{"id":19306,"date":"2014-06-05T06:51:51","date_gmt":"2014-06-05T04:51:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19306"},"modified":"2014-06-04T21:36:29","modified_gmt":"2014-06-04T19:36:29","slug":"criticul-si-viata-din-carti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/criticul-si-viata-din-carti\/","title":{"rendered":"Criticul \u015fi via\u0163a din c\u0103r\u0163i"},"content":{"rendered":"<p>\u00cen aceast\u0103 prim\u0103var\u0103, Lucian Raicu ar fi \u00eemplinit 80 de ani. Pe nu pu\u0163ini dintre autenticii sau a\u015fa-zi\u015fii profesioni\u015fti ai condeiului mi-i pot lesne imagina practic\u00e2nd eventual alte meserii. Lucian Raicu este dintre cei ce nu cred c\u0103 ar fi putut tr\u0103i \u00een afara scrisului, \u00een afara literaturii. A-l \u00eendep\u0103rta de literatur\u0103, dar \u015fi de cei ce o fac, ar fi fost pentru el ca o condamnare la moarte. Observator atent \u015fi profund al vie\u0163ii literare, fatalmente trec\u0103toare, nu era totu\u015fi dec\u00e2t un personaj t\u0103cut \u015fi foarte discret al acesteia. Ca \u015fi Ibr\u0103ileanu, de pild\u0103, el tr\u0103ia\u00a0 \u00een \u015fi prin literatur\u0103. \u201eCea mai mare parte din experien\u0163\u0103 se g\u0103se\u015fte \u00een c\u0103r\u0163i\u201d \u2013 afirm\u0103 Lucian Raicu \u00eentr-un eseu din volumul Practica scrisului \u015fi experien\u0163a lecturii. \u201eSe vorbe\u015fte mai pu\u0163in despre ac\u0163iunea literaturii asupra vie\u0163ii.\u00a0 Genera\u0163ii \u00eentregi tr\u0103iesc, totu\u015fi, conform unui model literar; multe situa\u0163ii au existat \u00eent\u00e2i \u00een c\u0103r\u0163i, abia dup\u0103 aceea \u00een via\u0163\u0103. Opera lui Balzac nu e numai reflectare, dar \u015fi anticipare \u2013 \u00een imaginar \u2013 a unor situa\u0163ii menite s\u0103 devin\u0103, abia s\u0103 devin\u0103, curente \u00een via\u0163a societ\u0103\u0163ii franceze. Tr\u0103im adesea ce am citit, doar am citit, cu pasiune, cu un fel de \u00eencredere oarb\u0103; care ne modeleaz\u0103, ne structureaz\u0103, ne determin\u0103 s\u0103 \u00abfacem\u00bb ceea ce altfel, n-am fi f\u0103cut \u015fi nici n-am g\u00e2ndit c\u0103 am putea face\u201d.<br \/>\nPentru Lucian Raicu, adev\u0103ratul Marin Preda era cel din Morome\u0163ii sau din Cel mai iubit dintre p\u0103m\u00eenteni, \u015fi nu at\u00e2t omul \u00een carne \u015fi oase pe care, de altfel, l-a cunoscut destul de bine \u015fi i-a fost chiar prieten. \u00cen portretele sale \u2013\u00a0 o bun\u0103 parte dintre eseurile lui fiind portrete sau \u015fi portrete \u2013 nu are \u00een vedere, dec\u00e2t cu foarte rare excep\u0163ii, \u015fi numai atunci c\u00e2nd acestea con\u0163in o semnifica\u0163ie cu totul deosebit\u0103: fizionomia, gestica, statura, rictusurile, habitudinile, ticurile, viciile, orgoliele, idiosincrasiile etc. Raicu scrie portrete interioare, rezultat al \u201edescifr\u0103rii\u201d, al demont\u0103rii, al refacerii \u015fi retr\u0103irii operei pe cont propriu. O foarte bun\u0103 caracterizare i-o face Alex. \u015etef\u0103nescu: \u201eDatorit\u0103 capacit\u0103\u0163ii sale de a reconstitui via\u0163a secret\u0103 a scriitorilor, Lucian Raicu realizeaz\u0103 biografii (spirituale) \u015fi portrete (psihologice) remarcabile, greu de uitat. El poate fi considerat, \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie, un succesor al lui G. C\u0103linescu, \u00een compara\u0163ie cu care nu este la fel de spectaculos, dar pe care \u00eel \u00eentrece \u00een ceea ce prive\u015fte c\u0103ldura sufleteasc\u0103 investit\u0103. Proza critic\u0103 a lui Lucian Raicu seam\u0103n\u0103 cu proza ruseasc\u0103&#8230; Lucian Raicu \u00eei portretizeaz\u0103 decis \u015fi emo\u0163ionant, ca \u015fi cum i-ar fi cunoscut, pe scriitorii din alte secole, ca Eminescu sau Gogol, a c\u0103ror oper\u0103 a examinat-o cu o extraordinar\u0103 capacitate de receptare a mesajului existen\u0163ial\u201d.<br \/>\nFrapeaz\u0103 \u00een c\u0103r\u0163ile autorului acelui tratat sui generis despre genialitate \u015fi creativitate Gogol sau fantasticul banalit\u0103\u0163ii pl\u0103cerea scrisului \u015fi gravitatea rostirii. Lucian Raicu nu schimb\u0103 cernelurile dup\u0103 subiect \u015fi dup\u0103 \u00eemprejurare, ci numai nivelurile de admira\u0163ie. El scrie la fel de \u201efrumos\u201d, de nuan\u0163at, de profund, de \u201edramatic\u201d despre Liviu Rebreanu \u015fi Marin Preda, despre Alexandru Paleologu sau Mircea Dinescu: un eseu, un studiu amplu sau o recenzie. Consecven\u0163a \u015fi seriozitatea, care la mul\u0163i se transform\u0103 \u00een defecte \u2013 frivolitate ori scor\u0163o\u015fenie ridicol\u0103 \u2013, datorit\u0103 suple\u0163ei g\u00e2ndirii \u015fi excep\u0163ionalului talent epic, se convertesc la Raicu \u00een adev\u0103rate virtu\u0163i. (Ezit uneori s\u0103 vorbesc numai de criticul Lucian Raicu, pentru c\u0103 \u00eemi pare c\u0103 acest calificativ nu-l define\u015fte \u00eentru totul). Pentru c\u00e3 a r\u0103m\u00e2ne mereu egal cu sine, niciodat\u0103 superficial, totdeauna \u201eaccesibil\u201d \u015fi colocvial, presupune o multitudine de calit\u0103\u0163i. Nu e de-ajuns s\u0103 fii un uvrier al scrisului, iar Lucian Raicu era, nu sunt suficiente doar intui\u0163ia critic\u0103, cultura \u015fi inteligen\u0163a, iar Raicu le poseda \u00een cel mai \u00eenalt grad, nu e hot\u0103r\u00eetor doar talentul literar, fie el \u015fi cu totul remarcabil ca al s\u0103u. Sunt necesare toate acestea la un loc \u015fi chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Densitatea, substan\u0163a ideatic\u0103 \u015fi temperatura paginii scrise de Lucian Raicu o atest\u0103 cu asupra de m\u0103sur\u0103.<br \/>\nRevenind la portretistul Lucian Raicu a\u015f reaminti \u00een treac\u0103t o admirabil\u0103 carte a sa, intitulat\u0103 Printre contemporani. Cele mai expresive \u015fi mai memorabile portrete din aceast\u0103 carte sunt, desigur nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, cele ale unor scriitori \u00een personalitatea c\u0103rora autorul descoper\u0103 o zon\u0103 afin\u0103 ori \u00een care poate proiecta o lumin\u0103 sau o umbr\u0103 proprie. Deoarece critica \u015fi publicistica lui Lucian Raicu sunt \u201e\u00eenc\u0103lzite\u201d de admira\u0163ie. Admira\u0163ia e, \u00een concep\u0163ia sa, condi\u0163ia sine qua non a criticii; o admira\u0163ie m\u0103surat\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 striden\u0163e, chiar \u015fi atunci c\u00e2nd cuvintele mari nu pot fi ocolite. Exemplific redeschiz\u00e2nd volumul\u00a0 amintit nu numai pentru ideile \u015fi stilul impecabil \u00een care sunt scrise textele ce \u00eel compun, ci mai ales fiindc\u0103 descop\u0103r \u00een ele tr\u0103s\u0103turi ale personalit\u0103\u0163ii autorului, de fapt linii la un autoportret.<br \/>\nRadu Cosa\u015fu este \u201eun scriitor pentru care cuvintele \u015fi literatura \u00eenseamn\u0103 totul&#8230;\u201d; \u201ePoeticul \u015fi literarul nu sunt un adaos facultativ al vie\u0163ii, un lux al sensibilit\u0103\u0163ii, o himer\u0103, ci un climat \u00een care se poate respira, se poate ac\u0163iona, se poate iubi, poate singurul climat bun\u201d.<br \/>\nAlexandru Paleologu: \u201ela un nivel mai profund textele lui A.P., oricum incitante \u015fi biciuitoare, \u00eempiedic\u00eend spiritul s\u0103 somnoleze \u00een voia lini\u015ftitoarelor locuri comune, \u00ee\u015fi reveleaz\u0103 calitatea eminamente grav\u0103, a\u0163intirea spre un singur punct, esen\u0163ial, pe care numai fireasca rezerv\u0103 \u00een fa\u0163a vorbelor mari ne opre\u015fte s\u0103-l numim \u00een felul cel mai explicit\u201d.<br \/>\nPaul Georgescu are: \u201eun dar sclipitor de portretist\u201d; textul s\u0103u e \u201emereu dens, f\u0103r\u0103 goluri sau r\u0103rituri ale substan\u0163ei folosite, ca \u0163es\u0103tura lucrat\u0103 de un me\u015fte\u015fugar \u00eencercat \u015fi totodat\u0103 de un artist&#8230;\u201d; \u015ei \u00eenc\u0103 o observa\u0163ie \u00een care revine ideea de gravitate: \u201eDespre literatura contemporanilor, criticul (Paul Georgescu \u2013 nota mea) obi\u015fnuie\u015fte s\u0103 vorbeasc\u0103 pe un ton re\u0163inut patetic \u015fi cu inteligent\u0103 gravitate\u201d.<br \/>\nMircea Zaciu: \u201eInteligent\u0103 \u015fi profund\u0103, de o rar\u0103 profesionalitate \u015fi \u0163inut\u0103 intelectual\u0103, \u0163in\u00e2nd bine cump\u0103na \u00eentre tradi\u0163ia literar\u0103 vie \u015fi cerin\u0163ele modernit\u0103\u0163ii, critica lui Mircea Zaciu constituie \u2013 mai ales \u00een contextul actual \u2013 un factor de cultur\u0103 \u015fi de civiliza\u0163ie literar\u0103\u201d.<br \/>\nEugen Simion: \u201eCu darul de a vedea, de a sim\u0163i, de a asculta \u015fi de a-\u015fi \u0163ine cump\u0103tul, de a nu se pierde cu firea, de a se implica, p\u0103str\u00e2nd totu\u015fi rezerva, de a se devota r\u0103m\u00e2n\u00e2nd totu\u015fi liber, \u00een convingeri, op\u0163iuni, sentimente; solitar \u015fi solidar, aceast\u0103 antinomie trebuie asumat\u0103, tr\u0103it\u0103, m\u0103rturisit\u0103. E ceea ce face aici (e vorba de jurnalul parizian \u2013 nota mea) \u015fi \u00een toate c\u0103r\u0163ile lui, \u00een toat\u0103 ac\u0163iunea sa critic\u0103, spre lauda sa \u015fi spre medita\u0163ia noastr\u0103, Eugen Simion, critic de mare \u00eencredere \u015fi autoritate al epocii noastre literare\u201d.<br \/>\nLucian Raicu are voca\u0163ia admira\u0163iei. Cine e atent, cine \u015ftie s\u0103 citeasc\u0103 \u2013 pentru a-i prelua o expresie \u2013 vede \u00eens\u0103 c\u0103 nega\u0163ia nu lipse\u015fte, fie ea \u015fi implicit\u0103. Construc\u0163ia nici nu e posibil\u0103 f\u0103r\u0103 nega\u0163ie. Criticul neag\u0103 subtil \u015fi nu numai atunci c\u00e2nd selecteaz\u0103. Pentru el, mai mult dec\u00e2t la al\u0163i critici, exege\u0163i, comentatori, a ignora sau a selecta fac parte din modul s\u0103u de implicare. Nu oricine \u00ee\u015fi poate permite luxul de a nu spune direct nu, a\u015fa cum nu oricine e capabil de a fi liber. \u00centr-un eseu din volumul Critica \u2013 form\u0103 de via\u0163\u0103, Lucian Raicu face o observa\u0163ie definitorie \u00een primul r\u00e2nd \u00een ceea ce-l prive\u015fte: \u201eEnumerarea cusururilor unei opere nu este, \u00een sine, o opera\u0163ie prea complicat\u0103, dac\u0103 nu ne d\u0103 sentimentul c\u0103, dincolo de opera \u00een chestiune \u015fi de posibilele ei \u00abdefecte\u00bb con\u0163ine ceva revelator, un nucleu viu, incitant, o perspectiv\u0103, \u00een stare s\u0103 ne surprind\u0103, s\u0103 zdruncine iner\u0163ia, imaginea constituit\u0103, s\u0103 ofere altceva \u00een loc, \u015fi dac\u0103 se poate, o valoare mai profund\u0103 dec\u00e2t cea demolat\u0103, sau cel pu\u0163in perspectiva ei\u201d. Este ideea c\u0103l\u0103uzitoare a unui critic c\u0103ruia \u201ev\u00e2narea\u201c cu voluptate a defectelor unei opere i se pare, cu chiar cuvintele sale, o \u201esatisfac\u0163ie de cea mai proast\u0103 calitate\u201c.<br \/>\nGenera\u0163ia literar\u0103 &#8217;60 num\u0103r\u0103 mul\u0163i critici de valoare. Fruntea ei arat\u0103 ca un cvartet de mare virtuozitate: Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Valeriu Cristea \u015fi Lucian Raicu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen aceast\u0103 prim\u0103var\u0103, Lucian Raicu ar fi \u00eemplinit 80 de ani. Pe nu pu\u0163ini dintre autenticii sau a\u015fa-zi\u015fii profesioni\u015fti ai condeiului mi-i pot lesne imagina practic\u00e2nd eventual alte meserii. Lucian Raicu este dintre cei ce nu cred c\u0103 ar fi putut tr\u0103i \u00een afara scrisului, \u00een afara literaturii. A-l \u00eendep\u0103rta de literatur\u0103, dar \u015fi de&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/criticul-si-viata-din-carti\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Criticul \u015fi via\u0163a din c\u0103r\u0163i<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1055,11423],"class_list":["post-19306","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-lucian-raicu","tag-volumul-practica-scrisului"],"views":1167,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19306","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19306"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19306\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19306"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19306"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19306"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}