Provocatoare, construit\u0103 parc\u0103 metodic pentru a incita \u015fi a na\u015fte controverse, Blanca lui Aurel Pantea (Editura \u201eArhipelag XXI\u201c, T\u00e2rgu-Mure\u015f, 2014) pare, la prima vedere, o demonstra\u0163ie polemic\u0103 a voca\u0163iei unui poet consacrat de a cuceri genuri \u015fi specii pe care prejudec\u0103\u0163ile comune i le-ar decreta de \u00eendat\u0103 drept incompatibile. Prejudec\u0103\u0163i, de altminteri, \u00eentemeiate \u2013 proza poe\u0163ilor, a marilor poe\u0163i, e de cele mai multe ori motiv de dezam\u0103gire sau toleran\u0163\u0103 condenscendent\u0103: un teritoriu str\u0103in pe care, o dat\u0103 intra\u0163i, poe\u0163ii sf\u00e2r\u015fesc \u00eentr-o fatal\u0103 inadaptare, victime ale unui orgoliu insuficient temperat ori pur \u015fi simplu ale unor naivit\u0103\u0163i pline de candoare. Examenul prozei e, pentru un poet, \u00een primul r\u00e2nd un risc, un pariu cu scaden\u0163\u0103 imediat\u0103, de cele mai multe ori pierdut cu aceea\u015fi candoare cu care a fost f\u0103cut.
\nE inevitabil ca exerci\u0163iul \u00een proz\u0103 al lui Aurel Pantea, un fel de jurnal fic\u0163ionalizat, stilizat cu rafinament \u015fi \u00eenc\u0103rcat la voltaj livresc, s\u0103 fie p\u00e2ndit de asemenea suspiciuni preconcepute. Care e, \u00een fond, motiva\u0163ia l\u0103untric\u0103 de la care pleac\u0103 tenta\u0163ia unui poet de a narativiza o experien\u0163\u0103? De ce capacitatea tranzitiv\u0103 a poeziei, imaginarul ei, limbajul ei creator de lumi ar avea nevoie de complementaritatea prozei? Exist\u0103 oare ceva, \u00een singularitatea st\u0103rilor, \u00een freatica obsesiilor, \u00een visceralul fantasmatic al fiin\u0163ei ce poezia nu mai are puterea de a revela? Pentru Aurel Pantea, proza pare mai degrab\u0103 un corolar, un amendament oarecum involuntar al poeziei, iscat din lipsa unei alternative, ca un dat fatal: obsesia ce se cere exorcizat\u0103 e parc\u0103 peste puterile poeziei, \u00ee\u015fi cere, cumva implacabil, desc\u0103rcarea narativ\u0103.
\nCam asta e senza\u0163ia dominant\u0103 pe care lectura \u201emicronuvelei\u201c despre pasiune carnal\u0103, obsesie a rat\u0103rii \u015fi rebeliune a lui Aurel Pantea o provoac\u0103: anume c\u0103 ne afl\u0103m \u00een fa\u0163a unui text exorcizant, care se \u0163ese, involuntar, delirant, ira\u0163ional, himeric din developarea interioar\u0103 a unei traume. \u015ei, mai ales, c\u0103 acest lucru se produce independent de voin\u0163a unui narator instrumentalizat, \u0163inut \u00eentr-un stadiu rudimentar de autorul ce nu-\u015fi poate refuza fascina\u0163ia pentru mecanismele cathartice ale confesiunii. Cu c\u00e2t memoria suferin\u0163ei e mai acut\u0103, cu c\u00e2t povestirea prezentific\u0103 mai credibil tribula\u0163iile unei rela\u0163ii interzise, pline de volupt\u0103\u0163i scandaloase \u015fi de sentimente de culp\u0103 torturante, cu at\u00e2t poten\u0163a tranzitiv\u0103 \u015fi portan\u0163a pove\u015ftii (ca s\u0103 folosesc un termen prin care
\nAl. Cistelecan caracteriza poezia neoexpresionist\u0103) se intensific\u0103. Dintr-o dat\u0103, Blanca nu mai e o simpl\u0103 rememorare, invadat\u0103 de veninul lucidit\u0103\u0163ii, a extazelor p\u0103tima\u015fe ale unei aventuri erotice destructive, ci devine interfa\u0163a unei sond\u0103ri chirugicale \u00een psihologia \u015fi subcon\u015ftientul dorin\u0163ei pasionale, a atrac\u0163iei erotice fatale ca o chemare implacabil\u0103 a neantului. Undeva \u00een nucleul fantasmei pe care confesiunea o ha\u015fureaz\u0103 e spaima aceea instinctiv\u0103, paralizant\u0103, a extinc\u0163iei, celebrul \u0163ip\u0103t expresionist.
\nDar aceast\u0103 explorare pe viu a anatomiei obsesiei, grefat\u0103 pe sensibilitatea unui poet al neantului, e subminat\u0103 de-a lungul \u00eentregului text al Blanc\u0103i de o luciditate deconstructiv\u0103. E vorba de un fel de expunere inten\u0163ionat\u0103 a personajului-narator la relativizare, dac\u0103 nu chiar la decredibilizare \u015fi persiflare sub\u00een\u0163eleas\u0103. Discret\u0103, insinuat\u0103 cu subtilitate, se poate detecta cu u\u015furin\u0163\u0103 o metatextualitate ironic\u0103 \u015fi autoironic\u0103 a arhitecturii narative: ecouri mai mult sau mai pu\u0163in \u00eendep\u0103rtate ale decadentismului din Craii… mateini se \u00eent\u00e2lnesc cu erotismul psihologic al lui Anton Holban, dar \u015fi cu p\u0103tima\u015fa investigare a inutilit\u0103\u0163ii existen\u0163ei din Cartea nelini\u015ftirii a lui Fernando Pessoa. De fapt, Blanca reviziteaz\u0103, cu evidente momente de poz\u0103 postmodernist\u0103, un nomenclator abreviat al decaden\u0163ei europene, proiectate pe geografia unui ora\u015f transilvan de provincie ale c\u0103rui coinciden\u0163e cu Alba Iulia fac parte din regia ambigu\u0103 a falsei autofic\u0163iuni pe care Blanca \u00ee\u015fi \u00eentemeiaz\u0103 mare parte din capacitatea de seduc\u0163ie. De altfel, chiar \u201eavertismentul\u201c a\u015fezat cu mult\u0103 ostenta\u0163ie de autor \u00een debutul c\u0103r\u0163ii (acuz\u00e2nd, implicit, tenta\u0163ia de a identifica personaje ori situa\u0163ii reale \u00een poveste) ar trebui citit cu maxim\u0103 suspiciune: ca prozator, Aurel Pantea lucreaz\u0103 cu toate instrumentele seduc\u0163iei la vedere, dar aceasta e doar o parte a unui scenariu foarte mig\u0103los elaborat. De fapt, toat\u0103 defilarea de tehnicalit\u0103\u0163i, care sar de \u00eendat\u0103 \u00een ochii cititorilor profesioni\u015fti, nu e dec\u00e2t coaja, \u00eenveli\u015ful fo\u015fnitor al unui tulbur\u0103tor ritual de purificare, a c\u0103rui autenticitate pulseaz\u0103 \u00een text ne\u00eentrerupt, salv\u00e2nd orice tendin\u0163\u0103 de intrare \u00een deriv\u0103. Suferin\u0163a, de pild\u0103, inund\u0103 at\u00e2t de profund confesiunea, \u00eenc\u00e2t p\u00e2n\u0103 \u015fi pasajele erotice, voit explicite, \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t par recompuse cumva mecanic, artificial (\u015fi friz\u00e2nd uneori facilitatea), devin p\u0103r\u0163i integrante ale acestui documentar al decep\u0163iei, pierzaniei \u015fi reneg\u0103rii. \u201ePoemele Constantinei\u201c, ciclul liric ce \u00eenchide volumul, ar sugera o reg\u0103sire m\u00e2ntuitoare a logosului, un fel de reinstalare a eului \u00een postura sa privilegiat\u0103, la cap\u0103tul unei explor\u0103ri a infernului interior.
\nE foarte greu de anticipat cum \u015fi unde va fi, \u00een cele din urm\u0103, integrat, surprinz\u0103torul volum de proz\u0103 al lui Aurel Pantea, de critica literar\u0103. E foarte probabil ca el s\u0103 treac\u0103 drept simplu detaliu \u201eexotic\u201c, \u201epicant\u201c, al unei bibliografii (ori bio-bibliografii, fiindc\u0103 n-ar fi exclus ca, \u00een epoca studiilor culturale, s\u0103 ne pomenim cu ni\u015fte lecturi psihanalitico-biografiste ale poeziei contemporane) altminteri prestigioase. Dar e la fel de posibil ca \u00een astfel de experimente, aparent marginale, s\u0103 poat\u0103 fi decelabile multe dintre traseele semantice obscure ale poeziei autorului, iar imaginea complet\u0103 a personalit\u0103\u0163ii sale creatoare s\u0103 fie de neconceput \u00een absen\u0163a lor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Provocatoare, construit\u0103 parc\u0103 metodic pentru a incita \u015fi a na\u015fte controverse, Blanca lui Aurel Pantea (Editura \u201eArhipelag XXI\u201c, T\u00e2rgu-Mure\u015f, 2014) pare, la prima vedere, o demonstra\u0163ie polemic\u0103 a voca\u0163iei unui poet consacrat de a cuceri genuri \u015fi specii pe care prejudec\u0103\u0163ile comune i le-ar decreta de \u00eendat\u0103 drept incompatibile. Prejudec\u0103\u0163i, de altminteri, \u00eentemeiate \u2013 proza… Cite\u0219te mai mult »Poetul \u00een infernul memoriei<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[8283,11469],"class_list":["post-19580","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aurel-pantea","tag-blanca"],"views":1258,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19580","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19580"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19580\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19580"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19580"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19580"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}