„Nu putem face arta numai pentru noi”<\/p>\n
Coregraful italian Massimo Gerardi este profesor la Universitatea de Muzica si Dans din K\u00f6ln. Si-a inceput in 1986 cariera de cincisprezece ani de dansator profesionist in Baletul Municipal din Florenta, continu\u00e2nd la Aterballetto din Stadttheater Augsburg, apoi in Teatro la Fenice din Venezia. Intre 1991 si 1998 este solist in cadrul Baletului din N\u00fcrnberg, unde realizeaza si primele coreografii. Lucreaza apoi cu Baletul din Dortmund, Linz si Staatstheater Oldenburg. Primele productii concepute ii aduc premii in cadrul concursurilor de coregrafie din Florenta, Treviso si Hannovra. Spectacolele si le concepe pe muzica contemporana si electronica, dar si pe muzica clasica. <\/strong><\/em> Cristina Rusiecki: Sunteti profesor de dans la Universitatea de Muzica si Dans din K\u00f6ln. Ce cursuri tineti? <\/em> C.R.: Stam de vorba acum intr-una din salile de repetitie de la Centrul National de Dans din Bucuresti.\u00a0 Ce v-a adus in Rom\u00e2nia?<\/em> C.R.: Am observat ca in \u201eFlashback\u201c ati creat o paleta larga de situatii explicite, acord\u00e2nd o pondere importanta naratiunii. Considerati ca in dans e mai util genul acesta de abordare?<\/em> C.R.: C\u00e2nd lucrati un spectacol va concentrati numai asupra a ceea ce vreti sa transmiteti sau aveti in vedere si gustul publicului?<\/em> C.R.: Puteti sa-mi dati un exemplu concret? Cum se reflecta aceasta intentie in spectacolele dumneavoastra?<\/em> C.R.: V-am pus aceasta intrebare pentru ca am impresia ca la noi, in Rom\u00e2nia, cei care fac dans contemporan prefera mai degraba sa etaleze metafore sau emotii si senzatii in stare pura. Iar asta ingreuneaza oarecum lucrurile pentru spectatorul obisnuit caruia, iesind de la spectacol, ii vine greu sa formuleze o fraza despre ceea ce tocmai a vazut. De aceea am apreciat foarte tare in \u201eFlashback\u201c faptul ca avea o poveste, si inca una destul de actuala. Mai mult, spectacolul era o dramatizare dupa romanul autobiografic \u201eCamere separate\u201c al scriitorului italian P.V. Tondelli, mort in anii ’90 de Sida. Considerati important pentru un coregraf sa monteze o poveste din zilele noastre? In fond, puteati dramatiza sa zicem \u201eRomeo si Julieta\u201c, cum s-a int\u00e2mplat de at\u00e2tea ori. <\/em><\/strong> C.R.: Deci in spatele acestei optiuni nu se afla vreun statement incendiar. <\/em> C.R.: Cum de v-ati oprit la romanul \u201eCamere separate\u201c? <\/em> C.R.: Cum l-ati ales pe Razvan Mazilu pentru unul dintre rolurile din productia internationala \u201eFlashback\u201c?<\/em> C.R.: Am citit insa ca incercati sa cultivati in spectacolele dumneavoastra si anumite tuse de critica sociala. <\/em> C.R.: Care au fost ranile grave pe care ati pus degetul p\u00e2na acum?<\/em> C.R.: In \u201eFlashback\u201c ce aspect social aveati in vedere?<\/em> C.R.: C\u00e2te productii noi ofera C.R.: Stiu ca este singura companie itineranta din Germania. <\/em> C.R.: Fac\u00e2ndu-mi documentarea inainte de interviu am citit ca sunteti adeptul \u201emixturii muzicale\u201c. Dar, din c\u00e2te stiu, cei mai multi coregrafi contemporani opteaza pentru un mix de muzici. <\/em> C.R.: Stiu ca ati montat spectacole pe scena, dar si in situri specifice.<\/em> „Nu putem face arta numai pentru noi” Coregraful italian Massimo Gerardi este profesor la Universitatea de Muzica si Dans din K\u00f6ln. Si-a inceput in 1986 cariera de cincisprezece ani de dansator profesionist in Baletul Municipal din Florenta, continu\u00e2nd la Aterballetto din Stadttheater Augsburg, apoi in Teatro la Fenice din Venezia. Intre 1991 si 1998 este… Cite\u0219te mai mult »\u201eE nevoie sa interactionam mai mult cu publicul.\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[1553,1552,1550,1548,1555,1554,1551,1549],"class_list":["post-1918","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-camere-separate","tag-depeche-mode","tag-depechedance","tag-flashback","tag-arcub","tag-movingtheatre-de","tag-razvan-mazilu","tag-teatrul-odeon"],"views":2330,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1918","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1918"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1918\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1918"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1918"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1918"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nMontarile sale sunt interesate de studiul relatiilor interumane si de comunicarea emotiei. In ultimii ani incepe sa colaboreze cu Compania de Dans si Teatru \u201emovingtheatre.de\u201c din K\u00f6ln. In 2006 i se decerneaza Premiul K\u00f6ln pentru Dans si Teatru.
\nAnul trecut, publicul bucurestean a avut ocazia sa vada doua reprezentatii ale spectacolului sau \u201eFlashback\u201c, coproductie movingtheatre.de (singura companie itineranta din Germania) si ArCub, in care a fost invitat sa danseze si Razvan Mazilu. La sf\u00e2rsitul saptam\u00e2nii precedente, in cadrul programului \u201eDans la Odeon\u201c, initiat acum zece ani si coordonat in tot acest timp de Razvan Mazilu, a avut loc premiera \u201eDepeche\/\/Dance\u201c in coregrafia aceluiasi Massimo Gerardi.<\/p>\n
\nMassimo Gerardi:<\/strong> Tin cursuri studentilor mai avansati, nu celor de optsprezece ani, asa ca nu trebuie sa le predau numai tehnica. Ii invat cum sa se foloseasca de corpul lor ca sa comunice c\u00e2t mai bine. Le predau improvizatie si dansul in pereche sin original, partnering, n.m.t. Partnering este termenul contemporan pentru pas de deux. Ii invat un mod nou de a-si folosi corpul si greutatea, diferit de cel din duetul clasic. In dansul contemporan s-a schimbat distributia rolurilor. In pas de deux-ul clasic balerinul statea mai mult in fundal. Azi ponderea rolului masculin tinde sa devina egala cu a celui feminin.<\/p>\n
\nM.G.:<\/strong> Am venit sa montez spectacolul \u201eDepeche\/\/Dance\u201c la invitatia lui Razvan Mazilu. E o productie pe muzica foarte populara a lui Depeche Mode, pe care o stie toata lumea. Depeche Mode tine afisul de douazeci de ani si are fani de toate v\u00e2rstele, de la spectatorii tineri p\u00e2na la cei de v\u00e2rsta mijlocie. Eu cred ca e foarte important pentru o productie de teatru sa se relationeze cu un public mai larg dec\u00e2t cel obisnuit. Muzica lui Depeche Mode e atuul de care se foloseste aceasta productie. Pe aceeasi coloana sonora am mai facut un spectacol si in Germania. Dar aici, la Teatrul Odeon, am conceput o noua montare, cu alti dansatori, cu o coregrafie noua, cu alte detalii. Va fi diferit de ceea ce am facut data trecuta.
\nC.R.: C\u00e2ti dansatori aveti in distributie?<\/em>
\nM.G.: <\/strong>Opt, carora li se adauga Razvan Mazilu. Productia se construieste in jurul melodiilor, tin\u00e2nd cont si de cuvintele lor. Astfel ca fiecare c\u00e2ntec presupune crearea unei noi situatii.<\/p>\n
\nM.G.: <\/strong>Publicul poate intra mult mai usor in relatie cu spectacolul daca sunt situatii si povesti dec\u00e2t daca se uita doar la dans, la miscare pura. Ii e de folos sa urmareasca ce \u201ese int\u00e2mpla\u201c pe scena. De aceea e necesar un cadru usor iar genul acesta de sugestii il ajuta totdeauna. Chiar c\u00e2nd e vorba numai despre miscare, asemenea amanunte sunt binevenite.<\/p>\n
\nM.G.:<\/strong> Initial, nu. Dar de la un anumit punct incolo, cu siguranta da. Sunt constient ca traim intr-o societate care nu mai e asa de tare interesata de arta ca inainte. De aceea pentru un coregraf sau un regizor e foarte important sa ram\u00e2na constient ca publicul trebuie rec\u00e2stigat pentru teatru. Nu stiu care este situatia in Rom\u00e2na, dar in Germania ne confruntam cu aceasta problema. P\u00e2na la urma trebuie sa fim constienti ca nu putem face arta numai pentru noi, e necesar ca macar sa incercam sa echilibram oarecum lucrurile din acest punct de vedere. E nevoie sa interactionam cu publicul un pic mai mult, nu sa ne multumim numai cu cercul nostru restr\u00e2ns.<\/p>\n
\nM.G.:<\/strong> Daca comparam pur si simplu cele doua spectacole, \u201eFlashback\u201c si \u201eDepeche\/\/Dance\u201c, se vede cum pe cel din urma l-am conceput g\u00e2ndindu-ma mai mult la gustul publicului.<\/p>\n
\nM.G.: <\/strong>E adevarat ca exista o groaza de interpretari moderne pentru \u201eRomeo si Julieta\u201c. O tema shakespeareana poate fi citita cu infinite variatii. Depinde ce doresti sa faci cu spectacolul. Dar daca am de ales, eu prefer ceva mai contemporan, mai apropiat de existenta noastra de azi dec\u00e2t temele clasice. Dar aceasta e doar o optiune personala.<\/p>\n
\nM.G.: <\/strong>Nu refuz deliberat temele traditionale, doar ca ma simt mult mai aproape de cele de azi.<\/p>\n
\nM.G.: <\/strong>L-am citit acum multi ani si la vremea aceea a produs un efect puternic asupra mea. Mi-am dorit\u00a0 multa vreme sa fac acest spectacol si anul trecut am gasit personajele potrivite. In comparatie cu spectacolul de acum, \u201eDepeche\/\/Dance\u201c, \u201eFlashback\u201c e mai profund, isi ia cadrul din roman, exploreaza mai ad\u00e2nc interiorul personajelor. \u201eDepeche\/\/Dance\u201c nu-si propune sa intre in asemenea subtilitati. Dar sigur combinatia dintre muzica, situatii, lumini, decor poate crea o atmosfera distincta care va absorbi publicul.<\/p>\n
\nM.G.: <\/strong>Ne-am int\u00e2lnit anul trecut, c\u00e2nd am tinut un workshop la Liceul de Coregrafie \u201eFloria Capsali\u201c. Am vazut doua dintre spectacolele lui Razvan si mi s-a parut foarte potrivit pentru \u201eFlashback\u201c. Am inceput colaborarea cu el. Apoi Razvan Mazilu mi-a vazut productia cu \u201eDepeche Mode\u201c, i-a placut si s-a g\u00e2ndit ca ar fi o alegere potrivita si pentru Teatrul Odeon din Bucuresti.<\/p>\n
\nM.G.: <\/strong>Da. Nu va fi insa cazul cu productia montata la Teatrul Odeon, \u201eDepeche\/\/Dance\u201c. Dar in general, da. Incerc sa pun degetul pe ranile societatii de azi.<\/p>\n
\nM.G.:<\/strong> Cea mai recenta productie a companiei pe care am infiintat-o in Germania, movingtheatre.de, este despre separarea Germaniei in doua dupa cel de-Al Doilea Razboi Mondial. Ce soi de conflicte a adus, ce tip de asteptari a creat, daca ele s-au implinit sau nu… Aceste contraste au facut substanta\u00a0 spectacolului.<\/p>\n
\nM.G.:<\/strong> In \u201eFlashback\u201c m-am referit la homosexualitate, la modul in care homosexualii isi duc viata de cuplu. Pentru ei e dificil sa-si traiasca povestile in societatea noastra. Sigur, conditiile depind mult de tara in care se afla.<\/p>\n
\nmovingtheatre.de intr-un an? <\/em>
\nM.G.:<\/strong> Doua.<\/p>\n
\nM.G.:<\/strong> Singura companie itineranta care prezinta spectacole de dans si teatru. Foloseste metoda spectacolelor lectura, dar le combina si cu piese muzicale, solo-uri, la granita dintre cabaret si one-man-show, unde productia se dezvolta cu ajutorul unui c\u00e2ntaret si al unui actor.<\/p>\n
\nM.G.:<\/strong> Imi place sa combin o multime de teme muzicale, at\u00e2t din muzica noua c\u00e2t si din cea clasica. Nu-mi place sa ma cantonez intr-o singura epoca, un singur moment sau un unic autor. Nu folosesc muzica unui singur compozitor de la inceputul p\u00e2na la sf\u00e2rsitul unui spectacol.<\/p>\n
\nM.G.:<\/strong> E adevarat. E mai usor de conceput o productie pe scena conventionala. Stii ce trebuie facut, ce atuuri iti ofera scena, pe ce anume te bazezi, ce tip de ambient folosesti. In spectacolele din spatii neconventionale e nevoie de mai multa improvizatie. Trebuie sa te adaptezi la situatii, sunt oameni care vin si pleaca din locul acela in timpul reprezentatiei. Dar aceasta constituie p\u00e2na la urma un stimulent mai puternic.
\n
\nC.R.: Ce situri specifice ati folosit?<\/em>
\nM.G.:<\/strong> Am facut spectacole in piatete. Am ridicat scena in mijlocul scuarului incerc\u00e2nd sa ma folosesc de arhitectura locului. Am facut doua spectacole de acest gen in Italia, poate si pentru ca acolo vremea e mai generoasa. Pentru unul dintre ele am ales un scuar pe care toata lumea il ura. Oamenii spuneau ca arata oribil. Nu le placea deloc noua arhitectura a locului. Dar eu m-am g\u00e2ndit ca aceasta noua arhitectura poate fi foarte potrivita pentru dans.
\n
\nC.R.: Cum a reactionat publicul?<\/em>
\nM.G.:<\/strong> Spectacolul a fost foarte bine primit. A avut cronici pozitive. Iar lumea, dupa ce l-a vazut, si-a zis \u201epoate ca scuarul acesta a fost facut pentru dans, nu pentru plimbare\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"