{"id":19679,"date":"2014-06-19T11:21:03","date_gmt":"2014-06-19T09:21:03","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19679"},"modified":"2026-01-23T20:56:06","modified_gmt":"2026-01-23T18:56:06","slug":"pentru-mine-ca-si-pentru-nichita-a-exista-inseamna-a-fi-apt-de-creatie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pentru-mine-ca-si-pentru-nichita-a-exista-inseamna-a-fi-apt-de-creatie\/","title":{"rendered":"Spiritul unei genera\u0163ii: \u201ePentru mine, ca \u015fi pentru Nichita, a exista \u00eenseamn\u0103 a fi apt de crea\u0163ie\u201c"},"content":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu Nicolae Breban<\/strong><\/p>\n

\u00a0\"APTR<\/a><\/p>\n

\u00a0Eugen Simion:<\/strong> Nicolae Breban, mi-ai spus odat\u0103 c\u0103 nu-\u0163i plac jurnalele intime, memoriile \u015fi, \u00een genere, c\u0103 n-ai \u00eencredere (\u00eencredere estetic\u0103, bine\u00een\u0163eles) \u00een literatura confesiv\u0103. Iat\u0103, acum, \u00ee\u015fi dau prilejul s\u0103-\u0163i justifici pe \u00eendelete opinia, amintindu-\u0163i c\u0103 mie nu-mi displace acest gen subiectiv care se lupt\u0103 de mult\u0103 vreme (cam de dou\u0103 secole) s\u0103 intre \u00een literatura propriu-zis\u0103. Uneori, reu\u015fe\u015fte. Vezi cazul Stendhal sau, mai aproape de noi, cazul Gide sau Ernst J\u00fcnger. Am scris o carte despre aceast\u0103 tem\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 dovedesc c\u0103, resping\u00e2nd regulile literaturii de fic\u0163iune, jurnalul intim \u00ee\u015fi creeaz\u0103, de la un anumit grad de expresivitate, propriile reguli. Cu alte vorbe, un bun jurnal intim respinge, principial, conven\u0163iile fic\u0163iunii literare, dar, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, devine o fic\u0163iune a nonfic\u0163iunii. O form\u0103 de literatur\u0103 pe care prostmodernitatea o cultiv\u0103… Este adev\u0103rat c\u0103 Fran\u00e7ois Mauriac scrie undeva c\u0103 nu jurnalul intim spune esen\u0163ialul despre om, ci romanul, adic\u0103 fic\u0163iunea, epicul pur. \u015ei Sartre, care a scris o autobiografie admirabil\u0103 (Cuvintele), zice c\u0103, dac\u0103 vrei ca o idee s\u0103 se impun\u0103, pune-o \u00eentr-o nara\u0163iune. Epicul d\u0103 pregnan\u0163\u0103 ideilor, le individualizeaz\u0103 \u015fi, astfel, le fixeaz\u0103 \u00een imagina\u0163ia cititorului. Observ, totu\u015fi, un fapt curios: din Sartre se cite\u015fte, azi, mai mult autobiografia dec\u00e2t romanele sale. \u015ei nu-i unicul caz. Gide a avut un mare succes, cum \u015ftii, cu romanele lui \u00een prima jum\u0103tate a secolului al XX-lea. Azi, \u00een aten\u0163ia criticii a r\u0103mas doar jurnalul s\u0103u. Lectorul postmodern nu se mai bate s\u0103 citeasc\u0103 Falsificatorii de bani \u015fi Corydon pentru a avea revela\u0163ia \u201eactului gratuit\u201c. Altele sunt subiectele \u015fi titlurile care-l intereseaz\u0103. Ce zici, Nicolae Breban, de aceast\u0103 r\u0103sturnare de ierarhii? S\u0103 pasioneze pe cititorul postmodern mai mult documentul existen\u0163ial dec\u00e2t romanul, adic\u0103 opera de fic\u0163iune? Nu fac eroarea s\u0103 confund planurile. Niciun jurnal intim nu se poate substitui operei unui mare prozator. Dar, dac\u0103 jurnalul exist\u0103, el poate \u00eenso\u0163i opera scriitorului, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103, de pild\u0103, cu jurnalul lui Tolstoi sau chiar cu acela al lui Thomas Mann. \u00centrebarea pe care mi-am pus-o citind zeci, sute de jurnale este urm\u0103toarea: am citit noi cu at\u00e2ta curiozitate paginile \u00een care Lev Nicolaevici noteaz\u0103 despre certurile zilnice cu Sofia Andreevna dac\u0103 n-am \u015fti c\u0103, \u00een acest r\u0103stimp, Lev Nicolaevici a scris Anna Karenina, R\u0103zboi \u015fi Pace etc., iar Sofia Andreevna i-a n\u0103scut treisprezece copii?<\/p>\n

Nicolae Breban:<\/strong> Te salut, Eugen Simion, vechi amic \u015fi camarad de lupt\u0103 literar\u0103 de nu pu\u0163ine decenii \u015fi-\u0163i sunt recunosc\u0103tor c\u0103 profi\u0163i cu gentile\u0163e de pragul v\u00e2rstei mele, \u201eexcesiv\u201c de rotunde, pentru a dialoga despre firile, destinele noastre \u015fi ale culturii pe care o servim. Sunt bine\u00een\u0163eles flatat, ba a\u015f putea chiar zice onorat c\u0103 un critic \u015fi istoric literar de talia ta \u015fi cu opera ta monumental\u0103 \u00een spate se apleac\u0103 asupra textelor mele. E ceva din lumina nobil\u0103 a profesorului t\u0103u, Tudor Vianu, ce se reflect\u0103 asupra reflexelor tale culturale din ultimele decenii, de\u015fi el \u00ee\u015fi lua izvoarele erudi\u0163iei sale calde, umaniste, mai ales din zona \u015fi din modelul culturii clasice germane iar tu o faci, str\u0103lucit, din zona francez\u0103.
\nLa prima \u015fi la a doua \u00eentrebare m\u0103 \u00eentrebi de ce nu le consider, vorbesc de jurnalele scriitorilor f\u0103r\u0103 oper\u0103 semnificativ\u0103 literar\u0103, interesante. Cheia tu o dai la a treia interoga\u0163ie, observ\u00e2nd c\u0103 singure demne de interes sunt jurnalele celor ce au oferit o oper\u0103 viabil\u0103. E fin\u0103 observa\u0163ia lui Mauriac \u2013 pe care am f\u0103cut-o \u015fi eu \u00eentr-unul din volumele mele memorialistice! \u2013 c\u0103 scriitorul adev\u0103rat se exprim\u0103 mai decis, mai franc \u015fi mai substan\u0163ial, s\u0103 spunem mai sincer, cu adev\u0103rat sincer, \u00een opera de fic\u0163iune, despre el \u00eensu\u015fi.
\nE un paradox, printre multele, ale crea\u0163iei literare \u015fi aici, dup\u0103 cum vezi, aparenta contradic\u0163ie \u00eentre fic\u0163iune \u015fi non-fic\u0163iune se rezolv\u0103 cu o simplitate franc\u0103. (\u00centr-una din \u00eentreb\u0103rile tale te referi la mult discutata oper\u0103 a lui Paul Goma c\u0103ruia, unii critici, \u015fi Ion Simu\u0163 mi se pare a fi unul dintre ace\u015ftia, \u00eei consider\u0103 romanele \u00eembibate, s-ar zice excesiv \u015fi furtunos de biografic, drept fic\u0163iune. \u00cen m\u0103sura \u00een care biografia lui Goma este un spectacol formidabil al unei jum\u0103t\u0103\u0163i de veac politic \u015fi moral rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi o gravur\u0103 \u00een acvaforte a caracterelor \u015fi reac\u0163iilor contemporane lui \u015fi nou\u0103, afirma\u0163ia se poate sus\u0163ine. Exist\u0103 cazuri notabile \u00een literatur\u0103, de la Dostoievski, cu a sa Amintiri din casa mor\u0163ilor, p\u00e2n\u0103 la epica masiv\u0103 a lui C. Stere.)<\/p>\n

E.S.:<\/strong> P\u0103r\u0103sesc genul diaristic. M\u0103 \u00eentorc la ceea ce voiam, \u00een fapt, s\u0103 te \u00eentreb de la \u00eenceput: \u00eempline\u015fti zilele acestea 80 de ani. Nu te \u00eentreb ce sim\u0163i, te \u00eentreb doar cum prime\u015fti aceast\u0103 veste. C\u0103 eu am primit-o deja… acum vreo opt luni de zile. Vreau s\u0103 m\u0103rturise\u015fti. Cu alte cuvinte s\u0103 faci literatur\u0103 confesiv\u0103, vrei, nu vrei. Cine \u015ftie, poate descoperi interesul pentru acest gen pe care, repet, nu-l pre\u0163uie\u015fti prea mult.
\nN.B.:<\/strong> M\u00e2ine, 1 februarie, voi trece pragul deceniului nou\u0103; m\u0103 \u00eentrebi care e starea mea de spirit? P\u0103i bine, s\u0103 zicem… confuz\u0103 ! Cum zice un personaj al lui Shakespeare, cu un ochi pl\u00e2ng \u015fi cu cel\u0103lalt r\u00e2d. Oricum, o minim\u0103 decen\u0163\u0103 uman\u0103 m\u0103 oblig\u0103 s\u0103 fiu recunosc\u0103tor proniei care m-a adus p\u00e2n\u0103 la acest \u0163\u0103rm, da, b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea \u201e\u00eenalt\u0103\u201c, cum o spun nem\u0163ii, o v\u00e2rst\u0103, vorbesc de b\u0103tr\u00e2ne\u0163e, pe care o viseaz\u0103 mai to\u0163i, dar pe care o blestem\u0103 \u015fi persifleaz\u0103 nu pu\u0163ini. B\u0103tr\u00e2ne\u0163ea, senectutea mi-a permis s\u0103-mi \u00eentregesc opera, un concept pe care l-am visat din adolescen\u0163\u0103. Nu \u201ecapodopera\u201c spre care tind nu pu\u0163ini scriitori rom\u00e2ni sau francezi, mai mult sau mai pu\u0163in contemporani, ci \u201eopera\u201c, un concept mai apropiat spiritelor nordice, s\u0103 spunem germane. Un \u201evis\u201c, o afirma\u0163ie care le va p\u0103rea, poate, unor spirite sarcastice ca un semn al orgoliului, dar pentru autorul care i se dedic\u0103, cum am f\u0103cut-o \u015fi eu de-a lungul unor decenii dificile, un pariu superior, o prob\u0103 continu\u0103 \u015fi sever\u0103 a propriilor sale posibilit\u0103\u0163i volitive \u015fi culturale. Cei care, cum zici, c\u0103-mi repro\u015feaz\u0103 \u201ecantitatea\u201c, de fapt tenacitatea aspr\u0103 de a-mi urma marile modele, uit\u0103, printr-o superficialitate tipic mediteranean\u0103, ca s\u0103 zic a\u015fa, uit\u0103 c\u0103 e vorba mai degrab\u0103, \u00een cazul operei mele, c\u00e2t este, de a sesiza temele care o sus\u0163in. Motivele obsesive, cum le numesc, acestea, cu adev\u0103rat orgolioase \u015fi care necesit\u0103 nu pu\u0163ine pagini \u015fi construc\u0163ii epice. Mai ales c\u0103, \u00een fond, dar indiferent ce cred unii \u015fi al\u0163ii, tema esen\u0163ial\u0103 sau \u201esupra-tem\u0103\u201c, dac\u0103 vrei, a \u00eentregii mele produc\u0163ii literare \u00een proz\u0103, este una singur\u0103 \u2013 rela\u0163ia abisal\u0103, \u015fi tratat\u0103 de nu pu\u0163ini gigan\u0163i ai culturii europene, dintre c\u0103l\u0103u \u015fi victim\u0103. Cu variantele ei, iar \u00een ultima mea tetralogie, Ziua \u015fi noaptea, ea a luat forma, de care e \u00eembibat\u0103 \u00eentreaga oper\u0103 a Rena\u015fterii, a conflictului, a rela\u0163iei dramatice dintre maestru \u015fi ucenic.
\nOpui \u201emodelul balzacian\u201c celui \u201eflaubertian\u201c, dar aici, cred, e vorba mai ales de dou\u0103 caractere, firi, temperamente artistice diferite; unul, cel \u201eflaubertian\u201c, \u00eenclinat spre un model de \u201eesen\u0163\u0103 stilistic\u0103\u201c, tipul \u201eartist\u201c, cum se spune, cel \u201ebalzacian\u201c care se al\u0103tur\u0103 gigan\u0163ilor lui Michelangelo Buonarroti \u015fi care, dup\u0103 propria, \u201earoganta\u201c sa afirma\u0163ie, voia s\u0103 refac\u0103 \u00eentreaga lume a anilor 1830, cea a lui Louis-Philippe, evenimen\u0163ial\u0103 \u015fi tipologic\u0103. Or, pentru acest proiect, trebuie s\u0103 concezi, ai nevoie de \u201espa\u0163iu\u201c. E inutil sau poate nu s\u0103 adaug c\u0103 autorii care se nasc \u00eentr-o cultur\u0103 ampl\u0103, bogat\u0103 \u00een panorame epice vaste, cum sunt colegii no\u015ftri din Apusul Europei, se pot sim\u0163i liberi s\u0103 urmeze tipul \u201eartist\u201c de crea\u0163ie, precum Flaubert sau Matei Caragiale; dar nou\u00e3, rom\u00e2nilor, ivi\u0163i t\u00e2rziu \u00een crea\u0163ia european\u0103, nimeni nu o s\u0103 ne \u00eenlocuiasc\u0103 \u015fi nu o s\u0103 ne \u00een\u0163eleag\u0103 sterilitatea, lenea creatoare, lipsa de \u201egeniu\u201c, c\u00e2nd e vorba de a descrie \u015fi de a ne justifica istoria, destinul \u015fi firea noastr\u0103. \u201eRolul nostru pe p\u0103m\u00e2nt\u201c, cum define\u015fte Thomas Mann, lapidar, destinul.
\nDe altfel, m\u0103 cam irit\u0103 confuzia r\u0103ut\u0103cioas\u0103, extrem de diletant\u0103, dintre \u201ecalitate\u201c \u015fi \u201ecantitate\u201c. Ea a ap\u0103rut \u00eenc\u0103 din timpul tinere\u0163ii noastre, la sf\u00e2r\u015fitul anilor cincizeci, \u00een plin stalinism, c\u00e2nd, e drept, nu se puteau publica opere ample, obiective tipologic \u015fi s-a recurs la schi\u0163\u0103 \u015fi nuvel\u0103, \u00een cazul autorilor care ambi\u0163ionau s\u0103 creeze, chiar \u015fi atunci, texte de real interes valoric \u015fi care ce se puteau strecura mai u\u015for printre ochiurile str\u00e2mte ale re\u0163elei cenzurii comuniste. Unul dintre modele, atunci, era \u00een genera\u0163ia noastr\u0103 Cehov, cu schi\u0163ele \u015fi nuvelele sale. Eu \u00eensumi, \u00een acei ani, \u00een polemic\u0103 chiar \u015fi atunci cu genul scurt, am preferat lectura teatrului lui Cehov, atr\u0103g\u00e2ndu-i aten\u0163ia \u015fi amicului meu, Poetului, lui Nichita, asupra \u201ecomediilor\u201c sale; abia atunci, \u00een anii aceia, englezii, mi se pare, au fost primii capabili s\u0103 le pun\u0103 \u00eentr-o real\u0103 \u015fi conving\u0103toare lumin\u0103. \u015ei interes. Pentru mine \u015fi acum, mi se pare, pentru toat\u0103 lumea, A.P. Cehov este \u201emare\u201c, exemplar, prin teatrul s\u0103u mai ales, mai pu\u0163in prin notele \u015fi schi\u0163ele sale sarcastice, interesante \u015fi ele, indiscutabil.<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Ce te-a determinat, Nicolae Breban, s\u0103 devii scriitor? Cum \u0163i-a venit g\u00e2ndul s\u0103 faci literatur\u0103? C\u0103ci \u2013 nu trebuie s\u0103-\u0163i mai spun \u2013 literatura nu-i o profesiune u\u015foar\u0103 \u015fi nu-\u0163i aduce totdeauna succesul pe care ni l-am dori \u00een via\u0163\u0103. Este, pentru mine, un fapt misterios ca fiul unui \u0163\u0103ran din C\u00e2mpia Dun\u0103rii s\u0103 se decid\u0103 \u00eentr-o zi c\u0103 el trebuie s\u0103 devin\u0103 scriitor sau copilul lui Nicolae St\u0103nescu din Ploie\u015fti cite\u015fte, \u00een adolescen\u0163\u0103, pe Top\u00e2rceanu \u015fi Arghezi \u015fi \u00eencepe s\u0103 scrie ni\u015fte balade ludice despre vidanjorii din ora\u015ful nostru… Pe tine, fiul preotului greco-catolic din Maramure\u015f, ce for\u0163e secrete te-au \u00eempins spre literatur\u0103, \u00eenc\u00e2t s\u0103-\u0163i legi destinul de aceast\u0103 himer\u0103 care, nu-i a\u015fa?, ne poate aduce glorie, dar \u015fi o candidatur\u0103 la e\u015fec?! Am pus aceast\u0103 \u00eentrebare tuturor scriitorilor importan\u0163i pe care i-am cunoscut. \u0162i-o adresez, azi, c\u00e2nd ai ajuns la 80 de ani \u015fi ai \u00een urma ta un num\u0103r mare de c\u0103r\u0163i. Mi-ai spus \u00eentr-o zi c\u0103 vrei s\u0103-l ajungi din urm\u0103 pe Sadoveanu, dac\u0103 nu cumva l-ai \u00eentrecut \u00eentre timp. Ai o teorie \u00een acest sens. O teorie care, dup\u0103 c\u00e2t \u00eemi dau seama, este de surs\u0103 hegelian\u0103: cantitatea devine, dup\u0103 un anumit grad de relevan\u0163\u0103, un criteriu al calit\u0103\u0163ii. O idee bun\u0103, stimulativ\u0103 \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103, unde idealul este s\u0103 scrii o carte unic\u0103, exemplar\u0103, pitoreasc\u0103, model de limb\u0103 \u015fi de imagina\u0163ie epic\u0103. Opui acestui model (l-am putea numi: modelul flaubertian), opui \u2013 vehement \u015fi repetat \u2013 modelul prozatorului productiv (modelul, \u00een fond, balzacian) amplu, eseistic, reflexiv, analitic \u00een tradi\u0163ia, la noi, a romanului Hortensiei Papadat-Bengescu. Unii \u00ee\u0163i repro\u015feaz\u0103 c\u0103 scrii prea mult, tu le repro\u015fezi altora c\u0103 scriu pu\u0163in \u015fi tr\u0103iesc, \u00eenc\u0103 de tineri, ca ni\u015fte pensionari ai reputa\u0163iei lor efemere. Ceri scriitorului rom\u00e2n s\u0103-\u015fi schimbe mentalitatea de nuvelist \u015fi s\u0103 adopte con\u015ftiin\u0163a \u015fi practica romancierului laborios, cu modelul Dostoievski \u015fi Thomas Mann \u00een fa\u0163\u0103… Modele, probleme, mentalit\u0103\u0163i… P\u0103str\u00e2nd propor\u0163iile \u015fi l\u0103s\u00e2nd deoparte, pentru moment, pe marii scriitori, nu crezi c\u0103 \u00een epic\u0103 criteriul esen\u0163ial este, totu\u015fi, valoarea \u015fi, din acest punct de vedere, putem accepta f\u0103r\u0103 mari dileme interioare \u015fi pe Mateiu Caragiale, \u015fi pe Sadoveanu? A\u015fadar, dou\u0103 interoga\u0163ii \u00eenfr\u0103\u0163ite: a) cum de \u0163i-a venit ideea s\u0103 devii scriitor \u015fi b) cum \u0163i se pare, Nicolae Breban, la 80 de ani biografia intelectual\u0103 \u015fi existen\u0163ial\u0103? E\u015fti mul\u0163umit de ea? Jean-Paul Sartre scrie despre Baudelaire o propozi\u0163ie pe care o citez adesea: Baudelaire n-a avut via\u0163a pe care opera lui o merita. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103, trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem, \u015fi invers (mai ales invers): de multe ori opera unui scriitor nu este la \u00een\u0103l\u0163imea vie\u0163ii sale, \u00een sensul c\u0103 via\u0163a este bogat\u0103, fascinant\u0103, \u00een timp ce opera r\u0103m\u00e2ne, modest, \u00een plan secund… Cum vezi, te \u00eentreb, aceste cauzalit\u0103\u0163i? Ce datoreaz\u0103 opera ta literar\u0103 biografiei tale \u015fi, dac\u0103 datoreaz\u0103 ceva, este biografia ta pe m\u0103sura operei pe care ai scris-o? Cum judeci toate aceste lucruri la 80 de ani? C\u0103ci, na!, cum zice\u0163i voi, ardelenii, i-ai f\u0103cut, i-ai ajuns, te-a ajutat Dumnezeu \u2013 \u015fi pe tine, ca \u015fi pe mine, de altfel…
\nN.B.:<\/strong> Nu \u015ftiu, habar nu am, ce \u015fi \u201ecine\u201c a f\u0103cut din mine un scriitor. Un romancier. Privind \u00een urm\u0103, peste \u201ebalustrada\u201c, uneori ame\u0163itoare a at\u00e2tor decenii, de timp, \u00eemi dau seama c\u0103 tinerelul care am fost, \u00een acel deceniu, deceniu \u015fi jum\u0103tate, adic\u0103 \u00eentre cincisprezece \u015fi treizeci de ani, c\u00e2nd se instaleaz\u0103 \u015fi se consolideaz\u0103 o profesiune, nu era capabil de a\u015fa ceva. De a opta, vreau s\u0103 zic, pentru o meserie c\u00e2t de c\u00e2t standardizat\u0103, apt\u0103 de a-mi asigura un trai decent, apt\u0103 de a-mi sus\u0163ine o familie \u015fi o stim\u0103 c\u00e2t de c\u00e2t onorabil\u0103 printre contemporani. Talent, talent literar? Nu, nu cred de a fi avut ceva care s\u0103 semene cu o aplica\u0163ie asupra scrisului, textele mele din primele clase de liceu erau decis mediocre, c\u00e2\u0163iva colegi m\u0103 \u00eentreceau relaxa\u0163i, st\u00e2rnind admira\u0163ia stupefiat\u0103 a profesorilor no\u015ftri de la Liceul \u201eBrediceanu\u201c din Lugoj. Un singur talent real am avut toat\u0103 via\u0163a \u2013 cel de lector. O foame pantagruelic\u0103 pentru textele scrise \u00een forma prozei, a romanului mai ales. \u00cenc\u0103 din primul deceniu al existen\u0163ei. Dac\u0103 vrei, o fug\u0103 \u00een alt\u0103 realitate sau o incapacitate de a aprecia propor\u0163iile \u015fi sunetele realit\u0103\u0163ii din jur, ale cotidianului. Sau aerele \u015fi dominarea cam nenuan\u0163at\u0103, uneori de-a dreptul brutal\u0103 a adul\u0163ilor de atunci. Un semn poate \u015fi al existen\u0163ei, \u00een forme atipice, a unei sensibilit\u0103\u0163i exacerbate \u015fi \u201eoarbe\u201c. \u00cei spun \u201eoarbe\u201c deoarece mi se pare \u015fi azi c\u0103 fantasmele \u015fi sensibilitatea mea nu se potriveau cu nimic din ce era \u00een jur \u015fi acceptat ca atare, f\u0103c\u00e2nd din mine aproape un \u201eretardat\u201c \u2013 cum, ha, ha, mi-a declarat-o cu senin\u0103tate frumoasa \u015fi inteligenta scriitoare Georgeta Horodinc\u0103 pe culoarele Gazetei literare, la \u00eenceputul anilor \u015faizeci, c\u00e2nd, cu eforturi dizgra\u0163ioase, probabil, \u00eencercam s\u0103 public c\u00e2teva schi\u0163e \u00een teribila revist\u0103. \u201eAerele\u201c \u015fi preten\u0163iile, modelele mele literare st\u00e2rneau, pe atunci, mai degrab\u0103 ridic\u0103ri din umeri sau sarcasme, \u00een timp ce unii, precum F\u0103nu\u015f Neagu sau D.R. Popescu aveau deja volume de proz\u0103 scurt\u0103 prin vitrine \u015fi cronici ample literare, ca \u015fi portrete \u00een revistele importante \u015fi, e drept, pu\u0163ine ale vremii. Nu, pe atunci, ca \u015fi azi, nu e nimeni vinovat de \u201ene\u00een\u0163elegerea\u201c care s-a iscat \u00een jurul meu, iar pe vremea aceea, c\u00e2nd intrasem cam n\u0103uc (social vorbind!) \u00een deceniul al treilea al existen\u0163ei mele sociale, eu, de fapt, nici nu existam. Nu eram m\u0103car un ratat! \u015ei c\u00e2nd, cu an doar \u00eenaintea debutului cu Francisca, \u00een 1964, fiind \u00een spital cu o puternic\u0103 pneumonie \u015fi, c\u00e2nd dup\u0103 o criz\u0103 de hemoptizie m-am crezut condamnat, eram eu \u00eensumi sigur de \u201ein-existen\u0163a\u201c mea! Deoarece, pentru mine, ca \u015fi pentru singurul meu prieten adev\u0103rat pe care-l aveam atunci \u015fi care credea c\u00e2t de c\u00e2t \u00een ceea ce azi numim poten\u0163ialitatea mea literar\u0103, Nichita, pentru noi a exista \u00eenseamn\u0103 a fi apt de crea\u0163ie. De crea\u0163ie afirmat\u0103 social, se \u00een\u0163elege, \u015fi recunoscut\u0103 ca atare. C\u00e2t\u0103 crea\u0163ie, at\u00e2ta existen\u0163\u0103 ! Or, eu atunci, \u00een zilele fierbin\u0163i \u015fi tulburi din Spitalul Caritas, eu nu \u201eposedam\u201c dec\u00e2t un manuscris al unui roman ce z\u0103cea \u00een sertarele singurei edituri din Republica Socialist\u0103 Rom\u00e2nia, ESPLA. Respins nu o dat\u0103 de redactorul-\u015fef, Mihai Gafi\u0163a, prieten al lui Marin Preda \u015fi care, enervat de proza mea, care i se p\u0103rea c\u0103 are asem\u0103n\u0103ri cu fraza lui Proust, adic\u0103 o dilata\u0163ie enorm\u0103 a unor senza\u0163ii \u015fi asocia\u0163ii pe un fond \u201es\u0103rac\u201c epic\u201c, mi-a declarat ritos c\u0103 nu \u00eei place nici Proust. Normal, era de cur\u00e2nd autorul unei ample monografii a autorului Vie\u0163ii la \u0163ar\u0103, Duiliu Zamfirescu. Marin Preda \u015fi Geo Bogza m-au ajutat \u00eens\u0103 s\u0103 \u201escot\u201c romanul, uimi\u0163i ambii apoi de succesul s\u0103u. Ehe, pe vremea aceea, p\u0103rerea singurului redactor-\u015fef al singurei edituri republicane era o adev\u0103rat\u0103 \u015fi s\u00e2ngeroas\u0103 ghilotin\u0103. Pentru mul\u0163i \u015fi eu \u015fi azi m\u0103 minunez, nu de faptul c\u0103 apoi, trei ani la r\u00e2nd, cu o \u201eobr\u0103znicie\u201c creatoare f\u0103r\u0103 seam\u0103n am publicat trei romane, unul dup\u0103 altul, ci de \u201esuccesul\u201c acestora, de premiile, cronicile numeroase \u015fi filia\u0163iile \u00eenalte literare, semn c\u0103, poate, mai \u015ftii, calit\u0103\u0163ile pe care mi le atribuiam \u015fi de care sufeream \u00een anii lungi, interminabili \u015fi seci ai labirintului tinere\u0163ii mele, aveau, totu\u015fi, un fel de rezonan\u0163\u0103 \u00een lumea din jur. A\u015fa cum era ea pe atunci, contorsionat\u0103 \u015fi puls\u00e2nd la suprafa\u0163\u0103 nu numai de false valori, importate de aiurea, de la ru\u015fii sovietici mai ales, dar \u015fi de calomnierea groas\u0103 \u015fi insistent\u0103 a marilor \u015fi nobilelor nume, pu\u0163ine, de altfel, ale literaturii noastre clasice \u015fi moderne. Pu\u0163ine, deoarece eram constitui\u0163i \u00eentr-un singur stat nici de un secol, umili\u0163i p\u00e2n\u0103 la os (vorbesc de \u201eosul genetic!), cu universit\u0103\u0163i tinere \u015fi \u00eenc\u0103rca\u0163i de toate bolile \u015fi viciile ascunse sau nu ale celor trei imperii de care, timp de secole, fuseser\u0103 lipite cele trei provincii \u00een care se vorbea idiomul nostru latin. \u015ei unde c\u00e2\u0163iva \u201ez\u0103nateci\u201c, singulari corifei ai \u015ecolii Ardelene ce umblau prin biblioteca Vaticanului sau vreo doi-trei tineri \u201elitera\u0163i\u201c ce-\u015fi \u015flefuiau coatele pe b\u0103ncile universit\u0103\u0163ilor din Viena, credeau c\u0103 apar\u0163inem, noi, Muntenii, Moldovenii \u015fi Ardelenii, unui singur neam. \u00cen nep\u0103sarea \u015fi dispre\u0163ul marilor cancelarii europene; poate cu excep\u0163ia celor franceze!…
\nCe datoreaz\u0103 opera biografiei mele? Nimic sau aproape nimic. \u00cen decursul timpului a trebuit s\u0103 r\u0103spund mereu negativ \u015fi pu\u0163in iritat la sumedenie de \u00eentreb\u0103ri care m\u0103 iscodeau, dup\u0103 un cli\u015feu curent, s\u0103 devoalez care dintre numero\u015fii mei eroi sunt lua\u0163i din \u201erealitate\u201c.
\nNiciunul, chiar dac\u0103, s\u0103 zicem, pe cel pu\u0163in unul dintre ei, cel care se pare a f\u0103cut \u015fi face carier\u0103, Grobei, l-am \u00eenc\u0103rcat cu toate p\u0103catele, idiosincrasiile penibile \u015fi limitele unui provincial sadea, b\u0103n\u0103\u0163ean, par dessus le marche, care puteau s\u0103 fie sau s\u0103 fi fost \u015fi ale mele, ale tinerelului ce fusesem, vag play-boy, cu lecturi dezordonate, predispus fatal unor situa\u0163ii subalterne, \u00eembibat \u00eens\u0103 de ambi\u0163ii faraminoase. (O variant\u0103 a lui Grobei se afl\u0103, de-altfel, \u015fi \u00een tinerelul Calistrat, din ultimul meu roman, Singura cale, ap\u0103rut, din fericire \u2013 sau, mai \u015ftii, din p\u0103cate, deoarece \u201eazi nu se mai citesc romane groase!\u201c \u2013 \u00een libertate social\u0103.) Nu contest c\u0103 exist\u0103 o enorm\u0103 literatur\u0103, francez\u0103, englez\u0103 \u015fi rom\u00e2n\u0103, cel pu\u0163in, care \u201ese inspir\u0103\u201c dintr-o tipologie acuzat social\u0103, vezi Dickens, Balzac sau Rebreanu. F\u0103r\u0103 nici o specificare valoric\u0103, pe mine m-au interesat mai ales modelele literare \u201efantaste\u201c, de tipul Cervantes, Shakespeare sau Dostoievski, poate Proust sau Faulkner, care au ales s\u0103 proiecteze mai degrab\u0103 tipuri umane \u00een discordan\u0163\u0103 flagrant\u0103 cu modelele curente sociale \u015fi psihologice, arunc\u00e2nd pe pia\u0163a literar\u0103 a secolelor un Hamlet, Don Quijote, sau \u201eidiotul\u201c, prin\u0163ul M\u00ee\u015fkin. Marcel din \u00c0 la recherche… sau Benji din Zgomotul \u015fi furia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu Nicolae Breban \u00a0 \u00a0Eugen Simion: Nicolae Breban, mi-ai spus odat\u0103 c\u0103 nu-\u0163i plac jurnalele intime, memoriile \u015fi, \u00een genere, c\u0103 n-ai \u00eencredere (\u00eencredere estetic\u0103, bine\u00een\u0163eles) \u00een literatura confesiv\u0103. Iat\u0103, acum, \u00ee\u015fi dau prilejul s\u0103-\u0163i justifici pe \u00eendelete opinia, amintindu-\u0163i c\u0103 mie nu-mi displace acest gen subiectiv care se lupt\u0103 de… Cite\u0219te mai mult »Spiritul unei genera\u0163ii: \u201ePentru mine, ca \u015fi pentru Nichita, a exista \u00eenseamn\u0103 a fi apt de crea\u0163ie\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[11524,11525],"class_list":["post-19679","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-dialog-cu-nicolae-breban","tag-interviu-nicolae-breban"],"views":1815,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19679","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19679"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19679\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28156,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19679\/revisions\/28156"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19679"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19679"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19679"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}