istoricul literar Nicolae Manolescu: stie c\u00e2te r\u00e2nduri de literatura a scris Valentin Bazaverde?
\nE drept, n-am facut scoala de disidenti de c\u00e2teva luni, care sa-mi dea acum noian de drepturi. Disidenta mea a \u00eenceput cu vreo 25 de ani \u00een urma si se afla \u00een cartile mele.
\nPlec de la Uniunea Scriitorilor si pentru ca am \u00eenteles ca orice pretext e bun pentru \u00eenlaturarea unui redactor sef, care, acum ca si \u00een trecut, refuza sa se alinieze si tocmai declarase la TV ca publicatia \u201eRamuri\u201c va face imposibilul pentru a se mentine exclusiv \u00een sfera esteticului.
\nA fi scriitor pur si simplu \u00eemi este de ajuns.
\nMarin Sorescu\u201c<\/p>\n

Ca ministru, Marin Sorescu a avut de \u00eenfruntat alte contestatii si jigniri, cu care firea sa discreta era incompatibila. Dupa mai putin de doi ani de ministeriat a trebuit sa se retraga, din cauza oboselii morale si a unui cancer\u00a0 care se agrava de la o zi la alta. A murit la 8 decembrie 1996, dupa numai sapte ani de viata traita \u00een libertate.
\nPrins \u00eentr-un v\u00e2rtej de invidii si pasiuni politice, demoralizat, coplesit de boala, a reusit, totusi, \u00een acest scurt interval sa se ocupe de reeditarea operei sale, sa scrie texte noi si sa se manifeste si ca pictor. Cartile publicate la scurta vreme dupa moartea sa \u2013 \u201ePuntea (ultimele)\u201c, Ed. Creuzet, 1997, \u201eScrinteala vremii\u201c, ed. \u00eengrijita de Mihaela Constantinescu Podocea si Virginia Sorescu, Fundatia \u201eMarin Sorescu\u201c, 1997, \u201eJurnal. Romanul calatoriilor\u201c, editie \u00eengrijita de Mihaela Constantinescu si Virginia Sorescu, Bucuresti, Ed. Fundatiei \u201eMarin Sorescu\u201c, 1999, \u201eVersuri inedite\u201c, editie \u00eengrijita, revazuta si adaugita, postfata, note, anexe si bio-bibliografie de George Sorescu, Craiova, Ed. Alma, 2002 \u2013 ni-l \u00eenfatiseaza pe ultimul Marin Sorescu, personaj dramatic, fragil si totusi victorios \u00een lupta cu \u00eemprejurarile.
\nP\u00e2na la urma, Marin Sorescu a \u00eenvins. A \u00eenvins asemenea ciobanului din \u201eMiorita\u201c, transform\u00e2ndu-si suferinta \u00een poezie.
\nDe o frumusete diafana, fara termen de comparatie \u00een literatura rom\u00e2na de data recenta, sunt poeziile din ultimul an de viata, cele mai multe scrise pe patul de spital (si reproduse \u00een volumul \u201ePuntea\u201c).
\nIata, ca un prim exemplu, poemul \u201eScara la cer\u201c, datat 5.XI.1996, \u00een care, din subtirimi si naluciri, din sugestii, din \u00eentelesurile abia sesizabile ale unui z\u00e2mbet trist se construieste drama zguduitoare a despartirii definitive de viata:
\n\u201eUn fir de paianjen\/ At\u00e2rna de tavan,\/ Exact deasupra patului meu.\/\/ \u00cen fiecare zi observ\/ Cum se lasa tot mai jos.\/ Mi se trimite si\/ Scara la cer \u2013 zic,\/ Mi se arunca de sus!\/\/ Desi am slabit \u00eengrozitor de mult,\/ Sunt doar fantoma celui ce am fost,\/ Ma g\u00e2ndesc ca trupul meu\/ Este totusi prea greu\/ Pentru scara asta delicata.\/\/ \u2013 Suflete, ia-o tu \u00eenainte,\/ P\u00e2s! P\u00e2s!\u201c
\nSimplitatea si firescul enunturilor, reprezentarea naiva (ca \u00eentr-o pictura dintr-o biserica ortodoxa) a despartirii sufletului de trup, oralitatea adresarilor \u2013 totul contribuie la crearea impresiei puternice de omenesc al trairii, de autenticitate. Poetul nu ne ofera o retorica a extinctiei, ci ni se arata el \u00eensusi, \u00eentins pe patul de spital. Parca \u00eei auzim respiratia.
\nAdmirabil este folosit stilul aluziv, care l-a facut c\u00e2ndva faimos pe Marin Sorescu. Acest stil \u00eel flateaza pe cititor (fiiind o dovada a faptului ca autorul conteaza pe inteligenta lui) si, \u00een plus, creeaza o complicitate autor-cititor, foarte favorabila comunicarii. C\u00e2nd \u00eesi \u00eendeamna sufletul sa urce primul pe firul de paianjen, fiindca este mai usor, poetul stie ca aceia care \u00eei vor citi poemul vor \u00eentelege imediat despre ce fel de ascensiune este vorba.
\nDin 6.XI.1996 dateaza alt text tulburator, \u201eDurere pura\u201c, \u00een care este schitata, \u00een aceeasi termeni, o dialectica a suferintei:
\n\u201eNu mi-e rau ca sa-mi fie bine,\/ Mi-e rau ca sa-mi fie si mai rau.\/ Ca marea cu valuri verzi \u00eenselatoare,\/ Nici durerii nu-i pot ghici fundul\/\/ Fac scufundari \u00een durerea pura,\/ Esenta de tipat si disperare,\/ Si ma \u00eentorc la suprafata v\u00e2nat\/ Ca un scafandru care si-a piedut\/ Rezervorul de oxigen.\/\/ Ma rog de \u00eemparatul pestilor\/ Sa-mi trimita un rechin de treaba\/ Sa-mi taie calea.\u201c
\nO reminiscenta a copilariei \u2013 convingerea candida ca, daca ti-e rau, nu urmeaza dec\u00e2t sa te faci bine \u2013 este abandonata cu tristete. \u00cen finalul poemului, moartea este din nou evocata aluziv. Oralitatea versului \u201esa-mi trimita un rechin de treaba\u201c, specific soresciana, face ca poemul sa fie \u201esemnat\u201c, astfel \u00eenc\u00e2t, chiar daca nu i-am vedea numele pe coperta cartii, l-am recunoaste imediat pe autor.
\nAproape toate poemele din volumul \u201ePuntea\u201c sunt admirabile, infinit emotionante. Nu exista melodrama \u00een aceste \u00eensemnari dinaintea mortii, exista numai tristete. Nu exista cuvinte mari, exista numai cuvinte simple, din limbajul vietii de fiecare zi. Poetul i se \u00eencredinteaza cititorului, ca unui preot.
\nAlt poem remarcabil, din 9.XI.1996, \u201e\u00cenaintasii\u201c, \u00eenregistreaza momentul \u00een care condamnatul la moarte se g\u00e2ndeste cu un sentiment de solidaritate la cei care au murit \u00eenaintea lui:
\n\u201e\u00cemi sunt dragi \u00eenaintasii\/ \u00cencerc \u00een fata lor\/ Un profund sentiment de admiratie si evlavie,\/ \u00cei iubesc pentru ca au trait,\/ C\u00e2t si pentru faptul ca au murit.\/ Au fost capabili sa moara.\/ Au gasit resurse extraordinare\/ Ca sa se lupte cu noaptea cea vesnica\/ \u00cen chinuri numai de ei stiute.\/ Au \u00eenfruntat-o cu barbatie\/ Si si-au dat obstescul sf\u00e2rsit.\/\/ Acum, c\u00e2nd ma pregatesc sa fiu \u00eenaintas,\/ Sarut cu evlavie umbra \u00eenaintasilor mei.\u201c
\nChiar si c\u00e2nd textele sunt mai degraba proza dec\u00e2t poezie, tot au o pulsatie lirica sesizabila, desi greu analizabila. Si mai au si un comic de situatie, cu totul neasteptat:
\n\u201eArat at\u00e2t de \u00eengrozitor\/ \u00cenc\u00e2t pierd mult timp\/ Consol\u00e2ndu-i pe cei\/ Care vin sa ma vada.\/\/ Tipa, \u00eesi pun m\u00e2inile la ochi,\/ Blestema.\/ \u201eDe ce tocmai tu\u201c, se rastesc la mine.\/ Doamne, unde esti? Tu existi?\/\/ Eu \u00eencerc sa le ridic moralul\/ \u2013 Ei, lasati, nu-i chiar asa cum vi se pare.\/ Saptam\u00e2na trecuta aratam si mai rau\/ Boala e boala, totusi.\/ Face ravagii, unde se \u00eencuiba\/ Si la urma urmei, toti murim\/ Si vorba lui Hamlet \u00abDaca-i acum\/ Nu va fi altadata\u00bb.\u201c (fragment dintr-un poem fara titlu, datat 11.XI.1996).
\nMuribundul \u00eei \u00eencurajeaza pe cei veniti sa-l \u00eencurajeze!
\nCitind cartea, observam, cu o str\u00e2ngere de inima, cum poemele, aproape toate datate, ne duc tot mai aproape de ziua mortii. Cu numai o zi \u00eenainte de a \u00eenchide ochii pentru totdeauna, poetul \u00eenca ne mai tine la curent \u2013 z\u00e2mbind subtire, asa cum a facut toata viata \u2013 cu situatia \u00een care se afla:
\n\u201eZiarele informeaza cititorii\/ Cu oarecare ironie\/ Despre starea mea penibila.\/ Ba c-as fi sub morfina,\/ Ba ca mi-as petrece\/ Ultimele zile la tara.\/ N-am timp sa fac precizari,\/ Sa dau dezmintiri\/ Si n-am nici putere.\/ \u201eStirile despre moartea mea\/ Sunt exagerate\u201c,\/ Spunea Mark Twain\/ Iesit si el dintr-o boala.\/ Oricum, de ce ar trebui\/ Sa-ti fie rusine\/ C\u00e2nd suferi?\/ Nici fiarele\/ Nu se ataca \u00eentre ele\/ La adapatoare.\u201c (Vesti, 7.XII.1996)
\nMarin Sorescu a fost poet p\u00e2na \u00een ultima zi a vietii lui.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Addenda la Istoria literaturii rom\u00e2ne contemporane Ani la r\u00e2nd, \u00eenainte de 1989, Marin Sorescu a fost pentru multa lume poetul \u201evesnic t\u00e2nar si ferice\u201c. Calatorea des \u00een strainatate, unde \u00eesi vedea tiparite cartile de versuri \u00een limbi de larga circulatie, dar si \u00een limbi exotice, primea premii literare, rom\u00e2nesti si internationale, i se jucau piesele… Cite\u0219te mai mult »Ultimul Marin Sorescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1619,1614,1618,1613,1616,1615,1617,1278],"class_list":["post-1974","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-durere-pura","tag-la-lilieci","tag-demisie-marin-sorescu","tag-marin-sorescu","tag-marin-sorescu-ministru-al-culturii","tag-relamatie-impotriva-lui-marin-sorescu","tag-revista-ramuri","tag-uniunea-scriitorilor"],"views":6360,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1974","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1974"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1974\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1974"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1974"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1974"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}