{"id":19701,"date":"2014-06-19T11:37:19","date_gmt":"2014-06-19T09:37:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19701"},"modified":"2026-01-23T20:56:10","modified_gmt":"2026-01-23T18:56:10","slug":"cannes-2014-a-plouat-cu-printese-croitori-de-lux-politicieni-pictori-sportivi-muzicieni","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cannes-2014-a-plouat-cu-printese-croitori-de-lux-politicieni-pictori-sportivi-muzicieni\/","title":{"rendered":"Cannes 2014. A plouat cu prin\u0163ese, croitori de lux, politicieni, pictori, sportivi, muzicieni"},"content":{"rendered":"

M\u0103 a\u015fteptam ca unele dintre comentariile criticilor francezi, odat\u0103 ajun\u015fi la ceasul bilan\u0163ului, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 selec\u0163ia 2014 prea cuminte, prea potolit\u0103, prea \u201elisse\u201d, altfel spus, lipsit\u0103 de filme care s\u0103 \u00eei irite pe unii \u00een m\u0103sura \u00een care \u00eei catapulteaz\u0103 \u00een al nou\u0103lea cer pe al\u0163ii \u2013 a se citi pe snobii de serviciu. Pe cei care nu concep un festival-rege cum este Cannes-ul f\u0103r\u0103 teribilismele \u00eent\u00e2rziate ale lui L\u00e9os Carax din Holly Motors, f\u0103r\u0103 pelteaua amorurilor lesby filmat\u0103 \u201enumai \u00een planuri str\u00e2nse\u201d (mare g\u0103selni\u0163\u0103!) numit\u0103 La Vie d\u2019Ad\u00e8le.<\/strong> <\/em><\/p>\n

\"cannes<\/a><\/p>\n

Dar, \u00eenainte de a intra \u00een miezul acestei edi\u0163ii, una peste alta bun\u0103, ceea ce nu este pu\u0163in lucru, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 nici anul trecut nu a fost unul secetos, \u00eenainte de a lua la bani m\u0103run\u0163i palmaresul, \u015fi el unul echilibrat, ceea ce iar\u0103\u015fi nu este de colo, teama de pre\u015fedinta Jane Campion, b\u0103nuit\u0103 de feminism, func\u0163ion\u00e2nd de la bun \u00eenceput, \u00eenainte de toate, \u00een aceste prime pagini a\u015f vrea s\u0103 atrag aten\u0163ia asupra unui fenomen c\u0103ruia i-a fost destinat un loc neobi\u015fnuit \u00een arhitectura Cannes-ului, luat \u00een globalitatea sa: selec\u0163ia oficial\u0103, neoficial\u0103, hors-competition, proiec\u0163ii surpriz\u0103 etc. Este vorba de abunden\u0163a peliculelor biografice (mai mult sau mai pu\u0163in circumscrise categoriei numite biopic) sau inspirate de cazuri judiciare, \u201edin fapte reale\u201d, cum aveau grij\u0103 autorii s\u0103 men\u0163ioneze pe generic. A plouat cu prin\u0163ese celebre, croitori de lux, pictori, muzicieni, sportivi, staruri, oameni politici cu identitate afi\u015fat\u0103 din capul locului, \u00eenc\u00e2t, pentru prima oar\u0103, mi-am pus \u00eentrebarea: oare chiar a disp\u0103rut sau s-a estompat apetitul realit\u0103\u0163ii sau aceasta din urm\u0103 nu mai este at\u00e2t de seduc\u0103toare? Ceva trebuie s\u0103 fie la mijloc, dac\u0103 o manifestare precum Cannes-ul, cu cea mai mare extindere a posibilit\u0103\u0163ilor de a culege din produc\u0163ia mondial\u0103, ne-a cople\u015fit acum cu at\u00e2tea trimiteri biografice.
\nS-ar putea s\u0103 nu fie str\u0103in\u0103 o anumit\u0103 predispozi\u0163ie tentacular\u0103 a festivalului, alimentat\u0103 \u00een ani, de a \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa totul, de a-\u015fi deschide u\u015file chiar \u015fi celor de dragul c\u0103rora, f\u0103r\u0103 nicio \u00eendoial\u0103, nu moare. De aici \u015fi paradoxul numit Cannes, a c\u0103rui exigen\u0163\u0103 \u00ee\u015fi d\u0103 m\u00e2na cu banalitatea. Este o tendin\u0163\u0103 pe care festivalul pare s\u0103 nu o mai poat\u0103 controla, a\u015fa cum \u00eei scap\u0103 \u015fi uria\u015fa ma\u015fin\u0103rie mediatic\u0103, un corp supradimensionat de peste 4.000 de ziari\u015fti (anul acesta num\u0103rul acredit\u0103rilor a crescut cu 10%) care se calc\u0103 \u00een picioare, unii dintre ei, cei cu badge-uri modeste, nemaiapuc\u00e2nd s\u0103 intre la proiec\u0163ii, drept care transmit copiind din multele reviste cu edi\u0163ii zilnice din perioada festivalului.
\nCele dou\u0103 s\u0103li de pres\u0103, cu mai pu\u0163in de o sut\u0103 de locuri puse cap la cap, sunt ridicol de ne\u00eenc\u0103p\u0103toare, spa\u0163iul consacrat ziari\u015ftilor fiind redus de-a lungul anilor nu neap\u0103rat din lipsa banilor, ci mai degrab\u0103 din cauza asaltului unor puteri financiare c\u0103rora Palatul actual cu greu le poate face fa\u0163\u0103. Cine vrea s\u0103 vad\u0103 filme \u015fi s\u0103 asiste, imediat, \u015fi la conferin\u0163e de pres\u0103, precum subsemnata, nu va g\u0103si niciodat\u0103 un loc\u015for unde s\u0103-\u015fi pun\u0103 notebook-ul, dec\u00e2t dac\u0103 s-a acomodat cu scrisul st\u00e2nd pe sc\u0103ri. Cu toat\u0103 dragostea \u015fi imensa stim\u0103 pentru Gilles Jacob, pre\u015fedintele care \u015fi-a luat r\u0103mas bun, omul c\u0103ruia Cannes-ul \u00eei datoreaz\u0103 enorm (vom mai vorbi despre asta), nu putem s\u0103 nu sper\u0103m c\u0103 cel care \u00eei va lua locul, Pierre Lescure, fostul director de la Canal+, va avea \u00een vedere \u015fi acest am\u0103nunt.
\nDar s\u0103 ne \u00eentoarcem la filme. Pelicula de deschidere nu este, de obicei, neap\u0103rat una nepieritoare \u00een memoria festivalului. De cele mai multe ori nici nu apar\u0163ine selec\u0163iei, ceea ce i se cere fiind, cu deosebire, spectaculozitatea, str\u0103lucirea, plonjarea \u00een visare. Cu mici excep\u0163ii, ea face, ce mai tura-vura, oficiul cupei de \u015fampanie oferite \u00een chip de bun venit. A\u015fa a fost Marele Gatsby anul trecut, acesta a fost rolul lui Grace de Monaco de data aceasta. Sincer vorbind, autorul, Olivier Dahan, se bucur\u0103 de o meritat\u0103 pres\u0103 bun\u0103, dup\u0103 ce La Vie en rose a adus Fran\u0163ei un Oscar pentru interpretare dob\u00e2ndit de Marion Cotillard, lansat\u0103 pe orbita interna\u0163ional\u0103 de atunci. Din p\u0103cate, norocul purtat de umbra tutelar\u0103 a lui Edith Piaf nu s-a repetat cu fostul star hollywoodian, devenit\u0103 prin\u0163esa Grace. Poate c\u0103 un biopic clasic, o biografie urm\u0103rit\u0103 \u00een diferitele ei etape, de la ascensiunea cuviincioasei americance de familie bun\u0103 la statutul blondei glaciale perfecte, preferata lui Hitchcock, \u015fi de aici la c\u0103s\u0103toria de basm cu prin\u0163ul minusculului Monaco, Rainier, ar fi fost mai cinstit\u0103 dec\u00e2t scenariul cu preten\u0163ii de dubl\u0103 \u00eennobilare a eroinei. Personajul man\u0103 cereasc\u0103 al revistelor glossy este v\u0103zut de Arash Amel (scenarist) \u015fi de Olivier Dahan ca o fiin\u0163\u0103 nelini\u015ftit\u0103, sufocat\u0103 de rigorile Palatului, chit c\u0103 le face fa\u0163\u0103 cu gra\u0163ie, t\u00e2njind dup\u0103 via\u0163a l\u0103sat\u0103 \u00een urm\u0103. Propunerea lui Hitchcock de a reveni la Hollywood, m\u0103car pentru un singur rol, cel din Marnie, \u00eei d\u0103 via\u0163a peste cap. Ca s\u0103 nu mai vorbim de sosirea lui Hitch \u00een persoan\u0103, moment de un comic ap\u0103sat, mai ales c\u00e2nd cineastul este sf\u0103tuit cum s\u0103 i se adreseze Alte\u0163ei Sale Serenissime, p\u00e2n\u0103 mai ieri o actri\u0163\u0103 c\u0103reia \u00eei poruncea pe platou. \u00cen chip de recompens\u0103 pentru neconsolabila ei renun\u0163are, autorii \u00eei ticluiesc prin\u0163esei o \u00eenfruntare cu nici mai mult, nici mai pu\u0163in dec\u00e2t cu generalul de Gaulle. Invitat la un bal de caritate, c\u0103pc\u0103unul care pusese g\u00e2nd r\u0103u paradisului fiscal Monaco se las\u0103 \u00eembl\u00e2nzit de frumoasa prin\u0163es\u0103 a\u015fternut\u0103 pe mari fapte politice. Ba \u00ee\u015fi atrage \u015fi un nume din partea ilustrului b\u0103rbat care arunc\u0103 sc\u0103p\u0103r\u0103toarea defini\u0163ie American Aphrodite. Dac\u0103 punem la socoteal\u0103 \u015fi fasonul de chelner al lui Rainier, un Tim Roth mai prost distribuit ca oric\u00e2nd, grotescul devine deplin, \u00een ciuda eforturilor unei Nicole Kidman diafan\u0103 \u015fi cu un cap mai \u00eenalt\u0103 dec\u00e2t to\u0163i.
\nCum ziceam, o pelicul\u0103 de deschidere. Dar Saint Laurent? Un film care a reprezentat Fran\u0163a, \u00een selec\u0163ia oficial\u0103, mai mult, \u00een competi\u0163ie. Un film al unui cineast destul de bine v\u0103zut, Bertrand Bonello, prezent la Cannes \u00een 2001 cu Le Pornographe \u015fi, dup\u0103 un deceniu, cu L\u2019Apollonide \u2013 Souvenirs de la maison close. Motto-ul filmelor sale ar putea fi prima jum\u0103tate a celebrului vers al lui Mallarm\u00e9, \u201eLa chair est triste, h\u00e9las et j\u2019ai lu tous les livres\u201d. \u015ei pentru Yves Saint Laurent, cel din film, carnea este trist\u0103, chestia cu c\u0103r\u0163ile neav\u00e2nd de unde s-o \u015ftim. \u201eM\u0103 intereseaz\u0103 trupul\u201d, spune el, \u201epentru c\u0103 sufletul este ailleurs\u201d. Trupul b\u0103rba\u0163ilor, desigur, de\u015fi a fost, prin excelen\u0163\u0103, designerul care, al\u0103turi de Coco Chanel, a schimbat soarta vestimentar\u0103 a femeilor. Nara\u0163iunea acoper\u0103 doar un deceniu din via\u0163a personajului at\u00e2t de expus prin propria voin\u0163\u0103, dar \u015fi enigmatic (\u201egeniu bipolar \u015fi idiotul satului\u201d, va scrie Lib\u00e9ration), anii 1965-1976, ai definirii crea\u0163iei sale \u015fi totodat\u0103 ai c\u0103ut\u0103rilor de sine, \u00eentr-un deceniu al eliber\u0103rii sexuale. Fragil, impresionant \u015fi nea\u015fteptat de fragil pentru cei care nu l-am cunoscut, Yves Saint Laurent, interpretat de Gaspard Ulliel, trece prin via\u0163\u0103 ca o fantom\u0103, plute\u015fte, parc\u0103 mereu \u00een a\u015fteptarea a ceva. A\u015fa iube\u015fte, a\u015fa creeaz\u0103, neata\u015fat de nimic, \u00een ciuda evidentei practici a drogului, a b\u0103uturii. P\u00e2n\u0103 \u015fi m\u00e2na cu care deseneaz\u0103 se mi\u015fc\u0103 ciudat, ghidat\u0103 de un suflu misterios. \u201eAm creat un monstru\u201d, va spune el la un moment dat, \u201e\u015fi acum m\u0103 lupt cu el\u201d. Cu magnetismul autodistrugerii. Nu-l vedem, dar p\u00e2nde\u015fte de undeva. Poate fi spaima de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e. Ea poart\u0103 chipul de acum buh\u0103it al actorului Helmut Berger, splendoarea din C\u0103derea zeilor, din care vedem c\u00e2teva scene. Dac\u0103 mai exista vreo \u00eendoial\u0103, recursul la Visconti tr\u0103deaz\u0103 atrac\u0163ia decaden\u0163ei. Elegan\u0163a \u015fi melancolia acestui film haute couture de aici se trag.
\nC\u00e2t\u0103 deosebire de grobianul Welcome to New York al lui Abel Ferrara, servit pe post de scandal, \u00een proiec\u0163ii a\u015fa-zis surpriz\u0103, dar bine regizate, pentru c\u0103 festivalul l-ar fi respins. Slav\u0103 domnului, se vor g\u0103si \u00eentotdeauna patroni de s\u0103li care s\u0103 g\u0103zduiasc\u0103 \u201eevenimentul\u201d \u015fi platforme de desc\u0103rcare orchestrate s\u0103 dea drumul concertului mediatic fix la miezul nop\u0163ii. Sigur c\u0103 a\u015fteptarea era mare. Nu am uitat cutremurul de acum trei ani, afacerea DSK, singura a care a concurat festivalul. Apoi, numele lui Abel Ferrara, el \u00eensu\u015fi cu poten\u0163ial de z\u00e2zanie, nu era de neglijat. \u015ei, c\u00e2nd colo, s-a scremut un munte ca s\u0103 nasc\u0103 un \u015foricel sc\u00e2rbos. \u015eoricel, ca s\u0103 respect\u0103m proverbul, pentru c\u0103, altfel, pe ecran apare un Depardieu groh\u0103itor, ro\u015fu la fa\u0163\u0103 \u015fi asudat, cu un libido pus la grea \u00eencercare de gabaritul s\u0103u fizic. Pu\u0163in antisemitism pe ici pe colo, pentru ca nu cumva cineva s\u0103 o uite pe Anne Sinclair (doamna DSK), originile sale, \u015fi re\u0163eta penibilului a fost asigurat\u0103. Ferrara, produc\u0103torul Maraval au sperat degeaba \u00eentr-o atacare \u00een justi\u0163ie. \u201eNu le voi face aceast\u0103 pl\u0103cere\u201d, a fost r\u0103spunsul uneia dintre cele mai bune ( \u015fi mai frumoase) ziariste franceze.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

M\u0103 a\u015fteptam ca unele dintre comentariile criticilor francezi, odat\u0103 ajun\u015fi la ceasul bilan\u0163ului, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 selec\u0163ia 2014 prea cuminte, prea potolit\u0103, prea \u201elisse\u201d, altfel spus, lipsit\u0103 de filme care s\u0103 \u00eei irite pe unii \u00een m\u0103sura \u00een care \u00eei catapulteaz\u0103 \u00een al nou\u0103lea cer pe al\u0163ii \u2013 a se citi pe snobii de serviciu. Pe… Cite\u0219te mai mult »Cannes 2014. A plouat cu prin\u0163ese, croitori de lux, politicieni, pictori, sportivi, muzicieni<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[11534],"class_list":["post-19701","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cannes-2014"],"views":1077,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19701","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19701"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19701\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28158,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19701\/revisions\/28158"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19701"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19701"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19701"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}