{"id":19173,"date":"2014-05-29T10:00:41","date_gmt":"2014-05-29T08:00:41","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19173"},"modified":"2014-05-29T10:00:52","modified_gmt":"2014-05-29T08:00:52","slug":"in-cautarea-tatalui-bun","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-cautarea-tatalui-bun\/","title":{"rendered":"\u00cen c\u00e3utarea tat\u00e3lui bun"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>De la via\u0163\u0103 la filosofie \u015fi retur via psihanaliz\u0103<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>De la filosofie la psihanaliz\u0103 &amp; retur este titlul volumului de convorbiri dintre Leonid Dragomir \u015fi psihanalistul, filosoful \u015fi profesorul rom\u00e2n Vasile Dem. Zamfirescu, unul dintre cei mai interesan\u0163i discipoli ai lui Constantin Noica. Meritul volumului de fa\u0163\u0103 const\u0103 \u00een a-l aduce pe autor \u00een fa\u0163a propriei opere prin \u00eentreb\u0103ri nu \u00eentotdeauna comode, iscoditoare \u015fi uneori sclipitoare. Dar nu numai al operei, ci \u015fi al vie\u0163ii pentru c\u0103, \u00een ce-l prive\u015fte pe Vasile Dem. Zamfirescu, via\u0163a \u015fi spritul se \u00eentrep\u0103trund, se influen\u0163eaz\u0103 reciproc, se sus\u0163in energetic. Fa\u0163\u0103 de maestrul s\u0103u, pentru care biografia \u00eenseamna bibliografie, a c\u0103rui credin\u0163\u0103 ferm\u0103 era c\u0103 via\u0163a i se identific\u0103 perfect cu operele \u015fi ideile lui, astfel \u00eenc\u00e2t interesul biografului ar fi putut fi satisf\u0103cut doar prin citirea scrierilor sale, Vasile Dem. Zamfirescu este convins c\u0103 biografia are importan\u0163a ei, distinct\u0103 de cea a produc\u0163iei \u015fi a produselor culturale \u015fi simbolice. Cu toate acestea, dup\u0103 cum putem vedea chiar din primele pagini ale c\u0103r\u0163ii de fa\u0163\u0103, Zamfirescu este extrem de discret \u00een privin\u0163a propriei sale vie\u0163i, nu scrie memorii, nu public\u0103 scrisorile din momentul rupturii de Gabriel Liiceanu, se fere\u015fte s\u0103 intre \u00een detalii personale, nu \u00eei place s\u0103 discute despre moarte (o problem\u0103 prea personal\u0103, prea emo\u0163ional\u0103?) \u015fi tot am\u00e2n\u0103 scrierea unui roman \u015fi publicarea jurnalului s\u0103u de psihanalist. Justificarea pe care o d\u0103 intervievatul acestei rezerve \u00een privin\u0163a autodezv\u0103luirii este dubl\u0103: pe de o parte, invoc\u0103 faptul c\u0103, fiind \u00eenc\u0103 psihanalist activ, literatura memorialistic\u0103 sau confesiv\u0103 poate d\u0103una lucrului cu clien\u0163ii s\u0103i, pe de alt\u0103 parte, pentru c\u0103 el crede c\u0103 nu a atins \u00eenc\u0103 v\u00e2rsta specific\u0103 acestui gen de scriitur\u0103, spre deosebire de confratele s\u0103u Ion Vianu, care, mai v\u00e2rstnic fiind, nici nu mai practic\u0103 psihanaliza.<br \/>\nLectura c\u0103r\u0163ii ne convinge \u00eens\u0103 c\u0103 exist\u0103 o motiva\u0163ie \u015fi mai ad\u00e2nc\u0103 a acestei rezisten\u0163e. Intervievatul este, am putea spune, cel mai harnic discipol de-ai lui Noica, cel mai con\u015ftiincios, cel mai serios \u2013 acela care realizeaz\u0103 cel mai mult proiectele elaborate de maestrul s\u0103u \u00een propor\u0163ii \u015fi terminologie ceau\u015fiste; de exemplu, \u00een \u201ecincinalul Goethe\u201c, adic\u0103 s\u0103 cite\u015fti opera lui Goethe, de-a fir a p\u0103r, \u00een original, \u00een cinci ani \u2013 merge p\u00e2n\u0103 la volumul 10, mai departe dec\u00e2t to\u0163i ceilal\u0163i care, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, cad strivi\u0163i de gigantismul preten\u0163iilor noiciene. De\u015fi \u00eenzestrat cu o atitudine sportiv\u0103 (face \u00eenot de performan\u0163\u0103, joac\u0103 tenis etc.), Vasile Dem. Zamfirescu este dispus s\u0103 intre \u00een castelul de cle\u015ftar, superteoretic, abstract, \u201epur\u201c al \u201eculturii de performan\u0163\u0103\u201c, al filosofiei, \u00een care maestrul de la P\u0103ltini\u015f \u00ee\u015fi invita admiratorii. Miza secret\u0103 a ader\u0103rii la \u201e\u015fcoala de la P\u0103ltini\u015f\u201e este, cred, descoperirea unui spa\u0163iu al drept\u0103\u0163ii, patronat de un p\u0103rinte bun \u015fi drept, care-\u015fi \u00eemparte \u00een mod just darul iubirii, dup\u0103 o ordine geometric\u0103. Or, intr\u00e2nd \u00een castelul magnific construit de Noica, impresionant \u2013 din exterior \u2013 prin dimensiuni, prin soliditatea zidurilor, fortifica\u0163iilor \u015fi a turnurilor de ap\u0103rare, Vasile Dem. Zamfirescu are surpriza s\u0103 constate, dup\u0103 o vreme, din interior, p\u0103r\u0163ile \u015fubrede ale \u00eentregului edificiu, coridoarele ascunse, leg\u0103turile secrete cu exteriorul, pivni\u0163ele \u015fi subteranele sale, nu \u00eentotdeauna pl\u0103cut mirositoare. Autorul lui Mathesis dovede\u015fte sl\u0103biciuni omene\u015fti, prea-omene\u015fti, iar cea mai mare vin\u0103 a st\u0103p\u00e2nului castelului de c\u0103r\u0163i de filosofie, Vasile Dem. Zamfirescu i-o g\u0103se\u015fte \u00een faptul c\u0103 prefer\u0103 al\u0163i discipoli, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 cont de respectarea sau nerespectarea ipocritelor \u201eprograme\u201c de lucru \u015fi de studiu. Un tat\u0103 bun, spre deosebire de cel real care i-a trezit puternice sentimente de aversiune, un tat\u0103 care l-a f\u0103cut s\u0103-\u015fi descopere ideea, dar care \u00ee\u015fi dezv\u0103luie la r\u00e2ndul s\u0103u p\u0103r\u0163ile sale de subiectivism, arbitrariul din spatele atitudinilor \u015fi rela\u0163ion\u0103rilor sale.<br \/>\nTr\u0103irea originar\u0103 a lui Vasile<br \/>\nDem. Zamfirescu, sentimentul s\u0103u fundamental pare s\u0103 fie c\u0103utarea p\u0103rintelui bun, a tat\u0103lui drept, a celui care r\u0103spunde cu iubire iubirii, cu adev\u0103r adev\u0103rului \u015fi cu bine binelui. E ceea ce-l face s\u0103-l caute pe Noica \u015fi s\u0103 intre \u00een lumea lui, supun\u00e2ndu-se la nenum\u0103rate cazne pentru a afla \u00een realitate idealul sinelui \u2013 Tat\u0103l cel drept. Este ceea ce-l face s\u0103 prefere s\u0103 nu recunoasc\u0103 existen\u0163a lui Dumnezeu mai cur\u00e2nd dec\u00e2t s\u0103 accepte un Dumnezeu r\u0103u, un Tat\u0103 ceresc r\u0103u, origine prim\u0103 a tuturor nedrept\u0103\u0163ilor vie\u0163ii \u015fi \u00een primul r\u00e2nd a nedrept\u0103\u0163ii supreme, moartea. De aceea, Vasile Dem. Zamfirescu va vorbi despre o \u201enedreptate ontic\u0103\u201c, altfel spus o nedreptate pentru care nimeni nu poate fi tras la r\u0103spundere, o nedreptate unde nu exist\u0103 vinovat, ci doar victime. Putem descifra \u00een felul \u00een care Vasile<br \/>\nDem. Zamfirescu rezolv\u0103 problema metafizic\u0103 a r\u0103ului \u015fi o \u201er\u0103zbunare\u201c \u2013 incon\u015ftient\u0103 \u2013 exprimat\u0103 indirect prin anihilarea, prin aneantizarea, prin \u201euciderea\u201c Tat\u0103lui ceresc, presupus nedrept. Fiindc\u0103 este nedrept, Tat\u0103l ceresc este \u201eucis\u201c \u00een aceast\u0103 proclamare a unei nedrept\u0103\u0163i ontice, lipsite de cauz\u0103.<br \/>\n\u00cen acela\u015fi castel \u201epur\u201c al spiritului nicasian Vasile Dem. Zamfirescu face experien\u0163a destructur\u0103rii unei prietenii \u201eabsolute\u201c, cea cu Gabriel Liiceanu, veche de dou\u0103zeci de ani, ca urmare a unei referin\u0163e sarcastice a autorului Jurnalului de la P\u0103ltini\u015f la adresa lui, nedreptate dureros resim\u0163it\u0103. (Din nefericire pentru cazuistica psihologic\u0103, filosofic\u0103, dar \u015fi pentru literatura epistolar\u0103, nu avem publicat schimbul de scrisori dintre cei doi mari prieteni din momentul producerii rupturii. \u00cei rug\u0103m pe aceast\u0103 cale pe distin\u015fii no\u015ftri scriitori s\u0103 se mai g\u00e2ndeasc\u0103 o dat\u0103 asupra refuzului de publicare a acestor pre\u0163ioase documente, deosebite, suntem siguri, \u015fi prin valoarea lor literar\u0103). De\u015fi Noica nu este direct responsabil pentru acest episod, totu\u015fi, dat fiind c\u0103 \u00eencuraja competi\u0163ia \u00eentre discipoli, se poate spune c\u0103, \u00eentr-o anumit\u0103 m\u0103sur\u0103, a creat condi\u0163iile producerii lui.<br \/>\nInten\u0163ia fundamental\u0103 a lui Vasile Dem. Zamfirescu, de a g\u0103si \u00een cultur\u0103, \u00een spirit ceea ce nu a g\u0103sit \u00een via\u0163\u0103 \u2013 dreptatea \u2013 este contrazis\u0103 de realitatea de la fa\u0163a locului. Episodul traumatic al nedrept\u0103\u0163ii rela\u0163iei cu tat\u0103l real nu-\u015fi g\u0103se\u015fte \u201erezolvarea\u201c \u00een aceast\u0103 evaziune spiritual\u0103, cultural\u0103. Dimpotriv\u0103, Vasile Dem. Zamfirescu vede cum pere\u0163ii de cle\u015ftar palpit\u0103 viu, visceral, umoral \u015fi cum aerul \u00eenghe\u0163at al culturii de performan\u0163\u0103 miroase greu a s\u00e2nge, fiere \u015fi flegm\u0103. De aceea, urm\u0103torul pas al lui Vasile Dem. Zamfirescu va fi s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103 la via\u0163\u0103, s\u0103 dovedeasc\u0103 r\u0103d\u0103cinile organice ale acestei construc\u0163ii, s\u0103 deconspire \u201eimpuritatea\u201c spiritului. Pe l\u00e2ng\u0103 interesul clar, teoretic, putem citi aici \u015fi o form\u0103 de r\u0103zbunare a dezam\u0103girilor suferite. Vasile Dem. Zamfirescu \u00eensu\u015fi interpreteaz\u0103 \u201edesp\u0103r\u0163irea de Noica\u201c ca pe un nou act de revolt\u0103 \u00eempotriva p\u0103rintelui. Desp\u0103r\u0163irea const\u0103 \u00een alegerea psihanalizei ca domeniu de expertiz\u0103, prin urmarea unei analize personale cu Eugen Papadima \u015fi, finalmente, prin \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea profesiei de psihanalist. O r\u0103zbunare pe fa\u0163\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme pentru Noica psihanaliza \u015fi psihologia \u2013 al c\u0103ror obiect de studiu este \u201esufletul\u201c, \u201esufle\u0163elul\u201c \u2013 erau discipline demne de tot dispre\u0163ul. \u00cen rezisten\u0163a lui Noica fa\u0163\u0103 de psihanaliz\u0103 se poate intui prezen\u0163a a ceva ascuns, ascuns pe care Vasile Dem. Zamfirescu l-ar putea aduce la iveal\u0103, iar aici \u00eent\u00e2lnim cea de-a doua r\u0103zbunare: distrugerea celei mai dragi credin\u0163e a lui Noica, credin\u0163a \u00een Spiritul pur.<br \/>\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, prin psihanaliz\u0103, Vasile Dem. Zamfirescu se \u00eentoarce spre sine \u00eensu\u015fi, unde are ultima surpriz\u0103 \u00een privin\u0163a nedrept\u0103\u0163ii. Constat\u0103 c\u0103 el \u00eensu\u015fi este nedrept, c\u0103 el \u00eensu\u015fi se comport\u0103 injust \u015fi copil\u0103re\u015fte fa\u0163\u0103 de semenii s\u0103i, mai ales fa\u0163\u0103 de partenerele lui, pe care vrea mereu s\u0103 le pun\u0103 \u00een inferioritate. \u00cen str\u0103fundul s\u0103u, rezult\u0103 \u00een urma analizei, crede c\u0103 totul i se cuvine, c\u0103, precum un copil, el trebuie doar s\u0103 primeasc\u0103 \u015fi s\u0103 nu dea nimic \u00eenapoi. Dar a primi f\u0103r\u0103 s\u0103 dai este una din originile nedrept\u0103\u0163ii, cealalt\u0103 fiind reprezentat\u0103 de indisponibilitatea de a primi, de a accepta, de un exces de \u201edona\u0163ie\u201c. Cu aceast\u0103 descoperire a \u201etat\u0103lui nedrept\u201c din el \u00eensu\u015fi, a obiectului internalizat, \u00eencepe procesul de maturizare a sinelui \u2013 finalitate a demersului psihanalitic. Vasile Dem. Zamfirescu alege psihanaliza \u00eentruc\u00e2t \u00eei permite s\u0103 parcurg\u0103 \u00een ambele sensuri drumul dintre via\u0163\u0103 \u015fi spirit\/ cultur\u0103, permi\u0163\u00e2nd o bun\u0103 perspectiv\u0103 asupra r\u0103d\u0103cinilor culturii \u00een solul, uneori noroios, al vie\u0163ii, dar \u015fi asupra sub\u0163irilor nervuri care-i transport\u0103 seva \u00eenspre delicata-i eflorescen\u0163\u0103. Cu toate acestea, demersul psihanalitic este efectuat, cel pu\u0163in \u00eentr-o prim\u0103 faz\u0103, mai cur\u00e2nd ca un act cultural dec\u00e2t ca unul personal, fapt constatat \u015fi de psihanalistul s\u0103u, Eugen Papadima, care \u00eei repro\u015feaz\u0103 c\u0103 supraproduc\u0163ia sa oniric\u0103 din timpul analizei personale este un mecanism de ap\u0103rare, de evitare a procesului de transfer a afectelor asupra psihanalistului. \u00cen perioada analizei personale Vasile Dem. Zamfirescu continu\u0103 s\u0103 citeasc\u0103 literatur\u0103 psihanalitic\u0103, de factur\u0103 jungian\u0103 \u2013 \u00een ciuda interdic\u0163iilor lui Papadima. Prin aceast\u0103 \u00eenc\u0103lcare a interdic\u0163iei, Zamfirescu \u00eencearc\u0103 pe de o parte s\u0103-\u015fi men\u0163in\u0103 o perspectiv\u0103 teoretic\u0103 asupra faptelor vie\u0163ii, deci o evitare a contactului direct, f\u0103r\u0103 filtru interpretativ, cu faptele vie\u0163ii \u015fi cu angoasa pe care i-ar putea-o declan\u015fa. Pe de alt\u0103 parte, specificul literaturii citite \u2013 psihanaliz\u0103 jungian\u0103 \u2013, \u00een momentul urm\u0103rii analizei freudiene, tr\u0103deaz\u0103 o ultim\u0103 \u00eencercare de a se men\u0163ine \u00een cultural, \u00een spiritual, \u015ftiut fiind c\u0103 Jung, spre deosebire de Freud, acord\u0103 o mult mai mare importan\u0163\u0103 produselor culturale \u015fi spirituale. Intrarea sa \u00een psihanaliz\u0103 \u2013 at\u00e2t ca analizand, c\u00e2t \u015fi ca analist \u2013 este dinspre filosofie, lucru care \u00ee\u015fi pune amprenta asupra \u00eentregii sale activit\u0103\u0163i, c\u00e2t \u015fi asupra concep\u0163iei sale teoretice.<br \/>\n\u00centr-un fel putem spune c\u0103 drumul este doar pe jum\u0103tate parcurs: prin psihanaliz\u0103, Vasile Dem. Zamfirescu ajunge doar la grani\u0163a dintre cultur\u0103 \u015fi via\u0163\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd cumva \u00een zona de securitate a culturii din care po\u0163i, din ad\u0103postul unui model explicativ, privi, asculta, mirosi, poate chiar \u015fi pip\u0103i faptele vie\u0163ii. O anumit\u0103 fric\u0103 \u015fi o anumit\u0103 iubire persist\u0103 \u2013 frica de tat\u0103, iubirea fa\u0163\u0103 de Noica \u2013 \u015fi acum, oprindu-i tendin\u0163ele confesive \u015fi efuzive, bloc\u00e2ndu-i drumul spre literatur\u0103 \u015fi memorialistic\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 tributul s\u0103u \u201epurit\u0103\u0163ii spiritului\u201c (de pild\u0103 prin scoaterea artei \u015fi a talentului de sub semnul interpret\u0103rii psihanalitice, a\u015fadar prin l\u0103sarea lor \u00een orizontul misterului). Pasul \u00een afar\u0103, \u00eenspre ad\u00e2ncul vie\u0163ii, este pentru Vasile Dem. Zamfirescu scrierea unui roman sau publicarea jurnalului de psihanalist. Un pas care, dat fiind c\u0103 este am\u00e2nat de doisprezece ani (cum rezult\u0103 din interviul-anex\u0103, luat \u00een 2002, unde \u00ee\u015fi anun\u0163a pentru prima oar\u0103 aceast\u0103 inten\u0163ie), pare a fi blocat de o barier\u0103 \u00eenc\u0103 nesurmontat\u0103.<br \/>\nC\u0103 este vorba de un conflict nerezolvat st\u0103 dovad\u0103 o adev\u0103rat\u0103 mostr\u0103 de antinomie transfigurat\u0103, de dogm\u0103, \u00een sensul blagian al cuv\u00e2ntului. Astfel, la pagina 92 \u00eent\u00e2lnim urm\u0103toarea fraz\u0103, de sorginte schelerian\u0103, care atenueaz\u0103 tensiunea provocat\u0103 de tendin\u0163e contradictorii prin men\u0163inerea, acceptarea, proclamarea contradic\u0163iei ca atare: \u201eIdeea mea este c\u0103 spiritul, chiar dac\u0103 este autonom, adic\u0103 are o func\u0163ionalitate autonom\u0103, nu poate fi independent de suflet \u015fi de trup\u201c.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>De la via\u0163\u0103 la filosofie \u015fi retur via psihanaliz\u0103 &nbsp; De la filosofie la psihanaliz\u0103 &amp; retur este titlul volumului de convorbiri dintre Leonid Dragomir \u015fi psihanalistul, filosoful \u015fi profesorul rom\u00e2n Vasile Dem. Zamfirescu, unul dintre cei mai interesan\u0163i discipoli ai lui Constantin Noica. Meritul volumului de fa\u0163\u0103 const\u0103 \u00een a-l aduce pe autor \u00een&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-cautarea-tatalui-bun\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u00cen c\u00e3utarea tat\u00e3lui bun<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[11237],"tags":[11328,337,11326,7718,11327],"class_list":["post-19173","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-societate","tag-discipoli-ai-lui-constantin-noica","tag-filosofie","tag-leonid-dragomi","tag-psihanaliza","tag-vasile-dem-zamfirescu"],"views":3255,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19173","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19173"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19173\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19173"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19173"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19173"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}