Agassi s-a dovedit de-a lungul \u00eentregii sale vieti o natura umana profund generoasa. Asa ceva nu se naste \u00eensa de la sine si nici nu se \u00eenvata. Frecvent, nu este nici macar fructul unui pattern comportamental imitat dupa modelul parental sau al educatorilor semnificativi. De multe ori ceea ce noi numim generozitate provine dintr-un reflex inconstient de fronda, dintr-o miscare repulsiva si salutar
\ncorectiva a unui impuls primar negativ, de semn contrar. Se \u00eent\u00e2mpla adeseori ca oamenii risipitori, m\u00e2na larga si generosi sa fi avut parte de o educatie spartana, minata de zg\u00e2rcenia \u201eanala\u201c a parintilor, la r\u00e2ndul lor victime ale unei situatii economice familiale marcate de penurie.<\/p>\n
\u00cen cazul pustiului-minune din Vegas, \u00eemprejurarea familiala originara este chiar una de aceasta natura, desi nu e tocmai propriu sa vorbim despre saracia lucie a clanului Agassi, ci mai cur\u00e2nd despre constanta lui str\u00e2mtorare financiara. De aici si grija deosebita acordata economisirii \u00eentru reusita viitorului tenisistic al micului Andre \u2013 fapt ce crea o presiune suplimentara asupra copilului, caruia i se \u00eempuia capul cu sacrificiile care se tot fac pentru ca el sa aiba toate conditiile de a deveni un mare campion. Or, astfel de presiuni reteaza adesea av\u00e2ntul celor mici, \u00een ciuda vocatiei sau a talentului indubitabil…
\nPrin urmare, crescut \u00een lipsuri si exploatat ca un autentic sclav de tatal sau pentru a deveni campion la tenis, americanul a stiut de mic ce \u00eenseamna frustrarea, penuria materiala si lipsa libertatii personale datorita unei situatii financiare adeseori dramatice a familiei. Parintele lui lucra \u00een cazinouri, ca om de ordine, sau, cu o expresie mai eleganta, ca \u201eplasator\u201c al gamblerilor pe l\u00e2nga mesele de joc, iar leafa \u00eei era drastic redusa, el depinz\u00e2nd aproape 100 % de bacsisurile posibile doar datorita unei amabilitati excesive, pe care fostul boxeur o mima cu mare dificultate, nest\u00e2ndu-i deloc \u00een fire sa fie prea culant cu semenii sai.
\nNici mai t\u00e2rziu c\u00e2nd, dupa eforturi grandioase de economisire si dupa bunele rezultate \u00eenregistrate \u00een competitiile locale si federale de micul Andre, tatal a izbutit sa-l \u00eenscrie pe acesta la Academia de Tenis de la Miami a lui Nick Bolletieri, scorul financiar pus la bataie de Mike n-a fost unul substantial \u2013 \u00een ciuda imensei sale dorinte de a-l vedea pe junior campion mondial: planul body-guard-ului din Las Vegas viza doar o \u201ehalta\u201c de trei luni \u00een Florida, exact din pricina slabiciunii lui financiare si neputintei de a-l \u00eentretine \u00een continuare departe de casa. Iar \u00eentr-un singur trimestru, mai cu seama \u00eentr-un sport cum este cel alb, nici o minune nu este posibila…
\nDe aceea, Andre povesteste negru pe alb \u00een autobiografia sa cum, \u00een copilarie, pentru a compensa cumva toate aceste neajunsuri, deprinsese obiceiul de a juca tenis pe bani, \u00eenfrunt\u00e2nd diferiti \u201epleziristi\u201c veleitari, majoritatea oameni maturi \u2013 doar pentru a obtine un c\u00e2stig pecuniar. Fireste, totul fara stiinta acelui veritabil padre padrone pe nume Mike Agassi. \u00cenceputul sub auspicii profesioniste fusese \u00eensa facut chiar sub \u00eendrumarea tatalui. Iata episodul cu pricina, caci el mi se pare deosebit de elocvent pentru relatia lor.
\n\u00centr-una din zile, pe c\u00e2nd pustiul avea 9 ani, la Cambridge Racquet Club din Las Vegas \u00eesi face aparitia un anume Jim Brown, fosta glorie a fotbalului american, \u00een prezent mare amator sa-si cheltuiasca averea la jocurile de noroc, dar si pe pariuri la meciurile de tenis ale clubului, uneori protagonistul acelor confruntari fiind chiar el \u00eensusi. Prieten cu patronul si admirator al ex-fotbalistului, Mike Agassi se ofera sa-l livreze pe micul Andre drept sparring-partner. Brown nu doreste \u00eensa un companion, el vrea sa joace meci, pe puncte si mai ales pe bani. \u00cen plus, nu pricepe cum ar putea sa-i faca fata g\u00e2ngania de numai 9 anisori. Seniorul Agassi se simte jignit de lipsa de atentie si de faptul ca acea celebritatate nu-l ia \u00een serios, dar staruie \u00een proiectu-i nebunesc. Jim Brown accepta, \u00eensa refuza miza propusa de Agassi: casa familiei din Vegas. Ex-gloria fotbalistica pluseaza, spun\u00e2nd sec, ca la poker: 10.000 de dolari. Suma este colosala pentru un meci de amatori, dar provocat de aroganta lui Brown, Mike Agassi accepta si alearga acasa sa aduca banii (sau macar parte din ei). \u00cen tot acest timp, sufletul copilului este scena unei adevarate furtuni:
\n\u201eMa asez si mi-l \u00eenchipui pe tata cum \u00eesi goleste seiful, cum \u00eesi scoate teancurile de bancnote provenind din acele bacsisuri, bani pe care i-a tot numarat de-a lungul anilor, bani str\u00e2nsi cu greu \u00een toate acele nopti c\u00e2nd lucra dezonor\u00e2ndu-se la cazinou. Iar acum este gata sa-si riste toata agoniseala. Fireste ca ma simt m\u00e2ndru la g\u00e2ndul ca tata are o asemenea \u00eencredere \u00een mine. Dar imediat \u00eenghet de frica. Ce-o sa se \u00eent\u00e2mple daca o sa pierd, ce-o sa fie dupa aceea cu tata, cu mama, cu fratele si cu surorile mele, fara sa o mai pun la socoteala pe bunica ori pe unchiul Isar? S-a mai \u00eent\u00e2mplat sa joc sub o presiune asemanatoare atunci c\u00e2nd tata, fara sa ma previna, \u00eemi alegea un adversar si \u00eemi poruncea sa-l \u00eenving. \u00censa era de fiecare data vorba de un alt pusti, apropiat ca v\u00e2rsta de mine, si oricum nu jucam niciodata pe bani\u201c (ed. fr., pp. 71-72). Andre mai povesteste ca \u00eei venea tare greu ca dupa o dimineata de antrenament obositor, dupa teroarea de a-l fi \u00eenfruntat pe \u201edragon\u201c-ul ce arunca la nesf\u00e2rsit mingi, sa faca fata unui meci dificil, pe care era \u201econdamnat\u201c sa-l c\u00e2stige. Acum era \u00eensa altceva.
\nAndre simtea ca miza nu erau neaparat banii \u2013 desi era \u00eengrozit ca ar fi putut falimenta \u00eentreg clanul Agassi. El intuia ca tatal se simtise jignit de catre Jim Brown, iar situatia era cu-at\u00e2t mai rea cu c\u00e2t Mike nu putea sa-l provoace la bataie pe atlet, unul dintre clientii bogati ai Cambridge Racquet Club. Era o chestiune nu doar de bani, ci si o problema de respect, de barbatie si de onoare. De imagine. Neput\u00e2nd sa-i dea direct o lectie vedetei, Mike \u00eei delegase pustiului aceasta sarcina dementa, risc\u00e2nd toti banii familiei. Andre noteaza disperat: \u201eMi-ar fi placut snu sa-l \u00eenfrunt pe cel mai mare fotbalist al tuturor timpurilor, cit sa joc \u00een finala de la Wimbledon. Contra lui Natase. Iar Wendi sa ne fie copil de mingi\u201c (op. cit, p. 72).
\nDin fericire, patronul clubului de tenis, domnul Fong, era mai cu capul pe umeri dec\u00e2t Agassi senior si Jim Brown la un loc. P\u00e2na la urma, el l-a convins pe ex-fotbalist sa renunte la acea miza teribila, spun\u00e2ndu-i ca pustiul \u00eel va bate oricum si ca nu ar dori sa-l piarda drept client din pricina asta. La \u00eenceput, Brown se vadeste ne\u00eencrezator (cum sa-l \u00eenvinga un pustulache!), dar accepta mai mult din amicitie pentru domnul Fong. Dupa primul set, c\u00e2stigat de Andre cu 6-3, situatia nu e deloc roza pentru Jim Brown. Acesta este furios, \u00eesi tr\u00e2nteste racheta de pam\u00e2nt, vorbeste de unul singur, \u00eenjura. Tensiunea e maxima. Tot pe-atunci soseste si tatal copilului, flutur\u00e2nd bancnotele de o suta de dolari. Dar fosta glorie fotbalistica renunta la miza initiala, propun\u00e2nd doar o felie minuscula, de doar de 500 de \u201everzisori\u201c. Mike accepta. Setul al doilea se deruleaza dupa acelasi tipic, fiind pierdut de Brown la un scor identic. \u00censa Andre se simte usurat de-acum. El stie ca familia sa \u00eesi va pastra economiile si, mai ales, ca onoarea tatalui este pe cale sa fie reparata. Daca la \u00eenceput jucase crispat, cu sabia lui Damocles deasupra capului, venindu-i de c\u00e2teva ori sa vomite de raul launtric ce-l mistuia, acum micutul se simte ca \u00een Rai. Are chef sa danseze pe liniile albe, ba chiar si sa c\u00e2nte de bucurie. Joaca eliberat, joaca din placere.
\nSetul ultim este un galop de sanatate, fiind adjudecat la 2 \u2013 desi Jim Brown \u00eencercase tot ceea ce stia el mai bine ca sa-i puna probleme pustiului: stopuri, loburi p\u00e2na la cer, efecte laterale, lovituri violente si \u00eenalte, ba si unele trucuri psihologice. Inutil. \u00censa Jim stie sa-si respecte adversarul. \u00cei str\u00e2nge m\u00e2na barbateste, \u00eel felicita pentru jocul excelent, \u00eel \u00eentreaba despre planuri, despre cum \u00eesi vede viitorul. Tatalui \u00eei \u00eentinde fara cuvinte banii. \u00cen fond, adevaratul lui meci fusese cu Mike, nu cu Andre. Si nu era vorba de tenis \u00een acel meci, ci de t\u00e2mpite orgolii masculine.
\nNu la mult timp dupa acea confruntare, Andre \u00eesi \u00eenvinge pentru prima oara tatal. Pe terenul de la Caesar’s Casino, fiul \u00eel conduce pe parinte cu 5-2, iar Mike da de banuit ca e pe punctul sa piarda infinit mai mult dec\u00e2t 10.000 de dolari. De altminteri, el se si retrage de pe teren, ca sa-si mascheze \u00eenfr\u00e2ngerea si furia. Nu poate \u00eendura g\u00e2ndul ca fiul sau este mai valoros dec\u00e2t sine. Abia daca \u00eei arunca un fals-dispretuitor \u201eMergi la treburile tale!\u201c. Iar Andre consemneaza: \u201e\u00cen timp ce-mi fac bagajul si-mi v\u00e2r racheta \u00een husa, \u00eencerc o bucurie cu mult mai mare dec\u00e2t atunci c\u00e2nd l-am \u00eenvins pe domnul Brown. Este cea mai frumoasa victorie din viata mea, si nu cred ca as fi putut face mai bine de-at\u00e2t. \u00cen ochii mei, victoria de azi valoreaza mai mult dec\u00e2t o roaba cu dolari din argint, purt\u00e2nd \u00een v\u00e2rf bijuteriile unchiului Isar. Este victoria care-l va obliga pe tata sa se tina departe de mine\u201c (op. cit., pp. 74-75).
\nIar acesta nu a fost dec\u00e2t \u00eenceputul vietii de profesionist a celui care va c\u00e2stiga numai din premii mai bine de 60 de milioane de dolari… \u00censa pe c\u00e2nd era copil, fostul lider mondial ajunsese sa participe la meciuri clandestine, adevarate exemple de smecherie abil construita. Strategia era una simpla: Andre juca singur, servind sau trimit\u00e2nd st\u00e2ngaci mingi dincolo de fileu. Cum aparea vreun plezirist bine echipat sau vreun amator cu figura mai naiva, el se lasa provocat de neofit. Pierdea primele ghemuri, mim\u00e2nd de minune nestiinta \u00eentr-ale tenisului. Apoi, c\u00e2nd \u00eencrederea \u201evictimei\u201c era pe val, juniorul Agassi propunea ca miza a meciului, \u201edezastruos\u201c \u00eenceput pentru el, suma de un dolar. Sau poate cinci? Dar de zece-douazeci ce spui? Si p\u00e2na ca adversarul sa-si revina din uluiala, pustiul deja umflase cei douazeci de \u201everzisori\u201c. Avea astfel bani sa-i ofere iubitei sale Wendi Coca-Cola vreme de o luna \u00eentreaga. Dar despre alte mostre, mult mai concludente, ale generozitatii agassiene \u2013 saptam\u00e2na viitoare…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Agassi s-a dovedit de-a lungul \u00eentregii sale vieti o natura umana profund generoasa. Asa ceva nu se naste \u00eensa de la sine si nici nu se \u00eenvata. Frecvent, nu este nici macar fructul unui pattern comportamental imitat dupa modelul parental sau al educatorilor semnificativi. De multe ori ceea ce noi numim generozitate provine dintr-un reflex… Cite\u0219te mai mult »Agassi. O autobiografie (5)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[1575,863,1470,1576,900,1574,1577,898],"class_list":["post-1940","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-academia-de-tenis-de-la-miami","tag-andre-agassi","tag-autobiografie","tag-cambridge-racquet-club","tag-grand-slem","tag-las-vegas","tag-mike-agassi","tag-tenis"],"views":3195,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1940","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1940"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1940\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1940"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1940"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1940"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}