Cea mai noua premiera a Teatrului de Comedie din Bucuresti este un regal Eug\u00e8ne Ionesco: \u201eC\u00e2ntareata cheala & Lectia\u201c (5 martie 2010).
\nCum era de aseptat, in apropierea si in anul centenarului ionescian (2009), piesele academicianului francez de origine rom\u00e2na considerat initiatorul teatrului absurd(ului) au urcat pe mai multe scene din Rom\u00e2nia. In montari care au ambitionat (si putine au si reusit) sa dovedeasca actualitatea acestui dramaturg deseori evocat si citat, dar mult mai putin citit, chiar si in cheie scenica.
\nLa Teatrul de Comedie, abordarea textului dramatic ionescian are o traditie de aproape\u00a0 patruzeci si sase de ani. De la premiera rom\u00e2neasca a \u201eRinocerilor\u201c (10 aprilie 1964), in regia lui Lucian Giurchescu, av\u00e2ndu-l ca protagonist pe Radu Beligan \u2013 turneu de mare succes la Paris \u2013, la amintita premiera de acum trec\u00e2nd prin montarile pieselor \u201eUcigas fara simbrie\u201c
\n(1 octombrie 1968), \u201eCe formidabila harababura!\u201c (2 decembrie 2005) si \u201eDelir in doi\u201c
\n(2 aprilie 2006). De altfel, spectacolul cu \u201eRinocerii\u201c din 1964 a fost si prima reprezentatie pe o scena rom\u00e2neasca a unei piese purt\u00e2nd semnatura lui Eug\u00e8ne Ionesco. Un trecut care obliga si un prezent asezat sub auspicii faste: \u201eC\u00e2ntareata cheala & Lectia\u201c, spectacol montat in 55 de repetitii derulate intr-un tempo alert, in 46 de zile (cele doua versiuni in limba rom\u00e2na care poarta semnaturile unor reputati traducatori, Vlad Russo si Vlad Zografi, urm\u00e2nd fidel textele din volumul \u201eEug\u00e8ne Ionesco, Th\u00e8\u00e2tre complet\u201c, Gallimard, 1991).
\nRegizorul Victor Ioan Frunza continua traditia reunirii celor doua texte intr-un singur spectacol, asa cum s-a int\u00e2mplat, intr-o prima serie de reprezentatii, la Th\u00e8\u00e2tre de la Huchette, in stagiunea 1952-1953. Si apoi, din nou, incep\u00e2nd din februarie 1957 p\u00e2na azi, peste 16.000 de reprezentatii in acelasi teatru, care a obtinut, in 1996, M\u00e9daille de Vermeil din partea Primariei Parisului, iar in 2000, Premiul de Onoare la Ceremoniile Moli\u00e8re (premiu pe care l-a primit si Eug\u00e8ne Ionesco in 1989).
\nIn viziunea lui Victor Ioan Frunza, cele doua antipiese ionesciene, reflectate in oglinzi paralele printr-o subtila mixare a tragicomediei cu decriptarea unor legende urbane potentate de av\u00e2nturile globalizarii, isi adjudeca distincte nuante de thriller postmodern.
\nMecanismul depersonalizarii prin ritualizarea traiului in comun, devitalizat, al celor doua cupluri, Smith si Martin, \u2013 ritualizare ce naste monstri, in \u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c \u2013 si initierea ca sacrificiu ritualic repetitiv \u2013 in \u201eLectia\u201c \u2013 sunt demontate si recompuse, cu minutie de ceasornicar elvetian, de regizorul care stap\u00e2neste perfect resorturile\u00a0 absurdului ionescian. Cobor\u00e2t de pe falsul piedestal elitist si adus in confruntare directa cu poncifele, stereotipiile, derapajele evazioniste si psihozele lumii contemporane.
\nNimic nu e ce pare a fi, nimeni nu e cel\/cea care se da drept in \u201elumea\u201c de care r\u00e2zi cu fiori de spaima din cele doua piese ingemanate. Cu logica expandata in haos. Si iaurt care face bine la apoteoza. Cu personaje de benzi desenate ori de manuale de invatat englezeste (primul titlu al \u201eC\u00e2ntaretei….\u201c, piesa scrisa in rom\u00e2neste si apoi tradusa in franceza, dezvoltata si incredintata regizorului Nicolas Bataille, a fost \u201eEnglezeste fara profesor\u201c), treziti la \u201eviata\u201c de eroii unor legende urbane decazuti din rang, precum pompierul- Superman care bulverseaza aparenta liniste a Gotham-ului de apartament al familiei Smith. Ori Jack Spintecatorul \u201eintrupat\u201c in profesor de provincie ucigas in serie, care jertfeste, iar si iar, inocenta, intr-un sofisticat ritual video computerizat, pe altarul initierii.
\nDupa legile unui thriller care se respecta, detectivii, supraveghetorii, observatorii sunt personajele de plan secund. Mary, fata in casa din \u201eC\u00e2ntareata\u2026\u201c dezvaluie travestiul si il motiveaza sherlocholmesian sora ei frantuzoaica, Marie, incearca, repetat, sa previna crimele stap\u00e2nului, prinsa fatal in cercul ororilor din \u201eLectia\u201c, si tot ea sterge urmele, il consoleaza pe ucigas si o ia, cu forte sporite, de la capat. \u201eAm\u00e2ndoua\u201c au momentele lor de revolta, c\u00e2nd vor sa\u00a0 reordoneze lumea pe care altfel o servesc umil, robotizat, revolta cu at\u00e2t mai riguroasa cu c\u00e2t e sortita sa se macine in gol.
\nResorturile (tragi)comicului devenit absurd terifiant sunt subsumate, in remarcabila, foarte vie (in ciuda aglomerarii de citate culturale sau tocmai de aceea) montare a lui Victor Ioan Frunza, unui turbion energetic, unui ritm sustinut, caruia at\u00e2t actorii c\u00e2t si publicul ii raspund fara rezerve. Ca un prestidigitator de top, regizorul ii conduce pe primii spre performanta si nu-i lasa pe ceilalti sa-si piarda, nici macar pentru o clipa, interesul fata de ceea ce se petrece pe scena. El \u00eesi cunoaste foarte bine actorii (dovada prezentarile pe care le face in caietul program) in fata carora a venit cu lectiile (regizorale si nu numai) temeinic facute.
\nSub bagheta lui Victor Ioan Frunza, Virginia Mirea e chiar \u201eperla coroanei\u201c din trupa de la Comedie. O Doamna Smith care intra si iese subtil in\/din cliseu se anima emotional si se livreaza morgii englezesti la minut, umple scena chiar si in momentele statice, de poza la imn sau de abandon in fotoliu, c\u00e2nd m\u00e2ng\u00e2ie masinal pisica robotizata, seduce si se lasa sedusa de pulsiunile sexualitatii eroului stingator de incendii, e anosta cu staif si gratios (si nu tocmai inocent) feminina, candid alienata si dramatic razbunatoare.
\nDomnul Smith, Florin Dobrovici, sustine cu brio ping-pong-ul de replici cu doamna sa, c\u00e2nd afabila, c\u00e2nd apatica, e in rol, e apa linistita cu ad\u00e2ncimi, c\u00e2nd trebuie, date la iveala. Stie sa dea carne si umbre unui personaj doar aparent linear.
\nMirela Zeta isi dozeaza admirabil afectele si efectele intr-o Doamna Martin atipica, somptuos, debordant feminina, cu senzualitate reprimata, c\u00e2nd in nori, c\u00e2nd cu picioarele foarte pe pam\u00e2nt, nu tocmai convinsa ca trebuie sa-si caute si, mai ales, sa-si gaseasca identitatea. Bine secondata de George Costin, a carui teatralitate inteligent ironic detasata in Domnul Martin din \u201eC\u00e2ntareata…\u201c si al carui histrionism calculat, insidios, periculos, cu caderi nevrotice de mare efect in Profesorul din \u201eLectia\u201c sunt c\u00e2teva dintre revelatiile acestui spectacol, e un actor pornit sigur pe drumul performantei de exceptie.
\nPompier-Superman debord\u00e2nd de sexualitate si timid incurabil c\u00e2nd isi da jos \u201euniforma\u201c, amestec, in doze incendiare (!), de sublim eroic si ridicol candid, Dragos Huluba, c\u00e2nd cuceritor fanfaron, c\u00e2nd pierdut, dat in b\u00e2lb\u00e2iala in fata auditoriului din salonul englezesc, e irezistibil si ultraperformant in proba de foc a monologului absurd ionescian (si are dictie demna de invidiat de catre multi confrati).
\nAndreea Samson, o t\u00e2nara actrita care a depasit stadiul de promisiune si se indreapta cu aplomb spre calitatea de certitudine intr-ale actoriei, imbina entuziasmul neconditionat al invatacelului aspirant la \u201edoctoratul total\u201c cu stupiditatea inocentei adolescentine inca departe de clarificarile maturitatii. Si admiratia fata de maestru cu abandonul oitei duse la taiere, coplesita de forta si carisma (ambele malefice) ale calaului, victima predilecta, cu prea putine momente de revolta, repede inabusite.
\nIn fine, Bogdan Cotlet, in travesti, Mary, nesarata, lungana servitoare a familiei Smith si Marie, mult mai rafinat, gratios, frantuzit \u201efeminina\u201c fata in casa a Profesorului, d\u00e2nd impresia, chiar cochet\u00e2nd cu publicul, ca stiu mai mult(e) dec\u00e2t pot sa spuna, cu momente de scortosenie servila, de supunere detasata, de ironie continuta si de iesiri colerice care redimensioneaza relatiile cu partenerii de scena, e un veritabil, rasfr\u00e2nt in oglinda, personaj ionescian, ceea ce nu e putin lucru.
\nDemersul regizoral al lui Victor Ioan Frunza e admirabil completat, reliefat, potentat de scenografia, costumele, expozitia de fotografii \u2013 portrete ale personajelor (din foaierul teatrului), toate purt\u00e2nd semnatura unei maestre \u2013 Adriana Grand. Amanuntele din \u201eColofon\u201c care dau seama de performantele ei livrate spectacolului \u2013 un regal si pe acest palier \u2013, inscrise in caietul-program, pot face, si ele, concurenta unui monolog precum \u201eGuturaiul\u201c. Le consemnez cu delicii:
\n\u201eDecorurile sunt executate din extrudat satinic, impregnat cu rasini poliuretanice si reprezinta copii fidele ale unui semineu englezesc, stil York, secolul XIX si ale unor statui decorative, baroc Cornwall, secolul XIX. Peste copie s-a intervenit cu pictura in acril, cf. schitelor de scenografie, care reproduc atmosfera din grafica celebrelor manuale Horn, de limba engleza. Scaunele au fost achizitionate din interioare locuite. Intregul\u00a0 ansamblu (semineu, statui, scaune etc.) c\u00e2ntareste 120 kg si se deplaseaza pe roti cauciucate. Tabla multimedia, confectionata din policarbonat, este animata video cu patru proiectoare, un retroproiector si trei camere video, asistate de computer. Consolele video sunt improvizate prin mijloace proprii. Recuzita contine elemente de vesela simple si o imitatie robotizata de felina mica. Casca pompierului este un obiect autentic asupra caruia s-a intervenit cu pictura si detalii luminoase. Costumele sunt confectionate din taft, catifea mercerizata, stofe de l\u00e2na, accesorii tricotate manual si fragmente reale ale unui costum de interventie. Perucile, vopsite termic, au in componenta fibre sintetice. Pictura pe corp e realizata cu pigmenti speciali\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Cea mai noua premiera a Teatrului de Comedie din Bucuresti este un regal Eug\u00e8ne Ionesco: \u201eC\u00e2ntareata cheala & Lectia\u201c (5 martie 2010). Cum era de aseptat, in apropierea si in anul centenarului ionescian (2009), piesele academicianului francez de origine rom\u00e2na considerat initiatorul teatrului absurd(ului) au urcat pe mai multe scene din Rom\u00e2nia. In montari care… Cite\u0219te mai mult »Iaurtul face bine la apoteoza<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1557,1560,1558,1559,1556],"class_list":["post-1920","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cantareata-cheala-lectia","tag-antipiese-ionesciene","tag-lucian-giurchescu","tag-radu-beligan","tag-teatrul-de-comedie-din-bucuresti"],"views":2937,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1920","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1920"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1920\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1920"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1920"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1920"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}