Urmarile imediate ale urmaririi de-a dreptul halucinante a sociologului Anton Golopentia de catre agentii Securitatii din anii 1948-1950, evocate de fiica acestuia, prof. dr. Sanda Golopentia-Eretescu, \u00een \u00abViata noastra cea de toate zilele\u00bb (vezi prezentarea mea, \u201eUrmariti, urmasi, urmari\u201c, \u00een \u201eCultura\u201c, nr. 5 (260), 11 februarie 2010, p. 20) au fost, dupa moartea tragica a celui urmarit, viata plina de privatiuni a mamei, Stefania Cristescu-Golopentia, \u00een grija careia au ramas cei doi copii ai cuplului Golopentia, teama, care \u00eei transforma pe acestia \u00een \u201edoctori \u00een tacere\u201c, strecuratul, prin forte proprii dar si cu protectia binevoitoare a unor intelectuali cu adevarat democrati precum filologul de renume mondial Alexandru Rosetti si folcloristul Mihai Pop (echipier, \u00een campaniile monografice de la D\u00e2mbovnic si de le Cornova, cu parintii autoarei), \u00een viata stiintifica unde Sanda Golopentia si-a facut un nume \u00een\u00a0 lingvistica si etnologie.
\nDar urmarea cea mai dramatica trebuie sa fi fost, dupa decesul mamei, hotar\u00e2rea sotilor Eretescu (Constantin si Sanda) de a se \u201estramuta\u201c, la \u00eenceputul anilor ’80, \u00een America. Era hotar\u00e2rea pe care o luasera, unii chiar ceva mai \u00eenainte, alti colegi de generatie sau mai \u00een v\u00e2rsta, lingvisti si literati, precum Matei Calinescu, Virgil Nemoianu, Toma Pavel si multi altii, cohorta universitarilor filologi rom\u00e2ni din SUA si din alte tari vest-europene fiind \u00eentrecuta numai de aceea a matematicienilor. Cei mai multi dintre acestia ramasesera \u201edincolo\u201c, profit\u00e2nd de prezenta lor \u00een universitati americane \u00een calitate de bursieri Fulbright sau de \u201evisiting professor\u201c, \u00een timp ce sotii Eretescu au plecat \u201epe bune\u201c, au emigrat si si-au asumat conditia de emigrant legal, macar ca si plecarea, pe cale legala, era considerata \u00een Rom\u00e2nia lui Ceausescu, ca \u201etradare\u201c de patrie. Si aici trebuie sa inserez un comentariu personal, amintindu-mi jena, sentimentul de penibil trait atunci c\u00e2nd trebuia sa-i \u201eescortam\u201c pe membrii de partid (studenti si cadre didactice) \u00een fata \u201eorganelor\u201c superioare care \u00eencercau, de cele mai multe ori de forma, sa-i determine pe cei care alesesera calea exilului, sa renunte la hotar\u00e2rea lor \u201egresita\u201c. Evident, niciunul dintre acestia nu s-a \u00eentors din drum.
\nIntelectuali cu o solida formatie stiintifica si oameni de litere, niste\u00a0 lucizi incurabili, sotii Eretescu au trait cu intensitate ruptura, \u201etrecerea\u201c, \u201e\u00eenstrainarea\u201c despre care scrisesera, ca etnologi, \u00een studii si articole de\u00a0\u00a0 specialitate. Dar una este sa scrii despre toate acestea si alta este sa le traiesti, pe propria piele, cum se zice.
\nCalitatea de m\u00e2nuitori ai condeiului pare a le fi usurat situatia, daca nu cumva, dimpotriva,\u00a0 le va fi agravat-o, pentru ca trairea, pe moment, a frustrarilor, neajunsurilor, ne\u00eemplinirilor, e una, iar retrairea acestora, \u00een momentul punerii lor pe h\u00e2rtie, poate sa le potenteze p\u00e2na la insuportabil. Cel putin asta pare sa rezulte din parcurgerea cartilor din\/despre exil publicate de sotii Eretescu, pe care, \u00een acest segment al comentariului meu o sa-i tratez \u00eempreuna. Sanda Golopentia semneaza, \u00een timp, volumele de publicistica, de eseuri si de meditatii, Cartea plecarii (1995), America America (1996), Vamile grave (1999), Emigrantii Carter (2008), iar Constantin Eretescu\u00a0\u00a0\u00a0 publica, mai parcimonios, volumul de memorialistica Periscop (2003) si\u00a0 \u201eromanul epistolar\u201c Draga Maria (2009).
\nSe poate constata ca, daca Sanda Golopentia prefera discursul grav, meditativ, \u00een efortul de a se descarca de angoasele, \u00eendoielile si tristetile exilului, Constantin Eretescu este mai ales atras de scrisul literar, cum de altfel se si destainuieste \u00eentr-un amplu capitol din cartea lui Periscop. Marturiile unui venetic (2003), \u201eAproape de literatura\u201c, apropiere al carei \u00eenceput se afla \u00een anii adolescentei si ai primei tinereti c\u00e2nd frecventa cenaclul \u201eD. Th. Neculuta\u201c. Debuteaza, printr-un concurs de \u00eemprejurari pe care \u00eel lamureste \u00een amintirile din Marturiile unui venetic,\u00a0 \u00een strainatate si izbuteste sa publice un volum, Noaptea, dupa plecare, \u00een 1988.
\nRomanul epistolar Draga Maria (Editura Criterion, 2009, 164 p.) vine \u00een continuarea unor scrieri \u201enonfictionale\u201c, precum Marturiile unui venetic\u00a0 (Periscop, 2003) si \u201eataca\u201c aceeasi tema, dramatica, a exilului. Modelul unei constructii epice care se sprijina pe schimbul de scrisori dintre doua personaje se pierde \u00een negura timpului, de la moralistii francezi la postmoderni. Miza romanului epistolar este autenticitatea, capacitatea scriitorului de a lega corespondenta dintre \u201eexpeditorul\u201c si \u201edestinatarul\u201c care, de regula, \u00eesi schimba pozitia, de a realiza o tensiune a comunicarii, de a transforma persoanele care-si scriu \u00een personaje. Aici, Anghel si Maria dob\u00e2ndesc drept de cetatenie, obtin o carte de identitate valida. Mai bine reliefat, mai prezent, barbatul, mai vaga, uneori o prezenta-absenta, femeia. Dar, probabil, intentia autorului nu a fost sa produca personaje, ci sa contureze imaginea unei stari, unui mod de a trai dislocarea dintr-o lume si (ne)adaptarea la alta. Draga Maria rescrie, epic, un paragraf din finalul volumului Periscop: \u201eAstazi \u00eemi reprosez mie \u00eensumi ca am \u00eentins prea tare arcul \u00een coarda caruia mi-am pus viata. Sageata a zburat peste ocean si m-a aruncat \u00een mijlocul unei lumi care-mi ram\u00e2ne straina si la inima careia nu ajung. Pe de alta parte, comunitatile bine constituite, luate cu asalt de noii intrusi se apara si ele ca niste organisme atacate de corpi straini care le primejduiesc existenta. Se \u00eenchid, devin inaccesibile. Slabeste, \u00een timp si vointa intrusului de a patrunde \u00een teritoriul bine proteguit de localnici. Frontierele au fost marcate \u00een chip definitiv si nu mai pot fi mutate. Strainul \u00eesi accepta conditia de venetic. Marginas care ram\u00e2ne p\u00e2na la capat martorul propriei sale vieti\u201c.
\nNu departe de aceasta concluzie sceptica este finalul romanului epistolar Draga Maria,\u00a0 \u00een care tribulatiile lui Gherasim, conationalul care face eforturi disperate de a se adapta modului de viata american, de a transforma \u00een realitate \u201ethe American dream\u201c, se sf\u00e2rsesc aproape tragic, oricum \u00eentr-o nota de umor trist, sintetizata \u00een formula emigrantului, v\u00e2nator de stafii, hot de umbre: \u201e\u201cVai de curu nostru\u201c, spune \u00een chip de \u00eencheiere Gherasim. \u201eWhat did you say?\u201c \u00eentreaba din nou Beverly si-si lungeste obrazul spre el. Barbatul se multumeste sa-i z\u00e2mbeasca si s-o m\u00e2ng\u00e2ie cu un deget. Se \u00eentoarce din nou spre mine dupa ajutor.\u00a0 \u201eWhat did he say?\u201c \u201eZice ca e\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 fericit\u201c, traduc eu\u2026\u201c.
\n\u00cen paralel si cu aceeasi asiduitate sotii Eretescu ram\u00e2n fideli preocuparilor stiintifice care \u00eei facusera cunoscuti si apreciati \u00een tara, unul ca lingvist si\u00a0 etnolog, celalalt ca folclorist. Comune le sunt atasamentul fata de terenul etnografic si pasiunea neistovita pentru zona Maramuresului, mostenita de la sau inculcata de mentorul lor, Profesorul Mihai Pop. Dovezi ale acestui atasament se gasesc, de exemplu, \u00een faptul ca Sanda Golopentia a transpus\u00a0 \u00een engleza, \u00eempreuna cu Peg Hausman, texte lirice\u00a0 culese de la c\u00e2ntarete din Maramures, Learn to Sing My Mother Said. Songs of the Women of Breb, 2004, iar punctul de plecare al studiului monografic scris de Constantin Eretescu despre Fata Padurii si Omul Noptii. \u00cen compania fiintelor supranaturale, 2007 \u00eel constituie experienta de teren din aceeasi zona a tarii, nu mai putin de 315 texte din totalul de 512 \u00eenregistrate \u00een repertoriul de \u201elegende, credinte, informatii\u201c, adica circa 60%,\u00a0 apartin\u00e2nd Maramuresului.
\nDar ce face etnologul c\u00e2nd accesul la \u201eterenul\u201c favorit \u00eei este interzis pentru o bucata de vreme sau poate pentru totdeauna? \u201eInventeaza\u201c un teren mai accesibil din punct de vedere birocratic, administrativ (pasapoarte, vize, aprobari), desi nu cu mult mai facil, cum vom vedea. Arhiva familiei, nu stiu cum salvata si transportata \u00een SUA, este \u201enoul\u201c teren al Sandei Golopentia, care \u00eencepe cu o retiparire, \u00een propria editura, a lucrarii mamei sale, Stefania Cristescu, Desc\u00e2ntece din Cornova-Basarabia. Volum editat, introducere si note de Sanda Golopentia Eretescu, Hiatus, Providence, 1984 (o editia a doua, revazuta si adaugita, Editura Paideia, 2003) si continua cu o lunga serie de recuperari si proiecte proprii, pe material rom\u00e2nesc.
\nSi pentru Constantin Eretescu cei treizeci de ani de exil au fost profitabili sub aspectul adunarii \u00een volume consistente a unor studii de folclor avute, poate, \u00een proiect, \u00eenainte de plecare, precum sinteza Folclorul literar al rom\u00e2nilor. O privire contemporana (2004), studiul monografic Fata Padurii si Omul Noptii (2007), mentionat mai sus, volumul de studii Stima apei (2007), toate\u00a0 precedate de Vrajitoarele familiei si alte legende ale oraselor lumii de azi (2003), rod al experientei profesionale americane si al unui nou \u201eteren\u201c, acela al campusului\u00a0 Colegiului Rhode Island School of Design din Providence. (Vezi pentru acest volum recenziile mele \u00een \u201eLA&I. Litere, Arte, Idei\u201c. Supliment al ziarului Cotidianul, serie noua, nr. 16 (319), 3 mai 2004, p. 4-5, si \u00een Societatea de Stiinte Filologice. \u201eLimba si literatura\u201c, vol. I-II, 2004, p. 135-140, ambele retiparite \u00een Nicolae Constantinescu, Citite de mine\u2026 Folclor, Etnologie, Antropologie. Repere ale cercetarii (1967-2007), Volum editat de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Colectia \u201eAnotimpuri culturale\u201c, 2008, p. 262-279).
\nFata de mostrele de folclor contemporan, detectabile, fara a fi nevoie de antene ultrasensibile, \u00een \u201edormitoarele\u201c (caminele) studentesti, pe culoarele universitatilor, \u00een cafenele sau pe Internet, fondul documentar pe care \u00eel descopera Constantin Eretescu, bine ascuns, oricum bine pastrat \u00een arhiva departamentului de\u00a0 audiovizual al Bibliotecii Nationale a Frantei \u2013 Fr. Mitterand din Paris reprezinta un adevarat tezaur de folclor rom\u00e2nesc de la \u00eenceputul secolului al XX-lea, \u00eenregistrat pe cilindri de fonograf si trecut ulterior pe discuri de ebonita, \u00een urma unei \u201emisiuni \u00een Rom\u00e2nia\u201c, de catre o echipa de la Mus\u00e9e de la Parole et du Geste, condusa de Hubert Pernot, profesor la Universitatea Sorbona din Paris, \u00een lunile septembrie-octombrie 1928.
\nEste, \u00eentr-adevar, o \u201emare descoperire\u201c, cum noteaza Iordan Datcu \u00een scurta Postfata la volumul Mission en Roumanie. Culegerea de folclor rom\u00e2nesc a lui Hubert Pernot (1928) (Academia Rom\u00e2na. Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Bucuresti, 2009, 307 p.), aceasta recuperare exceptionala si repatriere, dupa 80 de ani, a uneia dintre primele, daca nu chiar prima colectie de muzica populara traditionala \u00eenregistrata cu mijloace mecanice de ultima ora la vremea aceea. Eretescu face o munca extraordinara: asculta, transcrie, colationeaza materialul adunat, \u00een urma cu peste 80 de ani, \u00eentr-un laborator improvizat undeva, \u00een spatiul Facultatii de Litere de la Universitatea din Bucuresti de catre echipa franceza, sub obladuirea unor carturari ai vremii precum istoricul Nicolae Iorga, lingvistul Alexandru Rosetti si alti binevoitori care au \u00eenteles \u201edin prima\u201c sensul si importanta stiintifica a misiunii franceze (caci, altminteri, pentru a nu ne dezminti ca rom\u00e2ni, au fost si adversari ai proiectului care considerau atunci, ca si unii dintre contemporanii nostri, acum, prezenta francezilor ca o \u201e\u00eencalcare de teritoriu\u201c, un fel de \u201eimperialism cultural\u201c, chiar daca nu foloseau, la 1928, aceste sintagme).
\nPractic au fost \u00eenregistrate circa 500 de texte, marea majoritate ca mostre de limba populara, vorbita \u00een toate provinciile rom\u00e2nesti, din Transilvania si Basarabia, revenite de doar 10 ani \u00een matca statului national rom\u00e2n, si \u00een afara teritoriului national, c\u00e2ntece populare, \u00een circulatie la vremea respectiva, dar si c\u00e2teva scurte discursuri rostite de oameni politici ai vremii precum C. Argetoianu, ministrul Afacerilor Externe, I. G. Duca, ministru de Interne, printesa Alexandrina Gr. Cantacuzino, presedinta Consiliului National al Femeilor Rom\u00e2ne, Nicolae Iorga, profesor universitar. Poetul Ion Minulescu, director general la Arte, a recitat doua poezii ale sale, profesorul Tache Papahagi, \u201econferentiar la Universitatea din Bucuresti\u201c, a citit din\u00a0\u00a0 lucrarea Basme arom\u00e2ne si \u201ea improvizat un dialog pe tema carausiei\u201c,\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 actorul Ion S\u00e2rbu de la Teatrul National \u201ea executat c\u00e2ntece din Ardeal cu acompaniament de vioara\u201c.
\n\u00centre cei \u00eenregistrati s-au aflat si folcloristi sau insi cu preocupari \u00een domeniul culturii populare precum compozitorul si culegatorul Sabin Dragoi, preotul Gh. Dumitrescu, din Bistrita, Mehedinti, editorul solitar al revistei \u201eIzvorasul\u201c, care \u201e a c\u00e2ntat doua piese populare din Oltenia\u201c, Fanica Luca, \u201ec\u00e2ntaret din nai\u201c, Gheorghe Madan, care \u201es-a ocupat multi ani cu folclorul Basarabiei, din care a publicat o colectie mica la 1898, cu titlul Suspine\u201c, Ilie Popescu-Spineni, \u201eprofesor de drept roman la Universitatea din Cernauti\u201c, Al. Vasiliu, \u00eenvatator din Tatarusi-Suceava, cunoscut culegator de folclor, Mihail Vulpescu, \u201efolclorist si c\u00e2ntaret de opera\u201c.
\nMarea majoritate a celor \u00eenregistrati sunt \u201einsi folclorici\u201c, sa le zicem asa, purtatori de folclor local, autentic, dar si studenti, preoti, \u00eenvatatori, lautari profesionisti etc.
\nCartea editata de Constantin Eretescu, Mission en Roumanie. Culegerea de folclor rom\u00e2nesc a lui Hubert Pernot (1928) merita mai mult dec\u00e2t o simpla consemnarea ca aceasta de fata. Merita o dezbatere despre felul \u00een care stim (sau nu stim) noi, rom\u00e2nii, sa ne pretuim traditiile, sa le pastram si sa le punem \u00een valoare. Este apreciabil faptul ca cilindrii de ceara si c\u00f2piile pe discuri ale actiunii \u00eentreprinse de misiunea franceza \u00een Rom\u00e2nia s-au pastrat neatinse vreme de 80 de ani, dar este anormal faptul ca nimeni de la noi nu s-a interesat, timp de opt decenii, de soarta lor; nu este lipsit de semnificatie faptul ca un expatriat a repatriat, prin tiparire, aceasta comoara nationala, dar simt un gol \u00een suflet si o unda de tristete la g\u00e2ndul ca un gest de o asemenea densitate stiintifica si \u00eencarcatura emotionala risca sa treaca aproape neobservat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Urmarile imediate ale urmaririi de-a dreptul halucinante a sociologului Anton Golopentia de catre agentii Securitatii din anii 1948-1950, evocate de fiica acestuia, prof. dr. Sanda Golopentia-Eretescu, \u00een \u00abViata noastra cea de toate zilele\u00bb (vezi prezentarea mea, \u201eUrmariti, urmasi, urmari\u201c, \u00een \u201eCultura\u201c, nr. 5 (260), 11 februarie 2010, p. 20) au fost, dupa moartea tragica a… Cite\u0219te mai mult »Expatrieri si repatrieri<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1571,1080,1572,1573],"class_list":["post-1936","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-agentii-securitatii","tag-anton-golopentia","tag-cartea-lui-periscop","tag-marturiile-unui-venetic"],"views":2207,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1936","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1936"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1936\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1936"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1936"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1936"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}