{"id":19200,"date":"2014-05-29T10:32:21","date_gmt":"2014-05-29T08:32:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19200"},"modified":"2026-01-23T21:02:17","modified_gmt":"2026-01-23T19:02:17","slug":"forme-ale-adecvarii-actului-critic-in-textele-lui-mircea-martin","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/forme-ale-adecvarii-actului-critic-in-textele-lui-mircea-martin\/","title":{"rendered":"Forme ale adecv\u0103rii actului critic \u00een textele lui Mircea Martin"},"content":{"rendered":"

\"Mircea<\/a> Mircea Martin<\/p>\n

Introducere
\nSe remarc\u0103, \u00een cadrul operei lui Mircea Martin, un mecanism inerent al asum\u0103rii actului critic, o geometrie a valorilor tradus\u0103 at\u00e2t prin manifest\u0103ri de natur\u0103 programatic\u0103, precum \u015fi prin aplicarea acestor principii la obiectul de studiu. Exist\u0103, altfel spus, \u00een scrierile autorului un centru iradiant, ale c\u0103rui valen\u0163e compun un manifest, \u015fi o pluralitate de ramifica\u0163ii anexe ce cristalizeaz\u0103 teoria \u00een act. Din aceste ipostaze ale actului critic deducem un sigiliu inconfundabil, pe cel al criticului, istoricului \u015fi teoreticianului literar Mircea Martin.
\nDecupajul ulterior al operei unitare d\u0103 la iveal\u0103 coeren\u0163a unui sistem, acurate\u0163ea unei metode \u015fi elegan\u0163a unui stil. Se poate afirma astfel c\u0103 autorul \u00een cauz\u0103 instituie o critic\u0103 de adecvare programatic\u0103, de identificare \u015fi de supunere la obiect a c\u0103rei metod\u0103 iradiaz\u0103 din profunzimea analizei, din rigoarea p\u0103trunz\u0103toare \u015fi din manifestarea elegant\u0103 a exactit\u0103\u0163ii. Adecvarea comentariului s\u0103u critic la relieful \u015fi logica intern\u0103 a c\u0103r\u0163ilor rezult\u0103 din capacitatea acestuia de a-i extrage obiectului de studiu esen\u0163a, structura, formele, semnifica\u0163iile, rolul \u015fi ponderea. Astfel, Mircea Martin subordoneaz\u0103 adev\u0103rului frumuse\u0163ea transpus\u0103 \u00een cuv\u00e2nt.
\nDescoperim, pe parcursul volumelor sale \u2013 Genera\u0163ie \u015fi crea\u0163ie (1969), Critic\u0103 \u015fi profunzime (1974), Identific\u0103ri (1977), Dic\u0163iunea ideilor (1981), Singura critic\u0103 (1986), Geometrie \u015fi fine\u0163e (2004) \u2013 un mod de abordare a literaturii, respectiv manifest\u0103rile criticii de identificare \u201e\u00een\u0163eleas\u0103 de t\u00e2n\u0103rul cronicar ca \u00eent\u00e2lnire a con\u015ftiin\u0163ei unei opere \u015fi ca demers ce vizeaz\u0103 restituirea coeren\u0163ei acesteia\u201c (Oana Fotache), precum \u015fi modurile criticii: \u201efidelitatea fundamental\u0103\u201c \u015fi c\u0103utarea \u201einfinit repetat\u0103\u201c a unui centru secret, numit uneori \u201epunctul cel mai \u00eenalt cu putin\u0163\u0103\u201c (Genera\u0163ie \u015fi crea\u0163ie).
\nCu toate acestea, \u00eenainte de a trece la analiza metodei de lucru, precum \u015fi la identificarea acelor m\u0103rturii ale specificit\u0103\u0163ii \u015fi apartenen\u0163ei inerente unui stil, ne propunem retrasarea filoanelor de natur\u0103 programatic\u0103 selec\u0163ionate \u015fi regrupate din cadrul a trei volume semnate de Mircea Martin: Dic\u0163iunea ideilor, Singura critic\u0103, respectiv Geometrie \u015fi fine\u0163e.
\nManifest<\/strong>
\n\u00cen cele ce urmeaz\u0103, vom \u00eencerca s\u0103 retras\u0103m (av\u00e2nd \u00een vedere un parcurs cronologic) expresia propriei viziuni critice a lui Mircea Martin \u00een cele trei texte cu func\u0163ie de manifest teoretic specificate mai sus.
\n\u00cen cadrul volumului Dic\u0163iunea ideilor, \u00eens\u0103\u015fi op\u0163iunea autorului pentru titlu (\u201eUn manifest \u00een loc de postfa\u0163\u0103\u201c) traduce asumarea unui discurs programatic schi\u0163at la finalul c\u0103r\u0163ii nu at\u00e2t sub semnul unei concluzii, c\u00e2t mai degrab\u0103 al relu\u0103rii premiselor dezvoltate \u00een con\u0163inutul acesteia. Se desprinde din acest manifest o medita\u0163ie pe seama actului critic, ce graviteaz\u0103 \u00een jurul polemicii dintre form\u0103 \u015fi fond, dintre necesitatea unui stil \u015fi coeren\u0163a unui sistem. Deducem astfel crezul lui Mircea Martin, conform c\u0103ruia actul critic trebuie s\u0103 se constituie pe echilibrul dintre con\u0163inut \u015fi form\u0103, s\u0103 se dezvolte ca unitate osmotic\u0103 \u015fi ca articulare armonic\u0103 a ansamblului: \u201eFrumuse\u0163ea criticii teoretice e de a\u015fteptat \u015fi de c\u0103utat, a\u015fadar, mai cu seam\u0103 \u00een articularea armonic\u0103 a ansamblului, \u00een curgerea sau, mai bine-zis, \u00een decurgerea irepresibil\u0103 a ideilor, \u00een spectacolul coeren\u0163ei finale\u201c.
\nDin aceast\u0103 succesiune de atribute calificate drept proprii actului critic, reiese \u00eens\u0103\u015fi ipostaza criticului c\u0103ruia \u00eei revine misiunea adecv\u0103rii, a sintezei \u015fi a lucidit\u0103\u0163ii, cristalizate \u00een formularea irepetabil\u0103, exclusiv\u0103, purt\u0103toare a blazonului critic ce nu poate fi reprodus: \u201eEfect de sintez\u0103 organic\u0103, dar \u015fi de lucid\u0103 stringen\u0163\u0103, stilul unui critic adev\u0103rat se recunoa\u015fte \u00een primul r\u00e2nd prin darul formul\u0103rii exclusive, al expresiei irepetabile \u015fi memorabile. Ceea ce spune el este at\u00e2t de exact nuan\u0163at, \u00eenc\u00e2t nu poate fi respus \u00een alt fel, nu poate fi reformulat f\u0103r\u0103 pierderi. Pierderi nu numai \u00een ordinea frumosului, dar chiar \u015fi \u00een aceea a adev\u0103rului. (…) Proba lui (a criticului) st\u0103 \u00een capacitatea de adecvare \u015fi de expresie, de adecvare a expresiei, \u00een m\u0103sura \u00een care aici se finalizeaz\u0103 demersul s\u0103u, cu toate virtu\u0163ile care l-au f\u0103cut posibil\u201c.
\nC\u00e2t despre volumul Singura critic\u0103, remarc\u0103m exerci\u0163iul de panoramare a spa\u0163iului criticii rom\u00e2ne\u015fti, deschiz\u00e2nd domeniul criticii literare \u00eenspre antropologie. Relevant\u0103 pentru aceast\u0103 aser\u0163iune este afirma\u0163ia lui Mircea Martin conform c\u0103reia critica nu e nimic dac\u0103 nu e capacitate de \u00een\u0163elegere. \u201eIat\u0103 de ce formele ei, implic\u00e2nd o moral\u0103 \u015fi angaj\u00e2ndu-se \u00een cunoa\u015ftere, se constituie ca etape \u00eentr-o hermeneutic\u0103 f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit care, la r\u00e2ndul ei, poate fi considerat\u0103 o secven\u0163\u0103 dintr-o explica\u0163ie global\u0103 a omului\u201c. Caius Dobrescu remarc\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u dimensiunea moral\u0103 a spiritului imprimat\u0103, \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, categoriilor criticii lui Mircea Martin: \u201e\u00cen acest volum, cu o evident\u0103 aspira\u0163ie programatic\u0103 \u015fi cu inflexiuni de manifest intelectual, Mircea Marin pleda pentru un concept l\u0103rgit al criticii, at\u00e2t \u00een sensul extinderii sale dinspre sfera specializ\u0103rii literare c\u0103tre o atitudine\/ op\u0163iune existen\u0163ial\u0103 cu implica\u0163ii deopotriv\u0103 etico-politice \u015fi cognitive, c\u00e2t \u015fi \u00een sensul integr\u0103rii (…) tuturor disciplinelor care au ca obiect literatura\u201c.
\n\u00cen cel de-al treilea volum propus pentru analiza valen\u0163elor sale programatice (Geometrie \u015fi fine\u0163e), Mircea Martin porne\u015fte de la conceptele formulate \u00een secolul al XVII-lea de Pascal (\u201ecare disocia, cum \u015ftim, \u00eentre esprit de g\u00e9om\u00e9trie \u015fi esprit de finesse\u201c), pentru a sedimenta o atitudine critic\u0103 proprie. Atribuindu-i no\u0163iunii de geometrie a ideilor identitatea unei doctrine programatice, a unui sistem, iar conceptului de fine\u0163e caracteristicile unei metode aplicate la obiect, analitice, sensibile, de un contur ideologic \u015fi de un rafinament stilistic vizibil, de \u00eendr\u0103zneal\u0103 speculativ\u0103 \u015fi de subtilitate agresiv\u0103, Mircea Martin define\u015fte de fapt dihotomia ce ar trebui s\u0103 stea la baza actului critic. Dar at\u00e2t geometria, c\u00e2t \u015fi fine\u0163ea unui text sunt subordonate criteriului hot\u0103r\u00e2tor al adecv\u0103rii, adic\u0103 al \u201einteligen\u0163ei talentului critic\u201c.
\nIat\u0103 deci axele demersului critic, fondate pe premisa compatibilit\u0103\u0163ii, a simbiozei dintre form\u0103 \u015fi fond, dintre geometrie \u015fi fine\u0163e, dintre inteligen\u0163\u0103 \u015fi talent. Toate aceste manifest\u0103ri programatice \u00eenglobeaz\u0103 nucleul bine coalizat al unui sistem \u015fi al unor valori pe care Mircea Martin \u015fi le apropriaz\u0103 \u015fi pe care le atribuie actului critic. Pornind de la aceste premise, demersul teoretic \u015fi critic al autorului se dest\u0103inuie sub forma unei verific\u0103ri a valorilor men\u0163ionate mai sus, op\u0163iunile sale devin mai clare, iar metoda sa poate fi citit\u0103 at\u00e2t dinspre manifest \u00eenspre oper\u0103, c\u00e2t \u015fi viceversa. Av\u00e2nd ca punct de pornire coeren\u0163a unui sistem \u015fi certitudinea unui mecanism de ierarhizare valoric\u0103 \u00een func\u0163ie de aderarea la acest sistem, analiza lui Mircea Martin se identific\u0103 prin caracteristicile unei anamneze, ale unui diagnostic ce se manifest\u0103 sub semnul diploma\u0163iei critice. Astfel, autorul identific\u0103 \u201esimptomele\u201c \u015fi contradic\u0163iile proprii obiectului de studiu, ofer\u0103 posibilit\u0103\u0163i de solu\u0163ionare a acestora, conciliaz\u0103 inaderen\u0163ele \u015fi g\u0103se\u015fte elemente compensatorii pentru a pondera o eventual\u0103 dispropor\u0163ie: \u201eDar chiar \u00eenl\u0103untrul ei, fiecare oper\u0103 critic\u0103 luat\u0103 aici \u00een discu\u0163ie las\u0103 s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 o seam\u0103 de dualit\u0103\u0163i, de opozi\u0163ii sau chiar de contradic\u0163ii pe care spiritul autorului \u00eencearc\u0103 s\u0103 le concilieze ori, dimpotriv\u0103, s\u0103 le acutizeze\u201c.
\nElaborarea acestor judec\u0103\u0163i, \u00eens\u0103, presupune o disec\u0163ie a operei p\u00e2n\u0103 la scheletul unui ra\u0163ionament intrinsec, precum \u015fi \u201e\u00eencercarea de identificare cu un autor \u015fi de reconstruire a traiectului sau a proiectului s\u0103u creator\u201c. Mircea Martin asimileaz\u0103 pentru \u00eenceput opera ce st\u0103 sub semnul unui triptic: coeren\u0163a sistemului creator, formele manifest\u0103rii acestuia \u00een planul cuv\u00e2ntului scris \u015fi esen\u0163a germinal\u0103 care hr\u0103ne\u015fte totalitatea operei \u015fi care constituie punctul de intersec\u0163ie a manifest\u0103rilor creatoare distincte din diverse perioade de crea\u0163ie. Simultan cu aceast\u0103 analiz\u0103 aplicat\u0103 operei, autorul are \u00een vedere \u015fi ipostaza creatorului ca punct de pornire a operei, dar nu ca limitare a acesteia. Motiva\u0163ia, contextul spa\u0163io-temporal, manifest\u0103rile culturale ale spa\u0163iului literar din care face parte respectivul creator, influen\u0163ele \u015fi complexele, toate aceste elemente \u00ee\u015fi cap\u0103t\u0103 relevan\u0163a lor distinct\u0103 \u00een unitatea operei.
\n\u00censu\u015fi autorul, \u00een prefa\u0163a intitulat\u0103 Geometrie \u015fi fine\u0163e, un elogiu al criticii franceze \u00een loc de argument, \u00ee\u015fi argumenteaz\u0103 at\u00e2t op\u0163iunea, c\u00e2t \u015fi identificarea unor modele prin urm\u0103torul citat: \u201eNimic nu este \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een scrisul lor, totul e articulat \u015fi motivat, respir\u00e2nd rigoare intelectual\u0103 \u015fi formal\u0103, f\u0103r\u0103 ca via\u0163a s\u0103 lipseasc\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 ca multiplicitatea fiin\u0163ei \u015fi a operei s\u0103 fie sacrificate unei omogeniz\u0103ri for\u0163ate a cunoa\u015fterii. Incongruen\u0163a, \u00eenc\u00e2lceala, \u00eentortochierea, flascul, m\u00e2losul \u2013 toate aceste forme de improviza\u0163ie, neglijen\u0163\u0103, confuzie ori lips\u0103 de talent \u2013 de at\u00e2tea ori sup\u0103r\u0103toare la lectura altor critici \u2013 unii dintre ei chiar importan\u0163i \u2013 sunt \u00eenlocuite aici de o limpiditate iradiant\u0103. Admir la criticii \u00abmei\u00bb puterea de a face din exegezele lor acte clare \u015fi suverane. Ei pot fi oric\u00e2nd citi\u0163i pentru ei \u00een\u015fi\u015fi, ca ni\u015fte adev\u0103ra\u0163i scriitori\u201c.
\nMetod\u0103<\/strong>
\nAm afirmat \u00een r\u00e2ndurile de mai sus faptul ca Mircea Martin poate fi citit \u015fi dinspre programul s\u0103u c\u0103tre oper\u0103, \u015fi invers, astfel \u00eenc\u00e2t, odat\u0103 identificate concep\u0163iile despre actul critic, ni se \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 amprenta unui sistem pe care acesta \u00eel aplic\u0103 operelor analizate. Rezult\u0103 astfel o metod\u0103 anex\u0103 acelui sistem \u015fi asociat\u0103 unei modalit\u0103\u0163i specifice de expunere.<\/p>\n

a. Aplicabilitate \u015fi valen\u0163e axiomatice \u00een demersul critic
\nDincolo de direc\u0163iile programatice anun\u0163ate \u00een prefa\u0163\u0103 sau postfa\u0163\u0103, respectiv \u00een capitolele dedicate tocmai acestui proces de dezbatere a valorilor literare, analiza propriu-zis\u0103 a operelor altor autori relev\u0103 puncte \u00een care se reia aceast\u0103 medita\u0163ie asupra condi\u0163iilor \u015fi atributelor criticii literare, parcursul analitic fiind pres\u0103rat cu diverse aser\u0163iuni ce au caracter de axiom\u0103. Astfel, dezbaterea pe marginea diverselor texte abordate \u00eei confer\u0103 autorului un pretext pentru a relua, a completa \u015fi a exemplifica cheile de bolt\u0103 ale demersului s\u0103u teoretic.
\nSe reia astfel premisa adecv\u0103rii, exegeza presupun\u00e2nd un \u015fir de metamorfoze necesare pentru apropierea actului critic de obiectul s\u0103u, iar ipostazei criticului \u00eei este atribuit\u0103 o natur\u0103 cameleonic\u0103 tocmai \u00een ideea acestei adecv\u0103ri. Acesta trebuie s\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 zona de confort a unui sistem rigid de principii \u015fi aser\u0163iuni \u015fi s\u0103 \u00ee\u015fi urm\u0103reasc\u0103 obiectul p\u00e2n\u0103 \u00een profunzimea fiin\u0163\u0103rii acestuia. \u201eAtitudinea liber comprehensiv\u0103 a criticului \u00eei \u00eeng\u0103duie s\u0103 vad\u0103 chiar \u00een contradic\u0163iile interne ale operei \u015fanse suplimentare de iradiere\u201c, iar \u201epl\u0103cerea analizei critice e de a ajunge la o structur\u0103 imaginabil\u0103 c\u0103reia s\u00e3 nu-i lipseasc\u0103 imagina\u0163ia altor structuri\u201c (Dic\u0163iunea ideilor).
\nMircea Martin consider\u0103 c\u0103 unitatea unei opere, ca \u015fi adecvarea unei exegeze ori ipotezele teoretice sunt rezultatul unei \u00eent\u00e2lniri, al unei confrunt\u0103ri, al unui acord (oper\u0103, autor, exeget); pe autor nu \u00eel intereseaz\u0103 \u201enumai ideile \u00een sine, dar \u015fi felul \u00een care ele sunt tr\u0103ite de o personalitate anume \u2013 care se \u015fi formuleaz\u0103 prin intermediul lor (…) Ideile sunt \u00eentotdeauna ale cuiva\u201c. Iat\u0103 adus\u0103 din nou \u00een discu\u0163ie specificitatea actului critic emblematic\u0103 pentru coeren\u0163a unui sistem, o dic\u0163iune perceput\u0103 drept \u201emod de construc\u0163ie \u015fi de formulare ce face ideile recognoscibile \u015fi inconfundabile\u201c.
\n\u00cen continuarea ideii de dic\u0163iune \u015fi de legitate proprie unei opere analizate, Martin \u00ee\u015fi propune s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 nu at\u00e2t punctele de vedere, c\u00e2t modul propriu autorului de a construi, nu neap\u0103rat ideile, ci conexiunile caracteristice, \u00eentr-un cuv\u00e2nt, g\u00e2ndirea sa \u00een act, creion\u00e2nd \u00eentr-un alt volum (Identific\u0103ri) atributele necesare criticului de idei: \u201eDemersul s\u0103u intim fundamental este unul de \u00abimpersonalizare\u00bb, de trecere a spontaneit\u0103\u0163ii prin sita ra\u0163ional\u0103 a unor criterii din afar\u0103 \u015fi de deasupra. Ponderat \u015fi prudent, el verific\u0103 valabilitatea ipotezelor sale prin posibilitatea lor de a se lega, de a se articula \u00een succesiunea altora, de a le prelungi pe acestea, de a li se face ecou\u201c.<\/p>\n

b. Anticipare \u015fi manifest\u0103ri latente \u00een opera de debut
\nSe remarc\u0103, la \u00eenceputul ultimei faze selectate, primul atribut al coeren\u0163ei sistemului dezvoltat de Mircea Martin, anume perspectiva plenar\u0103 asupra intimit\u0103\u0163ii sau a profunzimii operei c\u0103reia ochiul critic \u00eei descoper\u0103 legitatea intern\u0103. \u00cen aceast\u0103 abordare rezid\u0103 \u015fi capacitatea autorului de a sesiza \u00eentreaga evolu\u0163ie ulterioar\u0103 a autorilor \u015fi a operelor acestora \u00een desenul \u00eenceputurilor. Viziunea artistic\u0103 este privit\u0103 de cronicar \u00een integralitatea ei, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103 \u00eei atribuie, acolo unde lipsa ar putea cauza interpret\u0103ri nefavorabile, \u201ecoeren\u0163\u0103 acelor idei la care ea ajunge cu incon\u015ftien\u0163\u0103 \u015fi siguran\u0163\u0103 de somnambul \u015fi de poet\u201c (Genera\u0163ie \u015fi crea\u0163ie). Ghidat de instinctul relevan\u0163ei \u015fi al conexiunilor, Mircea Martin demonstreaz\u0103 faptul c\u0103 ceea ce e valabil pentru ansamblul unei activit\u0103\u0163i se poate urm\u0103ri \u00een cuprinsul fiec\u0103rei piese \u00een parte, totul este o construc\u0163ie, o secven\u0163\u0103 de pa\u015fi ce anticipeaz\u0103 apogeul, apogeu nedisociat de etapele sale anterioare.
\nSpre a exemplifica cele afirmate mai sus, putem eviden\u0163ia cazul lui Blaga care pare, \u00een viziunea lui Mircea Martin, s\u0103 semene \u00een incipitul crea\u0163iei nuclee proprii viziunii artistice care va fi sedimentat\u0103 \u00een scrierile ulterioare: \u201eVolumele ulterioare vor ad\u00e2nci un lirism a c\u0103rui albie e t\u0103iat\u0103 de pe acum. Poetul \u00ee\u015fi circumscrie temele, \u00ee\u015fi dezv\u0103luie obsesiile, \u00ee\u015fi stabile\u015fte parc\u0103 de la \u00eenceput locul \u00een poezie\u201c (Identific\u0103ri). Un alt exemplu \u00eel constituie afirma\u0163ia cronicarului cu privire la volumul de debut al lui Tudor Vianu, ce con\u0163ine formule \u201e\u00eenc\u0103 neadecvate ale efuziunii care se sedimenteaz\u0103 ulterior\u201c. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, s\u0103 o not\u0103m pe cea cu privire la opera lui Geo Bogza, care \u201earat\u0103 o mare unitate indiferent de sacadarea ei pe volume \u015fi \u00een ciuda diferen\u0163ierii tematice sau generice. (…) Deosebirile \u00een timp sunt, totu\u015fi, \u00eensemnate \u015fi \u00eensu\u015fi modul de a \u00een\u0163elege literatura \u015fi via\u0163a se modific\u0103 radical\u201c.<\/p>\n

c. Anamneza valorilor literare \u015fi solu\u0163ionarea contradic\u0163iilor
\nAflat \u00een asentiment constant cu programul enun\u0163at, Mircea Martin \u00ee\u015fi decupeaz\u0103 obiectul de studiu av\u00e2nd \u00een vedere criteriile de adecvare \u015fi de coeren\u0163\u0103, \u00eei identific\u0103 \u015fi subliniaz\u0103 punctele de maxim\u0103 concentrare ideatic\u0103 prin care rezoneaz\u0103 \u00eenl\u0103n\u0163uirea logic\u0103, examineaz\u0103 locurile \u00een care se produc rupturi sau inconsecven\u0163e pentru ca apoi s\u0103 ofere solu\u0163ii posibile, intuie\u015fte validitatea unei idei dincolo de expresia scris\u0103 a acesteia \u015fi, prin propria abordare, red\u0103 ideilor vehiculate de autorii studia\u0163i o nou\u0103 profunzime \u015fi prospe\u0163ime. Se remarc\u0103 astfel \u00een demersul analitic al lui Mircea Martin o tendin\u0163\u0103 de corectare sau, mai bine spus, de (re)direc\u0163ionare a obiectului de studiu c\u0103tre poten\u0163ialitatea sa maxim\u0103, \u00een planul aceleia\u015fi coeren\u0163e necesare atribuite actului creator \u00een discursul programatic. \u00cen cele ce urmeaz\u0103, vom observa cum autorul aplic\u0103 sistemul critic pe cazuri concrete, pentru a deduce ulterior \u015fi acel blazon rezultat din articularea armonic\u0103 a ansamblului.
\n\u00cen volumul Critic\u0103 \u015fi profunzime, Martin semnaleaz\u0103 elegant eroarea lui Sainte-Beuve, aceea de a fi subordonat opera biografiei, diminu\u00e2nd astfel importan\u0163a valoric\u0103 a celei dint\u00e2i. Dispun\u00e2nd de uneltele unei analize obiective tocmai prin deta\u015farea convenabil\u0103 de un mod de g\u00e2ndire limitat \u015fi limitant, av\u00e2nd acces la o perspectiv\u0103 de ansamblu asupra unui interval temporal \u015fi a unui context cultural, autorul remarc\u0103 diplomat: \u201eE de mirare cum de nu a sesizat el saltul ontologic ce are loc la trecerea de la biografie la oper\u0103, c\u00e2nd era at\u00e2t de bine plasat spre a-l surprinde\u201c.
\nAcela\u015fi demers al corecturii se instituie \u015fi \u00een cadrul discu\u0163iei despre valoarea artistic\u0103 \u00een concep\u0163ia lui Ga\u00ebtan Picon care atribuie no\u0163iunii sus-numite rolul de purt\u0103toare a diferen\u0163ei specifice a operelor care se deosebesc prin valoare, dar se aseam\u0103n\u0103 prin fiin\u0163\u0103. Aceast\u0103 aser\u0163iune este completat\u0103 de Mircea Martin, ce atribuie acestei ecua\u0163ii un semn de echivalen\u0163\u0103: pentru ca un clasament s\u0103 existe trebuie s\u0103 admitem ipoteza unor valori egale ce anuleaz\u0103 ierarhizarea, iar dac\u0103 admitem premisa valorilor egale \u00een opere diferite \u00eenseamn\u0103 c\u0103 diferen\u0163a trebuie c\u0103utat\u0103 \u00een alt\u0103 parte.
\nSimultan cu identificarea \u015fi corectarea poten\u0163ialelor erori de judecat\u0103 prezente \u00een analiza diverselor texte se remarc\u0103 \u015fi un traseu de reliefare a contradic\u0163iilor, ilustrat elocvent de cazul lui Val\u00e9ry aprofundat \u00een volumul Dic\u0163iunea ideilor. \u201eContradic\u0163iile\u201c la Val\u00e9ry pornesc de la refuzul acestuia de a-\u015fi apropria sterilitatea unui sistem care ar anula asimilarea plenar\u0103 a g\u00e2ndirii creatoare. \u00cen acest sens afirm\u0103 cronicarul faptul c\u0103 Val\u00e9ry tinde \u201es\u0103 fie cumva, pretutindeni, f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 t\u0103ria de a r\u0103m\u00e2ne undeva\u201c. Mircea Martin identific\u0103 pe de alt\u0103 parte \u015fi o contradic\u0163ie \u00een cadrul contradic\u0163iei val\u00e9riene: este remarcat pe de o parte refuzul asum\u0103rii unui sistem ca factor limitator al procesului de g\u00e2ndire, pe de alt\u0103 parte, \u00eens\u0103, acest refuz poate fi interpretat \u00een contextul \u00een care atribuim ideii de limitare poten\u0163ialitatea unui imbold spre autodep\u0103\u015fire, astfel \u00eenc\u00e2t con\u015ftientizarea contradic\u0163iei \u015fi asumarea acesteia s\u0103 constituie de fapt o limit\u0103 stimulatoare, rodnic\u0103: \u201eContradic\u0163ia cultivat\u0103 \u00een mod programatic \u015fi eficace reprezint\u0103 \u00eencercarea sa de a ap\u0103ra integritatea obiectului \u015fi de a sugera, \u00een acela\u015fi timp, posibilit\u0103\u0163ile infinite ale spiritului\u201c.
\nAlte aspecte aplicate ale manifestului sunt redate \u00een volumul Identific\u0103ri. Criticul relev\u0103 paradoxul constitutiv al operei blagiene pentru a remarca ulterior (de data asta \u00een cadrul unei analize a coeren\u0163ei \u015fi implicit a inconsecven\u0163elor) faptul c\u0103 \u201epoetul care tr\u0103ie\u015fte \u00eentru poezie nu-\u015fi tr\u0103ie\u015fte \u00eenc\u0103 propria poezie. El \u00abpoetizeaz\u0103\u00bb adeseori \u015fi acesta e repro\u015ful cel mai grav ce poate fi adus, credem, poemelor lui dint\u00e2i\u201c. Cu toate acestea, \u00eenaintarea \u00een oper\u0103 scoate la iveal\u0103 formarea ulterioar\u0103 a poetului, cristalizarea unui sistem prin efortul de \u00eencarnare a ideilor, iar \u201eodat\u0103 aceast\u0103 prob\u0103 trecut\u0103 de denudare \u015fi de \u00eencarnare metafizic\u0103, lirismul s\u0103u reintr\u0103 \u00een matca originar\u0103\u201c. C\u00e2t despre contradic\u0163ia blagian\u0103, aceasta const\u0103 \u00een faptul c\u0103 \u201epoetul intelectual se ap\u0103r\u0103 de reduc\u0163ia intelectualist\u0103 printr-un program antiintelectualist\u201c.
\nDisputa referitoare la opera c\u0103linescian\u0103 se poart\u0103 \u00een jurul ideii de complex \u015fi de alterare favorabil\u0103 a dimensiunii factuale compensat\u0103 de for\u0163a unui stil autentic: \u201eC\u0103utarea febril\u0103 a dovezilor lipse\u015fte, propozi\u0163iile curg lapidare \u015fi impetuoase ca ni\u015fte verdicte la un proces f\u0103r\u0103 martori. Coeren\u0163a \u00een sine a discursului, rostirea impecabil\u0103 servesc drept criterii de adev\u0103r\u201c; \u201eNu o dat\u0103 C\u0103linescu se mul\u0163ume\u015fte cu eviden\u0163a constat\u0103rilor sale, nu de pu\u0163ine ori el ofer\u0103 intui\u0163ii \u015fi observa\u0163ii empirice \u00een loc de argumente \u015ftiin\u0163ifice. Argumentul cel mai conving\u0103tor \u00een ordine ra\u0163ional\u0103 este, de fiecare dat\u0103, coeren\u0163a intern\u0103 a textului s\u0103u, caracterul totu\u015fi demonstrativ al acestuia\u201c.
\nMartin sesizeaz\u0103 neverosimilitatea exegezei c\u0103linesciene alimentat\u0103 de dolean\u0163e personale. Se remarc\u0103 astfel exagerarea autorului \u00een \u00eencercarea de a demonstra faptul c\u0103 exist\u0103 o v\u00e2rst\u0103 aztec\u0103 a poporului rom\u00e2n, exagerare \u00een care criticul vede \u201e(…) \u015fi altceva dec\u00e2t o eroare de ordin \u015ftiin\u0163ific \u2013 o atitudine existen\u0163ial\u0103, o alegere sau poate un complex. Eroarea istoric\u0103 ar putea fi, a\u015fadar, revelatoarea unui adev\u0103r personal\u201c.
\nC\u00e2t despre analiza instituit\u0103 \u00een jurul operei lui Tudor Vianu, am putea identifica \u00eensemnele enun\u0163\u0103rii unui model care ac\u0163ioneaz\u0103 drept palindrom critic pentru scrierile lui Mircea Martin: \u201eExist\u0103, \u00eens\u0103, la el, un retorism didactic, nu al frazei, c\u00e2t al construc\u0163iei, care const\u0103 \u00een formularea r\u0103bd\u0103toare a tuturor etapelor problemei, a implica\u0163iilor ei logice, \u00een reveniri \u015fi rezum\u0103ri. O fraz\u0103 e prezentativ\u0103, arborescent\u0103, bogat\u0103 \u00een paranteze \u015fi nuan\u0163e, ideea ei principal\u0103 e sintetizat\u0103 apoi \u00eentr-un termen al unei fraze urm\u0103toare. La fel, \u00een ansamblul unei c\u0103r\u0163i (al unui curs), un capitol e redus la c\u00e2teva principii reluate la \u00eenceputul capitolului urm\u0103tor, demonstra\u0163ia fiind abia apoi continuat\u0103\u201c. Din acest fragment reiese nu numai coeren\u0163a stilului lui Tudor Vianu, c\u00e2t \u015fi cea a lui Mircea Martin, analiza put\u00e2nd fi interpretat\u0103 at\u00e2t dinspre subiect \u00eenspre obiect, c\u00e2t \u015fi dinspre obiect spre subiect. Se remarc\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 interesul criticului pentru momentul \u015fi punctul \u00een care se definitiveaz\u0103 acurate\u0163ea unui sistem \u00een cadrul crea\u0163iei autorului studiat, \u201elocul \u00een care analiza lui la obiect se des\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte, iar persoana lui se manifest\u0103 mai nestingherit\u201c.
\nCu toate acestea, enun\u0163area unui model prin afirma\u0163ii precum \u201eTudor Vianu a \u00een\u0163eles s\u0103 se afirme nu prin delimit\u0103ri \u015fi nega\u0163ii spectaculoase, ci pe calea mult mai dificil\u0103 a sintezelor \u015fi a echilibr\u0103rilor complexe. El s-a ab\u0163inut s\u0103 simplifice, s\u0103 reduc\u0103 punctele de vedere contrare pentru a face loc privilegiat propriei p\u0103reri\u201c sau \u201eatitudinea lui Tudor Vianu cap\u0103t\u0103 \u00eensemnele excep\u0163iei, postura lui constituind un model infinit distant de probitate \u015fi demnitate intelectual\u0103\u201c nu anuleaz\u0103 aplicarea continu\u0103 a unor considerente ce \u0163in de logic\u0103, consecven\u0163\u0103 \u015fi adeziune, Mircea Martin descoperind astfel contradic\u0163ia din opera lui Tudor Vianu: \u201eStr\u0103duindu-se s\u0103 stabileasc\u0103 \u00eentotdeauna un acord propriu cu lumea, Tudor Vianu nu tr\u0103ie\u015fte \u00een opozi\u0163ie dec\u00e2t cu sine\u201c.
\nConcluzie<\/strong>
\nAm \u00eencercat, \u00een r\u00e2ndurile de mai sus, s\u0103 exemplific\u0103m pe c\u00e2t posibil at\u00e2t principalele direc\u0163ii de analiz\u0103, c\u00e2t \u015fi expresia sistemului propus de Mircea Martin. Am remarcat astfel modul caracteristic al \u201eanamnezei\u201c valorilor spa\u0163iului literar, c\u00e2t \u015fi prezen\u0163a unei tehnici de analiz\u0103 foarte bine sedimentat\u0103 de ferma apropriere a unui sistem critic. Sistemul lui Mircea Martin graviteaz\u0103 \u00een jurul c\u00e2torva dihotomii definitorii pentru modul s\u0103u de a g\u00e2ndi actul critic: complementaritatea form\u0103-fond, geometrie-fine\u0163e, coeren\u0163\u0103 intrinsec\u0103-stil, toate aceste elemente reprezent\u00e2nd factori constitutivi ai unei adecv\u0103ri unitare care transform\u0103 expresia critic\u0103 \u00eentr-un sigiliu de ne\u00eenlocuit. Adecvarea criticii lui Mircea Martin deriv\u0103 din elegan\u0163a \u015fi subtilitatea cu care acesta \u00ee\u015fi dezvolt\u0103 actul critic, din atitudinea compensatorie a autorului care identific\u0103 \u00een eroare posibilitatea unei coeren\u0163e neb\u0103nuite \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, din perpetuarea unei coeren\u0163e rezultate din \u00eemp\u0103carea posibilelor incongruen\u0163e.<\/p>\n

IOANA-ALEXANDRA LIONTE <\/strong>
\nUniversitatea \u201eAlexandru Ioan Cuza\u201c, Ia\u015fi, Facultatea de Litere, anul II<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Text premiat de revista Cultura, \u00een cadrul Colocviului Na\u0163ional Universitar de Literatur\u0103 Rom\u00e2n\u0103 Contemporan\u0103, edi\u0163ia a XI-a, Bra\u015fov, 8 \u015fi 9 mai, edi\u0163ie dedicat\u0103 criticilor \u015fi teoreticienilor literari Paul Cornea \u015fi Mircea Martin<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mircea Martin Introducere Se remarc\u0103, \u00een cadrul operei lui Mircea Martin, un mecanism inerent al asum\u0103rii actului critic, o geometrie a valorilor tradus\u0103 at\u00e2t prin manifest\u0103ri de natur\u0103 programatic\u0103, precum \u015fi prin aplicarea acestor principii la obiectul de studiu. Exist\u0103, altfel spus, \u00een scrierile autorului un centru iradiant, ale c\u0103rui valen\u0163e compun un manifest, \u015fi… Cite\u0219te mai mult »Forme ale adecv\u0103rii actului critic \u00een textele lui Mircea Martin<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11350,11349,1711,469,11351],"class_list":["post-19200","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-actul-critic","tag-colocviu-literatura","tag-critica-literara","tag-mircea-martin","tag-sistem-critic"],"views":1818,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19200","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19200"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19200\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":28328,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19200\/revisions\/28328"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19200"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19200"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19200"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}