\u00centr-o confesiune preliminar\u0103 la acest recent volum (Nietzsche \u2013 Dostoievski: elogiul suferin\u0163ei, Ed. Academiei, 2013), Aura Christi dezv\u0103luie unele circumstan\u0163e biografice, familiale \u015fi familiare, care i-au precedat eseul, eviden\u0163iat ca interdisciplinar: lectura, dar \u015fi scrisul, mediate de boal\u0103, \u00eendeosebi de miopie. Autoevaluarea programatic\u0103 a opului oarecum masiv (\u015fi a\u2026 hopului biografic) ia chip radicalist: preten\u0163ia sa este de a fi produs un eseu \u201eexclusivist, subiectiv, elitist\u201d.
\nAsupra procedurii se-ntoarce \u00een \u00eenceputul, cum spuneam, ponderosului, dificilului s\u0103u volum. Mai \u00eent\u00e2i fixeaz\u0103 evantaiul legat la vedere al temelor, comune lui Dostoievski \u015fi Nietzsche, \u00een chip de nesf\u00e2r\u015fit\u0103 recuren\u0163\u0103: viul, masca, Iisus, raporturile dintre sclav-st\u0103p\u00e2n, maestru-ucenic, supraomul multi-ipostaziat, amoralitatea,\u00a0 decaden\u0163a, motivul suferin\u0163ei \u2013 subliniaz\u0103, \u00een corpul c\u0103r\u0163ii, de altfel precizat \u00een titlu \u2013 \u00een principal.
\nC\u00e2t prive\u015fte metoda, deduc c\u0103 ea este una cumulativ\u0103. Un soi de hiper-metod\u0103, de sincretism sau de totalitarism procedural. F\u0103r\u0103 grija clivajului intern. Am luat act de autoreflexia procedural\u0103 adi\u0163ion\u00e2nd preciz\u0103rile, de regul\u0103 succinte, neexplicate, pe parcursul scrisului, respectiv (auto)lecturii. Con\u015ftientizat\u0103 este o interdisciplinaritate subiectiv\u0103, determinant\u0103 \u00een eseul mentalitar, critic, filosofic. Se adaug\u0103 metoda descriptiv\u0103, de altfel inevitabil\u0103, dar, citim \u00een alt loc, \u015fi aceasta ajunge personalizat\u0103, c\u00e2t se poate de original \u015fi paradoxal: descriere imaginativ\u0103, antihermeneutic\u0103. Totul se afl\u0103 pe o und\u0103 de \u015foc: la oper\u0103 de elit\u0103 \u015fi elitist\u0103, lectur\u0103 pe potriv\u0103 \u2013 foraj \u00eentr-un \u201emecanism abscons\u201d (294). Surprinz\u0103tor, \u015fi din nou \u015focant, doi prozatori, Proust \u015fi Musil, balizeaz\u0103 extensia procedural\u0103. Mai \u00eent\u00e2i, iat\u0103, metoda re-analizei fragmentariste \u015fi multiunghiulare, a baronului proustian Charlus, apoi metoda musilian\u0103, definit\u0103 ca fiind una a prolixit\u0103\u0163ii deliberate. Un tematism deopotriv\u0103 propriu \u015fi impropriu induce printr-o precizat\u0103 supunere la obsesiile tematice. \u201eTipologia\u201d, suprem performant\u0103, potrivit mai jos citatului N. Breban, este o aplica\u0163ie preluat\u0103 de la M. Bahtin, ilustru poetolog interesat, se constat\u0103 acum, de (de)dublarea parodic\u0103 a personajelor. Distan\u0163area de critica universitar\u0103, doct-superficial\u0103 adesea, desigur, postura afi\u015fat antipostmodern\u0103, tipologia privat\u0103 de naratologie, permi\u0163\u00e2nd identitatea autor-narator (este \u00eeng\u0103duit Lev \u015eestov, care, \u00een Dostoievski \u015fi Nietzsche, crede c\u0103 \u015fi autorul Idiotului vorbe\u015fte prin M\u00ee\u015fkin), \u00eei apar\u0163in autoarei, chiar cu subliniat orgoliu.
\nAura Christi scrie deliberat obsesiv, maniacal, asumat. Alege sau \u2013 ceea ce este acela\u015fi lucru \u2013 se las\u0103 aleas\u0103 de scrierea, consecutiv\u0103 lecturii, marcat\u0103, la exemplu lui Fr. Nietzsche, de lentoare, multiperspectivism, aprofundare. Limbajul, uneori inventiv lingvistic (oameni timonici, \u201es\u0103 vulc\u0103neasc\u0103\u201d), prin recurs la recunoscute \u201eanalogii enorme\u201d, este \u015fi poetizant. Fie \u00een siajul lui Breban: suferin\u0163\u0103 g\u00e2f\u00e2ind\u0103, viscerele suflete\u015fti, haina psihicului, stomac moral, oglinzile carnivore sau oglinzile eurilor carnivore. Dar fie \u015fi cobor\u00e2t \u00een argou, familiaritate nud\u0103: va bodog\u0103ni, m\u00e2r\u00e2ie, \u201elimbajul s\u0103u (al lui Kirillov, n.n.) de musc\u0103 contradictorie \u015fi par\u015fiv\u0103\u201d.
\nAnaliza ei este oprit\u0103 de confesional, \u015fi atunci comunic\u0103 nedumerirea mamei de a-i \u015fti eseistei leg\u0103turile (inter)mundane, ad\u00e2nci, de tip existen\u0163ial. Cea care scrie textul pe care-l avem sub privire poate recunoa\u015fte \u015fi excesul asupra unor aspecte pu\u0163in semnificative, abuzul de citate necomentate. Se poate chiar autocalifica negativ \u00eentr-un poem citat (fapt \u00eenc\u0103 mai extins \u00een opera sa poetic\u0103 de care nu m\u0103 ocup direct aici). \u015ei tot de metod\u0103 (fapt straniu, datorit\u0103 libert\u0103\u0163ii \u015fi complexit\u0103\u0163ii sincretice: postmodernist\u0103!) \u0163ine inserarea de poeme proprii, adic\u0103 ceea ce a\u015f numi referin\u0163a intra-textualist\u0103. Acesta \u00eenseamn\u0103 referin\u0163a la propriul scris anterior, la toat\u0103 opera: la romanul Noaptea str\u0103inului, scris \u00eentru aparen\u0163a fantasticului \u015fi esen\u0163a realismului abisal, subteran, ca atare dostoievskian, ori, \u00een vreo trei r\u00e2nduri \u2013 cite\u015fte: contexte \u2013 la formula conceptualizant\u0103: istm ontic. Iat\u0103 ce pot spune, preliminar, despre acest eseu, care se v\u0103de\u015fte pe o latur\u0103, liric, patetic, recurent, circular, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a se dispensa de pregnan\u0163a analizei.
\nS\u0103 notez ce re\u0163in \u015fi din textele de escort\u0103. Din postfa\u0163a scris\u0103 de
\n\u015et. Borb\u00e9ly re\u0163in mai pu\u0163in opozi\u0163ia ostentativ\u0103 la hermeneutic\u0103 ori, \u00eentr-o \u015fi mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103, conexiunile temei limitei la peratologia lui G. Liiceanu. Restul se impune parc\u0103 de la sine: dionisismul \u015fi apolinismul tr\u0103irii bolnave \u015fi suferinde, atacate, dup\u0103 Nietzsche, cu asumare \u015fi naturale\u0163e, \u00een paradoxul, indeterminarea \u015fi excesul lor, \u00een afinitatea sau confinitatea autoarei cu maestrul Breban.
\nPornind de la propuneri explicite, \u015fi acestea recurente la autoare, \u00een prefa\u0163\u0103, Nicolae Breban extrage din volum o metod\u0103 aproximat\u0103, cu larghe\u0163e, drept eseistic\u0103. Mai apoi, \u00eentr-un fel, acum, restrictiv, o calific\u0103 drept circular\u0103 \u015fi proustian\u0103. Pentru ca, \u00een \u201esintez\u0103\u201d, s\u0103 fie precizat\u0103, acceptat\u0103 la propunerea eseistei, ca fiind interdisciplinar\u0103. E cazul, socotesc, aici, al unui comparatism extins, \u00eens\u0103 dincoace de proceduri zise universitare, cu o \u201eerudi\u0163ie\u201d vie, printr-o lectur\u0103 pe deplin tr\u0103it\u0103. Nu multiplele referin\u0163e comport\u0103 obiec\u0163ie, una de aspect neesen\u0163ial, dar, \u00een unele r\u00e2nduri, antologarea \u015fi reprimarea glosei. Eseul este dispus de Breban \u00eentr-o linie deja venerabil\u0103, de perenitate \u015fi inactualitate, trasat\u0103 de N. Steinhardt \u015fi Al. Paleologu. Calificat tran\u015fant drept curajos, nou, fin, original, eseului i se eviden\u0163iaz\u0103 riscul limbajului, ba chiar \u015fi experimentalismul. Fapt surprinz\u0103tor la marele romancier, declarat mefient fa\u0163\u0103 de (neo)avangard\u0103. Chiar \u015fi fa\u0163\u0103 de postmodernismul, de care unii \u00eel descoper\u0103 totu\u015fi ata\u015fat spontan, intuitiv, uneori \u00een postur\u0103 de precursor. Dar ace\u015ftia nu sunt, desigur, cei care nu le recunosc calitatea real\u0103 nici precursorilor no\u015ftri substan\u0163ial \u00eennoitori, produc\u00e2ndu-le iritare \u015fi dezicere de demersuri comune dintre cele curente. Eseul \u00eenl\u0103n\u0163uie cu t\u0103rie mai multe teme, peste care Breban a\u015faz\u0103 amoralitatea, o supratem\u0103, \u00een siajul g\u00e2ndirii lui Fr. Nietzsche, f\u0103\u0163i\u015f reanun\u0163at\u0103 ca fiind tratat\u0103 de el \u00eensu\u015fi \u00een eseul Aventurierii politicii rom\u00e2ne\u015fti, prin boala hybris-ului. Fundalul \u015fi fundamentul articul\u0103rii eseului, afin \u015fi confin prefa\u0163atorului, coboar\u0103, spre a se ridica, \u00een filosofia presocratic\u0103, centrat\u0103 asupra ontosului, a viului, cu termenul, mai cur\u00e2nd deconceptualizant, luat \u00een uz de autoare. \u00cen fine, tot aici Breban recunoa\u015fte, mai presus de toate, izb\u00e2nda reflect\u0103rii personajelor. F\u0103r\u0103 naratologie, constat c\u0103 rezult\u0103 o original\u0103 \u015fi profund\u0103 tipologie (nu \u00een sens taxonomic) a romanului. \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103, citirea unui personaj al lui Dostoievski, M\u00e2\u015fkin, idiotul, \u00eempinge eseul, cum se mai observ\u0103, \u00een pragul de sus al capodoperei.
\n\u00cen prefa\u0163a sa, Nicolae Breban prevede faptul c\u0103 eseul \u201eva fi ocultat sau r\u0103st\u0103lm\u0103cit”. Cred c\u0103 ocultarea este conjunctural\u0103 sau contextual\u0103, de altfel, \u00eentr-o (rea) m\u0103sur\u0103, chiar pentru scriitorul \u00eensu\u015fi. R\u0103st\u0103lm\u0103cirea poten\u0163ial\u0103 \u015fi textual\u0103 avertizeaz\u0103 \u00een mod repetat (im)postura curent\u0103 a metodei \u015fi a interpret\u0103rii. Am\u00e2ndou\u0103 par \u0163intite sau \u0163intuite asupra lui Dostoievski \u015fi Nietzsche. Si privesc un context metodic \u015fi hermeneutic larg, universal.
\nDar riscul cultural \u015fi creator de tip \u201eexclusivist, subiectiv, elitist”, probat plenar aici, prin(tre) Dostoievski \u015fi Nietzsche, se cuvine \u00eencurajat \u015fi elogiat, at\u00e2t pentru raritatea, c\u00e2t \u015fi pentru exemplaritatea sa.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-o confesiune preliminar\u0103 la acest recent volum (Nietzsche \u2013 Dostoievski: elogiul suferin\u0163ei, Ed. Academiei, 2013), Aura Christi dezv\u0103luie unele circumstan\u0163e biografice, familiale \u015fi familiare, care i-au precedat eseul, eviden\u0163iat ca interdisciplinar: lectura, dar \u015fi scrisul, mediate de boal\u0103, \u00eendeosebi de miopie. Autoevaluarea programatic\u0103 a opului oarecum masiv (\u015fi a\u2026 hopului biografic) ia chip radicalist: preten\u0163ia… Cite\u0219te mai mult »Modul de lucru al eseistei Aura Christi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2059,11413],"class_list":["post-19295","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aura-christi","tag-nietzsche-dostoievski-elogiul-suferintei"],"views":1534,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19295","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19295"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19295\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19295"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19295"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19295"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}