Alexandru Matei, O tribun\u0103 captivant\u0103. Televiziune, ideologie, societate \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103 1965\u20131983), Editura Curtea Veche, Bucure\u015fti, 2013<\/p>\n
<\/p>\n
Remarcam, \u00eentr-o cronic\u0103 mai veche, c\u0103, \u00eenc\u0103 din primul volum al lui Alexandru Matei (Ultimele zile din via\u0163a literaturii, 2008) era evident c\u0103 pe eseist nu-l mai \u00eencape \u201ec\u0103ma\u015fa str\u00e2mt\u0103\u201d a studiilor pur literare \u015fi c\u0103 evadarea \u00een spa\u0163iile mai largi ale culturalului e iminent\u0103. \u00cen Morm\u00e2ntul comunismului rom\u00e2nesc (2011), alunec\u0103rile permanente \u00een considera\u0163ii metaculturale, interesul pentru mecanismele puterii \u00een era globaliz\u0103rii \u015fi a mediatiz\u0103rii, descompunerea atent\u0103 a strategiilor succesului de pia\u0163\u0103 anun\u0163au o desp\u0103r\u0163ire c\u00e2t se poate de autentic\u0103 de vechiul mod de a \u00een\u0163elege \u015fi comenta faptul cultural. Singurul lucru care-i lipsea, poate, lui Alexandru Matei era o tem\u0103 de cercetare unitar\u0103, capabil\u0103 s\u0103-i canalizeze energia dispersiv\u0103.<\/strong><\/em> Alexandru Matei, O tribun\u0103 captivant\u0103. Televiziune, ideologie, societate \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103 1965\u20131983), Editura Curtea Veche, Bucure\u015fti, 2013 Remarcam, \u00eentr-o cronic\u0103 mai veche, c\u0103, \u00eenc\u0103 din primul volum al lui Alexandru Matei (Ultimele zile din via\u0163a literaturii, 2008) era evident c\u0103 pe eseist nu-l mai \u00eencape \u201ec\u0103ma\u015fa str\u00e2mt\u0103\u201d a studiilor pur literare \u015fi c\u0103 evadarea… Cite\u0219te mai mult »\u201eSocietatea spectacolului\u201d sub comunism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5413,11421,2549,11420,278,11422],"class_list":["post-19304","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-alexandru-matei","tag-ceausescu-telespectator","tag-ideologie","tag-o-tribuna-captivanta-televiziune","tag-societate","tag-televiziunea-romana-inainte-de-89"],"views":1390,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19304","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19304"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19304\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19304"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19304"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19304"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nSpecificul Televiziunii Rom\u00e2ne<\/strong>
\n\u015ei nu s-ar putea spune c\u0103 n-a identificat-o odat\u0103 cu O tribun\u0103 captivant\u0103. Televiziune, ideologie, societate \u00een Rom\u00e2nia socialist\u0103 (1965\u20131983), volum ap\u0103rut \u00een urma unui proiect de cercetare postdoctoral\u0103. O cercetare extrem de ambi\u0163ioas\u0103, dac\u0103 \u0163inem cont de amplitudinea materialului avut \u00een vedere. C\u0103ci, \u00een afar\u0103 de bibliografii specializate despre televiziune, menite s\u0103 stabileasc\u0103 aria conceptual\u0103 \u015fi contextul comparativ, Alexandru Matei a trebuit s\u0103 consulte, \u00een cei aproape trei ani de cercetare, o serie de arhive: Filmoteca TVR, Arhivele Societ\u0103\u0163ii Rom\u00e2ne de Radiodifuziune, Arhivele documentare al TVR, Arhivele Na\u0163ionale ale TVR, Arhivele Municipiului Bucure\u015fti, Arhivele Ministerului Francez al Afacerilor Externe de la Nantes, dosarul Bucure\u015fti. Prefa\u0163a c\u0103r\u0163ii indic\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi un adev\u0103rat network de rela\u0163ii umane care a f\u0103cut ca accesul la toate aceste documente \u2013 cruciale pentru cercetarea lui Matei \u2013 s\u0103 devin\u0103 posibil. Astfel \u00eenc\u00e2t tenacitatea \u015fi\u2026 o oarecare doz\u0103 de pis\u0103logeal\u0103 sunt calit\u0103\u0163i care \u00eentregesc portretul moral al t\u00e2n\u0103rului cercet\u0103tor angajat \u00eentr-o misiune imposibil\u0103.
\nGestionarea materialului imens ar fi putut deveni, \u00eentr-adev\u0103r, o problem\u0103 dac\u0103 eseistul nu \u015fi-ar fi luat c\u00e2teva m\u0103suri de precau\u0163ie. Pe de o parte, pe Alexandru Matei nu-l intereseaz\u0103 propriu-zis s\u0103 scrie o istorie a televiziunii rom\u00e2ne\u015fti sub comunism. Miza, mai teoretic\u0103, e aceea de a demantela rela\u0163iile dintre politic \u015fi media \u00eentr-o societate socialist\u0103, cu toate aporiile care decurg de aici \u2013 \u015fi pe care bunul cunosc\u0103tor de French Theory le pescuie\u015fte cu inteligen\u0163\u0103 la fiecare pas. \u00cen descrierea \u201edinamicii unui ethos social\u201d, Alexandru Matei speculeaz\u0103 contradic\u0163iile dintre \u201esocietatea spectacolului\u201d, care \u00eenseamn\u0103 liberalizarea imaginilor de tot soiul, \u015fi cea a dogmatismului ideologic, menit\u0103 s\u0103 le limiteze. Acest conflict niciodat\u0103 dep\u0103\u015fit \u00een televiziunile din fostul bloc socialist e pus \u00een scen\u0103 la diferite etaje ale discursului lui Matei: \u201eComunismul (ca orice ideologie forte, explicit\u0103 \u015fi naiv\u0103) n-a \u00een\u0163eles, sau n-a vrut s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103, ceea ce \u00een ordinea raportului fa\u0163\u0103 de acest mediu e totuna, televiziunea. N-a \u00een\u0163eles, \u00een special, ceea ce sublimeaz\u0103 televiziunea: participarea colectiv\u0103 \u015fi cenzurile de etichet\u0103 pe care spa\u0163iul public le impune. Adus acas\u0103, televizorul se ofer\u0103 ca un frigider din care iei ce-\u0163i place atunci c\u00e2nd nu te vede nimeni \u015fi \u00eenfuleci, \u00eenfuleci\u2026 Dar, de bun\u0103 seam\u0103, p\u00e2n\u0103 la familiarizarea extrem\u0103 cu televizorul a trecut timp. Despre acest timp vreau s\u0103 vorbesc, despre televiziune pe vremea c\u00e2nd p\u0103rin\u0163ii ei, statul, puterea politic\u0103, supraeul cultural tradi\u0163ional \u00eencercau s\u0103 o educe pentru a ajunge altceva dec\u00e2t a ajuns, de fapt, liber\u0103 s\u0103 se adreseze dorin\u0163ei noastre intime, libidoului, acelui mecanism care suntem noi \u00een afara propriei noastre con\u015ftiin\u0163e. Or, \u00een comunism, problema raportului dintre con\u015ftiin\u0163a de sine \u015fi televiziune (pres\u0103 \u00een general) a fost pus\u0103 frecvent, de la sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201960 \u00eencolo \u2013 dar a fost pus\u0103 prost, conform feti\u015fiz\u0103rii con\u015ftiin\u0163ei de sine la care comunismul n-a renun\u0163at niciodat\u0103\u201d.
\nPrincipala calitate a c\u0103r\u0163ii lui Alexandru Matei e c\u0103 ea nu suprapune net agenda politic\u0103 a epocii peste nara\u0163iunea despre televiziune, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 identifice \u00een evolu\u0163ia acesteia din urm\u0103 un parcurs specific \u2013 m\u0103 rog, pe c\u00e2t de specific poate fi orice discurs social-cultural \u00eentr-o perioad\u0103 de cenzur\u0103 \u015fi de autocenzur\u0103. Eseistul constat\u0103, astfel, c\u0103, de\u015fi na\u015fterea Televiziunii Rom\u00e2ne poate fi plasat\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 cu \u201edezghe\u0163ul\u201d poststalinist, ea n-a devenit instrument privilegiat al Puterii dec\u00e2t odat\u0103 cu cre\u015fterea relevan\u0163ei sale sociale. \u00cen mod paradoxal, sf\u00e2r\u015fitul anilor \u201950 \u015fi prima parte a deceniului al \u015faptelea sunt perioade relativ dezideologizate, \u00een care televiziunea e privit\u0103 ca mijloc de entertainment. Abia odat\u0103 cu cre\u015fterea orelor de emisie \u015fi cu accesul larg al popula\u0163iei la televizor, spre finalul anilor \u201960 (a\u015fadar, atunci c\u00e2nd se poate vorbi de un fenomen de mas\u0103), televiziunea ajunge s\u0103 devin\u0103 instrument propriu-zis al propagandei. Prin decupaje analitice vii, Alexandru Matei demonstreaz\u0103 \u00eendeajuns de conving\u0103tor c\u0103 \u00een anii \u201960 discursul politic \u015fi discursul televizual nu se suprapun total, a\u015fa cum se va \u00eent\u00e2mpla \u00eencep\u00e2nd cu deceniul opt. La debuturile lor, Transfocatorul \u015fi Reflectorul \u2013 cele mai relevante emisiuni sociale ale epocii \u2013 demonstrau c\u0103 Televiziunea Rom\u00e2n\u0103 \u201eare curajul de a-\u015fi \u00eendeplini misiunea de serviciu public. Avea posibilitatea s\u0103 o fac\u0103 \u015fi gestiona o autoritate pe care la acea or\u0103 n-o avea nicio alt\u0103 institu\u0163ie public\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi pe care puterea public\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 nu i-a putut-o \u015ftirbi dintr-odat\u0103\u201d.
\nCeau\u015fescu-telespectator<\/strong>
\n\u00cen anii \u201970, pe m\u0103sur\u0103 ce publicul cre\u015fte \u00een num\u0103r, destinatarul emisiunilor TV \u00eencepe s\u0103 devin\u0103, \u00een mod exclusiv, puterea politic\u0103. Totul culmineaz\u0103 cu faptul c\u0103 la \u00eenceputul deceniului nou\u0103, Televiziunea Rom\u00e2n\u0103 mai emitea doar pentru cuplul preziden\u0163ial, unici telespectatori \u015fi emi\u0163\u0103tori ai mesajului mediatic, pun\u00e2nd cu totul \u00eentre paranteze publicul real.
\nCartea lui Alexandru Matei are, de fapt, \u00een vedere permanenta tensiune, precum \u015fi fluctua\u0163iile dintre cei doi destinatari ai discursului: pe de o parte, puterea politic\u0103, cu presiunea ei restrictiv\u0103 \u015fi uniformizatoare \u2013 de cealalt\u0103 parte, masa social\u0103 concret\u0103, gata s\u0103 disperseze mesajul dogmatic. Ca \u00een discursul literar, pentru politruci problemele \u00eencep \u00eens\u0103 abia \u00een momentul c\u00e2nd descoper\u0103 c\u0103 \u201eteleviziunea nu poate fi folosit\u0103 dec\u00e2t exploat\u00e2nd la maxim poten\u0163ialul ei de atrac\u0163ie, propriul ei specific\u201d.
\nIncapacitatea de gestionare a acestui poten\u0163ial, care ar fi intrat \u00een contradic\u0163ie f\u0103\u0163i\u015f\u0103 cu normele politicii de stat, a f\u0103cut ca Televiziunea Rom\u00e2n\u0103, ca institu\u0163ie, s\u0103 fie amenin\u0163at\u0103 cu dispari\u0163ia \u00een anii \u201980. Calculul era simplu: dec\u00e2t s\u0103 g\u0103seasc\u0103 solu\u0163ii viabile de a-i controla poten\u0163ialul dezideologizant, oficialii au preferat s\u0103 se lipseasc\u0103 de ea la propriu.
\nSitua\u0163ia e invers\u0103 dec\u00e2t cea a literaturii, dac\u0103 \u0163inem cont de faptul c\u0103 orizontul ideologic al televiziunii se \u00eengusteaz\u0103 permanent din 1971 p\u00e2n\u0103 \u00een 1990. Aservirea total\u0103 \u00een cazul acesteia din urm\u0103 ilustreaz\u0103 pericolul ei imens sau, \u00een termenii lui Alexandru Matei, \u201eteama politicienilor de orice fenomen \u00een mas\u0103\u201d. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, dac\u0103 literatura a r\u0103mas c\u00e2t de c\u00e2t liber\u0103 \u00een ultimele dou\u0103 decenii ale totalitarismului, faptul nu se petrece doar datorit\u0103 tenacit\u0103\u0163ii protagoni\u015ftilor ei (care au reu\u015fit s\u0103 refuze ingerin\u0163ele politicului), ci datorit\u0103 faptului c\u0103 ea n-a mai reprezentat un discurs alternativ \u00eendeajuns de puternic. Sau, m\u0103 rog, nu \u00eendeajuns de relevant ca acela televizual.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"