{"id":19326,"date":"2014-06-05T07:18:21","date_gmt":"2014-06-05T05:18:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19326"},"modified":"2014-06-04T21:40:10","modified_gmt":"2014-06-04T19:40:10","slug":"un-palmares-echilibrat-reconcilierea-generatiilor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-palmares-echilibrat-reconcilierea-generatiilor\/","title":{"rendered":"Un palmares echilibrat. Reconcilierea genera\u0163iilor"},"content":{"rendered":"

Cannes 2014<\/strong><\/p>\n

Nu m-am g\u00e2ndit p\u00e2n\u0103 acum \u2013 de\u015fi am scris o carte \u00eentreag\u0103 despre Cannes (al rom\u00e2nilor, este adev\u0103rat) \u2013, la func\u0163ionalitatea intern\u0103 a juriilor \u00een derularea istoriei unui festival at\u00e2t de mare precum cel aici comentat. Ar fi de v\u0103zut ce efect are componen\u0163a conclavului (ca o ceart\u0103 a sexelor), ce ar putea \u00eensemna v\u00e2rstele diferite ale membrilor, ca \u015fi provenien\u0163a lor etnic\u0103, apartenen\u0163a religioas\u0103 sau preferin\u0163ele lor tematice \u015fi de stil ori, pe de alt\u0103 parte, c\u00e2t de mult i-a onorat festivalul p\u00e2n\u0103 la acea or\u0103. Mai sunt de cercetat, de asemenea, op\u0163iunile juriilor, pe decenii, pe perioade mai mari, \u00een rela\u0163ie cu climatul politic \u015fi social, chiar cu preferin\u0163ele din anul precedent.
\nNu intru aici \u00eentr-o asemenea analiz\u0103, mai degrab\u0103 de tip sociologic, dar nu pot s\u0103 trec peste faptul c\u0103, \u00een vreme ce anul trecut, de pild\u0103, Palme d\u2019Or revenea unui film \u00eencins, etal\u00e2nd o lung\u0103 partid\u0103, am\u00e2nat\u0103, \u00eentrerupt\u0103, reluat\u0103, \u00een totul carnal\u0103, \u00eentre dou\u0103 tinere pariziene, \u00een 2014, juriul patronat de neozeelandeza Jane Campion a ales s\u0103 aduc\u0103 \u00een palmares alt fel de probleme, legate de familie, de cuplu, de rela\u0163ia dintre p\u0103rin\u0163i \u015fi copii. Ne \u00eentreb\u0103m \u00een ce m\u0103sur\u0103 orientarea c\u0103tre realitatea esen\u0163ial\u0103 \u0163ine de prezen\u0163a \u00een fruntea juriului a unei cineaste implicate, preocupate de situarea omului \u00een mediul s\u0103u social, \u00een climatul familial \u015fi de munc\u0103 \u015fi, de asemenea, ce rezonan\u0163\u0103 ar fi de subliniat c\u00e2nd \u015ftim c\u0103 venerabilului \u015fi altminteri excelentului pre\u015fedinte al festivalului, Gilles Jacob (\u00een func\u0163ia suprem\u0103 din 1999, dar lucr\u00e2nd pentru Cannes de mult mai mult\u0103 vreme), \u00eei urmeaz\u0103 Pierre Lescure, cu vederi socialiste, antren\u00e2nd, desigur, o alt\u0103 abordare a actualit\u0103\u0163ii.
\nCeva din cele mai sus se reg\u0103sesc \u00een tabloul premiilor oferite de edi\u0163ia a 67-a, nu de mult \u00eencheiat\u0103, a Cannes-ului. C\u0103utarea identit\u0103\u0163ii umane este numitorul comun al produc\u0163iilor ajunse pe listele juriilor. Este subliniat contextul neeschivat, nealterat prin tratamente digitale, de efect \u015focant \u015fi imponderabil. Jocul fic\u0163ional este oarecum aplanat, iar diegeza este produsul intern al unei nara\u0163iuni cu \u015fi pentru personaje. Individul este adus cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt, plantat \u00een solul s\u0103u, \u00een cercul familial, \u00een orizontul geografic, teluric, \u00een prezentul s\u0103u imediat.
\nNu extind considera\u0163iile de acest gen, de\u015fi ar trebui operat\u0103 \u015fi o asemenea investiga\u0163ie, acum c\u00e2nd \u00eencerc s\u0103 configurez elementele unui palmares apreciat de unii comentatori ca fiind prea categoric (Le Monde, de pild\u0103, \u00eel eticheta ca radical), \u00een vreme ce al\u0163ii subliniaz\u0103 configura\u0163ia lui feminist\u0103. Poate fi luat\u0103 ca atare \u015fi atitudinea didactic\u0103, maternalist\u0103, a unui juriu atent s\u0103 recunoasc\u0103 valorile confirmate \u00een timp, unele chiar la Cannes, d\u00e2nd o \u015fans\u0103 tinerilor cu adev\u0103rat talenta\u0163i, \u00eemp\u0103c\u00e2ndu-i \u015fi pe cei consacra\u0163i, f\u0103r\u0103 a le acorda genul de premii pentru \u00eentreaga oper\u0103, acestea sem\u0103n\u00e2nd, cum observa un comentator, cu o recompens\u0103 care anticipeaz\u0103 funeraliile.
\nAntenele criticii interna\u0163ionale au func\u0163ionat \u015fi de aceast\u0103 dat\u0103 cu exactitate. Premiul FIPRESCI, atribuit cu o zi \u00eenaintea galei finale de la Palais, punea primul pe list\u0103 Sommeil d\u2019hiver de Nuri Bilge Ceylan, la Competi\u0163ia Oficial\u0103, oferind alte dou\u0103 premii, pentru Jauja de Lisandro Alonso (Un Certain Regard) \u015fi respectiv Les Combattants de Thomas Cailley (Quinzaine des R\u00e9alisateurs). Nici un fel de argument nu a \u00eenso\u0163it \u00een acest an palmaresul criticilor, ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een cazul juriului ecumenic care, ca de obicei, face cunoscut\u0103 motiva\u0163ia sa. Primul pe lista acestuia a fost Timbuktu, o coproduc\u0163ie Fran\u0163a-Mauritania, semnat\u0103 de Abderrahmane Sissako, apreciat pentru umorul \u015fi tonul s\u0103u re\u0163inut, \u00eentr-o poveste plasat\u0103 la Tombouctou, unde localnicii se lupt\u0103 s\u0103-\u015fi p\u0103streze tradi\u0163iile, accept\u00e2nd apari\u0163ia mijloacelor moderne, dar f\u0103r\u0103 a admite atitudinile extremiste. Un cuplu t\u00e2n\u0103r de \u00eendr\u0103gosti\u0163i nec\u0103s\u0103tori\u0163i sunt uci\u015fi, victime ale intoleran\u0163ei religioase. Filmul a stat mult timp pe primele locuri, dar juriul condus de Jane Campion avea s\u0103-l lase pe dinafar\u0103.
\nCum am \u00eenceput, de ast\u0103 dat\u0103, cu juriile altor sec\u0163iuni, voi continua not\u00e2nd titlul \u00eencununat cu Camera d\u2019Or, Party Girl, prezentat la Un Certain Regard, sub o tripl\u0103 semn\u0103tur\u0103 regizoral\u0103: Marie Amachoukeli, Claire Burger, Samuel Theis. Ultimul men\u0163ionat \u00ee\u015fi convinge mama, Angelique Litzenburger, s\u0103-\u015fi joace propriul rol. Este povestea unei femei de \u015faizeci de ani care \u00ee\u015fi duce via\u0163a \u00eentr-un bar de noapte, cu clien\u0163i din ce \u00een ce mai pu\u0163ini. Unul dintre ei, Michel, se \u00eendr\u0103goste\u015fte \u015fi o cere \u00een c\u0103s\u0103torie. O via\u0163\u0103 periferic\u0103, \u00eentr-un film greu de a\u015fezat \u00eentr-un sistem, un film de echip\u0103, cu personaje reale, neintimidate de spectrul fic\u0163iunii cinematografice. Pentru a fi \u00eenm\u00e2nat premiul (atribuit \u00eencep\u0103torilor), Nicole Garcia, pre\u015fedinta juriului la Camera d\u2019Or, a venit \u00eenso\u0163it\u0103 de Gilles Jacob. S-a \u00eenregistrat astfel primul \u015fi cel mai emo\u0163ionant moment al galei. Din fotoliul de pre\u015fedint\u0103 a juriului oficial s-a ridicat \u015fi a venit al\u0103turi de pre\u015fedintele festivalului, Jane Campion \u00eens\u0103\u015fi. \u00cen picioare, \u00eentreaga sal\u0103 a aplaudat minute \u00een \u015fir. Cameramanii au prins \u015fi imaginea cu succesorul din fruntea Cannes-ului, Pierre Lescure, aplaud\u00e2nd al\u0103turi de toat\u0103 lumea. C\u00e2nd a p\u0103r\u0103sit scena, intr\u00e2nd parc\u0103 \u00een istoria cinematografiei universale, Gilles Jacob a mers drept, \u00een timp ce flutura m\u00e2na, ca un semn de adio, f\u0103r\u0103 cuvinte, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea s\u0103 \u00eenduio\u015feze acest univers care, din nou, i-a putut aprecia gentile\u0163ea, discre\u0163ia \u015fi, nu mai pu\u0163in, umorul.
\nDup\u0103 cum se \u015ftie, se acord\u0103 Palme d\u2019Or \u015fi pentru scurtmetraje, categorie la care a c\u00e2\u015ftigat Leidi de Simon Mesa Soto, produc\u0163ie spaniol\u0103 de \u015fcoal\u0103. Leidi \u2013 care locuie\u015fte cu fiul ei mic, un bebe, al\u0103turi de mama ei \u2013 nu vrea s\u0103 revin\u0103 acas\u0103 p\u00e2n\u0103 nu afl\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu logodnicul ei, Alexis, despre care cineva \u00eei spusese c\u0103 l-a v\u0103zut cu o alt\u0103 fat\u0103. Un premiu special a primit la Un certain Regard, fiind men\u0163ionat \u015fi de Juriul ecumenic, Le Sel de la terre de Wim Wenders \u015fi Juliano Ribeiro Salgado. O m\u0103rturie asupra condi\u0163iei umane surprinse \u00een cadrul unor evenimente recente (conflicte interna\u0163ionale, exoduri, foamete etc.). Documentarul este alc\u0103tuit din imaginile adunate de-a lungul a patru decenii de fotograful Sebastiao Salgado, al c\u0103rui fiu, Juliano Ribeiro, l-a \u00eenso\u0163it pe regizorul Wim Wenders pe urmele tat\u0103lui s\u0103u. Fiind bolnav, cineastul a lipsit de la doar dou\u0103 investiga\u0163ii: \u00een nordul extrem al Siberiei \u015fi \u00een voiajul cu balonul deasupra Namibiei. Peisajele sunt uluitoare, iar ultima parte ne duce \u00een ferma de familie a lui Salgado, \u00een Brazilia, la Aimores, unde acesta a plantat dou\u0103 milioane de arbori, spre a diminua efectele desp\u0103duririi.
\nNu putem trece peste un alt moment. Prezentat la Quinzaine, Trece \u015fi prin perete de Radu Jude a ob\u0163inut o men\u0163iune. Nu este pu\u0163in, dat fiind num\u0103rul restr\u00e2ns al scurtmetrajelor intrate \u00een competi\u0163ie, ca \u015fi al titlurilor rom\u00e2ne\u015fti de la aceast\u0103 edi\u0163ie. Echipa filmului a fost reprezentat\u0103 cu brio, cu un aplomb impresionant, de Sofia Nicolaescu, aici \u00een rolul unei feti\u0163e de chiar v\u00e2rsta interpretei, pe care, \u00eens\u0103, cu siguran\u0163\u0103, cititorii \u015fi-o reamintesc din Toat\u0103 lumea din familia noastr\u0103, unde personajul jucat de ea era sarea \u015fi piperul povestirii.
\nPremiile din Competi\u0163ia Oficial\u0103
\nPe c\u00e2t de echilibrat, pe at\u00e2t de surprinz\u0103tor \u015fi de radical, \u00eemp\u0103c\u00e2nd contrariile, dar \u015fi nedrept\u0103\u0163ind c\u00e2teva titluri, ca \u015fi pe regizori \u015fi pe unii interpre\u0163i remarcabili, palmaresul 2014 arat\u0103 preocuparea de a aduce \u00een fa\u0163\u0103 oamenii care conteaz\u0103 \u00een perspectiva urm\u0103toarelor edi\u0163ii, \u00een primul r\u00e2nd tinerii, f\u0103r\u0103 a-i ignora, a-i trimite \u00een uitare pe cei care au contat, totu\u015fi, c\u00e2ndva \u015fi \u00eenc\u0103 \u00eenseamn\u0103 mult pentru cinematograful actual.
\nOnor\u00e2nd a\u015ftept\u0103rile, ca \u015fi consensul criticii mondiale, Palme d\u2019Or a fost atribuit celui mai lung film din festival (3 ore \u015fi 16 minute), Winter Sleep de Nuri Bilge Ceylan. Cineastul turc nu este deloc un necunoscut la Cannes. A reu\u015fit cinci selec\u0163ii la festival, de unde a plecat cu un Grand Prix \u015fi un Premiu al juriului.
\nAydin, un fost actor, se retrage pentru a scrie o istorie a teatrului turc, ocup\u00e2ndu-se totodat\u0103 de un hotel, al\u0103turi de o so\u0163ie, Nihal, tot mai \u00eendep\u0103rtat\u0103 sentimental, \u015fi de sora acestuia, \u00eenc\u0103 marcat\u0103 de un divor\u0163 recent. Izolarea, aerul nostalgic \u00eel apropie de Cehov, \u00een vreme ce colorarea psihologiilor ne duce \u00eentr-adev\u0103r cu g\u00e2ndul la Bergman. O reu\u015fit\u0103 comedie uman\u0103, \u00eentr-un peisaj impun\u0103tor, a c\u0103rui frumuse\u0163e se asociaz\u0103 cu \u00eenghe\u0163area peisajului interior, corespondentul unei ierni somptuoase, intrate \u00eentr-un somn lung. Sunt multe lucruri care ne fac s\u0103 ne aducem aminte de A fost odat\u0103 \u00een Anatolia, prezentat la Cannes \u00een 2011. De altminteri, \u015fi \u00een filmul acum premiat spa\u0163iul exterior este asigurat de aceea\u015fi geografie special\u0103, a Anatoliei, cu climatul ei inconfundabil. Pentru a oferi Palm d\u2019Or, Jane Campion a fost ajutat\u0103 de tandemul cel mai mediatizat \u00een seara galei: Uma Thurman \u015fi prodigiosul Quentin Tarantino, un neobosit om-spectacol.
\n\u00cen festival, a fost marcat\u0103 \u00eemplinirea unui secol de la apari\u0163ia cinematografului turc, dar nu cred c\u0103 este vreo leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu aceast\u0103 coinciden\u0163\u0103, menit\u0103 s\u0103 motiveze situarea filmului lui Ceylan pe cel mai r\u00e2vnit loc din palmares. Regizorul a dedicat filmul tinerilor \u015fi celor care au murit recent \u00een demonstra\u0163iile antiguvernamentale din Turcia.
\nCu siguran\u0163\u0103, atribuirea Marelui Premiu produc\u0163iei italiene Le Meraviglie a constituit marea surpriz\u0103. Departe de forfota \u015fi alerg\u0103tura din zilele festivalului, \u00eemi arunc mai lini\u015ftit ochii peste pronosticurile g\u0103zduite de principalele reviste (de limb\u0103 englez\u0103 \u015fi francez\u0103) ce oglindesc pas cu pas derularea evenimentelor. Constat ceea ce \u015ftiam, de fapt. Nici una dintre ele nu-i dau \u015fanse la un loc \u00een palmares, dar iat\u0103 c\u0103 Les Merveilles\/The Wonders, \u00een regia tinerei Alice Rohrwacher (aflat\u0103 abia la al doilea lung metraj), smulge al doilea loc al edi\u0163iei. \u00cencerc s\u0103 cred c\u0103 au contat \u015fi preferin\u0163ele pre\u015fedintei de juriu, \u00een ale c\u0103rei op\u0163iuni acest gen de povestiri, rupte din realitatea vie\u0163ii familiale, s-a eviden\u0163iat cu pregnan\u0163\u0103. \u00cen rolul feminin principal, Gelsomina (p\u0103r\u00e2nd o replic\u0103 la personajul cu acela\u015fi nume din La Strada, unde Federico Fellini o distribuise pe Giulietta Massina), a ap\u0103rut Alexandra Lungu, ai c\u0103rei p\u0103rin\u0163i, de origine rom\u00e2n\u0103, au venit s\u0103 o sus\u0163in\u0103 \u015fi \u00een festival. Adolescenta a declarat c\u0103 filmul a transformat-o \u00eentr-o apicultoare de performan\u0163\u0103, dorind, \u00eens\u0103, s\u0103 se dedice actoriei. \u015ei aici, un peisaj deosebit: apropierea toamnei \u00een c\u00e2mpia din preajma unui sat din Umbria, nu departe de Toscana, regiunea natal\u0103 a regizoarei, ea \u00eens\u0103\u015fi av\u00e2nd o dubl\u0103 origine, italo-german\u0103. Filmul trece de la realitate la fic\u0163iune, mut\u00e2nd personajele din cadrul unor mici minuni locale (lumini \u015fi umbre campestre, proximitatea animalelor de cas\u0103) \u00een cel al marilor efecte miraculoase, cum este show-ul de televiziune Le Pays des Merveilles, \u00een realizarea c\u0103ruia, pentru a interpreta rolul unei vedete, Milly Cantena, a fost convocat\u0103 Monica Bellucci. \u00cen ciuda voin\u0163ei, cam dictatoriale, a unui tat\u0103 a patru copii, cea mai iubit\u0103 de el \u015fi cea mai harnic\u0103, Gelsomina, este prima preg\u0103tit\u0103 s\u0103 destrame visul \u015fi s\u0103 plece din acest spa\u0163iu al unei izol\u0103ri euforice.
\nSurpriza parc\u0103 s-a diminuat c\u00e2nd, pentru a oferi premiul, a fost invitat\u0103 \u00een scen\u0103 o italianc\u0103, napoletana Sophia Loren, m\u00e2ndr\u0103 de colaborarea cu un alt italian de suflet, mult talentatul \u015fi \u00eendr\u0103gitul Marcello Mastroianni. Pe ecran s-a prezentat un scurt moment edificator pentru marele talent al celor doi, decupat din filmul nu de mult recondi\u0163ionat de Cinemateca din Bologna, C\u0103s\u0103torie \u00een stil italian (1964) de Vittorio De Sica. \u015ei Sophia Loren a fost aplaudat\u0103 \u00eendelung, la scen\u0103 deschis\u0103, cum se spune.
\nPremiile atribuite filmului de limb\u0103 englez\u0103, respectiv cinematografului american, au avut \u015fi la aceast\u0103 edi\u0163ie cota lor ridicat\u0103. Premiul de regie, de pild\u0103, i s-a acordat lui Bennett Miller, pentru Foxcatcher, inspirat din biografia a doi sportivi olimpici, campioni de greco-romane, angaja\u0163i de un miliardar s\u0103 se antreneze pe domeniul s\u0103u de la Foxcatcher. Aflat la al treilea film, cineastul pare a se fi specializat \u00een genul biografic \u015fi sportiv. Primul s\u0103u film, Strategul, se ocupa de echipa de baseball din Oakland \u015fi de managerul acesteia, Billy Beane, \u00een vreme ce Truman Capote rescria audiovizual traseul marelui scriitor \u00een realizarea unuia dintre romanele sale.
\nJulianne Moore, protagonista din Maps of the Stars, nu a trecut Oceanul pentru a veni s\u0103 ia Premiul de interpretare feminin\u0103, mult meritat, de altminteri, pentru eforturile de toate felurile solicitate de personajul unei vedete la apusul carierei. Pictur\u0103 acid\u0103 a universului hollywoodian, apreciat\u0103 \u015fi catalogat\u0103 ca atare, ceea ce l-a f\u0103cut pe canadianul David Cronenberg s\u0103 declare c\u0103 nu are nimic \u00eempotriva star-sistemului american de acest tip.
\nContracandidata ei principal\u0103, Marion Cotillard, asemenea filmului \u00een care a jucat, Deux jours, une nuit al Fra\u0163ilor Dardenne (premia\u0163i cu ocazia \u00eemplinirii a patru decenii de la \u00eenfiin\u0163area Juriului ecumenic) nu a ob\u0163inut, din p\u0103cate, nimic.
\nCel mai lung, mai \u00eentortocheat \u015fi mai gustat de o parte a publicului, atent\u0103 la subtilit\u0103\u0163ile umorului englezesc, a fost discursul lui Timothy Spall, de\u0163in\u0103tor al Premiului de interpretare masculin\u0103 pentru rolul titular din Mr. Turner de Mike Leigh. Actorul a intrat \u00een propria piele destul de greu, reg\u0103sindu-\u015fi siguran\u0163a de sine abia dup\u0103 ce a putut deschide, pe telefonul mobil, discursul, destul de lungit \u015fi el, pe care dorea s\u0103-l transmit\u0103. Ne-a reamintit de premierea din 1996 a filmului lui Mike Leigh, Secrets and Mensonges (Palme d\u2019Or), unde de asemenea juca. \u00cen acele zile, actorul britanic urma un tratament cu chimioterapie \u00eemportiva leucemiei. \u00cei \u00een\u0163elegem astfel febrilitatea, \u00een ciuda aerului de severitate \u015fi inflexibilitate facial\u0103, ca \u015fi emo\u0163ia sincer\u0103 c\u00e2nd aduce mul\u0163umiri so\u0163iei sale, aflate \u00een sal\u0103.
\nToate acestea ne fac mai aten\u0163i la aerul de familie al unei comunit\u0103\u0163i adesea tratate ca o \u015ferp\u0103rie cu alerg\u0103tori care calc\u0103 pe cadavre spre a ajunge la \u0163int\u0103. Nu! Actorii, cinea\u015ftii sunt, iat\u0103, oameni ca to\u0163i ceilal\u0163i, iar faptul c\u0103 edi\u0163ia din 2014 las\u0103 spa\u0163iu de manifestare tocmai unor asemenea atitudini fire\u015fti, proprii indivizilor obi\u015fnui\u0163i, ca \u015fi vie\u0163ii \u00een \u015fi de familie, certific\u0103 o dat\u0103 \u00een plus o bun\u0103 \u015fi necesar\u0103, a\u015fteptat\u0103 orientare.
\nUnei singure categorii i s-a permis statutul de ex\u2013aequo. E de \u00een\u0163eles cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t op\u0163iunea ca atare apar\u0163ine chiar juriului. Premiul acestuia a fost acordat unor cinea\u015fti afla\u0163i, complementar, la v\u00e2rste diametral opuse. Ace\u015ftia sunt Jean-Luc Godard (83 de ani) \u015fi Xavier Dolan, un elve\u0163ian \u015fi un canadian montrealez. Dou\u0103 filme de limb\u0103 francez\u0103 a c\u0103ror asociere a \u0163inut seama, cu siguran\u0163\u0103, \u015fi de formula iconoclast\u0103 proprie celor doi autori. Niciodat\u0103 premiat la Cannes (unde, \u00een 1968, se ag\u0103\u0163a de cortin\u0103 pentru a protesta \u00eempotriv\u0103 \u00eenl\u0103tur\u0103rii lui Henri Langlois de la Cinemateca Francez\u0103, detest\u00e2nd, de fapt, cinematograful academic, sclerozat, al vremii), regizorul nu a r\u0103spuns invita\u0163iei de a-\u015fi \u00eenso\u0163i filmul Adieu au langage, la Cannes, nevenind nici la premier\u0103. Poate c\u0103 ar trebui s\u0103-l \u00een\u0163elegem \u015fi s\u0103-i accept\u0103m prelungirea frondei. Nu-i vom \u00een\u0163elege, \u00eens\u0103, pe acei condeieri care l-au ironizat, al\u0103tur\u00e2ndu-i numele de acela al c\u00e2inelui s\u0103u Roxi, prezent \u015fi pe ecran, sau adres\u00e2ndu-i-se ireveren\u0163ios, f\u0103r\u0103 niciun fel de \u00eendrept\u0103\u0163ire, cu formule precum Adieu, Godard.
\n\u00centr-un anume fel, Xavier Dolan calc\u0103 pe urmele godardiene, \u015fi anume prin radicalitatea personalizat\u0103 a discursului filmic. Mommy nu este o reeditare a unui alt film al s\u0103u, Mi-am ucis mama, apreciat cu cinci ani \u00een urm\u0103 la Cannes. Unii au taxat astfel recentul s\u0103u film, \u00eens\u0103 cineastul a explicat diferen\u0163ierea ca fiind aceea dintre privirea unui adolescent aflat \u00eentr-o criz\u0103 de pubertate \u015fi observarea propriei mame, dintr-un alt punct, alt moment, specific unei noi crize, de ast\u0103 dat\u0103 de natur\u0103 existen\u0163ial\u0103. Sentimental, emotiv, precipitat, lacrimogen chiar, discursul lui a f\u0103cut-o pe Jane Campion s\u0103 se ridice din fotoliu \u015fi s\u0103-l lini\u015fteasc\u0103, m\u00e2ng\u00e2indu-l cu gesturi materne.
\nE un nume de urm\u0103rit acest Xavier Dolan, ca \u015fi al\u0163i cinea\u015fti din edi\u0163ia 2014. Printre ace\u015ftia, desigur, \u015fi rusul Andrey Zvyagintsev, premiat (al\u0103turi de Oleg Negin) pentru scenariul filmului Leviathan, proiectat ultimul \u00een festival, dar surprinz\u0103tor prin omogenitatea \u015fi noutatea sa, povestea unei tinere familii amenin\u0163ate cu exproprierea (acapararea) de un primar despotic al acestor timpuri.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cannes 2014 Nu m-am g\u00e2ndit p\u00e2n\u0103 acum \u2013 de\u015fi am scris o carte \u00eentreag\u0103 despre Cannes (al rom\u00e2nilor, este adev\u0103rat) \u2013, la func\u0163ionalitatea intern\u0103 a juriilor \u00een derularea istoriei unui festival at\u00e2t de mare precum cel aici comentat. Ar fi de v\u0103zut ce efect are componen\u0163a conclavului (ca o ceart\u0103 a sexelor), ce ar putea… Cite\u0219te mai mult »Un palmares echilibrat. Reconcilierea genera\u0163iilor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11316],"tags":[11432],"class_list":["post-19326","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-cinema-arte-media","tag-romanii-la-cannes-2014"],"views":1041,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19326","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19326"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19326\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19326"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19326"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19326"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}