![\"tiff\"](\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/tiff.jpg\")
<\/a><\/p>\n\u00cen ciuda acestor lucruri \u015fi cu toate c\u0103 nu am acoperit \u00eentreg festivalul prin prezen\u0163a mea spontan\u0103 \u015fi prin programul riguros, cel cu cinci filme pe zi, ca \u00een anii anteriori, atmosfera de la TIFF, schimbat\u0103 \u015fi ea pe an ce trece \u015fi pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenaintezi \u00een v\u00e2rst\u0103 (c\u00e2nd mai ai \u015fi obliga\u0163ia de a fi un student ,,impecabil\u201c), reprezint\u0103, de fiecare dat\u0103, un motiv de celebrare intelectual\u0103, dar \u015fi social\u0103. Profund interesat\u0103 de evolu\u0163ia cinemaului rom\u00e2nesc sau, mai bine spus, de evolu\u0163ia regizorilor afla\u0163i la \u00eenceput de drum, mi-am concentrat aproape toat\u0103 aten\u0163ia asupra scurtmetrajelor din cadrul Zilelor Filmului Rom\u00e2nesc, cu g\u00e2ndul c\u0103 poate publicul ar trebui s\u0103 \u015ftie nu doar despre evolu\u0163ia sumar\u0103 a filmului rom\u00e2nesc, ci \u015fi despre \u00eencerc\u0103rile mai mult sau mai pu\u0163in reu\u015fite ale regizorilor care continu\u0103 o anumit\u0103 traiectorie estetic\u0103 \u00een zona noastr\u0103. Trebuie spus c\u0103 dup\u0103 c\u00e2\u0163iva ani de urm\u0103rit filme autohtone, produse fie de c\u0103tre studen\u0163i, fie de c\u0103tre regizori mai ,,consacra\u0163i\u201c, mi-am dat seama c\u0103 cinemaul rom\u00e2nesc are o iconografie care nu a mai fost actualizat\u0103 de mai bine de un deceniu. De regul\u0103, scurtmetrajele se \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul unor nume recognoscibile, nu lipsesc de pe generic un Spahiu, un Adrian Titieni \u00een diverse formule \u015fi ipostaze actorice\u015fti, o c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103 de muzic\u0103 u\u015foar\u0103 sau, cel pu\u0163in, ni\u015fte piese muzicale epuizate\/ epuizante (toat\u0103 \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feala asta atinge punctul culminant cu filmul Selfie, un lungmetraj, ap\u0103rut recent, \u00een care apare o bun\u0103 parte din \u201eextravaganza\u201c bucure\u015ftean\u0103). Abia acum tind s\u0103 cred c\u0103 nu \u00een\u0163eleg reticen\u0163a publicului fa\u0163\u0103 de noul cinema rom\u00e2nesc (care oricum a trecut) \u015fi preferin\u0163ele nostalgice pentru anumite tipuri de pove\u015fti, figuri \u015fi ,,muzici \u015fi faze\u201c care se \u00eenv\u00e2rt \u00een aceea\u015fi spiral\u0103 de vreo 15 ani. Am ajuns \u015fi la concluzia c\u0103 a\u015fa-zisul principiu rom\u00e2nesc de ,,film pentru prieteni\u201c chiar este verosimil, dat fiind faptul c\u0103 majoritatea sunt produse independent \u015fi, prin urmare, comuniunea resurselor se face cu ajutorul prietenilor, dar \u015fi c\u0103, de cele mai multe ori, \u00ee\u015fi creeaz\u0103 o anumit\u0103 imagine care rezoneaz\u0103 doar cu viziunea prieteniilor\u00a0 \u00een cauz\u0103. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 exist\u0103 o delimitare foarte clar\u0103 \u00eentre tipul de scurtmetraj produs de un student \u015fi cel produs de un regizor care deja a debutat cu alte produc\u0163ii \u015fi care, \u00een mare parte, filmeaz\u0103 doar \u00een Bucure\u015fti. Anul acesta, la TIFF, sec\u0163iunea scurtmetrajelor rom\u00e2ne\u015fti a cuprins opt scurtmetraje, alese de c\u0103tre Mihai Chirilov dintr-un num\u0103r (aproximativ) de 80 de scurtmetraje. E greu de spus dac\u0103 selec\u0163ia e just\u0103 sau nu, dar adev\u0103rul e c\u0103 nici m\u0103car o parte dintre cele opt nu se ridic\u0103 la un nivel remarcabil sau select. Despre cele care mi-au atras aten\u0163ia (\u00eentr-un mod pozitiv sau negativ) voi povesti mai jos:
\nCai Putere, \u00een regia lui Daniel Sandu, spune povestea lui Mihai (Adrian Titieni), care, \u00een fiecare toamn\u0103, \u00ee\u015fi mut\u0103 motocicleta cu ajutorul ,,prietenilor\u201c lui p\u00e2n\u0103 la etajul zece. Este genul de scurtmetraj care mizeaz\u0103 foarte mult pe dialog \u015fi pe rela\u0163ionare, pe schimbul de replici dintre personaje merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care ace\u015ftia \u00ee\u015fi paseaz\u0103 unul altuia tot felul de \u201epastile nefericite\u201c \u00een chip de repro\u015furi. Trec\u00e2nd peste imaginea canonic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 de tip ,,pove\u015fti pe scara blocului\u201c, scurtmetrajul \u00ee\u015fi ob\u0163ine umorul din viziunea aproape copil\u0103reasc\u0103 pe care o are Mihai \u015fi, implicit, vecinii lui, despre prietenie, \u00een care \u00een\u0163elesul acestui cuv\u00e2nt \u00eenseamn\u0103, pentru personajul principal, ajutorul necondi\u0163ionat \u00een vederea mut\u0103rii unei motociclete.
\nTrece \u015fi prin perete, \u00een regia lui Radu Jude, c\u00e2\u015ftig\u0103tor al unei men\u0163iuni speciale \u00een cadrul Quinzaine des R\u00e9alisateurs, este o adaptare liber\u0103 dup\u0103 povestirea lui A.P. Cehov, \u00cen magazie. Scurtmetrajul p\u0103streaz\u0103 o alur\u0103 teatralo-comic\u0103 \u00een care, timp de 17 minute, \u00een interiorul unui apartament, feti\u0163a Sofia \u00eencearc\u0103 s\u0103 adoarm\u0103 \u015fi nu reu\u015fe\u015fte din cauza discu\u0163iilor dintre bunicul ei \u015fi \u00eenc\u0103 vreo doi vecini, dintre care cel orb e interpretat de Gabriel Spahiu. Dat fiind faptul c\u0103 \u00een apartamentul vecin, perete-n perete cu ei, murise cineva, discu\u0163iile se \u00eenv\u00e2rt \u00een jurul mor\u0163ii, \u00eengro\u015f\u00e2nd c\u00e2t se poate de tare anumite informa\u0163ii, cre\u00e2ndu-i micu\u0163ei Sofia tot felul de \u201espasme\u201c legate de puterea mortului, care o b\u00e2ntuie \u015fi o fac s\u0103 se \u00eengrijoreze.
\n\u00cen sec\u0163iunea ZFR am reg\u0103sit \u015fi scurtmetrajul Tat\u0103l Nostru, \u00een regia lui Sergiu Lup\u015fe, un film studen\u0163esc care a luat na\u015ftere \u00een cadrul taberei de crea\u0163ie Dramaturgia Cotidianului. Este vorba despre dou\u0103 prostituate care se \u00eent\u00e2lnesc pe marginea drumului \u015fi, set\u00e2ndu-\u015fi privirea \u00eenver\u015funat\u0103 una asupra celuilalte, m\u0103sur\u00e2ndu-se din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare, f\u0103r\u0103 ca noi s\u0103 vedem asta, \u00eencep s\u0103 dezbat\u0103, c\u0103tre sf\u00e2r\u015fitul \u00eent\u00e2lnirii, problema credin\u0163ei. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, filmul discut\u0103 despre stereotipia conform c\u0103reia statutul de prostituat\u0103 permite un spectru larg de alte vicii \u015fi moralit\u0103\u0163i degradante. Filmul mizeaz\u0103 pe o naturale\u0163e foarte bine punctat\u0103 de jocul actoricesc \u015fi de reac\u0163iile celor dou\u0103 personaje \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, nu rateaz\u00e3 secven\u0163a filmat\u0103 de pe bancheta din spate \u2013 dressing-ul specific rom\u00e2nesc.Totu\u015fi, mai trebuie precizat faptul c\u0103 acest scurtmetraj este singurul care a fost creat de studen\u0163i actuali, \u00een ciuda apari\u0163iei finale a lui Adrian Sitaru, care a fost, de fapt, coordonatorul realiz\u0103rii acestui scurtmetraj.
\nKowalski, \u00een regia lui Andrei Cre\u0163ulescu, \u00eentrune\u015fte trei figuri recognoscibile ale \u201eactorului rom\u00e2n de ast\u0103zi\u201c \u015fi le plaseaz\u0103 \u00eentr-un soi de thriller-crime clarobscur, \u00een care nu se \u015ftie despre ce-i vorba exact (\u00een spatele celor de pe ecran), dar unde finalul e servit pe tav\u0103. Nu lipse\u015fte trio-ul perfect, st\u00e2lp de rezisten\u0163\u0103 \u00een iconografia rom\u00e2neasc\u0103, alc\u0103tuit din \u015eerban Pavlu, pe post de ,,v\u0103ru care (chiar) te rezolv\u0103\u201c, Dorian Bogu\u0163\u0103, personajul care vorbe\u015fte \u00een limba rus\u0103 \u015fi cel cu profunzimea popular\u0103, \u015fi Andi Vasluianu, bad-boy-ul de suprafa\u0163\u0103, care se \u201ecumin\u0163e\u015fte\u201c definitiv la vederea st\u0103p\u00e2nului. \u00cen ciuda previzibilit\u0103\u0163ii finalului \u015fi a alegerii de a nu dezv\u0103lui, neap\u0103rat, punctul de plecare al conflictului, ritmul persist\u0103.
\nCirea\u015fa de pe tortul ZFR-ului a fost oferit\u0103 de scurtmetrajul Iuliei Rugin\u0103, S\u0103 mori de dragoste r\u0103nit\u0103, c\u00e2\u015ftig\u0103tor al sec\u0163iunii de scurtmetraj rom\u00e2nesc, foarte greu de plasat \u00eentr-o anumit\u0103 categorie cinematografic\u0103, dincolo de accep\u0163iunea general\u0103 a \u00eentregii echipe, de la regizor p\u00e2n\u0103 la actor, care a descris acest film ca fiind \u201eo mare nebunie\u201c \u015fi cam at\u00e2t. Privind din perspectiva sensibilit\u0103\u0163ii asumate, se poate vorbi despre c\u00e2teva nuan\u0163e camp \u015fi kitsch \u00een scurtmetrajul Iuliei Rugin\u0103, dat fiind faptul c\u0103 ultimele minute se transform\u0103 \u00eentr-un soi de musical \u00een care lumina circular\u0103 a unui reflector o are \u00een vedere \u015fi pe cea care a fost omagiat\u0103, adic\u0103 pe Angela Similea, cobor\u00e2nd agale pe sc\u0103rile unei cl\u0103diri, \u00een timp ce aceasta \u015fi restul cast-ului c\u00e2nt\u0103. Scurtmetrajul abund\u0103 \u00een cli\u015fee asumate, spun\u00e2nd povestea de dragoste a doi tineri care, pasiona\u0163i am\u00e2ndoi (\u00eentr-un mod absurd) de muzica \u015fi de persoana Angelei Similea, vor s\u0103-\u015fi pun\u0103 cap\u0103t zilelor, \u00een urma unei desp\u0103r\u0163iri. \u00centrebat la sesiunea de Questions&Answers de ce a fost selectat acest scurtmetraj \u015fi ce aduce nou \u00een peisajul cinematografic rom\u00e2nesc, Mihai Chirilov nu a r\u0103spuns, dar, probabil c\u0103 readuce sau, mai bine spus, leag\u0103 bine de tot cu o fr\u00e2nghie de metal o melancolie de care ar trebui s\u0103 sc\u0103p\u0103m, c\u00e2t mai cur\u00e2nd.
\nM-a dezam\u00e3git, \u00een schimb, c\u00e2\u015ftig\u0103torul trofeului TIFF, pentru cel mai bun film, Stockholm \u00een regia lui Rodrigo Sorogoyen. F\u0103r\u0103 a \u00een\u0163elege titlul filmului (doar dac\u0103 ne-am referi la a\u015fa-zisul sindrom Stockholm, care ar vrea s\u0103 fie prezent \u00een film, dar este foarte pu\u0163in dezvoltat), filmul de origine spaniol\u0103 se \u00eencadreaz\u0103 perfect \u00een categoria comediu\u0163elor romantice care, spre final, \u00ee\u015fi schimb\u0103 registrul \u015fi se transform\u0103 \u00eentr-o adev\u0103rat\u0103 dram\u0103 al c\u0103rei scop este de a epata printr-un anumit tip de sf\u00e2r\u015fit, aflat \u00een str\u00e2ns\u0103 conexiune cu moartea unuia dintre personaje. \u00cen ciuda subiectului care prinde, \u00eentr-un fel sau altul, la publicul larg \u2013 o fat\u0103 \u00eent\u00e2lne\u015fte un tip, un tip \u00eent\u00e2lne\u015fte o fat\u0103 \u2013, replicile \u015fi conversa\u0163iile purtate (\u015fi nici m\u0103car decupajul cinematografic sau stilul) sunt lipsite de orice form\u0103 \u015fi fond, filmul lu\u00e2nd \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea unei simple telenovele urm\u0103rite de adolescente, \u00een care personajele, \u00een ciuda apari\u0163iei lor filmice, sunt plate \u015fi construite superficial, \u00een vederea ob\u0163inerii finalului respectiv, \u015fi nu \u00een vederea ob\u0163inerii unei \u201epove\u015fti\u201c a unei rela\u0163ii.
\nTrec\u00e2nd peste dezam\u0103girile specifice unui festival de film, unul dintre lungmetrajele din cadrul Zilelor Filmului Rom\u00e2nesc ce mi-a atras aten\u0163ia este Quod Erat Demonstrandum. Este imposibil de spus dac\u0103 existen\u0163a unui astfel de film mai este necesar\u0103 acum (ar fi putut fi acum c\u00e2\u0163iva ani, \u00eenaintea altor filme \u201ecolectoare\u201c de comunism), dar, chiar \u015fi a\u015fa, valoarea lui st\u0103 \u00een re\u0163inerea fireasc\u0103 fa\u0163\u0103 de reconstituirea mediului personajelor. Spre deosebire de alte filme rom\u00e2ne\u015fti cu povestea plasat\u0103 \u00een comunism, acesta adopt\u0103 un alt tip de registru, parc\u0103 mai pu\u0163in burlesque \u015fi, uneori, mai pu\u0163in grosier, merg\u00e2nd, mai degrab\u0103, spre un soi de obiectivitate, vizibil\u0103 nu doar prin intermediul film\u0103rii \u00een alb \u015fi negru, ci \u015fi printr-un ritm autohton care nu are nicio leg\u0103tur\u0103 cu ghirlandele \u015fi buclele comuniste at\u00e2t de mult folosite \u00een peisajul cinematografic.
\nPentru c\u0103 am privit TIFF-ul ca pe un fel de c\u0103utare a unui film bun \u015fi pentru c\u0103 nu l-am g\u0103sit (m\u0103 refer la filmele pe care am apucat s\u0103 le v\u0103d), pot spune c\u0103 filmul de la \u00eenchiderea festivalului, Boyhood, \u00een regia lui Richard Linklater, cred c\u0103 a fost cea mai bun\u0103 variant\u0103 \u015fi decizie, dat fiind faptul c\u0103 este un fel de proiect cinematografic la care regizorul a lucrat sau, mai bine spus, filmat timp de 12 ani. Boyhood ia \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea unui Bildungsroman al unui b\u0103ie\u0163el \u00een v\u00e2rst\u0103 de \u015fase ani, urm\u0103rindu-l pe acesta cum trece prin toate etapele vie\u0163ii \u015fi pun\u00e2nd \u00een scen\u0103, adic\u0103 film\u00e2nd timp de 12 ani, aceea\u015fi actori. De\u015fi filmul nu este un documentar, acesta ac\u0163ioneaz\u0103 ca o capsul\u0103 a explor\u0103rii copil\u0103riei \u015fi adolescen\u0163ei personajului principial, Mason (Ellar Coltrane), \u00een care procedeul specific nu este cel de a revizita familia odat\u0103 la c\u00e2\u0163iva ani, ci de a surprinde cu subtilitate schimb\u0103rile din via\u0163a protagonistului, f\u0103r\u0103 aten\u0163ion\u0103ri venite din partea creatorului s\u0103u \u015fi f\u0103r\u0103 delimit\u0103ri brute \u00eentre perioadele care surprind, \u00een umbr\u0103, trecerea timpului. Mai trebuie men\u0163ionat faptul c\u0103 Boyhood\u00a0 reflect\u0103, prin excelen\u0163\u0103, cinemaul independent al lui Linklater, \u00een care termenul de ,,independent\u201c nu are nicio leg\u0103tur\u0103 cu partea economico-material\u0103, ci, mai degrab\u0103, cu independen\u0163a unui anumit tip de discurs \u015fi privire asupra vie\u0163ii americane, \u00een care visul american persist\u0103, dar gonflarea acestei lumi mizeaz\u0103 pe o regenerare a unui ligament dintre realitate \u015fi aspectele mai pu\u0163in extravagante.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Exist\u0103 o foarte mare probabilitate ca cea de-a XIII-a edi\u0163ie a Festivalului Interna\u0163ional de Film Transilvania, care a avut loc \u00een perioada 30 mai \u2013 8 iunie la Cluj, s\u0103-mi fi l\u0103sat impresia unei crize \u00een materie de filme care s\u0103-mi plac\u0103 \u015fi, de asemenea, ni\u015fte dezam\u0103giri personale \u00een ceea ce prive\u015fte premiile acordate. \u00cen… Cite\u0219te mai mult »Impresii despre TIFF sau \u00een c\u0103utarea unui film \u201ebun\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[],"class_list":["post-19716","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media"],"views":1208,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19716","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19716"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19716\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28160,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19716\/revisions\/28160"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19716"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19716"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19716"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}