Pe frontul filmelor de festival, c\u00e2\u015ftig\u0103tor al Premiului FIPRESCI \u00een cadrul Festivalului de Film de la Vene\u0163ia, Xavier Dolan revine \u00een peisajul cinematografic (inclusiv la TIFF \u00een acest an) cu Tom at the Farm, o dram\u0103 cu accente \u015fi influen\u0163e thriller. Iubitor \u00eenfocat al stiliz\u0103rii, mai degrab\u0103 dintr-un av\u00e2nt tineresc dec\u00e2t \u00eentr-un registru kitsch,… Cite\u0219te mai mult »\u201eTom \u00e0 la ferme\u201c \u00cen continuarea \u201eiubirilor imaginare\u201d<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[150,11435,83,6799,11434,11433],"class_list":["post-19328","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-cinema","tag-drama","tag-film","tag-filme-de-festival","tag-tom-at-the-farm","tag-xavier-dolan"],"views":1361,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19328","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19328"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19328\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28272,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19328\/revisions\/28272"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19328"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19328"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19328"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}![\"tom\"](\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-content\/uploads\/2014\/06\/tom.jpg\")
<\/a>
\nPrimele lungmetraje ale lui Dolan \u00eenclinau c\u0103tre un soi de \u00eenregistrare auctorial\u0103 \u00een peisajul cinematografic, printr-o prospe\u0163ime \u015fi printr-un suflu pe care le adusese \u015fi Godard \u00een Noul Val Francez, dar \u00ee\u015fi p\u0103strau scopul particular, cel de a ilustra rela\u0163ii disfunc\u0163ionale \u015fi problemele legate de c\u0103utarea identit\u0103\u0163ii sexuale. \u00cen schimb, cel mai recent lungmetraj al regizorului \u00een v\u00e2rst\u0103 de 25 de ani, pare s\u0103 ateste faptul c\u0103 acesta este \u00eentr-o continu\u0103 evolu\u0163ie \u015fi c\u0103 vrea s\u0103 experimenteze \u015fi alte posibile abord\u0103ri cinematografice, renun\u0163\u00e2nd, \u00eencetul cu \u00eencetul, la pache\u0163elele stilizate de alt\u0103dat\u0103. Abordarea nou\u0103 implic\u0103 un soi de disciplin\u0103 la nivel de limbaj cinematografic, prin renun\u0163area la vizualul excentric \u015fi prin repunerea sinelui \u2013 o coagulare de tr\u0103iri \u015fi angoase \u2013 pe scena filmului.
\nPovestea lui Tom (interpretat de Xavier Dolan) urm\u0103re\u015fte rela\u0163ia \u201enes\u0103n\u0103toas\u0103\u201d dintre acesta \u015fi fratele iubitului s\u0103u decedat de cur\u00e2nd, rela\u0163ie care ia na\u015ftere \u00een momentul \u00een care protagonistul particip\u0103 la \u00eenmorm\u00e2ntare \u015fi se prezint\u0103 mamei amantului s\u0103u ca un bun coleg de serviciu. Dolan \u00ee\u015fi \u00eencepe filmul cu un playback melancolic pe melodia a capella de Kathleen Fortin, Les moulins de mon coeur, transmi\u0163\u00e2nd o ardoare quasi-decadent\u0103 a triste\u0163ii sale, reflectat\u0103 \u015fi prin du-te-vino-ul aplicat clarit\u0103\u0163ii imaginii, care ofer\u0103 o putere solitar\u0103 cadrelor parcurse de protagonist. Dac\u0103 \u00een celelalte filme ale sale culoarea era un pattern, \u00een Tom\u2026 culorile mai pu\u0163in proaspete \u00eenclin\u0103 spre o nevroz\u0103, spre un tip de sindrom for\u0163at, \u015fi taie, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput, registrul recurent al filmelor sale, oferindu-i aspectul unui om prins \u00eentre o prognoz\u0103 meteo deranjant\u0103 \u015fi un \u00eenceput de boal\u0103 cronic\u0103 greu de depistat. A\u015fa-zisa boal\u0103 continu\u0103 s\u0103 ia amploare \u00een momentul \u00een care Tom devine un fel de fiu surogat al mamei iubitului s\u0103u, Agathe (Lisa Roy), \u015fi se muleaz\u0103 cameleonic \u00een treburile \u015fi grijile casei, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd o perioad\u0103 s\u0103 convie\u0163uiasc\u0103 cu cei doi. Tom \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u015fi p\u0103streze secretul fa\u0163\u0103 de ea invent\u00e2nd o a\u015fa-zis\u0103 iubit\u0103 a fiului s\u0103u \u015fi pun\u00e2ndu-se \u00een postura acesteia \u00een momentele \u00een care Agathe e curioas\u0103 s\u0103 afle detalii despre rela\u0163ia lor.
\nDin momentul \u00een care Tom este \u00eencorporat \u00een via\u0163a familiei iubitului s\u0103u mort, a\u015fa-zisa boal\u0103 se transform\u0103 \u00een sindromul Stockholm, prin rela\u0163ia semi-sadomasochist\u0103 dintre acesta \u015fi fratele iubitului decedat, Francis (Pierre-Yves Cardinal). Interpret\u00e2nd la \u00eenceputul filmului rolul de bad-boy heterosexual cu presupuse implica\u0163ii \u015fi afaceri murdare, identitatea sa sexual\u0103, sau, cel pu\u0163in, rela\u0163ia pe care o va crea cu gazda sa devine suspect\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce Francis caut\u0103 adev\u0103ruri ascunse, pe care le g\u0103se\u015fte foarte u\u015for, \u015fi recurge la tot felul de tachin\u0103ri de-a dreptul psihotice. La r\u00e2ndul lui, Tom, ie\u015fit de sub spectrul realit\u0103\u0163ii, caut\u0103 \u00een Francis ceea ce iubea la fratele lui, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi dea seama de faptul c\u0103 este \u201earestat la domiciliu\u201d \u015fi c\u0103 trebuie s\u0103 se desprind\u0103 de pl\u0103cerea psihozei. Rela\u0163ia dintre cei doi are la baz\u0103 un sistem psihologic disciplinar, \u00een care persoanele se auto-corecteaz\u0103 dup\u0103 nevoile \u015fi stimulii ce vin dinspre cel\u0103lalt, dar niciunul nu ac\u0163ioneaz\u0103 c\u0103tre finalitate; din acest punct de vedere, filmul lui Dolan trece de la stadiul de g\u0103sire a identit\u0103\u0163ii sexuale la cel de insufiecien\u0163\u0103 \u015fi insatisfac\u0163ie \u015fi mizeaz\u0103, mai degrab\u0103, pe un homoerotism vizibil \u00een momentele \u00een care cei doi sunt surprin\u015fi \u00een planuri str\u00e2nse cu lumini obscure.
\nContrabalansul filmului este notabil \u00een schimb\u0103rile de propor\u0163ie ale imaginii utilizate \u00een scenele mai angrenate \u00een suspans, ceea ce puncteaz\u0103, cumva, o barier\u0103 \u00eentre dou\u0103 genuri diferite (visul lui Tom cu omul f\u0103r\u0103 fa\u0163\u0103 sau momente specifice sindromului Stockholm, care, la r\u00e2ndul lor, nu au o finalitate trasat\u0103). Printre cli\u015feele filmului de gen reg\u0103sim \u015fi punctarea momentelor de suspans prin intermediul muzicii, sau, mai bine zis, crearea momentelor de suspans (doar) prin utilizarea sunetului. \u00cen ciuda acestor mici obiec\u0163ii \u015fi a specula\u0163iei americane conform c\u0103reia orice film care \u00eenmagazineaz\u0103 aceste elemente este catalogat ca fiind film de gen, Tom \u00e0 la ferme continu\u0103 s\u0103 fie o dram\u0103 semi-homoerotic\u0103 \u00een care construc\u0163ia personajelor ofer\u0103, ca \u015fi \u00een celelalte filme ale lui Dolan, fundamente solide \u015fi plauzibile pentru rela\u0163ii tr\u0103ite la limit\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"