Nici nu se putea alfel. Actuala editie a inceput cu omagierea memoriei lui Eric Rohmer, cel de cur\u00e2nd plecat. \u201eMa nuit chez Maud\u201c (\u201eNoapea mea cu Maud\u201c, 1969), film fundamental al cinematografului francez modern, apartine m\u00e2ndriei locale. Orice clermontoaz de origine sau prin adoptiune afectiva, precum cea care semneaza aceste r\u00e2nduri, va tresari ori de c\u00e2te ori se va apropia de catedrala in care se int\u00e2lneau privirile eroilor in ajunul unui Craciun, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t festivalul are loc, intotdeauna, iarna. Ori c\u00e2t de murdara ar fi, pe ici, pe colo, zapada, in ochii nostri ea va semana mereu cu intinderea mata vazuta de marele director de imagine Nestor Almendros.
\nOrganizatorii au banuit, probabil, ca o prea mare insistenta pe amintirea rohmeriana ne-ar trimite de-a dreptul in nostalgie sau ne-ar lasa prada tentatiei de a-l evoca si noi pe Pascal, doar ne aflam in orasul filosofului. Asa ca, fara nici un fel de pariuri, ne-am despartit de amintirea lui Maud, a lui Jean-Louis, Vidal, a Fran\u00e7oisei, pentru a ne inveseli, surprinzator, chiar de bun inceput, pe seama cinefiliei. O gluma tandra ce avea legatura si cu prezenta in juriul international, alaturi de personalitati precum creatorul olandez de animatie Paul Driessen, a producatoarei noastre Ada Solomon care, din pacate, a ratat gala inaugurala (avioanele, bata-le vina!). Stiind ca va veni insotita de fiul ei, micul \u201ecineast in floare\u201c Marc Solomon, autorii selectiei (necompetitive) din seara deschiderii au atras atentia asupra filmuletului \u201eMama invata cinema\u201c, al regizorului turc Nesimi Zetik. Trei minute inc\u00e2ntatoare in care o femeie, evident novice in ale filmului, rosteste numele unor celebri cineasti contemporani, asa cum le aude din gura harnicului ei baiat: \u201eFratii Dardenne, Aki Kaurismaki, Abbas Kiarostami, Quentin Tarantino…\u201c. Ia sa vedem, ca la scoala, cu ce a ramas? Cu … \u201ePreferatii mei sunt Fratii Dardanele\u201c! Pentru inceput, nu e chiar rau. Seamana, chiar daca nu rasare.
\nIn general, filmele proiectate in cea dint\u00e2i seara, selectate, in cea mai mare parte, dintre premiatele altor ani, sau ale altor manifestari de gen, sunt destinate sa ne binedispuna, pentru ca imaginile pe care urmeaza sa le vedem, timp de o saptam\u00e2na, nu sunt intotdeauna prea vesele. Chipul lumii contemporane, asa cum il surprind \u201escurtmetrajistii\u201c de pe cinci continente, are destule riduri nelinistitoare. Din c\u00e2nd in c\u00e2nd, c\u00e2te o exceptie vrea sa ne convinga cum ca dracu’ nu e chiar at\u00e2t de negru.
\nActuala editie, a 32-a, a avut parte de o portie ceva mai consistenta de comedie dec\u00e2t in anii trecuti si chiar Marele premiu (Versingetorix) a revenit unui film in a carui morala am putea ghici, cu cinismul de rigoare, avantajele celui care r\u00e2de la urma. Suprema incununare mi s-a parut usor exagerata, dar asta e altceva. Mica naratiune din \u201eBlue Sofa\u201c, articulata de italienii Lara Fremder, Giuseppe Baresi si Pippo Delbono (ultimul fiind si interpret) se identifica matematic cu ritualul celor trei ore petrecute zilnic, pe o canapea albastra, de o sora si doi frati (de origine poloneza). Intelegem ca fac asta de treizeci de ani. Stau linistiti si isi asteapta moartea, ca si cum ar avea int\u00e2lnire la o ora fixa, dar nu se stie in ce an. Singura m\u00e2ng\u00e2iere ar fi certitudinea locului de unde vor fi \u201eridicati\u201c. Un alt frate, un fel de disident, spera sa se elibereze odata locul cu pricina si c\u00e2nd va veni si ziua aceea, omul isi poate vedea visul implinit: schimba culoarea canapelei devenite acum rosu-portocaliu. Probabil ca moartea nu o va mai recunoaste. Un gest domestic pulverizeaza toata toata metafizica familiei. Am simtit o mica adiere dinspre comicul lui Buster Keaton, al preciziei mecanice disproportionate in raport cu mediocritatea cotidianului. Apropo de matematica: autorii pot fi fericiti, nu e usor sa iei un premiu la Clermont-Ferrand. Dupa unele calcule, sansa ar fi cam de 2,7%, judec\u00e2nd dupa numarul filmelor trimise festivalului (din an in an tot mai multe), 6.500 in 2010, din care nu pot ram\u00e2ne in cele doua competitii, internationala si nationala, dec\u00e2t 175. Nu prea ai cum sa c\u00e2rcotesti. C\u00e2nd at\u00e2t de multa lume vrea sa fie prezenta, trebuie sa acceptam si fatalitatea unor limite. Dar a fi selectionat aici echivaleaza, de fapt, cu o distinctie si, la cererea concurentilor, in ultimii ani li se elibereaza acestora certificate de participare. \u201ePentru mine, asta valoreaza c\u00e2t un Oscar\u201c, marturisea un t\u00e2nar din Africa, aflat pentru prima oara la festival.
\nPoate tocmai pentru ca de-a lungul anilor mi-am dat seama de dimensiunile acestui festival, nu ma intorc foarte dezamagita pentru ca noi, rom\u00e2nii, nu am luat niciodata un mare premiu (lui Hanno Hofer i-a revenit c\u00e2ndva Premiul Canal +, ceea ce nu e chiar de colo). Dar nici nu am trait fara o bruma de speranta, mai ales in ultimii ani. Am tras nadejde cu \u201eAlexandra\u201c lui Radu Jude, cu doi ani in urma, iar acum cu filmul lui Alexandru Mavrodineanu \u201eMuzica in s\u00e2nge\u201c. Cum l-am vazut chiar in prima zi a competitiei, mi-a zis ca poate, cine stie. Are ritm, nu e vorba de cel muzical, ci de ritmul tandretei dintre un tata (Andi Vasluianu) si fiul sau, tiganusul respins\/ am\u00e2nat la auditile starului Dan Bursuc. Copilul, \u201ecu muzica in s\u00e2nge\u201c, va c\u00e2nta pe cont propriu in tramvai hitul Lele, Lele, st\u00e2rnind admiratie. Publicul s-a lasat si el antrenat, aplauzele finale curg\u00e2nd entuziast, ca un acompaniament al amintitei melodii. Au venit, apoi, celelalte filme, multe foarte bune si amintirea bucuriei de moment s-a sters, cred, din listele juriului. Ram\u00e2n, p\u00e2na la urma, creatiile puternice, al caror impact emotional poate fi retrait mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd soseste ceasul analizelor profesioniste. Acum douazeci de ani, c\u00e2nd veneam pentru prima oara la Clermont-Ferrand, ca membra in juriul international, Andr\u00e9 T\u00e9chin\u00e9, presedintele de noi desemnat, m-a rugat (mai degraba mi-a cerut) sa revedem unele filme (\u201eEsti critic, si eu am fost critic, trebuie sa fim siguri ca baiatul asta are geniu sau este un impostor.\u201c) Oric\u00e2t de mult ai iubi cinematograful, marturisesc ca nu este chiar floare la ureche sa revezi imediat unele scurt metraje, dupa ce-ai parcurs c\u00e2teva zeci. Mai t\u00e2rziu, da, este altceva. Abia iti verifici judecata, intensitatea emotiilor. Acum, bunaoara, mi-as dori sa revad filmul caruia Juriul Presei \u2013 din care am avut placerea sa fac parte \u2013 i-am dat premiul nostru, \u201eOn the Run With Abdul\u201c, al trio-ului David Lale, James Newton, Kristian Hove (Anglia). Dintre nu putinele filme despre conditia imigrantilor, l-am ales pe acesta pentru umanitatea eroului, un adolescent care nu se lasa infr\u00e2nt, desi p\u00e2na sa puna piciorul in Anglia visurilor sale trebuie sa infunte un soi de prizonierat temporar la Calais. Expediat de colo-colo, baiatul nu-si pierde speranta si nici candoarea, increderea daca nu in lumea din jur, macar in steaua lui cea buna. Prin asta ne-a cucerit si prin maniera autorilor de a filma peripetiile eroului, cu acordul lui, ca si cum insasi viata lui ar fi a work in progress. Sper sa revad macar c\u00e2teva filme, premiate sau nu (\u201eElla\u201c ori \u201eBarbatul m\u00e2nios\u201c, splendida animatie norvegiana, halucinantul \u201eGlenn Owen Dodds\u201c) la NexT-ul nostru sau aiurea. Aceasta e, din pacate, soarta scurtmetrajului, a carui productie mondiala este tot mai dinamica, in timp ce conditia lui ram\u00e2ne mereu fragila. Nu poate fi vazut dec\u00e2t la festivaluri, int\u00e2lniri, retrospective, eventual la televiziune. Nu stiu care Maria Antoaneta ii tot ofera cozonac, in timp ce el, saracul, t\u00e2njeste dupa o p\u00e2ine sanatoasa, de toate zilele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nici nu se putea alfel. Actuala editie a inceput cu omagierea memoriei lui Eric Rohmer, cel de cur\u00e2nd plecat. \u201eMa nuit chez Maud\u201c (\u201eNoapea mea cu Maud\u201c, 1969), film fundamental al cinematografului francez modern, apartine m\u00e2ndriei locale. Orice clermontoaz de origine sau prin adoptiune afectiva, precum cea care semneaza aceste r\u00e2nduri, va tresari ori de… Cite\u0219te mai mult »Scurtmetrajul la el acasa, la Clermont-Ferrand<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1565,1568,150,1564,1567,83,1566],"class_list":["post-1928","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-ma-nuit-chez-maud","tag-blue-sofa","tag-cinema","tag-clermont-ferrand","tag-festival-film","tag-film","tag-nestor-almendros"],"views":2229,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1928","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1928"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1928\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1928"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1928"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1928"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}