\u00a0<\/p>\n
Citesc in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (43\/ 2009) un lung studiu-recenzie despre \u201eEminescu. O perspectiva dialogica\u201c de Gheorghe Doca (Ed. Academiei Rom\u00e2ne, vol 1-2, 2009). atudiul, recenzia sau ce-o fi e semnat de cunoscutul N. Georgescu, eminescolog si, din c\u00e2nd in c\u00e2nd, br\u00e2ncusolog amator impreuna cu dl Godea si Mocioi de la Tg. Jiu. N. Georgescu a \u201erasfoit\u201c, dupa cum marturiseste, \u201ea doua oara si a treia oara\u201c cartea, prea groasa pentru o lectura asezata si intinsa, a lui Gheorghe Doca. Formuleaza, dupa \u201erasfoire\u201c, o apreciere aparent favorabila: \u201eapreciez, concede dupa o statistica aproximativa N. Georgescu \u2013 ca autorul acopera cu vorbele sale cam o treime din spatiul tiparit (…) a-ar putea vorbi de o antologie eminesciana comentata…\u201c Sa recunoastem ca, la prima vedere, aprecierea nu suna rau. Rau suna, in schimb,\u00a0 sfaturile pline de umor caznit si involuntar pe care i le da autorului valoroasei lucrari, specialist in lingvistica si pedagogie, care si-a luat laudabilul curaj de a-l reciti integral pe Eminescu gasind mereu lucruri interesante si pretioase de spus din perspectiva, noua, a dialogismului teoretizat de Bahtin. Nici sfaturile n-ar fi rele, daca N. Georgescu si-ar alege cuvintele dintr-un vocabular adecvat si compatibil, vreau sa spun de specialitate, caci este istoric literar si eminescolog, nu? Int\u00e2i tine sa-l asigure pe autor?, pe cititor? \u2013 ca \u201ePaginile de fata nu sunt un pamflet, ci chiar o analiza …\u201c. Ca sa fi fost pamflet, ar fi avut nevoie de talentul, nu zic al lui Arghezi, dar macar al unui om cu simtul umorului. Nu-l are. Asa, in schimb, pretentia lipsita de umor a unui cunoscut pedagog de scoala noua, obtuz si apodictic (dixit!) care-si \u201edescurajeaza astfel elevul: \u201eimi pare rau mie insumi ca trebuie sa-l descurajez pe autor de la eventuala continuare a unui astfel de macinis \u2013 dar cu asemenea faina opera lui Eminescu nu poate \u201edospi\u201c in hrana pedagogica (…) mai trebuie ceva ca lucrurile sa se lege, ca p\u00e2inea sa dospeasca …\u201c Luat din industria moraritului cu valturi si brutaria rurala rudimentara (\u201emacinis\u201c, \u201efaina\u201c, \u201edospi\u201c, \u201ep\u00e2inea sa dospeasca\u201c) limbajul acesta critic umileste nu cartea si pe autorul ei, ci pe Eminescu insusi, adus in asa-zisa recenzie cu sacii poeziei lui la moara unui cronicar banuit si recenzent de ocazie. C\u00e2nd spun \u201ede ocazie\u201c nu vreau nicidecum sa-l subapreciez pe eminescologul merituos N. Georgescu, dar sa-l calific pe recenzentul improvizat cu acelasi nume. Iar improvizarea lungii lui recenzii, de proportiile unui studiu (!), nu-i fara un mobil ce se lasa descoperit cu usurinta ceva mai incolo. N. Georgescu da in cartea lui Gheorghe Doca peste niste capitole ale caror titluri ii suna suspect: \u201eE otios \u2013 scrie el \u2013 sa verifici biografia cuiva cu o schema din stiintele comunicarii (de ce-ai fi \u201eotios\u201c numai el stie! \u2013 n.n.), astfel ca vom lasa la o parte domeniul (ar trebui probabil sa-si decline competenta in domeniu, asa ar fi onest! \u2013 n.n.). Evident \u2013 continua la fel de apodictic recenzentul \u2013 ce ai gasit, aia ai cautat (parafraz\u00e2ndu-l pe Noica) \u2013 dar capitole precum \u201eIntre boala si alterarea raportului cu lumea\u201c, \u201eBlocajul comunicarii\u201c, \u201eRevansa epifenomenului\u201c, \u201eRupturi\u201c, \u201eFerestre ale cunoasterii de sine\u201c, \u201eIluzia refugiului in lumea poeziei\u201c, \u201eDeschiderea la lume si inchiderea in logismul vulgar\u201c… Cum adica, \u201ealterarea raportului\u201c?! Poate \u201ealterizare\u201c, poate \u201eschimbare\u201c. Ceva alterat este ceva stricat dupa simtul comun (\u201em\u00e2ncare stricata\u201c, de pilda) \u2013 dar teoretic acest \u201ealter\u201c inseamna altceva, deci laptele stricat sa ram\u00e2nem, ca sa ram\u00e2nem in zona alimentara, este stricat fata de ce a fost ca lapte dulce, de pilda, dar c\u00e2nd devine iaurt sau br\u00e2nza nu mai e deloc stricat, ci foarte bun; este doar altceva sau \u201ecelalalt\u201c lapte. Cum sa se strice, insa, un raport, o relatie? Fata de ceva anume? (…) Ne dispensam, asadar, de g\u00e2ngurelile privind viata lui Eminescu si trecem copacel-copacel la alt domeniu incomod. Este acela al fragmentarium-ului eminescian…\u201c Mai mare confuzie de planuri si poliloghie terminologica rar ne-a fost dat sa citim. In legatura cu \u201ealterarea raportului\u201c de care se mira N. Georgescu \u2013 ce sa zicem? O simpla \u201erasfoire\u201c \u2013 ca tot ii place! \u2013 a dictionarului (DEX!) i-ar fi stins docta mirare lamurindu-l, simplu, ca a altera = a schimba ceva, de obicei in rau (chestia cu \u201elaptele stricat\u201c care-i bun si \u201ealter\u201c nu-i, vorba cuiva, in chestie …), iar L. aaineanu e si mai explicit: schimbat, prefacut, stricat. Iar alterare, si nu barbarismul \u201ealterizare\u201c, cum inventeaza fara gratie N. Georgescu, inseamna, dupa dictionar, stricare, descompunere, deformare, diminuare, falsificare, denaturare ori, de ram\u00e2nem la batr\u00e2nul, bunul Lazar aaineanu: schimbare in starea unui lucru; prefacere din bine in rau, stricare. Am dat mai multe sensuri ca sa vin in ajutorul dlui Georgescu oferindu-i posibilitatea de a alege dintr-un sir nesf\u00e2rsit de sinonimii termenul potrivit. Taindu-si astfel pofta de a se mira (\u201ecum adica?\u201c!) pe seama unui cuv\u00e2nt care la Gheorghe Doca e la locul lui si inseamna exact ce vrea sa spuna autorul voluminoasei carti despre Eminescu. Vine la r\u00e2nd chestiunea cu \u201esociologismul vulgar\u201c de care N. Georgescu il acuza pe Gheorghe Doca cit\u00e2ndu-i subtitlurile numite mai inainte si a catalogarii lor de catre improvizatul recenzent drept \u201eg\u00e2ngureli privind viata lui Eminescu\u201c. Chestiune mai complicata. De ce-ar fi bunaoara pasibil de \u201esociologism vulgar\u201c un titlu ca acesta: \u201eIntre boala si alterarea raportului cu lumea\u201c, referitor la maladia care a si pus capat vietii marelui nostru poet? In lipsa argumentelor N. Georgescu recurge inelegant si anapoda la o eticheta de trista faima: \u201esociologism vulgar\u201c. E insa vorba aici, in subsidiar, ori subliminal de efectul malign al unei suparari inexprimate direct si onest de eminescologul N. Georgescu: capitolele citate si incriminate de el in numele inchipuitului \u201esocilogism vulgar\u201c pun in discutie \u201eindirect\u201c si nepolemic, scenariul aberant potrivit caruia, bolnav inchipuit si \u201ealterat\u201c prin punerea silita in camasa de forta, Eminescu ar fi fost \u201eimbolnavit\u201c cu tot dinadinsul din ratiuni politice de marii sai \u201edetractori\u201c in frunte cu Maiorescu si Carp (\u201emai potoliti-l pe Eminescu!\u201c). acenaristii acestia, intre care N. Georgescu se prenumara, sustin ca \u201estricarea\u201c, \u201ealterarea\u201c, in fine, boala lui Eminescu este o pura inchipuire, mai rau: boala nascocita spre a-l scoate din gazetarie si din… lume din ratiuni de stat! Eminescu devine, in imaginatia scenaristica a dlor\u00a0 Georgescu, Codreanu, Calin Cernaianu & comp. un \u201ebolnav inchipuit\u201c de detractorii lui, mari critici si istorici literari precum Titu Maiorescu ori G. Calinescu! Din nefericire, am constatat cu imensa tristete ca la acest scenariu s-au asociat macar partial, dar acredit\u00e2ndu-i asa pe autorii lui directi, mari si veritabili eminescologi, precum neuitata noastra profesoara Zoe Dumitrescu-Busulenga, eminentul si profundul exeget si minunat profesor George Munteanu si chiar ultimul mare eminescolog in viata, D. Vatamaniuc. Asadar, \u201esociologismul vulgar\u201c si \u201eg\u00e2ngurelile\u201c privind viata poetului atribuite autorului de catre eminescologul N. Georgescu isi au originea in nealinierea ultimului exeget al lui Eminescu, lingvistul si profesorul Gheorghe Doca la cerintele scenariului fabricat de acesti eminescologi animati, dupa credinta lor, de cel mai fierbinte patriotism… E greu sa polemizezi cu patrioti care nu stiu de gluma. Dar, in fine, las\u00e2nd gluma la o parte, sa recunoastem, cu respect si umilinta neipocrite, ca dl N. Georgescu e realmente un veritabil eminescolog: alte lucrari dec\u00e2t aberantul scenariu cu \u201esacrificarea\u201c lui Eminescu\u00a0 il recomanda cu prisosinta. In rest, insa, lunga lui recenzie din Rom\u00e2nia literara se ocupa de chestiuni desigur importante, dar colaterale continutului propriu-zis al cartii \u201erasfoite\u201c a lui Gheorghe Doca. N-am sa neg ca, bunaoara, problema punctuatiei, in special a virgulei, este una din cele fundamentale in filozofia exegezei poetului nostru national. Dl N. Georgescu este chiar un expert notoriu in aceste delicate si importante chestiuni in care scrierile dumisale au adus noi si oportune lumini.\u00a0 Recenzia lui din revista amintita este, insa, paralel cu obiectul \u2013 cartea! \u2013 in discutie. Consideratiile si alegatiile lui despre virgula si accent imi aduc in minte figura paradigmatica a elevului care, examinat aspra oricarei materii ori subiect, revine, printr-un automatism gnoseologic inconturnabil, la acelasi si acelasi subiect, singurul pe care-l stie ca pe apa: cultivarea si proprietatile castravetelui. Asa si cu dl N. Georgescu: fie subiectul principiile kantiene despre natura sacra a vietii umane, apiritul Absolut hegelian ori teoria sferelor de influenta intergalactica, domnia sa ajunge printr-o\u00a0 atotputernica si miraculoasa fixatie tot la virgula, apostroful si cezura din versul si ritmica eminesciene. E o deformatie profesionala de tip aristocratic si elitist ce-i face cinste. Toba de carte, dl N. Georgescu este, incontestabil, o \u201evirgula\u201c eminenta in eminescologie. Insa recenzia lui la cartea lui Gheorghe Doca despre Eminescu ilustreaza cu o remarcabila expresivitate involuntara un raport alterat: intre recenzent si cartea recenzata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00a0 Citesc in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c (43\/ 2009) un lung studiu-recenzie despre \u201eEminescu. O perspectiva dialogica\u201c de Gheorghe Doca (Ed. Academiei Rom\u00e2ne, vol 1-2, 2009). atudiul, recenzia sau ce-o fi e semnat de cunoscutul N. Georgescu, eminescolog si, din c\u00e2nd in c\u00e2nd, br\u00e2ncusolog amator impreuna cu dl Godea si Mocioi de la Tg. Jiu. N. Georgescu… Cite\u0219te mai mult »Un raport alterat…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[92,93,90,91,89],"class_list":["post-195","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-eminescolog","tag-eminescu-o-perspectiva-dialogica","tag-gheorghe-doca","tag-n-georgescu","tag-studiu-recenzie-despre-eminescu"],"views":1755,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/195","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=195"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/195\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=195"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=195"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=195"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}