Ap\u0103sat\u0103 de crucea turistului cultural, cu picioarele butuci de at\u00e2ta stat \u00een autocar (se vor \u00eembog\u0103\u0163i cu vreo dou\u0103 numere peste dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni), m\u0103 a\u015fez la coad\u0103 \u00een fa\u0163a ghi\u015feului de la Uffizi. Vorba vine \u00een fa\u0163a, c\u0103ci p\u00e2n\u0103 la bilet m\u0103 t\u00e2r\u0103sc mai bine de trei ore la coad\u0103. Evrika, am intrat! Devorez sal\u0103 dup\u0103 sal\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, Botticelli. Nu d\u0103deam prea mul\u0163i bani pe el din reproduceri. Dar pe viu, perspectiva se schimb\u0103. Lumina, gra\u0163ia, frumuse\u0163ea inund\u0103 ochiul plin cu prejudec\u0103\u0163i. Care o fi echivalentul catharsisului pentru privitorul de art\u0103? Oricare ar fi, nu dureaz\u0103 mult, c\u0103ci \u00eentr-o clip\u0103 o trup\u0103 de pu\u015ftani veni\u0163i cu \u015fcoala ia \u00een st\u0103p\u00e2nire spa\u0163iul. Ca fost\u0103 profesoar\u0103, \u201em\u0103 simt legat\u0103\u201c prin pasiune \u201ede vietatea\u201c care le vorbe\u015fte cu at\u00e2ta \u00eenfierb\u00e2ntare. Iar pu\u015ftii? Ba se \u00eenghionteau, ba se ciond\u0103neau, ba se h\u00e2rjoneau, ba puneau de-o leap\u015fa. Ce s\u0103 spun, ca unul care ie\u015fea a doua oar\u0103 din \u0163ar\u0103, \u00een excursia vie\u0163ii lui, \u00eemi venea s\u0103 scot arma cu tranchilizante \u015fi s\u0103-i adorm. M\u0103car un sfert de or\u0103 de lini\u015fte!
\nDup\u0103 mul\u0163i ani, la Muzeul Chagall, nimeresc l\u00e2ng\u0103 al\u0163i elevi de \u015fcoal\u0103 primar\u0103. Stau pe jos, \u00een cerc, \u00een fa\u0163a unui tablou. Nici pe departe at\u00e2t de transportat\u0103 ca omoloaga ei din Italia, profesoara le arat\u0103 un detaliu, apoi \u00eei \u00eentreab\u0103: \u201eDac\u0103 amestec\u0103m galben cu albastru, ce ob\u0163inem?\u201c. O mare de m\u00e2ini \u0163\u00e2\u015fne\u015fte \u00een sus. Fiecare se agit\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103. Mai \u00eencolo, ni\u015fte nem\u0163i, elevi de liceu, emit \u015fi ei ceva comentarii. Ce mai fream\u0103t, ce mai zumzet! Asta o fi steaua mea muzeistic\u0103, \u00eemi zic, \u015fi \u00eemp\u0103carea mioritic\u0103 pare s\u0103 func\u0163ioneze. Dar nu pot s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc ce noroc pe capul pu\u015ftilor din marile culturi s\u0103 se educe a\u015fa de mici. Adic\u0103 ei n-or fi aflat, ca ai no\u015ftri, c\u0103 te duci \u00een Fran\u0163a pentru Tour Eiffel \u015fi Disneyland, punct?
\nAm revenit la Floren\u0163a special ca s\u0103 rev\u0103d Uffizi. Cu amintirea picioarelor carne vie, m\u0103 gr\u0103besc s\u0103 fac rezervare pe internet. \u015ei, minune!, nu trece nici jum\u0103tate de or\u0103 p\u00e2n\u0103 la intrare. O coad\u0103 \u00eentreag\u0103 de tufli\u0163i ne arunc\u0103 priviri pline de jind nou\u0103, ale\u015filor cu biletul \u00een m\u00e2n\u0103. Ani \u015fi ani am militat cu vehemen\u0163\u0103, ca rom\u00e2nul, desigur, din vorbe \u015fi doar \u00een fa\u0163a c\u00e2torva prieteni, c\u0103 \u00een carta drepturilor omului ar trebui stipulat \u015fi cel de a vizita Orsay m\u0103car o dat\u0103 pe an. Dup\u0103 ultima vizit\u0103, m\u0103 mai g\u00e2ndesc. Am aplicat din nou \u015firetlicul cu internetul. Ca mine, \u00eens\u0103, alte sute de turi\u015fti. Cu biletul \u00een m\u00e2n\u0103, m\u0103 perpelesc \u00een \u201ehei, ce ploaie \u015fi ce v\u00e2nt!\u201c vreo dou\u0103 ore la coad\u0103. S\u0103 ajungi la angajata care \u00ee\u0163i scaneaz\u0103 sever po\u015fetu\u0163a pare curat Nirvana! M\u0103 duc glon\u0163 la expozi\u0163ia pe care o vizasem, Van Gogh\/ Artaud. Omul sinucis de societate. Doar c\u0103 tot glon\u0163 se mai duseser\u0103 vreo c\u00e2teva sute. Alt\u0103 jum\u0103tate de or\u0103 de stat la coad\u0103. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, sunt \u00een sal\u0103. Um\u0103r la um\u0103r cu cele c\u00e2teva sute care fac, ca \u015fi mine, tot felul de contorsion\u0103ri ca s\u0103 se tupileze \u00een fa\u0163a tablourilor. \u00cen jur, o mare de m\u0103mici cu c\u0103rucioare. Din care iese, evident, o mare de urlete. Chiar a\u015fa, pe sugacii \u0103\u015ftia nu-i d\u0103 pe spate nevroza lui Van Gogh? Sau incandescen\u0163a lui Artaud? Admir faptul c\u0103 maternitatea nu sleie\u015fte setea de art\u0103. Doar c\u0103 unii a\u015fteapt\u0103 ani \u00eentregi ca s\u0103 ajung\u0103 \u00een fa\u0163a tabloului visat. \u015ei atunci, da, merit\u0103! Ce \u00eencununare, ce sc\u00e2ncete \u015fi urlete!\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"