La paginile 108-113 din volumul Anii t\u0103cerii (2010) de la Arad se afl\u0103 ciop\u00e2r\u0163it un poem arghezian excep\u0163ional, aproape de finisare, cu multe corecturi derutante pentru un lector neexperimentat al manuscrisului. C\u0103 nu este definitivat observ\u0103m din dou\u0103 aspecte evidente ale manuscrisului: numeroase interven\u0163ii (corecturi, t\u0103ieturi \u015fi paranteze) \u015fi absen\u0163a unui titlu. Edi\u0163ia de la Arad s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte cea mai grav\u0103 eroare c\u00e2nd desparte cele dou\u0103 file ale manuscrisului \u00een dou\u0103 poeme diferite, de\u015fi se vede continuitatea lor logic\u0103 \u00een aceea\u015fi construc\u0163ie poetic\u0103 \u015fi \u00eentr-un discurs unitar. Cum nu e singurul poem mutilat \u00een acest fel \u00een volumul restitutiv, putem vorbi de un adev\u0103rat dezastru al incompeten\u0163ei \u015fi al superficialit\u0103\u0163ii \u00een restituirea ineditelor argheziene \u00een edi\u0163ia de la Arad \u2013 dezastru pe care nu \u015ftim cui s\u0103-l atribuim din echipa implicat\u0103 \u00een realizarea luxosului volum (imprimat pe h\u00e2rtie cretat\u0103). Un merit trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem: calitatea destul de bun\u0103 a reproducerii scanate a manuscriselor \u00een volum, ceea ce ne ajut\u0103 pe noi s\u0103 facem \u00eendrept\u0103rile necesare pentru o alt\u0103 edi\u0163ie. Dar transcrierile sunt dubioase \u00een cele mai multe cazuri.
\nRuperea \u00een dou\u0103 a poemului nu e totul. Pentru a fi clari \u00een op\u0163iunea lor aberant\u0103, editorii pun \u00eentre cele dou\u0103 file (considerate poeme independente) un alt poem (p. 110), de patru versuri, care nu au nicio leg\u0103tur\u0103 cu cele dou\u0103 p\u0103r\u0163i at\u00e2t de categoric separate. Astfel c\u0103 \u00een edi\u0163ia de la Arad\u00a0 avem, \u00een locul textului unitar pe care \u00eel reproducem aici, dou\u0103 poeme complet diferite. Primul, echivalent cu prima pagin\u0103 de manuscris
\n(p. 108, \u00een edi\u0163ia de la Arad), reproduce primele patru strofe, p\u00e2n\u0103 la \u201eCe-at\u00e2rn\u0103 \u015fi ea printre m\u0103turi\u201d, ca ultim vers, iar al doilea poem (p. 112), a doua fil\u0103, cu o independen\u0163\u0103 inventat\u0103, \u00eencepe cu versul \u201eCaterisit din lume-n care scop?\u201d \u015fi merge p\u00e2n\u0103 \u00een final, reproduc\u00e2nd ultimele dou\u0103 strofe.
\nAlte gre\u015feli de transcriere denatureaz\u0103 suplimentar poemul. De\u015fi strofele sunt clar delimitate, editorii unesc, totu\u015fi, prima strof\u0103 cu a doua. S\u0103 zicem c\u0103 nu e chiar at\u00e2t de grav. Perla gre\u015felilor o constituie eroarea de lec\u0163iune din primul vers. Editorii nu sesizeaz\u0103 retorica dialogal\u0103, specific\u0103 discursului arghezian. \u00cen loc de \u201eO, maimu\u0163oi ce sp\u00e2nzuri la bazar\u201d, editorii de la Arad citesc \u201eO maimu\u0163ic\u0103 ce sp\u00e2nzuri la bazar\u201d, ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd c\u0103 e vorba de un vocativ dup\u0103 exclama\u0163ia \u201eO\u201d, pe care, e adev\u0103rat, poetul nu o urmeaz\u0103 de o virgul\u0103. Aceasta ar fi, de fapt, a treia caracteristic\u0103 a manuscrisului nefinisat: punctua\u0163ia nedefinitivat\u0103. Eu cred c\u0103 \u00een asemenea situa\u0163ii editorul trebuie s\u0103 intervin\u0103, legitim, pentru completarea punctua\u0163iei, risipind astfel unele ne\u00een\u0163elegeri pe care le-ar putea induce cititorului. \u00cen transcrierea mea, eu am f\u0103cut \u015fi alte mici \u00eendrept\u0103ri de punctua\u0163ie. Las acum la o parte numeroasele situa\u0163ii \u00een care editorii de la Arad nu pun punctul, virgula sau cratima nici m\u0103car acolo unde exist\u0103 \u00een manuscris (\u00een strofa a patra sunt cel pu\u0163in cinci astfel de cazuri de infidelitate ortografic\u0103).
\nDintre gre\u015felile de lec\u0163iune a unor cuvinte mai comentez c\u00e2teva, pe l\u00e2ng\u0103 aceasta care cite\u015fte \u201emaimu\u0163ic\u0103\u201d \u00een loc de \u201emaimu\u0163oi\u201d. Ultimele dou\u0103 versuri din strofa a doua sunt citite cu dou\u0103 gre\u015feli grave: \u00een loc de \u201eDe obicei, \u00eencovrigat, pe br\u00e2nci,\/ Te cercetezi \u015fi te m\u0103n\u00e2nci.\u201d, cum e corect, editorii de la Arad transcriu \u201eDe obicei, \u00eencovoiat, pe br\u00e2nci\/ Te cerceteaz\u0103 \u015fi te m\u0103n\u00e2nci\u201d, stric\u00e2nd nu numai \u00een\u0163elesul, dar \u015fi metrica. Versul al treilea din ultima strof\u0103 \u201eNu te mai ard soroacele fierbin\u0163i.\u201d e citit \u00eempiedicat \u015fi f\u0103r\u0103 logic\u0103: \u201eNu te mai ard soarele fierbin\u0163i\u201d. \u00cen\u0163elesul pierdut e acela c\u0103, devenit o simpl\u0103 juc\u0103rie, f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103, maimu\u0163oiul nu mai e trezit de \u201esoroacele fierbin\u0163i\u201d ale \u00eemperecherii, la care face aluzie versul urm\u0103tor: \u201eNu te mai scot maimu\u0163ele din min\u0163i\u201d. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, o ultim\u0103 observa\u0163ie de acest fel: al treilea vers de la urm\u0103 \u00een sus\u00a0 (dinspre finalul poemului) trebuie citit corect \u201eE ibri\u015fim \u015fi jum\u0103tate l\u00e2n\u0103\u201d, nu \u201e\u015ei ibri\u015fin \u015fi jum\u0103tate l\u00e2n\u0103\u201d, pentru c\u0103 \u00een\u0163elesul e continuat din versul anterior: unghia mamu\u0163oiului-juc\u0103rie nu calc\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt, e artificial\u0103, confec\u0163ionat\u0103 din l\u00e2n\u0103 \u015fi ibri\u015fim (\u00een dic\u0163ionare, \u00eenregistrat corect \u201eibri\u015fin\u201d, \u00een accep\u0163ia de \u201efir de a\u0163\u0103 alb\u0103 sau colorat\u0103, r\u0103sucit\u0103, din bumbac sau din m\u0103tase, folosit la cusut, \u00eempletit sau brodat\u201d).
\nO alt\u0103 problem\u0103 este aceea a variantelor de lucru, prezente \u00een manuscris la r\u00e2nd cu celelalte versuri, dar puse \u00een parantez\u0103. La o analiz\u0103 atent\u0103 se vede c\u0103 ele sunt abandonate sau preluate \u015fi prelucrate \u00een alte versuri, considerate valabile. \u00cen acest poem sunt dou\u0103 asemenea situa\u0163ii. Prima variant\u0103 de lucru pus\u0103 \u00eentre paranteze rotunde se afl\u0103 \u00een strofa a patra, \u00eentre versurile 3 \u015fi 4: \u201e(\u015ei te ofile\u015fti lipsit de datorie\/ Nimeni spre tine nu se-abate)\u201d. Nu trebuie foarte mult studiu al situa\u0163iei ca s\u0103-\u0163i dai seama c\u0103 aceste dou\u0103 versuri nu trebuie transcrise la r\u00e2nd cu celelalte, cum procedeaz\u0103 edi\u0163ia de la Arad. Ele nu sunt validate pentru versiunea final\u0103, fiind logic anulate de faptul c\u0103 primul vers din parantez\u0103 este abandonat \u00een favoarea celui urm\u0103tor, care aduce rima pereche: \u201eTu n-ai duhovnic, lege, cununie,\/ Nu \u015ftii g\u00e2ndi, citi \u015fi scrie\u201d. A pune \u00eentre aceste dou\u0103 versuri paranteza de mai sus e abuziv \u015fi inutil. A se observa de asemenea \u015fi faptul c\u0103 al doilea vers din parantez\u0103 \u201eNimeni spre tine nu se-abate\u201d este folosit mai departe \u00een aceea\u015fi strof\u0103 (versul 7). P\u0103str\u00e2nd paranteza, stric\u0103m fluen\u0163a versifica\u0163iei \u015fi provoc\u0103m repeti\u0163ii inutile, d\u0103un\u0103toare. A doua situa\u0163ie asem\u0103n\u0103toare se afl\u0103 \u00een ultima strof\u0103, c\u00e2nd, dup\u0103 versul 5 urmeaz\u0103 \u00een parantez\u0103 versul \u201e(gonind din b\u0103r\u0103gan \u00een b\u0103r\u0103gan)\u201d, vizibil anulat logic de cel urm\u0103tor din manuscris: \u201eGonind prin b\u0103r\u0103ganul musulman\u201d, care asigur\u0103 rima pereche, f\u0103c\u00e2nd inutil versul din parantez\u0103, pe care edi\u0163ia de la Arad \u00eel transcrie f\u0103r\u0103 rost, cre\u00e2nd impresia de redundan\u0163\u0103 \u015fi afect\u00e2nd, astfel, stilistic, rigoarea versifica\u0163iei.
\nO singur\u0103 alternativ\u0103 sugerat\u0103 \u00een manuscris ne pune \u00een dilem\u0103. \u00cen versul 4 din strofa a doua:\u00a0 \u201eV\u00e2ntul se joac\u0103-n coada ta curat\u0103\u201d. Arghezi subliniaz\u0103 ultimele dou\u0103 cuvinte \u015fi scrie al\u0103turi: \u201e\u00een coada-\u0163i leg\u0103nat\u0103\u201d, ceea ce am interpretat ca o sugestie imperativ\u0103 de \u00eenlocuire, determin\u00e2ndu-m\u0103 s\u0103 adopt ca text final pentru versul 4 forma: \u201eV\u00e2ntul se joac\u0103-n coada-\u0163i leg\u0103nat\u0103\u201d. Diferen\u0163a nu ar fi foarte mare \u00eentre o form\u0103 \u015fi cealalt\u0103 \u015fi nu afecteaz\u0103 sensul.
\nAm \u00eenl\u0103turat o incoeren\u0163\u0103 gramatical\u0103 (ca s\u0103 nu spun un dezacord) din versurile: \u201e\u015ei ochiul t\u0103u din bobul lor cel mare\/ Fac semne-ncoace de m\u0103rg\u0103ritare\u201d, cum apare clar \u00een manuscris, pun\u00e2nd pluralul subiectului (ochii t\u0103i) cerut de predicat (fac), cum cred c\u0103 ar fi procedat \u015fi autorul la o privire mai atent\u0103, dac\u0103 ar fi avut ocazia s\u0103 revin\u0103 asupra manuscrisului, \u00eenl\u0103tur\u00e2nd o neglijen\u0163\u0103, neobservat\u0103 \u00een febra redact\u0103rii. Nu sunt sigur c\u0103 editorului \u00eei sunt permise asemenea colabor\u0103ri cu autorul. Oricum, m\u0103rturisesc interven\u0163ia pe care am f\u0103cut-o.
\nEliberat \u00een transcrierea mea de balastul variantelor, recompus unitar \u015fi \u00eentreg din cele dou\u0103 p\u0103r\u0163i rupte \u00een edi\u0163ia ar\u0103dean\u0103, din care am \u00eendep\u0103rtat \u015fi erorile de lec\u0163iune \u015fi am restaurat ortografia, poemul \u00ee\u015fi dob\u00e2nde\u015fte cursivitatea \u015fi acurate\u0163ea, \u00ee\u015fi relev\u0103 frumuse\u0163ea versifica\u0163iei, a construc\u0163iei \u015fi a simbolului.
\nFrumuse\u0163ea stranie a poemului provine din ridicarea la rang de simbol a unei juc\u0103rii uitate \u00eentr-un bazar \u015fi eman\u00e2nd triste\u0163e din solitudinea sa \u00eempietrit\u0103. Maimu\u0163oiul confec\u0163ionat din materiale stridente a pierdut, prin artificialitatea lui, bucuria sau fiorul vie\u0163ii, \u00een pofida nostalgiilor exotice pe care le treze\u015fte privitorului. Dintr-o fiin\u0163\u0103 a devenit un obiect lipsit de via\u0163\u0103. Fixitatea privirii, nemi\u015fcarea buzelor, gesturile \u00eencremenite, anatomia simplificat\u0103, absen\u0163a oric\u0103rei comunic\u0103ri sunt semne ale mor\u0163ii. S\u0103rb\u0103toarea (Pa\u015ftele) nu poate \u00eenl\u0103tura sentimentul lugubrului \u015fi al timpului \u00eencremenit. Comunicarea e blocat\u0103 \u015fi suverane r\u0103m\u00e2n izolarea \u015fi singur\u0103tatea: \u201eTu n-ai duhovnic, lege, cununie,\/ Nu \u015ftii g\u00e2ndi, citi \u015fi scrie.\/ \u015ei sp\u00e2nzurat la strad\u0103 \u0163i-e ur\u00e2t.\/ Suspinurile-\u0163i suie p\u00e2n\u0103-n g\u00e2t.\/ Nimeni spre tine nu se-abate\u201d. Nu-i o specula\u0163ie s\u0103 vorbim de tragicul incomunic\u0103rii \u00eentrupat \u00een acest obiect-juc\u0103rie ce \u00eenlocuie\u015fte o fiin\u0163\u0103, cu toate dramele \u015fi fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile ei, dar pentru care frenezia e o simpl\u0103 amintire trist\u0103. Substitut al unei vie\u0163i, el e caterisit din lume, adic\u0103 un exclus, un exilat f\u0103r\u0103 scop, \u201eca un preot f\u0103r\u0103 episcop\u201d sau \u201eca un rege f\u0103r\u0103 tron\u201d. Derizoriul situa\u0163iei e \u015fi mai bine sugerat\u00a0 prin ampla \u015fi sofisticata compara\u0163ie: \u201eca o barc\u0103 de h\u00e2rtie\/ Care viseaz\u0103 l\u00e2ng\u0103 farfurie\/ Mediterana gloriei latine\u201d. Sentimentul rezultat \u015fi declarat ca atare nu poate fi dec\u00e2t mila fa\u0163\u0103 de deplorabila prezen\u0163\u0103 a maimu\u0163oiului-juc\u0103rie \u00eentr-un bazar. Compensa\u0163ia sau consolarea vin \u00een final din suspendarea vie\u0163ii, suspendare care aduce \u00eendep\u0103rtarea de orice griji. Toat\u0103 agita\u0163ia steril\u0103 a vie\u0163ii sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00een aceast\u0103 \u00eencremenire final\u0103 \u00eentr-un obiect f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103, ridicol \u00een rigiditatea lui absurd\u0103, estimat la un pre\u0163 de nimic, pecetluind derizoriul pe care \u00eel reprezint\u0103 \u015fi ca obiect, \u015fi ca amintire a unei fiin\u0163e.<\/p>\n
<\/p>\n
\u015fO, maimu\u0163oi ce sp\u00e2nzuri la bazar\u0163<\/strong><\/p>\n
O, maimu\u0163oi ce sp\u00e2nzuri la bazar
\nDe-o sfoar\u0103 de m\u0103tase solitar,
\n\u00cemi aminte\u015fti c\u0103tunele barbare
\nF\u0103r\u0103 trotuare, f\u0103r\u0103 felinare
\n\u015ei \u0163\u0103rile-nv\u0103\u0163ate cu uimire
\nDin cartea de citire.<\/p>\nOprit pe cui, tu cel ner\u0103bd\u0103tor
\nUnde se uit\u0103 ochiu-\u0163i sticlitor
\nDe nu se-nchide niciodat\u0103?
\nV\u00e2ntul se joac\u0103-n coada-\u0163i leg\u0103nat\u0103.
\n\u015ei nemi\u015fcate sunt buzele tale
\nCu care c\u0103tre p\u0103r\u0163ile reale
\nDe obicei, \u00eencovrigat, pe br\u00e2nci,
\nTe cercetezi \u015fi te m\u0103n\u00e2nci.<\/p>\nCroitorul \u0163i-a uitat anatomia.
\nTu patria, curmalii \u015fi pustia.
\nCa un portar \u015fi ca un brav
\nE\u015fti \u00eembr\u0103cat pe piele cu postav
\n\u015ei c\u00e2t te str\u00e2nge, simt de-aci, tunica!
\nCum te-ar putea acum bunica
\n\u00cen capitala lumii recunoa\u015fte,
\nSf\u00e2nt maimu\u0163oi \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat de Pa\u015fte.<\/p>\nCine ne spune dorurile tale,
\nCu bra\u0163ele pe dou\u0103 balamale?
\nTu n-ai duhovnic, lege, cununie,
\nNu \u015ftii g\u00e2ndi, citi \u015fi scrie.
\n\u015ei sp\u00e2nzurat la strad\u0103 \u0163i-e ur\u00e2t.
\nSuspinurile-\u0163i suie p\u00e2n\u0103-n g\u00e2t.
\nNimeni spre tine nu se-abate.
\n\u015ei-abia de-ar \u00eendr\u0103zni de frate
\nS\u0103 \u0163i se ia maimu\u0163a de al\u0103turi
\nCe-at\u00e2rn\u0103 \u015fi ea printre m\u0103turi.<\/p>\nCaterisit din lume-n care scop?
\nE\u015fti ca un preot f\u0103r\u0103 episcop.
\nCa un p\u0103rinte ras
\nF\u0103r\u0103 pomeni \u015fi f\u0103r\u0103 parastas.
\nE\u015fti ca un rege f\u0103r\u0103 tron
\n\u015ei-american f\u0103r\u0103 blazon,
\n\u015ei ca o barc\u0103 de h\u00e2rtie
\nCare viseaz\u0103 l\u00e2ng\u0103 farfurie
\nMediterana gloriei latine.
\nO, maimu\u0163oi, ce mil\u0103 mi-e de tine!<\/p>\nDar, ori\u015ficum, te-ai a\u015fezat.
\n\u00cen carnea ta, \u00een \u015foldul t\u0103u v\u0103rgat
\nNu te mai ard soroacele fierbin\u0163i.
\nNu te mai scot maimu\u0163ele din min\u0163i,
\nO dat\u0103-n an, de dou\u0103 ori pe an,
\nGonind prin b\u0103r\u0103ganul musulman.
\n\u015ei ochii t\u0103i din bobul lor cel mare
\nFac semne-ncoace de m\u0103rg\u0103ritare.
\n\u015ei unghia-\u0163i departe de \u0163\u0103r\u00e2n\u0103
\nE ibri\u015fim \u015fi jum\u0103tate l\u00e2n\u0103.
\n\u015ei pre\u0163ul t\u0103u \u00een geamurile reci
\nE doar de 4 lei \u015fi 70.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"La paginile 108-113 din volumul Anii t\u0103cerii (2010) de la Arad se afl\u0103 ciop\u00e2r\u0163it un poem arghezian excep\u0163ional, aproape de finisare, cu multe corecturi derutante pentru un lector neexperimentat al manuscrisului. C\u0103 nu este definitivat observ\u0103m din dou\u0103 aspecte evidente ale manuscrisului: numeroase interven\u0163ii (corecturi, t\u0103ieturi \u015fi paranteze) \u015fi absen\u0163a unui titlu. Edi\u0163ia de la… Cite\u0219te mai mult »Triste\u0163ea unei juc\u0103rii uitate. Arghezi aproape inedit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11348,11347],"class_list":["post-19198","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arghezi-manuscris","tag-poeyie-tudor-arghezii"],"views":1010,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19198","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19198"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19198\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19198"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19198"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19198"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}