{"id":19314,"date":"2014-06-05T07:00:50","date_gmt":"2014-06-05T05:00:50","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19314"},"modified":"2014-06-04T21:38:15","modified_gmt":"2014-06-04T19:38:15","slug":"un-spirit-umanist-exemplar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-spirit-umanist-exemplar\/","title":{"rendered":"Un spirit umanist exemplar"},"content":{"rendered":"

Ecaterina Oproiu, Jurnal,<\/em> volumul I, Editura Semne, Bucure\u015fti, 2013<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Personalitate de seam\u0103 a vie\u0163ii culturale contemporane, mai ales a lumii cinematografice \u015fi teatrale, Ecaterina Oproiu s-a decis, \u00een sf\u00e2r\u015fit, s\u0103-\u015fi dea la tipar memoriile sub forma Jurnalelor. O specie re\u00eennoit\u0103 \u00een ultimii ani \u015fi studiat\u0103, \u00een evolu\u0163ia ei istoric\u0103 de Eugen Simion, cu succes, \u00een c\u00e2teva volume. Dar, original\u0103 ca \u00een tot ce a scris, mai cu seam\u0103 \u00een piesele sale de teatru, dintre care Nu sunt Turnul Eiffel, Cerul \u00eenstelat deasupra noastr\u0103 \u015fi Interviu au f\u0103cut epoc\u0103 \u00eenainte de 1989, doamna Ecaterina Oproiu \u00ee\u015fi revede \u00een acela\u015fi mod, singular \u015fi original, felul \u00een care a ajuns s\u0103-\u015fi redacteze \u015fi s\u0103-\u015fi publice aceste alc\u0103tuiri literare. Iat\u0103 acest proces sinuos \u015fi complicat, \u00een propria sa m\u0103rturisire:
\n\u201e\u2026M-am apucat s\u0103 r\u0103sfoiesc un jurnal de acum multe decenii. Prima impresie? Nu \u00een\u0163elegeam nimic. Dac\u0103 lectura s-ar fi petrecut la poli\u0163ie, a\u015f fi declarat, sus \u015fi tare, c\u0103 nu recunosc nimic. Niciun fapt, niciun detaliu (poate, ici-colo, un cuv\u00e2nt, dar cuvintele sunt, oricum, bun comun).
\nDup\u0103 ce-am terminat lectura primului caiet, am luat la \u00eent\u00e2mplare alt caiet, apoi \u00eenc\u0103 unul \u015fi tot citind, parc\u0103-parc\u0103, n-a\u015f mai fi jurat ca la poli\u0163ie, n-a\u015f mai fi pretins c\u0103 eu nu am absolut niciun amestec. E drept, citeam \u00eempotmolit. Nu era vorba doar de scris, dar erau prea multe ini\u0163iale (ale cui?) prea multe compara\u0163ii, prea multe referiri la ceva care trebuia s\u0103-nsemne altceva (parc\u0103 eram \u00eentr-o carte scris\u0103 de Esop \u00een colaborare cu La Fontaine).
\nP\u00e2n\u0103 la urm\u0103 ap\u0103rea un lic\u0103r \u015fi, lic\u0103r l\u00e2ng\u0103 lic\u0103r, aprindeau un opai\u0163. Citeam, din ce \u00een ce mai febril. La un moment dat, \u00eencepusem s\u0103 \u00eenfulec paginile \u2013 vorba Sf\u00e2ntului Ioan Teologu care-i poruncea \u00eengerului s\u0103 m\u0103n\u00e2nce cartea.
\nAm m\u00e2ncat sute, mii de file, dar \u00eengurgitatul caietelor, respectiv chiolhanul cu h\u0103lci \u015fi f\u0103r\u00e2mi\u0163e din propriul trecut, m-a cam pus la p\u0103m\u00e2nt.
\nOricum, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 (de\u015fi n-am ajuns chiar la urma urmei) agapa recomandat\u0103 de Ecleziast m-a f\u0103cut flea\u015fc\u0103. Tot ce descifram m\u0103 ame\u0163ea. Absolut tot. \u015ei cele de bine, \u015fi cele de r\u0103u.
\nDac\u0103 descopeream R\u0103ul, m\u0103 cople\u015feau p\u0103rerea de r\u0103u, remu\u015fcarea sau revolta \u00eempotriva unor c\u00e2ino\u015fi care mi-au dat la cap (cine \u015ftie unde ajungea capul \u0103sta dac\u0103 n-ar fi fost despicat?).
\nDac\u0103 descopeream Binele, \u015fi binele m\u0103 cople\u015fea (p\u0103rin\u0163i tineri, iubiri \u00eembobocite \u2013 chiar cu \u015fi\u015ful \u00een din\u0163i, dar iubiri \u2013 copil care nu pronun\u0163\u0103 R p\u00e2n\u0103 \u00een prima zi de \u015fcoal\u0103, c\u00e2nd a zis, \u00een sf\u00e2r\u015fit, br\u00e2nz\u0103). Binele vulcanic, ca \u015fi binele liliputan a fost \u015fi s-a terminat. Niciodat\u0103 n-o s\u0103-l mai v\u0103d dec\u00e2t sub form\u0103 de mumia binelui sau sub forma unui osuar numit Jurnal.
\nAm ajuns la concluzia c\u0103 jurnalele nu trebuie citite de cei care le-au scris din inim\u0103, nu din pasta de pix. Ce care vor, totu\u015fi, s-o fac\u0103, mai bine \u015fi-ar face un harakiri sau, mai nou, un seppuku.
\nIat\u0103 de ce, pentru acest prim volum de amintiri, n-am fost capabil\u0103 s-o iau piepti\u015f. Am preferat s\u0103 merg soft, \u00eentruc\u00e2tva, pe pizzicato \u015fi \u2013 cert \u2013 pe nevoia de a pomeni c\u00e2\u0163iva oameni care merit\u0103, cu adev\u0103rat, ve\u015fnica pomenire.\u201d
\n\u00cen acest stil inconfundabil, al omului de condei \u015fi de vaste orizonturi culturale, hr\u0103nite de experien\u0163ele unei vie\u0163i implicate \u00eentr-un secol al tuturor contradic\u0163iilor \u015fi dramelor istorice \u015fi umane, sunt scrise toate cele 48 de capitole. Unele mai ample, av\u00e2nd \u015fi subcapitole, cum sunt Cannes \u201969; O baie de s\u00e2nge; Comedia puterii; Promo & Monoprix; \u00cenainte de zori; Plimb\u0103torii de c\u00e2ini; Balansela. Apoi, Londra \u201976: Marin Stanciu; La Barnes; \u0163inti\u0163i de suli\u0163e; La Shakespeare \u00een gr\u0103din\u0103; Marele lux; Talciocul; Eschimo\u015fii; Call me Bob!; Urmeaz\u0103 Colegi de la Federa\u0163ia interna\u0163ional\u0103 a criticilor de film (FIPRESCI); Decanul de v\u00e2rst\u0103; Un Kennedy italian; Kapralov \u2013 Gaspadin pourquoi?; Un Hagi Tudose la p\u0103trat; Cronicari itineran\u0163i.
\nApoi, Cutremur \u015fi oameni la kilogram; Doamna Frunz\u0103; Luntra\u015ful Caron \u00een fust\u0103; Muntele Venerei; Boul bol\u015fevic. \u015ei, spre final, Umbl\u0103re\u0163ii; Paler pe un peron; Petru Dumitriu \u015fi caviarul; Ivasiuc \u015fi Tita; Crohm\u0103lniceanu poet.
\nDin simpla enumerare a titlurilor acestor capitole cu subcapitole, \u00ee\u015fi poate da oricine seama de marea varietate de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u015fi evenimente care i-au prilejuit Ecaterinei Oproiu s\u0103 cunoasc\u0103 o lume \u00eentreag\u0103, \u0163\u0103ri \u015fi mai ales oameni, care i-au marcat sensibilitatea, evolu\u00e2nd pe ecranul memoriei sale neobi\u015fnuite. C\u0103ci, oric\u00e2te h\u00e2rtii \u015fi carne\u0163ele ai avea \u00een fa\u0163\u0103, acestea nu pot \u00eenlocui func\u0163ia miraculoas\u0103 a memoriei, capacitatea acesteia de a contura \u00een rame greu de uitat, personaje \u015fi caractere, cele care dau un sens trecerii noastre prin capcanele \u015fi ascunzi\u015furilor vie\u0163ii.
\nSunt multe \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cunoscute \u015fi de mine, din anii 1966-1973 c\u00e2nd, prin func\u0163iile oficiale, legate de via\u0163a teatral\u0103 \u015fi cinematografic\u0103, am colaborat cu doamna Ecaterina Oproiu, av\u00e2nd astfel leg\u0103turi cu marile personalit\u0103\u0163i ale vremii.
\nDe aceea m-am bucurat citind \u00cent\u00e2mplare cu Liviu Ciulei \u2013 1958 \u2013 pagini pline de date \u015fi informa\u0163ii mai pu\u0163in cunoscute, \u00eencheiate, pe bun\u0103 dreptate, cu acest adev\u0103r: \u201eCiulei a fost un geniu. A fost geniul bun al teatrului rom\u00e2nesc\u201d. Dar \u015fi al cinematografiei, a\u015f ad\u0103uga eu, f\u0103r\u0103 s\u0103 gre\u015fesc. Dac\u0103 ar fi s\u0103 amintesc doar P\u0103durea sp\u00e2nzura\u0163ilor, premiat la Cannes \u015fi proiectat la Washington, \u00een iarna lui 1970, \u00een prezen\u0163a lui Henry Kissinger \u015fi a altor demnitari americani, unde l-am \u00eenso\u0163it pe Liviu Ciulei. Tot atunci, am participat \u00eempreun\u0103 la spectacolele t\u00e2n\u0103rului Andrei \u015eerban de la teatrul \u201eLa mamma\u201d. Din p\u0103cate, mi-a fost dat s\u0103 tr\u0103iesc \u015fi clipele dureroase, dup\u0103 scandalul public al spectacolului Revizorul, \u00een 1972, ale desp\u0103r\u0163irii de directorul str\u0103lucit al teatrului \u201eBulandra\u201d.
\nMai sunt \u015fi alte portrete ale unor litera\u0163i \u015fi arti\u015fti care mi-au fost apropia\u0163i \u015fi dragi, nume deja pomenite ca Ivasiuc \u015fi Tita Chiper, Octavian Paler, Ov. S. Crohm\u0103lniceanu, Marin Sorescu, Radu Cosa\u015fu, Silvia Dumitrescu-Timic\u0103, Florin Piersic, Leopoldina B\u0103l\u0103nu\u0163\u0103 \u015fi al\u0163ii, afla\u0163i \u00een vizorul sau chiar sub lupa Ecaterinei Oproiu, poate chiar sub camera ei de filmat. Dar exist\u0103 \u015fi alte personalit\u0103\u0163i, \u00een afara celor literar-artistice, care au inspirat paginile de \u00eensemn\u0103ri \u015fi jurnalele sale. Dintre acestea, m\u0103 g\u00e2ndesc \u00een primul r\u00e2nd la academicianul Iorgu Iordan, filologul str\u0103lucit, v\u0103zut \u00een mai multe \u00eemprejur\u0103ri, uneori la el acas\u0103, sensibil \u015fi galant cu genul feminin, nu posomor\u00e2t cum l-au descris al\u0163ii. Al doilea este cel prezentat cu titlul Dr. Berceanu \u2013 marele hematolog \u2013 17 noiembrie 1976, nu altul dec\u00e2t doctorul savant care mi-a salvat mie via\u0163a, \u00een 1985, dup\u0103 ce mi-a descoperit anemia pernicioas\u0103. Dar Ecaterina Oproiu nu-l prezint\u0103 at\u00e2t \u00een calitatea aceasta de hematolog t\u0103m\u0103duitor, c\u00e2t mai ales \u00een aceea de mare cozeur \u00eendr\u0103gostit de istorie \u015fi filosofie, autorul piesei de teatru Str\u0103inii \u00eencredin\u0163at\u0103 ei spre lectur\u0103.
\nPrintre astfel de rom\u00e2ni, dar \u015fi \u00een preajma at\u00e2tor str\u0103ini, de toate na\u0163iile \u015fi meseriile \u2013 de neuitat episodul atenian cu Melina Mercouri \u2013 lu\u00e2ndu-se parc\u0103 la \u00eentrecere cu to\u0163ii prin originalitatea sau stranietatea comportamentului, \u00een Bucure\u015fti, \u00een diverse locuri ale \u0163\u0103rii, sau \u00een mari ora\u015fe europene, neuit\u00e2nd niciodat\u0103 de locurile copil\u0103riei, de casele prin care a trecut de-a-lungul anilor, \u00een care a fost socotit\u0103 \u201edu\u015fman declarat\u201c, Ecaterina Oproiu r\u0103m\u00e2ne ea \u00eens\u0103\u015fi, \u00een toate aceste ademenitoare pagini. Este spontan\u0103, sincer\u0103, sclipitoare \u00een vorb\u0103, a\u015fezat\u0103 mereu \u00eentre v\u00e2rtejul g\u00e2ndurilor \u00eenalte, din Cerul \u00eenstelat deasupra noastr\u0103, \u015fi m\u0103runtele, uneori chiar meschinele, solicit\u0103ri cotidiene, adic\u0103 \u00een toate cele care definesc un om adev\u0103rat, un spirit umanist exemplar.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ecaterina Oproiu, Jurnal, volumul I, Editura Semne, Bucure\u015fti, 2013 Personalitate de seam\u0103 a vie\u0163ii culturale contemporane, mai ales a lumii cinematografice \u015fi teatrale, Ecaterina Oproiu s-a decis, \u00een sf\u00e2r\u015fit, s\u0103-\u015fi dea la tipar memoriile sub forma Jurnalelor. O specie re\u00eennoit\u0103 \u00een ultimii ani \u015fi studiat\u0103, \u00een evolu\u0163ia ei istoric\u0103 de Eugen Simion, cu succes, \u00een… Cite\u0219te mai mult »Un spirit umanist exemplar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11427,1539],"class_list":["post-19314","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ecaterina-oproiu","tag-jurnal"],"views":1271,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19314","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19314"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19314\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19314"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19314"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19314"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}