{"id":1945,"date":"2010-03-17T22:15:16","date_gmt":"2010-03-17T20:15:16","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1945"},"modified":"2010-03-17T22:19:05","modified_gmt":"2010-03-17T20:19:05","slug":"gala-oscarurilor-iceberg-ul-anxietatii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gala-oscarurilor-iceberg-ul-anxietatii\/","title":{"rendered":"\u201eLos Angeles Times\u201c: Gala Oscarurilor. Iceberg-ul anxietatii"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong>Premiile Oscar sunt, pentru scepticii care privesc fenomenul din afara, doar un instrument de marketing, o cale de a creste incasarile la box office si salariile starurilor, in vreme ce oamenii din breasla vor asocia premiile cu carierismul, egomania si cultul celebritatii starurilor. Nici una dintre aceste viziuni, arata criticul de teatru Charles McNulty intr-un articol din \u201eLos Angeles Times\u201c, nu justifica rolul \u201eridicol de important \u2013 intr-adevar mitic\u201c pe care aceste premii il joaca in viata noastra culturala.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>McNulty vine cu o teorie personala in privinta Oscarului si a premiilor semnificative din lumea filmului, in general. Teza lui e ca aceste ceremonii nu sunt auxiliare fata de arta actoriei ci ca, dimpotriva, ele pun in lumina o dinamica esentiala \u2013 una care \u201ene implica si pe noi, spectatorii cumparatori de bilete in egala masura, in toate privintele, ca pe actorii insisi\u201c.<br \/>\nActorii sunt cei care \u201efac explicite g\u00e2ndurile si sentimentele ce sunt, in mod normal, implicite. \u201eRostitori camuflati ai adevarului\u201c, scrie McNulty, actorii resimt o vina trecatoare pentru intruchiparile lor de pe scena \u2013 ei \u201eactiveaza dincolo de lungul brat al legii sociale, ceea ce explica, poate, amestecul de reprosuri si de veneratie pe care l-au inspirat de-a lungul istoriei\u201c. Si acesta e doar v\u00e2rful unui iceberg al anxietatii. Actorii se bucura de o libertate de invidiat, insa libertatea lor are un pret: teama ii urmeaza peste tot: va fi noul film un esec? Daca fanii mei incep sa devina indiferenti?<br \/>\nCharles McNulty citeaza un interviu cu Meryl Streep, din antologia \u201eActors at Work\u201c, in care actrita foloseste cuv\u00e2ntul idis shpilkes (\u201eanxietate turbata\u201c) pentru a descrie teroarea ce poate lovi pe platourile de filmare. \u201eInnebunesc pe interior. Transpir si ma cuprind grijile si spun \u00abAm nevoie de un moment\u00bb. Intru in rulota si nu exista nimic acolo care sa ma poata ajuta. Nimic. E un mod ingrozitor de a-ti c\u00e2stiga existenta\u201c, spune Streep.<br \/>\nVulnerabilitatea actorilor e o conditie pentru ca ei sa-si poata face meseria. \u201eC\u00e2nd ii laudam pe actori pentru vulnerabilitatea lor\u201c, scrie McNulty, \u201erecunoastem, indirect, acest imprumut al sinelui catre un altul fictional. Actorii aplaudati de critica stiu cum sa sape in interior pentru a inregistra adevaruri psihologice in afara. In mod ironic, e un proces ce-i poate lasa pe actori cu sentimentul ca li s-au smuls toate formele de aparare, chiar in timp ce ii infasoara, in cea mai glorioasa dintre fantezii, in slava Oscarului\u201c.<br \/>\nExista, in plus, o sursa mai putin evidenta, si totusi la fel de puternica de ingrijorare, arata Charles McNulty: amenintarea de a fi pedepsiti \u201epentru expunerea partilor noastre ascunse, pentru trancaneala despre secretele noastre colective, pentru transgresarea liniei a ceea ce e permis sa arati. Pe scurt, pentru a face tot ceea ce se presupune ca un film de Oscar ar trebui sa faca\u201c.<br \/>\nTeama de represalii e, astfel, unul dintre riscurile psihologice ale profesiei. Aplauzele, ce exprima aprobarea, prin lovirea m\u00e2inilor, sunt un mijloc de \u201ea alina aceasta teroare primara, de a asigura actorii ca jocul lor de-a himerele nu a jignit (&#8230;). Ovatiile, la fel ca premiile, sunt un gir \u2013 si in egala masura ceva care aminteste cine are, in ultima instanta, cutitul\u201c.<br \/>\nOric\u00e2t ar fi de spectaculos momentul in care un dramaturg sau un scriitor c\u00e2stiga un premiu Pulitzer, efectul nu e deloc acelasi cu clipa in care un actor c\u00e2stiga un Oscar. \u201eScriitorii au un ochi atintit asupra posteritatii\u201c, crede Charles McNulty. Actorii de cinema, chiar intr-o epoca in care filmul si televiziunea au eclipsat scena, urmaresc faima in interiorul propriei epoci. \u201eActorii pot sa aiba parte de mai multa mediatizare dec\u00e2t alti artisti in timpul vietii lor, insa celebritatea lor e un castel din nori\u201c. McNulty il citeaza pe eseistul englez William Hazlitt, care observa, in secolul al XIX-lea, cum \u201edespartirea de acesti vechi favoriti ai publicului ne arata scurtimea vietilor umane si desertaciunea placerilor omenesti. (&#8230;) Stralucitoarea si agitata lor celebritate masoara arcul ce subintinde scurta noastra existenta\u201c.<br \/>\nAcest sentiment al scurgerii timpului, al unor pietre de hotar ale istoriei strabate ceremonia decernarii premiilor Oscar \u201echiar mai acut dec\u00e2t fixatia covorului rosu, cine ce toaleta poarta. Orgoliu si umilinta, talent si hazard, isterie si sentimente inabusite \u2013 aceste polaritati ce ne definesc sunt augmentate in actorii nostri care, c\u00e2nd trec in cercul c\u00e2stigatorilor de Oscar, primesc, odata pentru totdeauna, siguranta ca eforturile lor nu au fost in zadar\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Premiile Oscar sunt, pentru scepticii care privesc fenomenul din afara, doar un instrument de marketing, o cale de a creste incasarile la box office si salariile starurilor, in vreme ce oamenii din breasla vor asocia premiile cu carierismul, egomania si cultul celebritatii starurilor. Nici una dintre aceste viziuni, arata criticul de teatru Charles McNulty intr-un&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gala-oscarurilor-iceberg-ul-anxietatii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eLos Angeles Times\u201c: Gala Oscarurilor. Iceberg-ul anxietatii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1585,1583,1587,150,1582,83,1578,1581,1580,1584,1579,1586],"class_list":["post-1945","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-actori-hollywood","tag-articol-din-los-angeles-times","tag-celebritate","tag-cinema","tag-criticul-de-teatru-charles-mcnulty","tag-film","tag-gala-oscarurilor","tag-incasarile-la-box-office","tag-instrument-de-marketing","tag-interviu-cu-meryl-streep","tag-premiile-oscar","tag-public"],"views":2333,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1945","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1945"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1945\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1945"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1945"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1945"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}