Pentru Cosmina Zehan<\/p>\n
Motto:
\n\u201eFerice omul care, ca Ulise\u2026\u201c (Joachim du Bellay)
\nMi-a r\u0103mas \u00een minte o fraz\u0103 din volumul lui Tibor Fischer intitulat N-o citi dac\u0103 e\u015fti prost. Mi-a r\u0103mas, probabil, mai mult dec#t aceast\u0103 fraz\u0103, dar pe asta mi-o amintesc bine. Este una dintre acele reminiscen\u0163e de lectur\u0103 care dormiteaz\u0103 discret \u00een m#lul din hrubele subcon\u015ftientului p#n\u0103 \u00eentr-o bun\u0103 zi c#nd iese la suprafa\u0163\u0103 chemat\u0103 de cine \u015ftie ce detaliu la care face aderen\u0163\u0103, potrivit tehnicii proustiene. Aceast\u0103 fraz\u0103 se refer\u0103 la Londra, despre care autorul ungaro-britanic afirm\u0103, nici mai mult, nici mai pu\u0163in, c\u0103 este un mare r\u0103zboi, nu un mare ora\u015f.Un mare r\u0103zboi. \u015ei are \u015fi argumente, unele discutabile, a\u015f spune. Mi-am amintit de vorbele lui Fischer prim\u0103vara asta, c#nd am petrecut c#teva zile \u00een capitala Angliei, \u015fi nu am fost deloc convins de opinia lui, dar, probabil, trebuie s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00een \u201etran\u015feele\u201c de pe malul Tamisei ca s\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fe\u015fti o asemenea opinie, nu este suficient\u00e3 privirea exterioar\u0103, rapid\u0103, a turistului. Fire\u015fte, dac\u0103 nu cuno\u015fti Londra, ai putea avea sentimentul c\u0103 este o metafor\u0103. Dup\u0103 cum, propria-mi formul\u0103, de care sunt m#ndru (iertat\u0103 s\u0103-mi fie lipsa de modestie), conform c\u0103reia Bucure\u015ftiul nu este un ora\u015f, ci o gueril\u0103 urban\u0103, poate p\u0103rea o g\u0103selni\u0163\u0103 literar\u0103. Sau o r\u0103utate de sorginte ardeleneasc\u0103. \u015ei totu\u015fi, nu este, v\u0103 asigur. Dup\u0103 cum v\u0103 asigur c\u0103 nu l-am plagiat pe Fischer, este posibil ca marile ora\u015fe s\u0103 devin\u0103 la un moment dat al existen\u0163ei lor altceva dec#t un locus amoenus.
\nDesigur, nu to\u0163i bucure\u015ftenii \u00eemi vor \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fi aceast\u0103 viziune, poate doar cei trecu\u0163i de 65 de ani. \u015ei nici, dintre ei, chiar to\u0163i. Multora dintre cei care s-au n\u0103scut \u00een Capital\u0103 nu le trece prin g#nd c\u0103 Bucure\u015ftiul ar putea fi altceva dec#t cel mai frumos, primitor \u015fi vesel ora\u015f al \u0163\u0103rii. Dar s\u0103 fim \u00een\u0163eleg\u0103tori, oare celor care locuiesc dincolo de Cercul Polar le trece prin minte s\u0103-\u015fi p\u0103r\u0103seasc\u0103 iurtele, renii \u015fi lungile ierni arctice \u015fi s\u0103 se stabileasc\u0103 la, s\u0103 zicem, Paris? Eu, unul, nu cred. Cu trecerea anilor, ajungi s\u0103 te confunzi cu pluta pe care plute\u015fti pe apele timpului, cu bunele \u015fi cu relele ei, a\u015fa cum, \u00eentr-un cuplu, partenerii se accept\u0103, \u00een timp, cu bunele \u015fi cu relele pe care le au. \u00cendr\u0103znesc s\u0103 afirm chiar c\u0103 avem un contract pe via\u0163\u0103 cu locul \u00een care am v\u0103zut lumina zilei. Asta, chiar \u015fi c#nd, din varii motive, e\u015fu\u0103m pe meleaguri str\u0103ine. A\u015fa se explic\u0103, de pild\u0103, na\u015fterea tangoului, care vorbe\u015fte at#t de sensibil despre dorul de cas\u0103. O alt\u0103 form\u0103 sever\u0103 de addiction. Un prieten al meu ardelean, stabilit \u00een Bucure\u015fti, s-a \u00eenc\u0103p\u0103\u0163#nat s\u0103 poarte c\u0103ciul\u0103 mi\u0163oas\u0103 iarna, de\u015fi era ditamai membru al Uniunii Scriitorilor, \u015fi s\u0103 vorbeasc\u0103 a\u015fa cum se obi\u015fnuie\u015fte acas\u0103, cu \u201eni\u201c \u015fi cu \u201eno\u201c. Dup\u0103 cum un altul, care locuia \u00een c\u0103minele de la Groz\u0103ve\u015fti, era cuprins de nostalgie c#nd se apropia cu tramvaiul de Complexul Studen\u0163esc fiindc\u0103 pe o anumit\u0103 por\u0163iune a drumului \u00eei amintea de c\u0103l\u0103toria de la Co\u015flar la Alba Iulia!!! Cum spuneam, addiction.
\nArdeleanul, f\u0103r\u0103 ca observa\u0163iile mele s\u0103 se sprijine pe o baz\u0103 \u015ftiin\u0163ific\u0103, are un orizont vizual mai \u00eengust, limitat de Mun\u0163ii Carpa\u0163i. Din cauza asta el nu \u201ebate\u201c dincolo de Bra\u015fov. Ce se afl\u0103 pe versantul sudic al Carpa\u0163ilor i se pare mai \u00eendep\u0103rtat, mai inaccesibil, mai misterios dec#t o terra incognita real\u0103. El este, prin natur\u0103, mai degrab\u0103 gospodar dec#t \u00eentreprinz\u0103tor, de aceea, aproape to\u0163i cei care s-au prip\u0103\u015fit prin Bucure\u015fti seam\u0103n\u0103 mai cur#nd cu emigran\u0163ii pleca\u0163i s\u0103-\u015fi caute un rost pe p\u0103m#nt american. Aventura este aceea\u015fi. Centrul aten\u0163iei lui nu este, nu are cum s\u0103 fie Bucure\u015ftiul, ci Clujul. Mie nu mi-a pl\u0103cut Clujul, am fost \u00eendr\u0103gostit de mic de Bucure\u015fti \u015fi l-am iubit p#n\u0103 mai de cur#nd. El este nu doar ora\u015ful tinere\u0163ii mele, ci un univers \u00een care nu aveai cum s\u0103 nu te sim\u0163i bine, fiindc\u0103, folosind o expresie a lui Hemingay, era o s\u0103rb\u0103toare continu\u0103: barurile, cafenelele, teatrele \u015fi cinematografele \u00ee\u015fi disputau \u00eent#ietatea ca s\u0103 te cucereasc\u0103,\u00a0 puteai s\u0103 \u00eencepi noaptea la Barul Melody \u015fi diminea\u0163a, la 5, s\u0103 te mu\u0163i \u00een restaurantul G\u0103rii de Nord, la o ciorb\u0103 de burt\u0103, iar c#nd te \u00eentorceai acas\u0103, diminea\u0163a, pe jos sau cu vreo ma\u015fin\u0103 de la IGO care sp\u0103la bulevardele cu \u015fampon, nimeni nu striga dup\u0103 tine dac\u0103 \u00ee\u0163i luai o sticl\u0103 de lapte din navetele care a\u015fteptau pe trotuar, \u00een fa\u0163a alimentarelor, ora deschiderii. Dac\u0103 l\u0103sai \u015fi doi lei al\u0103turi, te puteai declara un om generos, cu suflet curat. Era vremea c#nd oamenii luau cu asalt libr\u0103riile ca s\u0103-\u015fi cumpere un volum de versuri de Nichita St\u0103nescu sau ultimul roman al lui Petru Popescu, c#nd la Doamna Candrea, cu pu\u0163in noroc, aveai parte de un \u201eAhoe \u00een\u015furubat\u201c \u00een execu\u0163ia spectaculoas\u0103 a lui Tudor George…
\nDar a venit cutremurul din \u201977 care ne-a marcat profund \u015fi dramatic, pe termen lung, pe to\u0163i, s-a str#ns \u015furubul ba la cafea, ba la \u0163ig\u0103ri, ba la b\u0103uturi fine, ba la alimente, te d\u0103deau afar\u0103 din restaurant c#nd \u00ee\u0163i era lumea mai drag\u0103, au asmu\u0163it haitele frigului peste ora\u015f, p#inea s-a\u00a0 ra\u0163ionalizat \u015fi cozile erau \u201ela liber…\u201c\u00a0 Iar dup\u0103 \u201990, cu toate schimb\u0103rile \u00een bine aduse de vremurile noi, au ap\u0103rut alte motive de triste\u0163e: ora\u015ful s-a preschimbat \u00eentr-o imens\u0103 lad\u0103 de gunoi, de pe cl\u0103dirile ne\u00eengrijite au \u00eenceput s\u0103 se scurg\u0103 zoaiele banerelor publicitare, haitele de maidanezi te h\u0103m\u0103iau \u00eenfometate pe unde te prindeau, trotuarele s-au blocat de ma\u015finile particulare, banii au devenit tot mai pu\u0163ini, concuren\u0163a tot mai acerb\u0103, ziua de m#ine tot mai nesigur\u0103, \u00eentr-un cuv#nt, o via\u0163a tot mai stresant\u0103. Atunci mi-a venit \u00een minte formula \u201eBucure\u015ftiul nu este un ora\u015f, ci o gheril\u0103\u201c; sau, \u00eemping#nd lucrurile mai departe (dup\u0103 ce am v\u0103zut thrillerul american No Country for Old Men), \u201eacesta nu este un ora\u015f… pentru oameni b\u0103tr#ni\u201c. Aveam deja v\u00e2rsta \u015fi experien\u0163a ca s\u0103-mi dau seama de acest trist adev\u0103r.
\nPrietenilor mei din Alba Iulia, unde tr\u0103iesc acum, revenirea mea la vatr\u0103 \u00eenc\u0103 li se pare incredibil\u0103 \u2013 chiar dac\u0103 pentru ei, \u00een principiu, \u00eentoarcerea \u201eacas\u0103\u201c are un ceva firesc. Plin\u0103 de nefiresc este numai \u00eent#rzierea cu care am f\u0103cut-o sau, mai bine zis, \u201ede ce-am plecat de l#ng\u0103 boi\u201c?! Rareori scap\u0103 vreun prilej s\u00e3-mi aminteasc\u0103 declara\u0163ia mea plin\u0103 de superbie relativ\u0103 la (im)posibila mea stabilire \u00een ora\u015ful copil\u0103riei mele: \u201eCine? Eu s\u0103 revin \u00een Alba?!\u201c se pare c\u0103 a\u015f fi replicat c#ndva, tulburat de o atare eventualitate. Nu-mi amintesc s\u0103 fi avut o replic\u00e3 at#t de categoric\u00e3, dar asta-i alt\u0103 poveste. Cert este c\u0103 a fost nevoie de mai multe etape pentru ajunge aici, un ritual care aminte\u015fte de un poem al lui Ioan Es. Pop: mai \u00eent#i a trebuit s\u0103 se mute ai mei \u00eentr-un \u201eloc cu verdea\u0163\u0103\u201c \u015fi s\u0103-mi lase mie apartamentul \u00een care au locuit ei. A fost nevoie s\u0103 fac o navet\u0103 de c#\u0163iva ani de la Bucure\u015fti la Alba Iulia pentru a le asista plecarea, timp \u00een care s-au limpezit g#ndurile mele despre viitorul care m\u0103 a\u015ftepta sau, mai corect, despre cel mai bun loc unde s\u0103-mi a\u015ftept viitorul… Pe m\u0103sur\u0103 ce treceam prin acest proces de limpezire, ora\u015ful Alba Iulia a \u00eenceput s\u0103 se \u00eennoiasc\u0103, parc\u0103 pentru a m\u0103 ajuta s\u0103 m\u0103 hot\u0103r\u0103sc: s-au pavat trotuarele, s-a dat o nou\u0103 fa\u0163\u0103 pasajului pietonal, str\u0103b\u0103tut de o pist\u0103 pentru role \u015fi str\u0103juit de dou\u0103 \u015firuri de plopi adolescen\u0163i, \u015fi populat cu numeroase cafenele, parcul din Cetate s-a ornat cu o f#nt#n\u0103 spectaculoas\u0103 care \u00eei \u00eent#mpin\u0103 pe cei ie\u015fi\u0163i la plimbare nu doar cu jeturi colorate de ap\u0103, dar \u015fi cu o muzic\u0103 relaxant\u0103. \u00cen complexul proces de renovare a Cet\u0103\u0163ii, veritabil\u0103 perl\u0103 arhitectonic\u0103, motiv de justificat\u0103 m#ndrie nu doar pe plan local, ci chiar na\u0163ional, a ap\u0103rut un generos spa\u0163iu public care pune \u00een valoare cl\u0103direa Universit\u0103\u0163ii \u201e1 Decembrie\u201c \u015fi \u00een care se organizeaz\u0103 concerte \u00een aer liber, sus\u0163inute de orchestre \u015fi soli\u015fti prestigio\u015fi… Consiliul Jude\u0163ean finan\u0163eaz\u0103 principala revist\u0103 literar\u0103 a Uniunii Scriitorilor, Uniune care, la r#ndul ei, organizeaz\u0103 \u00een localitate colocvii pe teme literare, \u00eent#lniri cu cititorii. Existen\u0163a Cet\u0103\u0163ii este populat\u0103 cu festivaluri cultural-literare, t#rguri de carte etc., etc. \u00centr-un cuv#nt, ora\u015ful este pe cale s\u0103-\u015fi lepede de la o zi la alta fizionomia demodat\u0103 \u015fi pr\u0103fuit\u0103 de urbe provincial\u0103, a\u015fa cum este imortalizat\u0103 de literatura clasic\u0103, \u015fi s\u0103 capete o personalitate plin\u0103 de vitalitate, culoare \u015fi optimism. C#ndva, \u00een tinere\u0163e, auzind c\u0103 vizitez Ia\u015ful, cineva mi-a temperat elanul cu urm\u0103toarele vorbe: \u201eIa\u015ful nu este acolo, ci atunci\u201c. Parafraz#nd aceste cuvinte, pot, cu m#na pe inim\u0103, s\u0103 afirm despre Alba Iulia c\u0103 nu este doar atunci, ci, tot mai mult, acum. Lua\u0163i-o ca pe o butad\u0103, dac\u0103 vre\u0163i, dar, oric#t ar p\u0103rea de curios, am \u00eenceput s\u0103 nu mai bat cu privirea dincolo de Bra\u015fov.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Pentru Cosmina Zehan Motto: \u201eFerice omul care, ca Ulise\u2026\u201c (Joachim du Bellay) Mi-a r\u0103mas \u00een minte o fraz\u0103 din volumul lui Tibor Fischer intitulat N-o citi dac\u0103 e\u015fti prost. Mi-a r\u0103mas, probabil, mai mult dec#t aceast\u0103 fraz\u0103, dar pe asta mi-o amintesc bine. Este una dintre acele reminiscen\u0163e de lectur\u0103 care dormiteaz\u0103 discret \u00een m#lul… Cite\u0219te mai mult »Cum am devenit provincial<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[],"class_list":["post-19589","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic"],"views":1222,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19589","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19589"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19589\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19589"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19589"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19589"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}