La ora c\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri nu se cunoaste \u00eenvingatorul cursei pentru presedintia Rom\u00e2niei, dar stiind prea bine obiceiurile locului, nu am nicio \u00eendoiala ca ea va continua \u00eenca mult timp, chiar si dupa ce c\u00e2stigatorul va fi fost anuntat. Caci \u00eenjuraturile, dosarele, demascarile, loviturile sub centura, urmaririle de orice fel, \u00een aer, \u00een apa, pe uscat, scrisoricile pierdute si \u00eenregistrarile gasite, privitul pe sub paturi si toate celelalte practici traditionale nu pot fi abandonate usor, mai ales ca unele ne-au \u00eensotit prin istorie. aunt, \u00een textele cronicarilor sau ale celor ce ne-au vizitat de-a lungul vremurilor, mii de exemple de o tristete fara margini. \u201eOh! Oh! Oh! aaraca tara a Moldovei, ce nascocire de stap\u00e2ni c-acestia ai avut!\u201c, se t\u00e2nguia Miron Costin. \u00cen paranteza, sa mai amintesc si eu ca primul text \u00een limba rom\u00e2na, \u201eacrisoarea lui Neacsu din C\u00e2mpulung\u201c este, \u00een fond, o turnatorie? \u201eI pak dau stiire Domniei Tale za lucrul turcilor…\u201c\u00a0 Celui care ar avea rabdarea sa adune astfel de exemple, i-ar trebui o multime de rafturi de biblioteca \u00eentruc\u00e2t, pe la noi, vaicareala si turnatoria s-au practicat cu consecventa.\u00a0 De c\u00e2nd ne stim,\u00a0 murim si \u00eenviem ne\u00eencetat. Mortile sunt foarte lungi, \u00eenvierile \u2013 scurte, dar energice, recuperatoare. Purtam \u00een noi germenii unui egoism pustiitor. Ne e frica tocmai de ceea ce nu putem scapa deoarece\u00a0 am\u00a0 ales sa fentam raul, sa-l ocolim \u00een loc sa i ne opunem. Ne-am asezat comod \u00eentre \u201eLas’ ca trece!\u201c si \u201eMerge si asa!\u201c. De la ultimul razboi \u00eencoace, frica, foamea, supunerea oarba, ura si agresivitatea au fost, fara pauze, constantele vietii noastre. Ele au generat si mai genereaza\u00a0 si astazi\u00a0 ceea ce la noi se cheama \u201eoameni politici\u201c, dar totodata si supusi pe masura acestora.\u00a0 Atunci c\u00e2nd am vrut sa fim liberi, am reusit. \u00cen 1916, de exemplu, nu aveam tara, ca dupa numai trei ani, sa se teama toti vecinii de noi. Acum doua decenii, rom\u00e2nii au dorit acelasi lucru si schimbarea s-a petrecut. Din pacate, timpul este prea lung \u00eentre clipele noastre astrale, dureaza prea mult oboseala dintre victorii. Ne-am obisnuit sa asteptam sa ne salveze altii. De aceea traim ca pe o scena astept\u00e2nd notele lor, deciziile juriilor din afara. Ce a zis \u00cenalta Poarta? Ce a zis Moscova? Ce zic americanii? Ce vrea Bruxelles-ul?\u00a0 Pe care \u00eel sustin?\u00a0 Desi nu voteaza americanii, europenii, rusii, etc., alegerile\u00a0 par sa existe mai ales pentru a le face pe plac acestora. Caci, \u00een mintea celor mai multi din lumea politica, fiecare este sau trebuie sa fie omul cuiva. C\u00e2stigatorul nu poate fi dec\u00e2t omul celui mai puternic prin zona. Politicienii nostri sunt \u201eoameni ai\u00a0 rom\u00e2nilor\u201c\u00a0 numai \u00een timpul campaniilor electorale. C\u00e2t despre libertate, ea a ramas doar \u00een seama studentilor de la filozofie sau \u00een dictionarele de specialitate. Caci, asa cum observase Thomas Mann: \u201eUn popor, care nu este launtric liber si raspunzator fata de sine \u00eensusi, nu-si merita libertatea exterioara; el nu este \u00een stare sa discute despre libertate, si atunci c\u00e2nd foloseste acest cuv\u00e2nt rasunator, \u00eel foloseste \u00een mod gresit\u201c. Deci, orice popor, indiferent de forta si de marimea sa, pentru a exista cu adevarat si a avea un cuv\u00e2nt de spus \u00een lume, trebuie\u00a0 sa-si dob\u00e2ndeasca\u00a0 libertatea interioara, iar aceasta se obtine greu, \u00een urma unei bune cunoasteri a propriilor defecte. Obiectivele trebuie sa fie clare. Ce vrem \u00een realitate? Unde am dori sa ajungem?\u00a0 Dupa at\u00e2tea saptam\u00e2ni de galagie infernala nu am aflat raspuns la aceste \u00eentrebari pentru ca prezentul si viitorul Rom\u00e2niei\u00a0 au fost subiecte marginale sau chiar inexistente. Restul \u2013 doar balacareala penibila. Dar nici aici nu suntem unici. aau macar fara adversari, ca \u00een cazul coruptiei, unde conducem detasat.
\nZilele trecute, a \u00eencetat din viata, la venerabila v\u00e2rsta de o suta de ani, Claude L\u00e9vy atrauss, autorul unei carti care, pentru mine, \u00een \u00eendepartata-mi tinerete, a \u00eensemnat foarte mult: \u201eTropice triste\u201c. Frunzarind-o si recitind paginile subliniate atunci si \u00eensemnarile facute pe margine, am redescoperit descrierea unui trib din Amazonia care fusese cercetat cu minutiozitate de catre marele savant: una din\u00a0 distractiile de baza ale tribului nambikwara era scuipatul. Adica membrii tribului se distrau scuip\u00e2ndu-se unii pe altii. A face acest lucru pentru amuzament, din dusmanie sau din obisnuinta tot a scuipa se cheama. Competitia dintre triburile noastre echipate \u00een rosu, portocaliu si galben nu se poarta, la urma urmelor, cu mijloace mai diferite. Nu stiu ce s-a mai \u00eent\u00e2mplat cu nambikwara dupa at\u00e2ta vreme de la descoperirea lui, nu am habar daca au renuntat la acest obicei. \u00cen ce ne priveste, \u00eensa, sportul respectiv are tot mai multi practicanti si suporteri. Nici aici, dupa cum se vede, nu suntem singuri pe pam\u00e2nt! Oricum, lamentatia lui Miron Costin nu si-a pierdut actualitatea. \u201eO! Moldova, di ar hi domnii tai care stap\u00e2nescu \u00een tine, toti \u00eentelepti, \u00eenca n-ai peri ase lesne!\u201c<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
La ora c\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri nu se cunoaste \u00eenvingatorul cursei pentru presedintia Rom\u00e2niei, dar stiind prea bine obiceiurile locului, nu am nicio \u00eendoiala ca ea va continua \u00eenca mult timp, chiar si dupa ce c\u00e2stigatorul va fi fost anuntat. Caci \u00eenjuraturile, dosarele, demascarile, loviturile sub centura, urmaririle de orice fel, \u00een aer, \u00een apa,… Cite\u0219te mai mult »\u201eOh! Oh! Oh! S\u0103rac\u0103 \u0163ar\u0103…\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[87,14953,4,88],"class_list":["post-192","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-alegeri-prezidentiale","tag-politica","tag-editorial","tag-electoral"],"views":5094,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/192","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=192"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/192\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=192"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=192"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=192"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}