{"id":1950,"date":"2010-03-24T21:43:37","date_gmt":"2010-03-24T19:43:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1950"},"modified":"2015-01-15T17:29:06","modified_gmt":"2015-01-15T15:29:06","slug":"esec-si-seductie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/esec-si-seductie\/","title":{"rendered":"E\u015fec \u015fi seduc\u0163ie"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Oric\u00e2t de neincrezatori am citi-o si oric\u00e2t ne-am considera noi, cititorii, niste outsideri fara vreo apetenta speciala pentru ea, cartea de memorii este imperioasa: ne surprinde si ne seduce. Sinceritatea cu care autorul ei se\u00a0 marturiseste \u2013\u00a0 sinceritate pe c\u00e2t de intensa pe at\u00e2t, probabil, de forjata artistic si de controlata\u00a0 \u2013 ne excita inevitabil curiozitatea. Daca scriitorul este ingenios si capabil sa se joace cu memoria in mod plauzibil, ne cucereste simpatia imediat. Si ca sa fim, la r\u00e2ndu-ne, c\u00e2t se poate de sinceri, exhibarea intimitatii sale ne produce delicii. De parca faptul insusi ca el ni se dezvaluie fara pudoare este o garantie ca intimitatea noastra ram\u00e2ne la adapost.<\/strong><\/em><br \/>\nInsa marturisirile autorului, si dezvaluirile, nu se reduc, fireste, numai la sine. Pe masura ce se descarca de ele, memoria pare ca se amplifica: o suferinta mai veche ii\u00a0 intretine ardoarea de a se impartasi. Dar si s\u00e2rguinta de a-i interoga pe cei ce l-au dezamagit, zadarnicindu-i sperantele. In numele acestei suferinte, sunt chemati la bara, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, at\u00e2t martori, c\u00e2t si vinovati. Oricum, fie ca vibram, fie ca rezistam la o asemenea oratorie,\u00a0 genul acesta de carte\u00a0 nu ne lasa indiferenti.<br \/>\nDaca autorul se int\u00e2mpla sa ne fie contemporan, iar pe deasupra, cunoscut ori prieten, vom vedea ca suntem si noi acolo, in ea. Recognoscibili,\u00a0 daca nu in text, prin comentariul expres al scriitorului, macar in subtext, reflectati de lumea careia ii da viata. Cu alte cuvinte, ne putem trezi ca am ajuns din senin personaje \u2013 bune sau rele \u2013, ca suntem judecati si adesea acuzati fara drept de apel. Ori ca suntem infatisati de autorul ei contrar imaginii asa-zic\u00e2nd consfintite despre propria persoana. Ca, de fapt, suntem dati in vileag, demascati, iar imaginea perversa pe care acesta o vehiculeaza despre noi ne raneste si ne revolta.<br \/>\nDaca totul s-ar opri la suferinta amorului propriu, poate nu am avea at\u00e2t a ne ingrijora. Dar o asemenea masinatiune lucreaza in timp si ne incomodeaza, riscul, in ce ne priveste, este sa ne alegem cu temelia credibilitatii usor zdruncinata. Caci oricine se va grabi sa conchida ca, oric\u00e2t de subiectiva ar fi relatarea, adevarul\u00a0 nu poate fi completamente distorsionat sau inventat. Si, cum simpla lectura nu declanseaza\u00a0 replici, p\u00e2na la proba contrarie autorul ram\u00e2ne suveran: mai pe scurt,\u00a0 ceea ce spune el e bun spus. Pledoariile sau asertiunile lui se propaga si impresioneaza. Iar o dezmintire ulterioara in apararea vreunui nedreptatit, nu repara prea mult lucrurile.\u00a0 Pentru ca p\u00e2na si auzul ni s-a format, se pare, in asa\u00a0 fel inc\u00e2t sa dea crezare si sa memoreze mai cur\u00e2nd rautatile spuse despre semenii nostri dec\u00e2t faptele sau vorbele de lauda.<br \/>\nSi, atunci, la ce bun memoriile? C\u00e2nd, dupa o experienta comuna, sa zicem \u2013 a autorului si a cititorului \u2013, adevarul\u00a0 se vadeste at\u00e2t de discutabil? Ce valoare mai au astfel de marturii, dezmintite, unele, de fapte unanim cunoscute?<br \/>\nCoincidenta sau nu, am notat aceste sumare observatii citind \u201ePovestea unui om singur\u201c, asteptatul volum de memorii al lui Adrian Marino.\u00a0 Trebuie sa marturisesc insa \u2013 si iertata-mi fie franchetea \u2013, ca vorbim\u00a0 despre o carte care, din pacate, nu m-a impresionat. Nu m-a miscat, mai bine spus, indeajuns, fapt pe care n-as putea sa il pun dec\u00e2t pe seama asteptarilor mele\u00a0 frustrate. Caci cine a avut sansa sa-l int\u00e2lneasca si sa-l cunoasca, nu doar sa-l citeasca, pe A. Marino, isi va da seama numaidec\u00e2t ca discursul narativ al autorului este identic aproape cu discursul oral al omului care a fost. Acelasi radicalism al atitudinii, aceeasi precipitare a demonstratiei, aceeasi, p\u00e2na la urma, nervozitate care il conduce si, de asta-data, la incheieri malitioase, abrupte si nedrepte.<br \/>\nCa sa dau un singur exemplu: c\u00e2t de departe ram\u00e2n,\u00a0 in portretele incondeiate gros si cu naduf de catre Marino,\u00a0 seninatatea superioara a lui Jean Starobinski, seriozitatea afectuoasa a lui Jean Rousset! \u2013 calitati pe care le-au remarcat fara exceptie, nu doar in scrisul celor doi critici, ilustrii lor prieteni si comentatori.\u00a0 Sinceritatea, de obicei, punitiva \u2013 cu care se lanseaza autorul asupra altora, fara a se menaja, ce-i drept, uneori, nici pe sine, este un soi de brutalitate amorsata umoral. Ea are, tocmai de aceea, poate, slabiciuni si limite, caci, iata, \u2013\u00a0 dupa c\u00e2t a suferit sub comunisti, mai int\u00e2i ca detinut politic, apoi ca om si intelectual stigmatizat si marginalizat \u2013,\u00a0 Marino este capabil sa intrerupa fronda\u00a0 pentru a se induiosa la amintirea unui clujean, activist luminat, care i-a facut c\u00e2ndva un serviciu. De altfel, cred ca in timpul regimului ceausist, putini intelectuali de la noi, afirmati fie si in afara unei cariere legitimate institutional \u2013 cum este si cazul lui A. Marino \u2013, au scapat fara astfel de datorii de recunostinta, indiferent daca acum mai vor sa-si aminteasca de ele sau nu. Micile razbunari ale autorului nostru, lipsa de tact si de delicatete,\u00a0 perceptia de cele mai multe ori intunecata\u00a0 asupra confratilor sai, ma descurajeaza sa merg mai departe cu exemplele, unele dintre ele, cu certitudine relevante pentru spatiul autohton.<br \/>\nNu voi putea,\u00a0 in ciuda celor spuse, sa nu remarc, insa,\u00a0 si sa nu admir la Adrian Marino \u2013 si acesta este si rostul scrierii acestor r\u00e2nduri \u2013, observatia patrunzatoare, intelegerea si decriptarea corecta a unor fenomene postdecembriste in ambientul nostru social si cultural, chiar daca verva negatoare mai pastreaza unele resorturi frenetice. Scrise in 1993, si revizuite\u00a0 in 1999, astazi, la mai bine de un deceniu, memoriile lui A.Marino nu numai ca sunt actuale, dar chiar isi dovedesc o oarecare\u00a0 forta anticipatoare. Evit\u00e2nd pe c\u00e2t posibil confuzia pe care o face Marino intre intentia etica si comportamentul revansard, nu pot sa nu remarc c\u00e2t de fondate sunt macar c\u00e2teva dintre reprosurile aruncate in cearta sa cu intelectualii. Nu se practica, acum, mai mult ca oric\u00e2nd, boicotul si marginalizarea unor scriitori sau oameni de cultura si promovarea altora, cu mult efort financiar, pentru a se bucura de \u201efalse prestigii\u201c? Mai exista azi, cu adevarat, o breasla a scriitorilor sau doar grupuri de influenta? Nu au acceptat, oare, o parte din intelectualii nostri, pozitia de subalterni si de buni executanti ai comenzilor politice, asa cum indignat observa Marino?\u00a0 Nu este afirmarea individuala aproape de neconceput fara o protectie politica? Iata si un adevar derizoriu \u2013 il cunoastem cu totii \u2013, demn de trecuta lume fanariota, nu de o societate democratica de tip european, adevar pe care autorul il consemneaza invins, cu ironica\u00a0 resemnare: \u201eIn Rom\u00e2nia, daca nu esti simpatic si nu intri intr-un lant de complicitati cointeresate esti un om pierdut\u201c.<br \/>\nDar, se vede ca lui Adrian Marino nu i-a fost dat sa se piarda. Si-a construit personalitatea cu greu, in ciuda multor piedici \u2013 politice, ideologice sau de alta natura, relationala, umana etc. \u2013, si, cu certitudine, impotriva propriului temperament. A trait dezgustat si revoltat intr-o tara pe care \u2013\u00a0 asa cum declara \u2013 a repudiat-o si in care s-a simtit intotdeauna \u201esingur\u201c si \u201estrain\u201c. Nu a apucat si nici nu a sperat ca va trai vreodata intr-o \u201ealta Rom\u00e2nie\u201c, pentru bunul motiv ca o considera un vis esuat. Exista, dupa Marino, trei cauze majore care ne condamna sa batem mereu pasul pe loc: lipsa de idei \u201eprecursoare\u201c, \u201econditionarile inflexibile ale istoriei\u201c si, nu in ultimul r\u00e2nd, \u201edefectele profunde\u201c ale poporului. \u201eSuntem, in esenta, din nefericire, (&#8230;) un popor arhaic. Un amestec de tenacitate si viclenie a supravietuirii, de adaptabilitate si egoism defensiv, de vasalitate, duplicitate si servilitate, de timorare si capacitate exraordinara de simulare si salvare a aparentelor\u201c. Mai e nevoie sa mentionam, pe l\u00e2nga acestea toate, \u201evocatia nihilismului distructiv\u201c ? Pe care, in paranteza fie spus, impreuna cu at\u00e2tea calitati, o avea, in gena sa identitara, autorul nostru insusi.<br \/>\nIata, au trecut cinci ani de la moartea lui Adrian Marino, pe care istoria noastra culturala il va retine neindoielnic ca pe un mare \u2013 cum ii placea sa-si spuna \u2013 \u201ecritic de idei\u201c. A avut in legatura cu tara sa suferinte profunde si exasperari omenesti pe care nimic nu a putut sa i le curme.\u00a0 A visat toata viata \u201ecu ochii deschisi\u201c la\u00a0 o \u201ealta Rom\u00e2nie\u201c,\u00a0 fara ca el, singur,\u00a0 s-o poata \u201einventa\u201c sau \u201eimporta\u201c. A schitat in memoriile sale un proiect de \u201esalvare\u201c pentru tara, pe care insa, stiind ca suntem indolenti si resemnati, l-a insotit de un \u201eblestem\u201c: \u201eBlestem\u00a0 (&#8230;) pe toti rom\u00e2nii ce nu fac nimic s-o schimbe\u201c. Pare neverosimil si, totusi, presupun\u00e2nd ca vor afla cumva de existenta lui, rom\u00e2nii, probabil, isi vor spune ca dec\u00e2t sa se trudeasca s-o schimbe, mai bine sa ram\u00e2na blestemati.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Oric\u00e2t de neincrezatori am citi-o si oric\u00e2t ne-am considera noi, cititorii, niste outsideri fara vreo apetenta speciala pentru ea, cartea de memorii este imperioasa: ne surprinde si ne seduce. Sinceritatea cu care autorul ei se\u00a0 marturiseste \u2013\u00a0 sinceritate pe c\u00e2t de intensa pe at\u00e2t, probabil, de forjata artistic si de controlata\u00a0 \u2013 ne excita inevitabil&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/esec-si-seductie\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">E\u015fec \u015fi seduc\u0163ie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[1590,1589,4,1014,1588],"class_list":["post-1950","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-carti","tag-cititori-romani","tag-editorial","tag-literatura","tag-scriitori-romani"],"views":3023,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1950","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1950"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1950\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1950"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1950"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1950"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}