Un portret admirabil \u015fi foarte pertinent al tipului de critic\u0103 pe care l-a \u00eentruchipat Valeriu Cristea, marele monograf al lumii personajelor lui Dostoievski \u015fi cartograful ingenios \u015fi subtil al spa\u0163iului \u00een literatur\u0103, citesc \u00een Contemporanul sub semn\u0103tura lui Adrian Dinu Rachieru. Nici unul, mi se pare, dintre marii critici ai \u201ecercului\u201c \u00een care s-a mi\u015fcat printre c\u0103r\u0163i Valeriu Cristea n-a l\u0103sat o imagine mai verosimil\u0103 despre autorul Bagajelor pentru paradis dec#t aceasta, surprins\u0103 de la distan\u0163\u0103, de un \u201eintrus\u201c \u00een respectivul cerc de elit\u0103 al criticilor rom#ni de epoc\u0103: \u201e\u00cenainte de orice, la Valeriu Cristea, un critic cu fibr\u0103 de moralist, impresioneaz\u0103 bucuria lecturii \u015fi capacitatea de a surprinde nuan\u0163ele cu declarat\u0103 intensitate emotiv\u0103, explor#nd via\u0163a sufleteasc\u0103. El a iubit literatura cu \u00abnaivitatea\u00bb unui \u00absimplu\u00bb cititor, departe de acel plictis superior, purt#nd rictusul \u00eendeplinirii unei obliga\u0163ii nesuferite, afi\u015fat de al\u0163ii. Poate c\u0103 Valeriu Cristea, din acest punct de vedere, urma pilda lui Ibr\u0103ileanu \u2013 cel mai cititor dintre criticii no\u015ftri; pentru protagonistul Vie\u0163ii Rom#ne\u015fti intrarea \u00een paradisul lecturii era precedat\u0103 de lungi prepara\u0163ii, inclusiv a satisfacerii unor tabieturi. Valeriu Cristea las\u0103 impresia c\u0103 nu cite\u015fte doar pentru a scrie; mai mult, criticul vede \u00een aceast\u0103 fatal\u0103 deformare profesional\u0103 o tr\u0103dare a marilor s\u0103rb\u0103tori ale lecturii, prilejuindu-i pl\u0103cerea reveriilor \u015fi a excursiilor livre\u015fti, deopotriv\u0103 \u00een spa\u0163iul \u00eenchis, intim \u015fi protector sau \u00een cel deschis, fascinant \u015fi anxios. De\u015fi \u00abacul de viespe\u00bb nu i-a lipsit, Valeriu Cristea scria f\u0103r\u0103 bila inflamat\u0103; \u015fi nici cu gura pungit\u0103 de acreal\u0103. Sinceritatea pare s\u0103 fi fost arma acestui \u00eemp\u0103timit lector, miz#nd pe \u00eencrederea \u00een \u00abomul care face critic\u0103\u00bb, un om \u00abneobi\u015fnuit de bogat\u00bb (evident, nu \u00een sens material)\u201c. Cu siguran\u0163\u0103, Valeriu Cristea \u201eurma pilda lui Ibr\u0103ileanu\u201c \u2013 cel mai mare cititor dintre criticii rom#ni dintotdeauna, iar sinceritatea lecturilor lui exprim\u0103 incoruptibila lui fidelitate exemplar\u0103, \u201emistic\u0103\u201c am putea spune, fa\u0163\u0103 de marile c\u0103r\u0163i ale literaturii rom#ne \u015fi universale. Raporturile sale cu Cartea \u2013 \u201ec\u0103r\u0163ile au suflet\u201c, spune \u00eentr-un r#nd \u015fi Nicolae Manolescu \u2013 nu sunt rela\u0163ii de serviciu, dar intime, afectuoase, surprinz\u0103toare \u015fi capricioase, ca \u00eentre \u00eendr\u0103gosti\u0163i. C\u0103r\u0163ile sunt \u00eenso\u0163itorii \u015fi interlocuitorii lui permanen\u0163i \u00eentr-o via\u0163\u0103 \u00een care lectura n-are concediu de odihn\u0103. Practic#nd un soi personal al \u201ecriticii de identificare\u201c, Valeriu Cristea n-a fost, precum al\u0163ii, un excursionist egal, impasibil, impersonal \u015fi \u201eobiectiv\u201c printre c\u0103r\u0163i, ci, l\u0103s#ndu-se, cu o imens\u0103 pl\u0103cere, sclavul, protectorul \u015fi \u201eprotejatul\u201c lor, le-a descoperit chiar sufletul vital ce le \u0163ine \u00een via\u0163\u0103. \u00cen toate acestea Valeriu Cristea \u00eei seam\u0103n\u0103 lui Ibr\u0103ileanu: marele cititor deopotriv\u0103 de sensibil \u015fi comprehensiv la eposul tolstoian \u201edoldora\u201c de fapte, \u00een coridoarele labirintului dostoievskian \u015fi, mai ales, atras de \u201einteligen\u0163a pur\u0103, jocul cu idei\u201c \u015fi \u201eaventurile inteligen\u0163ei\u201c din Crima lui Sylvestre Bonnard,\u00a0 capodopera f\u0103r\u0103 pereche a lui Anatole France, roman \u201earhivistic\u201c \u015fi \u201euscat\u201c aflat aparent la antipodul \u201eprea plinului\u201c Tolstoi. Sufletul bogat al marilor cititori ca Ibr\u0103ileanu sau Valeriu Cristea g\u0103se\u015fte \u00een asemenea capodopere antinomice linii secrete, leg\u0103turi periculoase \u015fi pun\u0163i de comunicare: lectura \u201ecompasional\u0103\u201c de identificare \u00een (cu) spa\u0163iul protejat \u015fi protector al marilor c\u0103r\u0163i afla \u00een ele suficient\u0103 (!) via\u0163\u0103 vie ca s\u0103 le p\u0103streze aproape \u015fi s\u0103 le \u00eenconjoare cu pre\u0163uirea lor permanent\u0103. Pentru asemenea cititori de tip \u201evampiric\u201c c\u0103r\u0163ile nu mor niciodat\u0103: doar cititorii mai dispar. Citind aventura personajelor lui Dostoievski \u201eascunse\u201c \u015fi convie\u0163uind unul \u00eentr-altul, divulg#ndu-\u015fi sufletul dublu pe care-l con\u0163in, Valeriu Cristea procedeaz\u0103 ca un \u201edetectiv\u201c \u00een imperiul fic\u0163ional al c\u0103r\u0163ilor, dar \u015fi ca unul dintre personajele lor: spionul e cel spionat, urm\u0103rit \u015fi urm\u0103ritor \u00een acela\u015fi timp. Performan\u0163a acestui tip de cititor cu inim\u0103 cald\u0103 \u015fi minte lucid\u0103 const\u0103 \u00een capacitatea uria\u015f\u0103 de a-i cuprinde \u015fi de a \u015fi-i asuma ca pe ni\u015fte alteri: mereu \u201eeu sunt altul\u201c. E felul lecturii lor de a se l\u0103sa confisca\u0163i de o existen\u0163\u0103 livresc\u0103, tumultuoas\u0103 \u015fi contradictorie ca \u00eens\u0103\u015fi via\u0163a. Lectura unor critici precum Ibr\u0103ileanu \u015fi Valeriu Cristea e aceea a unui cititor cald \u015fi ata\u015fant care se \u201emurd\u0103re\u015fte\u201c f\u0103r\u0103 sil\u0103 estetic\u0103 de via\u0163a ce colc\u0103ie \u00een marile c\u0103r\u0163i pe care acest cititor \u00een salopet\u0103 de lucru o simte, cum scrie undeva autorul \u201eAdelei\u201c, \u201eumed\u0103\u201c, v#scoas\u0103, noroioas\u0103: plin\u0103 de petele inebranlabile l\u0103sate de \u201efrecarea\u201c cu viul. Sunt, \u00een fine, \u015fi ceilal\u0163i cititori, din ce \u00een ce mai mul\u0163i ast\u0103zi, \u00een care pl\u0103cerea lecturii e ucis\u0103 odat\u0103 cu stoarcerea c\u0103r\u0163ii de \u201ezoaiele vie\u0163ii\u201c: cititori inteligen\u0163i subtili \u015fi postmoderni care \u00eens\u0103 las\u0103 \u00een urma lor cartea ca o ruf\u0103 stoars\u0103 f\u0103r\u0103 niciun gust sau miros. \u00cen consecin\u0163\u0103, cartea citit\u0103 de ei nu are putere de influen\u0163\u0103, cum credea c\u0103 trebuie s\u0103 aib\u0103 Ibr\u0103ileanu scriind ca un \u00eendr\u0103gostit despre, bun\u0103oar\u0103, Anatole France: \u201eOmul, dup\u0103 d#nsul, e o fiin\u0163\u0103 slab\u0103, mizerabil\u0103, ridicol\u0103, \u00eenc\u0103 un antropoid, m#nat de foame, de fric\u0103 \u015fi de omor. (Nu e o concep\u0163ie displ\u0103cut\u0103 lui Marx! Din contra…) Pentru satisfacerea foamei, se lupt\u0103, se sf#\u015fie \u2013 individ cu individ, clas\u0103 cu clas\u0103, popor cu popor. Priveli\u015ftea aceasta \u00eei sup\u0103r\u0103 inteligen\u0163a, estetica \u2013 \u015fi probabil morala, vreau s\u0103 zic generozitatea. \u00cenlocuirea acestei lumi cu alta, \u00een care foamea s\u0103 nu mai fie satisf\u0103cut\u0103 prin gheare, prin cu\u0163ite \u015fi prin tunuri, cu cortejul lor: ura, minciuna \u015fi calomnia trebuie s\u0103-i convin\u0103 perfect. \u015ei s\u0103 viseze la aceast\u0103 transformare, \u00eent#mpl\u0103-se ea m#ne, poim#ne, ori peste o mie de ani. Terminul \u00eei era indiferent, c\u0103ci nu era politician. Probabil \u00eel socotea \u00eendep\u0103rtat, c\u0103ci \u015ftia c\u0103 p#n\u0103 s\u0103 ajung\u0103 acolo antropoidul trebuie s\u0103 se mai ciopleasc\u0103. Dar cum de credea el \u00een posibilitatea realiz\u0103rii acestui vis? Credea, fiindc\u0103 era un sceptic. Pentru un sceptic totul fiind posibil … \u015ei, \u00een sf#r\u015fit \u2013 ideea de justi\u0163ie puternic\u0103 la un om at#t de inteligent. C\u0103ci injusti\u0163ia, ofens\u0103 adus\u0103 logicii \u015fi matematicii, e o durere pentru inteligen\u0163\u0103, indiferent de alte cauze, c#nd sufletul omului nu e putred\u201c. Acest omagiu suprem adus inteligen\u0163ei suferitoare, \u201ec#nd sufletul omului nu e putred\u201c, i se cade \u015fi unui a\u015fa de mare cititor al sufletului din c\u0103r\u0163i cum a fost Valeriu Cristea, contemporanul nostru despre care scrie cum am v\u0103zut c\u0103 scrie Adrian Dinu Rachieru \u00een Contemporanul (2014). Valeriu Cristea va fi resim\u0163it acut spre sf#r\u015fitul vie\u0163ii lui ofensa pe care injusti\u0163ia o aduce logicii \u015fi matematicii, provoc#ndu-i \u201eo durere pentru inteligen\u0163\u0103\u201c. \u00cenconjurat de t\u0103cere suspect\u0103 \u015fi profund nedreapt\u0103, criticul a suferit o drastic\u0103 marginalizare notat\u0103 \u015fi comentat\u0103 astfel de eseistul din revista Contemporanul: \u201eCum modestia nepref\u0103cut\u0103 \u015fi orgoliul justificat se cump\u0103nesc \u00een scrisul lui Valeriu Cristea, el r\u0103m#ne, s-a spus, \u00abun pieton sentimental\u00bb \u00een critica noastr\u0103. Onest, dificil, inflexibil om de st#nga, f\u0103r\u0103 a fi fost membru de partid, Valeriu Cristea \u00een anii postdecembri\u015fti a fost marginalizat, dezaprobat, stigmatizat pentru op\u0163iunile lui politice. \u00abUn chinez\u00bb, clama furioas\u0103 Monica Lovinescu, trecut pe lista neagr\u0103 al\u0103turi de alte nume sonore, \u00eentr-o epoc\u0103 de frenetic\u0103 aliniere \u015fi cosmetizare, de reciclare a \u00abdalma\u0163ienilor\u00bb. Travers#nd \u00abo stranie orbire\u00bb (dup\u0103 N. Manolescu), criticul \u00abapolitic\u00bb n-a r\u0103mas dator, denun\u0163#nd militantismul \u00eenfl\u0103c\u0103rat al doamnei-dispecer de la Paris (Cui i-e fric\u0103 de Monica Lovinescu?, \u00een Adev\u0103rul nr.422\/1991). Au fost ani grei, de recluziune, traversa\u0163i cu intensitate \u015fi m#hnire, retr\u0103ind, b\u0103nuim, \u00een paralel, excluderea studen\u0163easc\u0103 (din 1959), \u00abpovesti\u0163i\u00bb fulgurant, lamentativ, \u00een Bagaje pentru paradis (1997)\u201c. Paradoxal, \u201eanii grei\u201c din prima tinere\u0163e, povesti\u0163i \u00een Bagaje pentru paradis, se \u00eentorc \u015fi n\u0103v\u0103lesc peste el spre senectute, dup\u0103 \u201990, \u00eentr-o nou\u0103, nedreapt\u0103 \u015fi trist\u0103 marginalizare: o form\u0103 de excludere d\u0103ruit\u0103 de contemporanii \u015fi prietenii s\u0103i dup\u0103 ce \u201ecercul\u201c de orgolii tinute mult\u0103 vreme sub capac a explodat \u015fi s-a rupt \u00een buc\u0103\u0163i. \u201eBagaje\u201c pentru paradis…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un portret admirabil \u015fi foarte pertinent al tipului de critic\u0103 pe care l-a \u00eentruchipat Valeriu Cristea, marele monograf al lumii personajelor lui Dostoievski \u015fi cartograful ingenios \u015fi subtil al spa\u0163iului \u00een literatur\u0103, citesc \u00een Contemporanul sub semn\u0103tura lui Adrian Dinu Rachieru. Nici unul, mi se pare, dintre marii critici ai \u201ecercului\u201c \u00een care s-a mi\u015fcat… Cite\u0219te mai mult »Valeriu Cristea, \u201ebagaje pentru paradis\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1711,11459,563],"class_list":["post-19572","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critica-literara","tag-monografii-dostoievski","tag-valeriu-cristea"],"views":1186,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19572","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19572"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19572\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19572"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19572"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19572"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}