\u00cen august 1985, Nina Cassian se exileaz\u0103 \u00een America unde continu\u0103 jurnalul. \u00cen 2003-2004 opereaz\u0103 mai multe insert-uri \u00een prima parte a lui, cea scris\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. Autoarea sim\u0163ise \u00eenc\u0103 din deceniul \u015fase c\u0103 nota\u0163iile privind rela\u0163ia cu so\u0163ul s\u0103u, ca \u015fi \u201eexcesul de anecdotic\u0103 erotic\u0103\u201d provoac\u0103 satura\u0163ie. De aceea \u2013 \u015fi de aceea \u2013 la 1 august 1956 \u00ee\u015fi impunea: \u201eVreau s\u0103 fiu mai literar\u0103, mai comentatoare, mai portretistic\u0103, adic\u0103 s\u0103 preg\u0103tesc, drag\u0103 Doamne, un \u00abjurnal d\u2019ecrivain\u00bb\u201d. Dar \u015fi \u00een al doilea volum, corespunz\u00e2nd perioadei americane, figura sau umbra lui Marin Preda sunt cele mai pregnante: \u201e\u00cen via\u0163a mea am avut dou\u0103 mari iubiri…\u00a0 Una dintre ele, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, Marin Preda\u201d. Evoc\u00e2nd iubirea cu \u201emarele singuratic\u201d, diarista se ridic\u0103 la un alt nivel, devine adic\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103 \u201emai literar\u0103, mai portretistic\u0103\u201d, fiindc\u0103 \u015fi personajul, modelul este pe m\u0103sur\u0103. \u00cen ianuarie 1954, la Sinaia, pasiunea iubirii dintre cei doi atinsese \u201enivele incandescente\u201d, trec\u00e2nd apoi din via\u0163\u0103 \u00een literatur\u0103: \u201e\u00centr-o noapte, luna invadase patul nostru \u2013 \u015fi Tudor m\u0103 m\u00e2ng\u00e2ia. Cu palma, la o mic\u0103 distan\u0163\u0103 de trupul meu, contur\u00e2ndu-l \u00een aer, ca o pas\u0103re, ca un satelit pe o misterioas\u0103 orbit\u0103 plutind, neating\u00e2ndu-m\u0103 dec\u00e2t cu emana\u0163ia acelei m\u00e2ini \u00eentinse peste mine ca o binecuv\u00e2ntare, \u00eenchiz\u00e2ndu-m\u0103 \u00een ceremonia care era \u00eensu\u015fi relieful trupului meu\u2026\u201d. Nina Cassian dezv\u0103luie: \u201eAstfel descriam, \u00eentr-una din prozele din volumul Confiden\u0163e fictive (\u00abUn love story\u00bb) unul dintre momentele de v\u00e2rf ale comunic\u0103rii noastre, care \u00eemi f\u0103cuse dovada nesf\u00e2r\u015fitei delicate\u0163i de care nu arareori brutalul \u0163\u0103ran era capabil. Desigur, \u00een literatur\u0103, \u00eei schimbasem nu numai numele, ci \u015fi profesia, era matematician, relatam o \u00eent\u00e2lnire a noastr\u0103 la Paris (care n-a avut niciodat\u0103 loc) etc.\u201d (Avea dreptate deci Al. Paleologu c\u00e2nd scria: \u201eMarin Preda era un domn… Se asem\u0103na mult cu Pierre Bezuhov, cel mai des\u0103v\u00e2r\u015fit domn dintre toate personajele literaturii universale\u201d). Nina Cassian, cuprins\u0103 nu o dat\u0103 de \u201efebr\u0103 autoanalitic\u0103\u201d, rememoreaz\u0103 momentul separ\u0103rii de Marin Preda, ca de altfel \u015fi alte momente de \u00een\u0103l\u0163are sau de c\u0103dere din via\u0163a sa, inclusiv cea sentimental\u0103: \u201eCu greu \u015fi cu durere am supravie\u0163uit felului \u00een care Marin Preda m-a eliminat din via\u0163a lui. A fost una din pierderile esen\u0163iale pe care le-am suferit \u2013 iar eu eram \u00een mare parte vinovat\u0103. \u00abI took him for granted\u00bb e o expresie curent\u0103 \u00een englez\u0103. Mi-l consideram \u00abgarantat\u00bb pe vecie datorit\u0103 comunic\u0103rii noastre f\u0103r\u0103 egal. M-am \u00een\u015felat\u201d. Durerea desp\u0103r\u0163irii este, \u00een fond, m\u0103sura iubirii profunde, \u201eincandescente\u201d, pentru omul \u015fi scriitorul pe care nu ezit\u0103 s\u0103-l califice: genial. Protagoni\u015ftii fiind ni\u015fte mari arti\u015fti, sf\u00e2r\u015fitul iubirii lor cap\u0103t\u0103 o dimensiune aproape cosmic\u0103 precum \u00een scena de la \u00eenceputul romanului Delirul, tolstoian\u0103, cea mai frumoas\u0103 scen\u0103 de dragoste din \u00eentreaga literatur\u0103 rom\u00e2n\u0103. Poeta \u015fi muziciana, octogenar\u0103, recurgea \u00een postfa\u0163a romanului ei de dragoste (Totul e o postfa\u0163\u0103 \u2013 noteaz\u0103 aforistic Nina Cassian), pentru a exprima ceea ce tr\u0103ise cu o jum\u0103tate de veac \u00een urm\u0103, la un vers dintr-un lied de Mozart: \u201e\u00cengerii Domnului pl\u00e2ng c\u00e2nd \u00eendr\u0103gosti\u0163ii se despart\u2026\u201d. Figura, personalitatea lui Marin Preda par s\u0103 o fi obsedat toat\u0103 via\u0163a. \u00cei \u00eenregistreaz\u0103, nu o dat\u0103 cu o iubire rea, cu accente critice, opiniile, \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din via\u0163a afectiv\u0103. Nu \u015ftiu c\u00e2t de satisf\u0103cut\u0103 va fi fost Nina Cassian de propriu-i stil portretistic pe care \u015fi l-a impus (\u201evreau s\u0103 fiu mai literar\u0103, mai portretistic\u0103\u2026\u201d), dar unul din cele mai vizibile portrete din \u201egaleria\u201d sa este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cel al Aurorei Cornu, \u201efrumoasa plant\u0103 carnivor\u0103\u201d, de care pe Marin Preda l-a legat o mare iubire.\u00a0 Portretul acesteia e cel mai atent \u201elucrat\u201d \u015fi, de\u015fi tu\u015fele sunt tari, personajul iese, poate f\u0103r\u0103 voia diaristei, sc\u0103ldat \u00eentr-o lumin\u0103 misterioas\u0103 ce \u00eei spore\u015fte farmecul. De altfel, portretele care \u00eei reu\u015fesc cel mai bine sunt al lui Marin Preda \u015fi al Aurorei Cornu. Iat\u0103 ce scria Nina Cassian la 7 ianuarie 1959: \u201ePovestea acestor doi in\u015fi e plin\u0103 de semnifica\u0163ii. F\u0103r\u0103 a simplifica, se pot face studii psihologice \u015fi etice foarte interesante. Nu m\u0103 \u00eencumet pentru c\u0103 m\u0103 suspectez de subiectivism. \u015ei iat\u0103 c\u0103, totu\u015fi, \u00eencerc. Aurora Cornu e o fat\u0103 \u00eenalt\u0103, brun\u0103, turbur\u0103tor de frumoas\u0103, cu cearc\u0103ne viorii sub ochii irezistibili, cu membre lungi, dolente, personalitate fizic\u0103 insinuant\u0103, cu o anumit\u0103 morg\u0103, cu un anumit mister, paralel cu detalii proaspete, fruste (ro\u015fe\u015fte foarte u\u015for), cu o simplitate afectat\u0103 alteori. La prima vedere, te solicit\u0103 ceea ce pare a fi extrema ei sensibilitate, candoarea \u015fi un gen de grosol\u0103nie nu lipsit\u0103 de spirit care te face s\u0103-i acorzi credit. Cur\u00e2nd, prezen\u0163a ei se precizeaz\u0103, devine vorace \u015fi amenin\u0163\u0103toare. Are un r\u00e2s cu din\u0163i m\u0103run\u0163i \u015fi gingii aparente care, foarte rar, reu\u015fe\u015fte s\u0103 par\u0103 o garoaf\u0103 alb\u0103, proasp\u0103t\u0103 \u00een ovalul umbros al fe\u0163ei dar, mult mai des, aminte\u015fte de indiscre\u0163ia avid\u0103 a unei roz\u0103toare uria\u015fe. La fatala ei frumuse\u0163e de plant\u0103 mare \u015fi grea, se adaug\u0103 un creier atent, mimetic \u015fi o und\u0103 de talent poetic bine hr\u0103nit cu ambi\u0163ie. Orgoliu uria\u015f (\u00abdou\u0103 genii nu \u00eencap \u00eentr-o cas\u0103\u00bb, obi\u015fnuia s\u0103 spun\u0103), acut, egolatrie tiranic\u0103. Dar peste toate astea farmec, farmecul unei distinc\u0163ii vestimentare suprapuse pe gesturi needucate, farmec \u015fi, poate, fascina\u0163ie: fascina\u0163ia r\u0103ut\u0103\u0163ii! Aliajul de egoism, calcul, ambi\u0163ie monstruoas\u0103 \u015fi poft\u0103 de distrugere se exercit\u0103 la Aurora pe planul vie\u0163ii publice \u015fi private cu eficacitatea violen\u0163ei conservate… Pentru Aurora, Marin reprezenta, pe l\u00e2ng\u0103 o personalitate ame\u0163itoare prin ad\u00e2ncime \u015fi originalitate, scriitorul genial \u015fi reputat, promisiunea unei intr\u0103ri triumfale \u00een societate \u015fi \u00een cadrele unei vie\u0163i \u00eenlesnite\u201d. Dac\u0103 \u015fi c\u00e2t l-a iubit Aurora pe Marin Preda, Nina Cassian, chipurile discret\u0103, m\u0103rturise\u015fte c\u0103 nu \u015ftie. E \u00eenteresant \u00eens\u0103 c\u0103 \u015ftie altceva, \u015fi anume c\u0103 Aurora Cornu \u201e\u015fi l-ar fi dorit pe Petru Dumitriu, b\u0103rbat superb \u015fi scriitor tot at\u00e2t de mare, dezinvolt, puternic, erudit, aristocrat, cunosc\u0103tor de limbi str\u0103ine \u015fi om de lume. A trebuit s\u0103 se mul\u0163umeasc\u0103 \u00eens\u0103 cu chinuita fiin\u0163\u0103 a lui Marin, cu prestigiul lui fizic destul de aproximativ, cu \u015fov\u0103ielile lui, cu sufletul lui ciudat, tarat de experien\u0163e umilitoare. A f\u0103cut ce-a putut (e vorba de perioada marital\u0103 a celor doi \u2013 nota mea). L-a \u00eengr\u0103\u015fat \u015fi l-a \u00eembr\u0103cat dup\u0103 ultima mod\u0103, nereu\u015find s\u0103-l \u00eenfrumuse\u0163eze ci doar s\u0103-i dea un aer \u00abajuns\u00bb. Travaliul pe care l-a operat \u00eens\u0103 asupra mentalit\u0103\u0163ii \u015fi psihicului lui a fost mult mai fundamental \u015fi mai pernicios\u201d.
\nMarin Preda ni se dezv\u0103luie aici, acum, ca personalitate, mai complex, \u00een orice caz mai abisal, dec\u00e2t rivalul s\u0103u at\u00e2t de puternic, erudit \u015fi aristocrat. \u00censu\u015fi faptul c\u0103 era perfect con\u015ftient de valoarea celui cu care se considera \u00een competi\u0163ie \u2013 desigur, \u00een primul r\u00e2nd, \u00een planul artei literare \u2013 \u00eel \u00eennobileaz\u0103. \u201eMon\u015ferilor, dac\u0103 Petru Dumitriu se-ntoarce (din exil) ne bele\u015fte pe to\u0163i\u201d \u2013 le-ar fi spus Marin Preda unor confra\u0163i, de fa\u0163\u0103 fiind \u015fi Constantin \u0163oiu, care relateaz\u0103 scena \u00een Memorii din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Era, cred, \u00een aceast\u0103 ipotez\u0103 alarmist\u0103 o doz\u0103 de cochet\u0103rie, dar \u015fi de viclenie a lui Moromete. \u00cel suspectez c\u0103 \u00een chiar momentul c\u00e2nd roste\u015fte fraza, memorat\u0103 de \u0163oiu, Preda nu se includea \u015fi pe el \u00een to\u0163i. To\u0163i erau, de fapt, ceilal\u0163i pe care voia s\u0103-i determine s\u0103 ia aminte de propria-le statur\u0103.
\n\u00cen 1959, Nina Cassian l-a cunoscut la Pireu pe poetul Iannis Ritsos, care f\u0103cuse \u201eani grei de lag\u0103r, \u00een calitate de lupt\u0103tor comunist\u201d. Amintirea grecului i-a r\u0103mas vie, marcant\u0103, c\u0103ci iat\u0103 cum \u00eel evoc\u0103 dup\u0103 mai bine de patru decenii. \u00cent\u00e2lnirea a avut loc pe vasul Transilvania cu care Nina Cassian f\u0103cea o croazier\u0103 Turcia-Grecia-Egipt-Italia: \u201eCe dezam\u0103gire! Prizonierul politic era impecabil \u00eembr\u0103cat, cu p\u0103rul lui negru parc\u0103 dat cu briantin\u0103 \u015fi must\u0103cioara neagr\u0103 \u00abde frizer\u00bb. A trecut un timp p\u00e2n\u0103 mi-am dat seama c\u0103 acea perfec\u0163iune era pur exterioar\u0103 \u015fi neimportant\u0103 \u015fi c\u0103 ea ad\u0103postea o personalitate de anvergur\u0103, un mare poet care, tocmai pentru c\u0103 nu se sinchisea de aparen\u0163e, p\u0103rea at\u00e2t de \u00abtras la patru ace\u00bb.\/ I-am fost prieten\u0103 \u015fi traduc\u0103toare \u2013 a petrecut multe luni \u00een Rom\u00e2nia, distan\u0163\u00e2ndu-se de regimul totalitar din \u0163ara lui, ca \u015fi Nazim Hikmet, aflat la Balcic pentru acelea\u015fi motive \u2013 \u015fi m-am indus de substan\u0163a \u015fi str\u0103lucirea verbului lui chiar dac\u0103, dup\u0103 un timp influen\u0163a lui m-a p\u0103r\u0103sit.\/ Ceea ce e strig\u0103tor la cer e c\u0103 Salvadore Quasimodo, poet mediocru, a luat premiul Nobel pentru c\u0103 era comunist \u015fi asta \u00abse purta\u00bb la scurt timp dup\u0103 r\u0103zboi, iar Ristos, extraordinarul poet, n-a luat niciodat\u0103 Nobel-ul, tocmai pentru c\u0103 era\u2026 comunist, \u00eentr-o vreme c\u00e2nd nu \u00abse mai purta\u00bb\u2026\/ L-am rev\u0103zut pentru ultima oar\u0103, la Atena, \u00een 1990, pe patul de moarte. Cu p\u0103rul lung \u015fi barba lung\u0103, c\u0103runt, cristic, i-am \u015foptit \u00abtu es le plus grand\u00bb \u015fi i-am s\u0103rutat m\u00e2na lung\u0103, lung\u0103, desc\u0103rnat\u0103\u201d.
\nNu discut opinia Ninei Cassian despre Quasimodo \u015fi Ritsos, dar observa\u0163ia privind v\u00e2nturile politice \u015fi ideologice \u2013 mai nou, cel al corectitudinii politice \u2013 ce bat \u015fi prin elegantele \u00eenc\u0103peri ale Academiei suedeze este acut\u0103. \u00cenaltele fe\u0163e din juriile pomenitei Academii par s\u0103 ignore adeseori criteriul valoric, estetic \u015fi s\u0103 fac\u0103 mai mult politic\u0103 \u015fi chiar geopolitic\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen august 1985, Nina Cassian se exileaz\u0103 \u00een America unde continu\u0103 jurnalul. \u00cen 2003-2004 opereaz\u0103 mai multe insert-uri \u00een prima parte a lui, cea scris\u0103 \u00een Rom\u00e2nia. Autoarea sim\u0163ise \u00eenc\u0103 din deceniul \u015fase c\u0103 nota\u0163iile privind rela\u0163ia cu so\u0163ul s\u0103u, ca \u015fi \u201eexcesul de anecdotic\u0103 erotic\u0103\u201d provoac\u0103 satura\u0163ie. De aceea \u2013 \u015fi de aceea \u2013… Cite\u0219te mai mult »Via\u0163a ca o postfa\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3531,892,7287],"class_list":["post-19187","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aurora-cornu","tag-marin-preda","tag-nina-cassian"],"views":2426,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19187","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19187"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19187\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19187"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19187"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19187"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}