Manuscrisul poemului al c\u0103rui prim vers este \u201ePoate c\u0103 nu-mi lipse\u015fte, ca s\u0103 te c\u00e2nt, vioara\u201c are patru file, scrise cu cerneal\u0103 neagr\u0103, numerotate cu creion ro\u015fu 1a, 2a, 3a, 4a, av\u00e2nd o grafie cu un duct identic, precum un argument c\u0103 fac parte dintr-o unitate coerent\u0103 logic \u015fi retoric. \u00cen edi\u0163ia de la Arad, la paginile 212-219, fiecare fil\u0103 este considerat\u0103 \u00een mod gre\u015fit c\u00e2te un poem separat, fragment\u00e2nd astfel \u00een patru, cu totul nemotivat, un singur poem ce are o cursivitate evident\u0103, dincolo de limitele fiec\u0103rei file. E bine, totu\u015fi, c\u0103 au fost puse \u00een volum unele dup\u0103 altele cele patru presupuse p\u0103r\u0163i, facilit\u00e2ndu-ne astfel reconstituirea \u00eentregului \u015fi semnalarea gravei erori.
\nPrima fil\u0103, numerotat\u0103 cu creion ro\u015fu 1a, are 18 versuri aproape definitivate \u015fi se \u00eencheie cu versul \u201e\u00cempodobi\u0163i cu bete \u015fi flori de trandafir?\u201c. Dup\u0103 versul al 12-lea (\u201eC\u0103rau povara vie\u0163ii pe spete-ngenunchiate\u201c) sunt t\u0103iate, dar lizibile, dou\u0103 versuri la care autorul renun\u0163\u0103: \u201eBordeiele ascunse de fric\u0103 \u015fi ru\u015fine\/ Ce-i bucuria voastr\u0103 \u00een zi de s\u0103rb\u0103toare\u201c. Deasupra unei linii orizontale sunt ad\u0103ugate \u00een susul paginii 1a, cu un scris mai mic, patru versuri str\u0103ine de acest poem: \u201e\u015ei care-i datoria? S-o ba\u0163i cu foc \u015fi cure\u0163i. \u2013\/ \u2013 Cei talenta\u0163i s\u00e2nt pro\u015ftii, cei \u00een\u0163elep\u0163i m\u0103garii.\/ Cu duh s\u00e2nt r\u00e2m\u0103torii \u015fi cei viteji sunt la\u015fii.\/ \u2013 \u00cemb\u0103tr\u00e2ne\u015fti vremelnic \u015fi-mb\u0103tr\u00e2nit e\u015fti mort\u201c. Preferin\u0163a pentru forma \u201es\u00e2nt\u201c din \u00eentregul manuscris apar\u0163ine autorului. Aceste patru versuri, de\u015fi transcriu aceea\u015fi stare de spirit, se situeaz\u0103 \u00een mod clar \u00eenafara con\u0163inutului tematic al poemului care urmeaz\u0103 dup\u0103 o linie orizontal\u0103 de delimitare. Ele au un corespondent, o continuare, \u00een pagina urm\u0103toare.
\nA doua fil\u0103, notat\u0103 cu acela\u015fi creion ro\u015fu 2a, are \u00eent\u00e2mpl\u0103tor tot 18 versuri, ca prima, \u00eencepe cu versul \u201eB\u0103tr\u00e2nii ar\u0103tar\u0103 prin salcii \u015foldul v\u0103ii\u201c \u015fi continu\u0103, \u00een mod evident, acela\u015fi poem din fila anterioar\u0103, at\u00e2t prin con\u0163inut, c\u00e2t \u015fi prin sistemul rimelor abab. Se \u00eencheie cu versurile: \u201eA celui ce s\u0103m\u00e2n\u0163a \u0163i-o zv\u00e2rle pas cu pas\/ \u015ei-\u015fi seam\u0103n\u0103 cu d\u00e2nsa sudoarea frun\u0163ii e\u015fti?\u201c. Corecturile sunt numeroase, dar pot fi relativ u\u015for \u00een\u0163elese \u015fi transcrise. \u00cen susul paginii, deasupra unei linii orizontale, se afl\u0103 alte patru r\u00e2nduri, \u00een prelungirea celor din prima fil\u0103, partea de sus; primul vers nu este vizibil \u00een facsimil, iar urm\u0103toarele trei sunt: \u201e \u2013 Poetului nevoia s\u0103-nceap\u0103 prin satir\u0103.\/ \u2013 Morali s\u00e2nt uciga\u015fii, de\u015ftep\u0163i s\u00e2nt cei obraznici.\/ \u015ei soco\u0163i c\u0103-mi cade de drag s\u0103-mi spurc eu \u0163ara?\u201c. \u00cenaintea ultimelor dou\u0103 versuri de pe fila a doua (pe care le-am citat anterior) exist\u0103 \u00een manuscris un vers \u00een parantez\u0103, o variant\u0103 abandonat\u0103 \u00een vederea versiunii finale: \u201eE\u015fti oare brazd\u0103 de-aur a celui ce te-a tras?\u201c, \u00eenlocuit cu urm\u0103torul, preferat: \u201eA celui ce s\u0103m\u00e2n\u0163a \u0163i-o zv\u00e2rle pas cu pas\u201c. Edi\u0163ia de la Arad \u00eel men\u0163ine \u00een transcriere, cre\u00e2nd redundan\u0163\u0103 \u00een versifica\u0163ie. Cu versul \u201eS\u0103-\u0163i c\u00e2nt de ceri bel\u015fugul din gr\u00e2nele \u00eenalte\u201c ar \u00eencepe strofa a doua, nu suficient de categoric desp\u0103r\u0163it\u0103 de un spa\u0163iu alb de versul anterior, dar, oricum, argumentabil\u0103 logic, ca unitate de sens a celei de-a doua p\u0103r\u0163i a discursului poetic, foarte bine organizat.
\nFila a treia, numerotat\u0103 3a cu acela\u015fi creion ro\u015fu ca \u015fi cele anterioare, are la \u00eenceput \u015fase r\u00e2nduri t\u0103iate, un fel de \u00eensemn\u0103ri brute, neglijabile, uneori disparate, pentru versurile urm\u0103toare: \u201eS\u0103-mi stea vioara moart\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t\/ Ce a muncit rom\u00e2nul \u00een \u0163ara lui (furat\u0103)\/ Hr\u0103ne\u015fte din hotare afar\u0103\/ Ce fructul Bucatele pe care le\/ Munce\u015fte pe mo\u015fie ca s\u0103-\u015fi desfete streinul,\/ Bucata de p\u00e2ine munce\u015fte…\u201c Primul vers validat din fila a treia este \u201eRum\u00e2nul \u00ee\u015fi prive\u015fte cum holda-i din hotare\u201c. Fila a treia cuprinde 12 versuri, p\u00e2n\u0103 la \u201e\u015ei oameni pe de l\u0103turi cu fe\u0163ele mirate.\u201c \u00cen aceast\u0103 a treia fil\u0103 s-ar \u00eencheia a doua strof\u0103 \u015fi \u00eencepe a treia strof\u0103, delimitat\u0103 indubitabil printr-un r\u00e2nd alb.
\nUltima fil\u0103, a patra, notat\u0103 4a, cuprinde ultimele 10 versuri: \u015fase din strofa a treia \u015fi patru din ultima strof\u0103, concluziv\u0103. \u00cen susul paginii, e notat\u0103 cu alt creion (gri) o sugestie de rim\u0103: \u201eMinciuna\/ Nici-una!\u201c. Dup\u0103 ultimul vers, e notat un exerci\u0163iu din alt poem: e \u00eencercuit\u0103 sintagma \u201e\u015ei vinovat\u201c, dup\u0103 care urmeaz\u0103 stingher versul: \u201eAci \u00eens\u0103\u015fi veselia r\u0103sun\u0103 ca prohodul\u201c, cu un adaos \u00een parantez\u0103 \u201e(Pe unde alt\u0103dat\u0103)\u201c \u015fi cu notarea rimei posibile \u201enorodul\u201c, la \u201eprohodul\u201c.
\nCea mai grav\u0103 eroare f\u0103cut\u0103 \u00een transcrierea acestui poem \u00een edi\u0163ia de la Arad este fragmentarea lui \u00een patru poeme independente, \u00een conformitate cu cele patru file pe care le-am descris. Nu va fi nevoie s\u0103 ar\u0103t \u00een ce const\u0103 eroarea, dup\u0103 ce cititorul va parcurge versiunea noastr\u0103 \u015fi va observa construc\u0163ia unitar\u0103 a discursului poetic. Sunt \u00eens\u0103 \u015fi destule alte erori de lec\u0163iune, care denatureaz\u0103 poemul. Edi\u0163ia de la Arad cite\u015fte gre\u015fit chiar primul vers: \u201ePoate c\u0103 nu-mi lipse\u015fti, ca s\u0103 te c\u00e2nt, vioara\u201c (\u201elipse\u015fti\u201c \u00een loc de \u201elipse\u015fte\u201c, cum e corect). \u00cen versul 9 este schimbat\u0103 derutant persoana verbului: \u00een loc de \u201eC\u00e2nd am trecut prin sate\u201c, se transcrie \u201eC\u00e2nd au trecut prin sate\u201c. Edi\u0163ia de la Arad preia hipercon\u015ftiincios \u015fi eronat \u015fi varianta secundar\u0103 la versul \u201eCa mierlele de-o vulpe\u201c (cel definitiv, scris cu cerneal\u0103 neagr\u0103, ca tot manuscrisul): \u201e<Ca> de-un strigoi \u015fi-o vulpe\u201c (scris cu creion gri). \u00cen mod evident prima op\u0163iune e mai bun\u0103 pentru ideea de urm\u0103rire a unche\u015filor \u201ede-o umbr\u0103 du\u015fman\u0103 \u015fi-a\u0163\u00e2\u0163at\u0103\/ Ca mierlele de vulpe\u201c. Ar fi trebuit s\u0103 fie evident pentru editori c\u0103 nu pot fi acceptate am\u00e2ndou\u0103 variantele \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, adic\u0103 transcrise una dup\u0103 alta, f\u0103r\u0103 alegere. Alegerea a f\u0103cut-o autorul, c\u00e2nd a l\u0103sat-o pe cea abandonat\u0103 \u00eenscris\u0103 cu un creion mai slab. Perla erorilor de lec\u0163iune e citirea substantivului \u201ebete\u201c (f\u00e2\u015fii de l\u00e2n\u0103 colorat\u0103 cu care femeile sau b\u0103rba\u0163ii se \u00eencing peste mijloc) ca \u201efete\u201c(!), furniz\u00e2ndu-ne, \u00een versurile 17-18, ideea ilariant\u0103 c\u0103 femeile \u015fi fl\u0103c\u0103ii sunt \u201e\u00eempodobi\u0163i cu fete \u015fi flori de trandafir\u201c. Al cincilea vers de la urm\u0103, adic\u0103 ultimul din penultima strof\u0103, este \u015fi el citit gre\u015fit: \u00een loc de \u201eCa s\u0103-i sorteasc\u0103 drumul\u201c (cum e corect), edi\u0163ia de la Arad transcrie \u201eCa s\u0103-i \u015fopteasc\u0103 drumul\u201c. Mai sunt \u015fi alte lec\u0163iuni gre\u015fite (ca de pild\u0103 \u201espate\u201c citit \u00een loc de \u201espete\u201c, \u201epulp\u0103\u201c \u00een loc de \u201epulpe\u201c, dar fiind mai de am\u0103nunt nu le comentez). Sunt destule neglijen\u0163e care afecteaz\u0103 logica, metrica, rima sau punctua\u0163ia, cre\u00e2nd o fals\u0103 impresie de imperfec\u0163iune a versului \u00een detaliu \u015fi a poemului \u00een ansamblu. Dac\u0103 poemul arghezian pe care \u00eel transcriem aici nu era chiar versiunea final\u0103, era foarte aproape de final. Mai avea nevoie de c\u00e2teva retu\u015furi \u015fi de un titlu. Ideea poetic\u0103, structura discursului \u015fi versifica\u0163ia sunt clar conturate.
\nVioara ca metafor\u0103 a poeziei este destul de frecvent\u0103 \u00een crea\u0163ia arghezian\u0103, \u00een artele poetice \u015fi \u00een psalmi. Dau numai dou\u0103 exemple, dintre cele mai semnificative: unul din Testament \u2013 \u201eDurerea noastr\u0103 surd\u0103 \u015fi amar\u0103\/ O gr\u0103m\u0103dii pe-o singur\u0103 vioar\u0103\u201c, altul dintr-un psalm, primul din Cuvinte potrivite \u2013 \u201eA\u015f putea vecia cu tov\u0103r\u0103\u015fie\/ S\u0103 o iau p\u0103rta\u015fa g\u00e2ndurilor mele\/ Noi viori s\u0103 farmec, nou\u0103 melodie\/ S\u0103 g\u0103sesc \u2013 \u015fi stihuri sprintene \u015fi grele.\/\/ Ori\u015ficum l\u0103uta \u015ftie s\u0103 gr\u0103iasc\u0103,\/ De-o ap\u0103s cu arcul, de-o ciupesc de coarde\u201c. Vioara sau l\u0103uta sunt un echivalent al c\u00e2ntecului care farmec\u0103 \u015fi transmite mesajul \u00eentr-o form\u0103 greu definibil\u0103, situat\u0103 dincolo de cuv\u00e2nt. Poetul este posesorul privilegiat al acestui instrument miraculos. Acum \u00eens\u0103, \u00een situa\u0163ia istoric\u0103 din acest poem, poetul este \u00een impas. Se afl\u0103 \u00eentr-o stare de perplexitate \u00een fa\u0163a unor realit\u0103\u0163i deprimante, ce blocheaz\u0103 c\u00e2ntecul. \u0162ara e victima unui dezastru politic. Nu e nimic de c\u00e2ntat, \u00een sensul unei ode a bucuriei, totul e de bocit, \u00een tonalitatea celei mai sumbre triste\u0163i. Vioara se dovede\u015fte inutil\u0103, nu are ce c\u00e2nta, bucuriile au disp\u0103rut, r\u0103m\u00e2ne de comunicat numai jalea unei \u0163\u0103ri devastate. Este, \u00een mod evident, situa\u0163ia Rom\u00e2niei dup\u0103 1944 \u015fi, mai precis, dup\u0103 1947: cimitire cu multe morminte proaspete, s\u0103r\u0103cie, export \u00een contul desp\u0103gubirilor de r\u0103zboi. Peisajul dezolant este descris prin detalii simbolice \u00een poem. Constr\u00e2ns\u0103 s\u0103 exprime ceva, colind\u00e2nd satele pustiite, vioara nu poate str\u00e2nge, nu poate smulge \u201eDin \u0163arini \u015fi bordeie <dec\u00e2t> un hohot larg de pl\u00e2ns\u201c. Durerea este generalizat\u0103 pe \u00eentreg cuprinsul \u0163\u0103rii:\u201eDurerea-n tot obrazul \u00ee\u015fi sap\u0103 buba seac\u0103\u201c. Dumnezeu \u00eensu\u015fi pare a-i fi ostil \u0163\u0103ranului rom\u00e2n, c\u0103ruia i se ia totul. Poetul nu are ce c\u00e2nta, are \u00eens\u0103 ce blestema, din r\u0103zbunare \u015fi revolt\u0103. \u0162\u0103ranului nu-i r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t solu\u0163ia exodului la ora\u015f (g\u00e2nd profetic \u00een anii 1948-1950, c\u00e2nd pare a fi scris poemul!), unde exist\u0103 mai multe biserici \u015fi mai mul\u0163i clerici, care \u00eel pot proteja de soarta nefast\u0103.
\n\u00centr-un mod ingenios, prin construc\u0163ia discursului poetic, o art\u0103 poetic\u0103 se prezint\u0103, camuflat, sub forma unui poem politic. Mesajul poate fi dedus din dedesubturile metaforei: \u00een vremuri de restri\u015fte poezia este imposibil\u0103 altfel dec\u00e2t ca form\u0103 disperat\u0103 \u015fi obstruc\u0163ionat\u0103 a unei libert\u0103\u0163i suprimate. Vioara a amu\u0163it. Se simte \u015fi \u00een acest poem fiorul unei disiden\u0163e mocnite. Nu e greu de imaginat ce ecou ar fi avut un asemenea mesaj difuzat \u00een samizdat sau citit la \u201eEuropa liber\u0103\u201c.<\/p>\n
<\/p>\n
<Poate c\u0103 nu-mi lipse\u015fte, ca s\u0103 te c\u00e2nt, vioara><\/strong>
\nPoate c\u0103 nu-mi lipse\u015fte, ca s\u0103 te c\u00e2nt, vioara,
\nO, \u0163ara mea de holde \u015fi \u0163ara mea de mun\u0163i.
\nDar pot atinge strune ca s\u0103-i de\u015ftept comoara
\nC\u00e2nd stau plecate-n jale at\u00e2t de multe frun\u0163i?
\nDe cap\u0103tul viorii at\u00e2rn\u0103-un v\u0103l de crep,
\nArcu\u015ful \u00eenflore\u015fte cu-o panglic\u0103 de doliu,
\n\u015ei c\u00e2ntecele toate ce-a\u015f vrea ca s\u0103 le-ncep
\nS\u00e2nt gemete, s\u00e2nt lacrimi (purtate pe-un lin\u0163oliu).
\nC\u00e2nd am trecut prin sate la hor\u0103 s\u0103 le c\u00e2nt
\nDumineca pustie se \u00eentindea pe sate.
\nUnche\u015fi \u2013 c\u0103ciuli \u015fi plete \u2013 cu ochii la p\u0103m\u00e2nt,
\nC\u0103rau povara vie\u0163ii pe spete-ngenunchiate.
\nPrivirea lor secat\u0103, obrajii lor ca huma.
\nC\u0103ma\u015fa spart\u0103-n coate, izmana zdren\u0163e-n pulpe;
\nUrma\u0163i pe br\u00e2nci de-o umbr\u0103 du\u015fman\u0103 \u015fi-a\u0163\u00e2\u0163at\u0103
\nCa mierlele de-o vulpe.
\n\u2013 Unde vi-s bucuria, femeile, fl\u0103c\u0103ii,
\n\u00cempodobi\u0163i cu bete \u015fi flori de trandafir?
\nB\u0103tr\u00e2nii ar\u0103tar\u0103 prin salcii \u015foldul v\u0103ii
\nDe fiecare parte de sat c-un cimitir.
\nDar haide-oricum! Vioara pun\u00e2ndu-mi-o-n grumaz
\nSmulsei din ea c\u00e2ntarea ce zi cu zi mi-am str\u00e2ns.
\n\u015ei-n loc de-a sparge chinul, zbucni ca un talaz
\nDin \u0163arini \u015fi bordeie un hohot larg de pl\u00e2ns.<\/p>\nS\u0103-\u0163i c\u00e2nt de ceri bel\u015fugul din gr\u00e2nele \u00eenalte
\n\u00cen care fulgul serii se las\u0103 adormit
\nDar cum pot pune coarde \u015fi le \u00eentinde calde
\nC\u00e2nd stau fl\u0103m\u00e2nzi al\u0103turi acei ce l-au muncit?
\nS\u0103-\u0163i laud bog\u0103\u0163ia mi-e drag \u015fi mi-este sete,
\nMi-e dulce s\u0103-\u0163i v\u0103d brazda curg\u00e2nd subt fier de plug,
\n\u015ei rapi\u0163a deschis\u0103, \u015fi \u015fesul val de plete
\nArz\u00e2nd \u00een miezul zilei la soare ca un rug.
\nDar \u00een folosul c\u0103rui (trudit), p\u0103m\u00e2nt, e\u015fti gras?
\nCui dai dob\u00e2nda muncii, pe cine mul\u0163ume\u015fti?
\nA celui ce s\u0103m\u00e2n\u0163a \u0163i-o zv\u00e2rle pas cu pas
\n\u015ei-\u015fi seam\u0103n\u0103 cu d\u00e2nsa sudoarea frun\u0163ii e\u015fti?
\nRum\u00e2nul \u00ee\u015fi prive\u015fte cum holda-i din hotare
\nSe duce s\u0103 hr\u0103neasc\u0103 mul\u0163imile streine;
\nLui \u00eei r\u0103m\u00e2ne paiul, coceanul \u015fi-o-ntrebare,
\nPuternice din ceruri, ce-ai pus de g\u00e2nd cu mine?
\n\u00cemi voi \u00eentinde coarda, \u015fi-o s\u0103 ridic vioara,
\n\u015ei strig\u0103tele toate \u00een jur o s\u0103 le chem,
\nFl\u0103m\u00e2nzii cu lopata \u015fi vulturii cu ghiara,
\nNu ca s\u0103-\u0163i c\u00e2nt ru\u015finea, dar ca s\u0103 te blestem.<\/p>\n\u015ei m-am uitat \u00een lungul mo\u015fiei spre hotar
\nPe c\u0103i de praf c\u00e2t zarea, trec carele-n\u015firate,
\nCu cai m\u0103run\u0163i c\u00e2t c\u00e2inii \u015fi boi cu pasul rar,
\n\u015ei oameni pe de l\u0103turi cu fe\u0163ele mirate.
\nDurerea-n tot obrazul \u00ee\u015fi sap\u0103 buba seac\u0103,
\nE-n ochiul trist al z\u0103rii \u015fi-n creanga ce nu se mai apleac\u0103,
\nE-n cump\u0103na f\u00e2nt\u00e2nii pe cerul ca un scrum.
\nTot spini \u015fi m\u0103r\u0103cin\u0103 pe unde trece omul,
\nCa s\u0103-i sorteasc\u0103 drumul \u015fi \u0163inta lui de tot.<\/p>\nUnde v\u0103 duce\u0163i, oameni? Ne ducem la ora\u015f.
\nSe-apropie ora\u015ful, cu co\u015furi \u015fi biserici.
\nCetatea e cinstit\u0103 \u015fi nu e om pizma\u015f
\nAcolo unde-i num\u0103r de-at\u00e2tea cruci \u015fi clerici.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"Manuscrisul poemului al c\u0103rui prim vers este \u201ePoate c\u0103 nu-mi lipse\u015fte, ca s\u0103 te c\u00e2nt, vioara\u201c are patru file, scrise cu cerneal\u0103 neagr\u0103, numerotate cu creion ro\u015fu 1a, 2a, 3a, 4a, av\u00e2nd o grafie cu un duct identic, precum un argument c\u0103 fac parte dintr-o unitate coerent\u0103 logic \u015fi retoric. \u00cen edi\u0163ia de la Arad,… Cite\u0219te mai mult »Vioara amu\u0163it\u0103. Arghezi aproape inedit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11428],"class_list":["post-19675","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arghezi-inedit"],"views":1145,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19675","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19675"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19675\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19675"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19675"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19675"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}