Foarte potrivit \u015fi sugestiv este titlul c\u0103r\u0163ii cu care debuta \u00een 1968 Matei Gavril (1943-2008), Un copil love\u015fte cerul. \u201eLovirea\u201c era de tradus atunci mai degrab\u0103 ca o atingere dec\u00e2t ca o agresiune de nonconformist, \u2013 poezia era dominat\u0103 de un fel de euforie paradisiac\u0103 a v\u00e2rstei candide, copil\u0103re\u015fti. Lumea unor Ion Alexandru sau Gheorghe Pitu\u0163 (prieteni clujeni ai poetului) se afla prin vecin\u0103t\u0103\u0163i, dar mai cur\u00e2nd \u00een sensul unei anumite prospe\u0163imi a \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103rii concretelor, sub \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u0103ri de natur\u0103 frust\u0103, elementar\u0103, de decor rural, f\u0103r\u0103 tensiunile \u015fi convulsiile din viziunea confra\u0163ilor. Sunt, \u00een majoritate, descrip\u0163ii ordonate \u00een jurul unor elemente-reper precum izvorul, p\u0103durea, iarba, turmele, cireada de bivoli, cire\u015ful, stejarul, ploaia, curcubeul: o poezie a senza\u0163iei proaspete, mai degrab\u0103 tandre, ce propune o lume a miracolului continuu: \u201eIarba mi se tope\u015fte sub t\u0103lpi cu fream\u0103t bl\u00e2nd.\/ R\u00e2d p\u0103s\u0103rile-n arbori viu colorat crescute.\/ Izvorul sfarm\u0103 stele t\u0103cute sub p\u0103m\u00e2nt \/ \u015fi-n gu\u015fa cioc\u00e2rliilor le-asmute.\/ T\u0103iem din flori c\u0103lc\u00e2ie de miros\/ \u015fi ne-ad\u0103p\u0103m la scocuri de miere de albine.\/ Coboar\u0103 turme limpezi pe fulgere de os\/ sp\u0103rg\u00e2nd t\u0103cerea-ad\u00e2nc\u0103 de alune.\/ Soarele la amiaz\u0103 \u0163ine c\u00e2ntarul drept\u2026\u201c (Prima oar\u0103). Versul ultim e evident blagian. Prospe\u0163imea nota\u0163iei, juste\u0163ea metaforei plasticizante, economia mijloacelor dau m\u0103sura talentului mai ales \u00een poezia Scald\u0103: \u201eE zarea-nmiresmat\u0103 de soare \u015fi albine.\/ Un zumzet se strecoar\u0103 din infinit \u00eencoace.\/ Imens cuptor e cerul cu plite cristaline \u2013\/ noi ne sc\u0103ld\u0103m cu bivolii-n b\u0103ltoace.\/ Mai am \u00een am\u00e2ndou\u0103 urechile noroi,\/ cum am ie\u015fit din apa zb\u00e2rcit\u0103 \u015fi murdar\u0103.\/ Ceilal\u0163i se joac\u0103 pe c\u00e2mpie goi,\/ ca-ntr-o procesiune de ritual, barbar\u0103\u201c\u2026 Dar acest volum vorbe\u015fte \u015fi despre desprinderea de starea primar\u0103, edenic\u0103, de \u201eincon\u015ftienta vreme\u201c, \u015fi de ie\u015firea \u00een largul lumii. Ceva din tematica tradi\u0163ionalist\u0103 a rupturii de spa\u0163iul matricial face ecou \u00een aceste versuri \u2013 p\u0103catul distan\u0163\u0103rii de el prin cuv\u00e2nt, din nou blagian, e m\u0103rturisit direct: \u201eZeul primordial, el, eul acestei lumi,\/ s-a omor\u00e2t \u00een mine prin cuv\u00e2nt\u201c, sau, cu un procent de retoric\u0103 naiv\u0103: \u201esingur \u00een lume, trist \u015fi scriitor\u201c. Izvorul seac\u0103, o stea url\u0103 sf\u00e2\u015fietor \u00een cerul singur, \u201ec\u0103ru\u0163ele cu \u00eengeri\u201c dispar, \u201esoarele st\u0103 singur \u00een g\u0103oace,\/ fumeaz\u0103, r\u00e2de str\u00e2mb \u015fi-njur\u0103\u201c, copil\u0103ria \u00eencepe s\u0103 apar\u0103 la timpul trecut: \u201eEram copilul st\u0103rilor barbare,\/ Am fost \u015fi cel mai t\u00e2n\u0103r Dumnezeu\u201c, iar \u015farpele biblic tulbur\u0103 vechile armonii: \u201e\u00centre ce-am fost \u015fi ce voi fi\/ se plimb\u0103 seara \u015farpele prin mine\u201c, lovind cerul, copilul se atinge de puritatea dint\u00e2i a crea\u0163iei. \u201eZgomotul ora\u015fului absurd\u201c e \u015fi el o urm\u0103 \u201etradi\u0163ionalist\u0103\u201c, ca \u015fi \u201econcretul mecanic\u201c \u2013 \u00een versuri al c\u0103ror accent prea subliniat \u201etezist\u201c a putut fi amendat de critic\u0103.
\n\u00cen Glorie, cartea urm\u0103toare, din 1969, ruptura e deja foarte evident\u0103. Subiectul se declar\u0103 definitiv \u00eensingurat, bolnav de o triste\u0163e f\u0103r\u0103 nume, amintind de cea \u201emetafizic\u0103\u201c a lui Blaga (\u201eesen\u0163a mea e boala\u201c, \u201etot ce g\u00e2ndesc m\u0103 doare\u201c), dar e o suferin\u0163\u0103 \u00een prag de transfigurare, c\u0103ci un paradoxal \u201evis de glorie (\u00eei) st\u0103p\u00e2ne\u015fte minunea de a exista\u201c, \u2013 o via\u0163\u0103 \u00een care se aspir\u0103 la ipostaza de juc\u0103tor cu divinitatea \u00eens\u0103\u015fi \u2013 \u201eaceast\u0103 s\u0103rb\u0103toare a materiei\u201c. O luminozitate ambigu\u0103 a fiin\u0163ei \u00eenv\u0103luie un univers cu figuri stilizate traklian, estetiz\u00e2nd cumva \u015fi trec\u00e2nd \u00een emblem\u0103 fiorul expresionist al viziunii: \u201eNemuritor \u00een lung \u015fi-n lat.\/ Luminez s\u0103 se vad\u0103\/ cum p\u0103s\u0103ri r\u0103nite-\u015fi iau zborul\/ \u00eens\u00e2nger\u00e2nd apele reci\u201c. O Invocare nop\u0163ii dezvolt\u0103 \u2013 cu program subliniat de titlurile secven\u0163elor textului (Condi\u0163ia matern\u0103,\u00a0 Condi\u0163ia paradisiac\u0103., Condi\u0163ia etern\u0103 sau gloria, apoi Z\u0103d\u0103rnicia, Disperarea, Iluzia\u2026.) \u2013 figura\u0163ia cvasiexpresionist\u0103, halucinatorie (\u201ehalucinez cu ochii dilata\u0163i de vid \u015fi spaim\u0103\u201c), un \u201edor de moarte (care) chipu-mi \u00eemb\u0103ls\u0103meaz\u0103\u201c, asocierea durerii cu voluptatea, decorul de \u201estele negre\u201c, \u201etragica armonie\u201c \u0163in de un regim oximoronic al imaginarului, constr\u00e2ns nu pu\u0163in de cadrul conceptual pe care-l ilustreaz\u0103. Poza de trubadur delirant conven\u0163ionalizeaz\u0103 aceast\u0103 viziune ce accept\u0103 \u015fi ceva din vocabularul \u201epoetic\u201c c\u0103zut \u00een desuetudine: \u201eAlbastru zac eu \u00een lumin\u0103\/ cu iriz\u0103ri stranii de nebunie,\/ vag cavaler cu lir\u0103 ce delir\u0103\/ \u015fi buzele albite halucin\u00e2nd zefirul.\/ Nu exist\u0103 dec\u00e2t moarte,\/ nu exist\u0103 dec\u00e2t vid\u201c, sau: \u201e\u015fi-n centrul bol\u0163ii tale s\u0103 m\u0103 rog,\/ \u00eengenuncheat \u00een negr\u0103ire, pur, s\u0103 pl\u00e2ng,\/ inexistent prin noapte cu fiin\u0163a mea pierdut\u0103\u201c. \u00cen acest moment al scrisului s\u0103u, Gavril Matei, devenit Matei Albastru, se \u00eent\u00e2lne\u015fte \u00een planul viziunii cu poeta Angela Marinescu, so\u0163ia sa, care debuta \u00een acela\u015fi an cu placheta S\u00e2nge albastru\u2026 \u201eS\u00e2ngele albastru\u201c \u00een care apar \u201e\u00een lina noapte fine sfere sf\u00e2r\u00e2ind sf\u00e2rtecate\u00a0 sting\u00e2ndu-se divin\u201c, e prezent \u015fi \u00eentr-un poem intitulat Spa\u0163iu \u015fi timp. Simbioza celor dou\u0103 discursuri lirice e eviden\u0163iabil\u0103 mai ales la acest nivel al comunic\u0103rii dintre senzual \u015fi spiritual, o senzualitate u\u015for maladiv\u0103, ce asociaz\u0103 extazul nocturn-novalisian cu proiec\u0163ii venind dinspre Trakl, cu invocarea iubitei-surori, ori din teritoriul blagian al \u201e\u0163\u0103rii f\u0103r\u0103 de nume\u201c: \u201edoar timpul tulbur m\u0103 desparte\/ de acea \u0163ar\u0103 f\u0103r\u0103 nume\/ unde m-a\u015fteapt\u0103 fra\u0163ii nen\u0103scu\u0163i\u201c. Un filon de voluptate \u00eendr\u0103zne\u0163 \u015fi expresiv comunicat\u0103 str\u0103bate acest discurs ce \u00eempinge, de exemplu, cunoscuta obsesie a traumatismului natal \u015fi nostalgia (din nou blagian\u0103) a \u00eentoarcerii \u00een p\u00e2ntecele matern spre limitele expresiei \u201enaturaliste\u201c, ca \u00een poezia intitulat\u0103 chiar Nostalgie : \u201eO, mam\u0103, calmul p\u00e2ntecului t\u0103u pierdut.\/ Ce orb eram \u015fi fericit.\/ Ce bun \u015fi-ascult\u0103tor acolo, \u00een ad\u00e2nc.\/\u2026\/ Apoi a venit ziua c\u00e2nd cu gura\/ gustatu-\u0163i-am eu sexul\/ \u015fi laptele \u0163\u00e2\u015fnit\/ pe fa\u0163a mea aprins\u0103.\/ Acum m\u0103 \u00eenconjoar\u0103 seara rece,\/ iar cerul ca un anus fantastic m\u0103 desfide\/ oceanelor din burta lui albastre\u201c. (Se poate nota, \u00een treac\u0103t, aici \u015fi o interferen\u0163\u0103 de unde cu Cezar Iv\u0103nescu). Alte asocieri suger\u00e2nd o senzualitate exacerbat\u0103, ca \u00een Senza\u0163ie (\u201eT\u00e2n\u0103r copil,\/ hermafrodit cu pielea turgescent\u0103,\/ cu sexul dop de aur umflat\/ ca un caimac de s\u00e2nge\u201c), dar \u015fi un titlu ca Masturbare ori ipostaza visat\u0103 de \u201ezeu priapic\u201c, au putut provoca, la vremea apari\u0163iei, reac\u0163ii vehemente din partea c\u00e2torva critici conformi\u015fti care condamnau apari\u0163ia ei din pricini de vulgaritate \u015fi\u2026 \u201epornografie\u201c\u2026\u00a0\u00a0\u00a0 Acest imaginar articulat la confluen\u0163a dintre o senzorialitate tensionat\u0103 \u015fi stilizarea \u00een figuri decantate ale gesticii erotice se stabilizaz\u0103 oarecum \u00een c\u0103r\u0163i\u00a0 precum\u00a0 Pur (1971)\u00a0 \u015fi \u00centre floare \u015fi fruct (1974), unde se impune un soi de \u201eprerafaelitism\u201d al figura\u0163iei, recicl\u00e2nd ceva din sensibilitatea liric\u0103 \u201efin de si\u00e8cle\u201d. \u00centors spre experien\u0163e mai vechi ale poeziei, versurile din aceast\u0103 etap\u0103 sun\u0103 totu\u015fi autentic \u015fi se integreaz\u0103, \u00een orice caz, \u201elogicii\u201d vizunii conturate p\u00e2n\u0103 acum. \u201eInstinctul de moarte\u201d\u00a0 e afi\u015fat\u00a0 mai peste tot cu un fel de voluptate senzual-crepuscular\u0103, chipurile palide, cu buze str\u0103vezii, ale \u00eendr\u0103gosti\u0163ilor, un t\u00e2n\u0103r mort \u00een floare, traverseaz\u0103 decoruri florale ca de grafic\u0103 \u201eArt nouveau\u201d, \u00een cutare poem se pl\u00e2nge \u201ede at\u00e2ta frumuse\u0163e\u201d, mi\u015fcarea \u00een spa\u0163iul stilizat cap\u0103t\u0103 lentori de agonie caligrafic\u0103, nefiind dec\u00e2t o \u201erepeti\u0163ie suprem\u0103 a mor\u0163ii\u201d, \u201enem\u0103rginit e spa\u0163iul ca o durere\u201d\u2026 Se sufer\u0103 mult de frumuse\u0163e \u00een aceste versuri, \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t, apelul la sonorit\u0103\u0163i pure, f\u0103r\u0103 referent real, apare ca semnal al acestei rev\u0103rs\u0103ri a tr\u0103irii suspendate, a abandonului \u00een fluxul verbal muzical, \u201edelirant\u201d: \u201eEoric, parimerc, rurira,\/ Habaian, onire venalir,\/ Abarum sominagin procana \/ Tulime, marana ocamir\u201d\u2026 (Din tradi\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103 nu lipse\u015fte nici acest filon, dac\u0103 ne g\u00e2ndim la limba \u201eleopard\u0103\u201d a lui Virgil Teodorescu, la cea \u201esparg\u0103\u201d a Ninei Cassian, la unele experien\u0163e ale lui Romuluus Vulpescu). Semnifican\u0163i liberi, ar zice, \u00eenc\u00e2nta\u0163i, semioticienii fl\u0103m\u00e2nzi de \u201etext\u201d\u2026 Nu e de mirare c\u0103 se atribuie o surs\u0103 angelic\u0103 acestui limbaj incantatoriu (\u201eUn \u00eenger cobor\u00e2t \u00een stran\u0103\/ Cuvinte magice mi-a zis :\/ lavaladolada, lavaladolid\/ Suflexodimero,\/ Uburumabara,\/ Alimer,\u00a0 palimer\u201d…) cu intruziuni \u00een multe alte poeme \u00een care se cedeaz\u0103 \u201eini\u0163iativa cuvintelor\u201d.
\nE firesc, \u00een consecin\u0163\u0103, ca autorul acestor versuri s\u0103 declare \u00een ultimul text din carte: \u201eM\u0103 simt poetul pur\u201d\u2026 Formal, se recupereaz\u0103 forme \u201eclasice\u201d ale discursului, de ecou t\u00e2rziu-eminescian, \u00een care se ive\u015fte de printre nori iubita \u201ecu bra\u0163e albe \u015fi glaciale\u201d, poetul redevine un Orfeu adorator de Euridice, poezia \u00eens\u0103\u015fi se \u00eennobileaz\u0103 cu atribute pre\u0163ioase : \u201eAud caii cuvintelor\/ Cum\u00a0 necheaz\u0103\/ La calea\u015fca de aur\u201d\u2026 Sunt reinstalate \u00een arbori \u015fi \u00een spa\u0163iul l\u0103untric conven\u0163ionalele privighetori, \u201es\u00e2nul frumuse\u0163ii mustind de lapte cald\u201d palpit\u0103 prin apropiere, \u201evecia\u201d n\u0103p\u0103de\u015fte fiin\u0163a poetului, ca \u015fi \u201eo voluptate plin\u0103, gustat\u0103 doar de zei\u201d…
\nUn ciudat dezechilibru formal \u015fi de atitudine liric\u0103 afecteaz\u0103 c\u0103r\u0163ile ce vor urma. \u00cen Patria libert\u0103\u0163ii (1979), apoi \u00een Steaua nebunului (1982) \u015fi \u00een Un spa\u0163iu mai\u00a0 curat (1993) coexist\u0103 surprinz\u0103tor reflec\u0163ia plat\u0103 \u015fi ponciful lingvistic (\u201eDe rostul nep\u0103trunsei ve\u015fnicii\/ Nu scap\u0103 nimeni\u201d, \u201eMeseria poetului este s\u0103 stabileasc\u0103\/ Locul de intersec\u0163ie a ve\u015fniciei\/ Cu propria via\u0163\u0103\u201d, \u201eNu cred s\u0103 fie o fapt\u0103\/ Mai mare dec\u00e2t via\u0163a\u201d, \u201eZiua de ast\u0103zi trece\/ Despletit\u0103 ca o fecioar\u0103\u201d\u2026), cu \u201eelemente de poezie concret\u0103\u201d \u2013 cum se intituleaz\u0103 ultimul ciclu al volumului din 1993. Sunt, \u00een majoritate, \u201ealitera\u0163ii\u201d viz\u00e2nd \u00eenc\u0103 o dat\u0103 muzica pur\u0103, c\u00e2te-un text e compus din cuvinte care \u00eencep cu aceea\u015fi liter\u0103 (ca \u00een Alfabetul de pe vremuri avangardiste al lui Sa\u015fa Pan\u0103 \u015fi Moldov ori \u00een exerci\u0163iile\u00a0 de atelier fran\u0163uzesc OuLiPo), cu melodioase, ce-i drept, efecte de \u201ears combinatoria\u201d: \u201eAiurind alerga Alighieri\/ Alb\u0103strind arca anului alb.\/ Alt\u0103 ax\u0103 arunc\u0103 averii\/ Avalan\u015fa albastrului act\u201d\u2026 Un Omagiu lui Br\u00e2ncu\u015fi aliniaz\u0103 de dou\u0103zeci de ori majsucula \u201eO\u201d \u00eencheiat\u0103 cu \u201eM\u201d-ul din ultiumul, care-i dezv\u0103luie sensul, o toamn\u0103 (poem vizual) reia experien\u0163a caligramelor lui Apollinaire scriind sintagma \u201ec\u00e2rd de cocori\u201d sub form\u0103 de triunghi\u2026 Se deschide astfel calea spre alte experien\u0163e similare, de ordinul aceleia\u015fi \u201epoezii concrete\u201d, pe care poetul, bursier \u00een acei ani prin Germania, o descoper\u0103, t\u00e2rziu, \u00eentr-o antologie, glos\u00e2nd apoi pe marginea ei. O va exploata cu o oarecare dexteritate, argument\u00e2ndu-i universalitatea prin accesul nemediat la sens, datorat dispunerii ingenioase a literelor ce devin \u201efiguri\u201d plastice sui generis: sub titlul Contempla\u0163ie, literele din cuvintele Ursa Mare \u015fi Carul Mic sunt a\u015fezate \u00een forma constela\u0163iilor respective, un \u015fir de majuscule U, desp\u0103r\u0163it printr-o linie de seria r\u0103sturnat\u0103 a aceleia\u015fi litere, e intitulat Reflectare, optsprezece r\u00e2nduri de \u201eT\u201d, t\u0103iate de la un cap\u0103t la altul de c\u00e2te o linie median\u0103 sugereaz\u0103 ni\u015fte Linii de \u00eenalt\u0103 tensiune\u2026 Alte texte mizeaz\u0103 pe efectul jocului combinatoriu de litere, ca \u00een Aglutinare (Un a, un l, un b, un a,\/ un s,\u00a0 un t, un r, un u.\/ Una, unul, An, ban, un ac.\/ Bas, bat, bar, bau-bau, ba doar u,\/ B\u0103rbat, bat barul cu Barbu.\/ O bab\u0103 barb\u0103 are? Nu.\/ B\u0103tr\u00e2nul cu baba bravau\u201d\u2026). Alt\u0103dat\u0103 se urm\u0103re\u015fte, prin astfel de combina\u0163ii, o Incanta\u0163ie pur\u0103, se compune, succint \u015fi un Dublu palindrom: \u201eHAI VINO ONIVAH\/ A RATAT O TATARA\u201d\u2026 Sunt imaginate \u015fi mici b\u0103t\u0103lii \u00eentre literele alfabetului care se omoar\u0103, pe r\u00e2nd, \u00eentre ele\u2026 De\u015fi poetul vedea \u00een poezia concret\u0103 o \u201eyal\u0103 universal\u0103\u201d , ea nu deschide, prin for\u0163a lucrurilor, dec\u00e2t mici u\u015fi destul de \u00eenguste, \u2013 ofer\u0103, \u00een schimb, o senza\u0163ie de eliberare din fr\u00e2iele altor fr\u0103m\u00e2nt\u0103ri existen\u0163iale ce angajeaz\u0103 scrisul lui Gavril Matei Albastru. Ele fac ecou unei biografii accidentate, mai ales pe plan afectiv, de unde \u015fi versurile, c\u00e2nd sarcastice la adresa unei iubiri tr\u0103date, c\u00e2nd ptrunse de nostralgia unei armonii familiale, dar nu numai at\u00e2t. Fapt e c\u0103 discursul poetic oscileaz\u0103 \u00eentre st\u0103ri de spirit \u015fi limbaje contrastante, cu c\u0103deri \u00een conven\u0163ional dar \u015fi cu momente de prospe\u0163ime\u00a0 a confesiunii, simple, \u00eentre repere de via\u0163\u0103 cotidian\u0103 surprinse expresiv. Inconfortul acesta se simte mai peste tot, \u2013 este al unui spirit nemul\u0163umit de sine \u015fi de lume, con\u015ftient c\u0103 nu \u015fi-a g\u0103sit \u015fi nu-\u015fi poate g\u0103si nici echilibrul existen\u0163ial r\u00e2vnit, nici armoniile poetice visate. C\u0103utarea unui \u201espa\u0163iu mai curat\u201d e o aspira\u0163ie ce mobilizeaz\u0103 multe versuri, \u00eens\u0103 e prezent ca o umbr\u0103 \u015fi sentimentul e\u015fecului. O \u201eautoparodie\u201d m\u0103rturise\u015fte tocmai aceast\u0103 stare deceptiv\u0103 ce nu poate fi \u00een \u00eentregime mascat\u0103 de aerul degajat al tonului: \u201ePrietenii \u00eemi spuneau \u015fi \u00eemi mai spun:\/ Matei Albastru, e\u015fti nebun !\/ Cum \u0163i-ai putut, tu, lua drept nume cerul\/ culoarea care-i mistuie eterul?\/\u2026\/ Puteai fi zeu, sau bou, ori cal buiastru, \/ pas\u0103rea Ph\u00f6nix, corb sihastru \u2013\/ lemn de jugastru sau alb astru,\/ dar ce e\u015fti nu po\u0163i fi \u2013 albastru\u201d. Cu acest sentiment de ne\u00eemplinire se \u00eencheie de fapt o oper\u0103 cu inegalit\u0103\u0163i evidente, din care r\u0103m\u00e2n, totu\u015fi, destule pagini demne de re\u0163inut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Foarte potrivit \u015fi sugestiv este titlul c\u0103r\u0163ii cu care debuta \u00een 1968 Matei Gavril (1943-2008), Un copil love\u015fte cerul. \u201eLovirea\u201c era de tradus atunci mai degrab\u0103 ca o atingere dec\u00e2t ca o agresiune de nonconformist, \u2013 poezia era dominat\u0103 de un fel de euforie paradisiac\u0103 a v\u00e2rstei candide, copil\u0103re\u015fti. Lumea unor Ion Alexandru sau Gheorghe… Cite\u0219te mai mult »Gavril Matei Albastru, \u00een c\u0103utarea unui \u201espa\u0163iu mai curat\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[11345,11346],"class_list":["post-19196","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-matei-gavril","tag-un-copil-loveste-cerul"],"views":1243,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19196","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19196"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19196\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19196"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19196"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19196"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}