Expediate ca \u201escrisori deschise\u201c unor contemporani, dar fiind de fapt \u201evorbiri cu sine \u00eensu\u015f\u201e (Laz\u0103r \u015e\u0103ineanu, Dic\u0163ionarul…), solilocviile lui Dumitru Radu Popescu compun un vast monolog dramatic rostit printre ruinurile unor lumi ce-au pierit, ucise, vorba cronicarului, de tic\u0103lo\u015fiile \u201eam\u0103r\u00e2\u0163ilor de p\u0103m\u00e2nteni\u201c care au visat \u00eentr-o noapte c\u0103 sunt liberi \u00een paradis \u015fi s-au trezit diminea\u0163a \u00een infern: cu c\u00e2t \u015focul de la trezire este mai mare, cu at\u00e2t e mai ad\u00e2nc\u0103 nostalgia \u00eenfipt\u0103 ca un cu\u0163it \u00een memoria \u201evis\u0103torilor\u201c\u00a0 nes\u0103bui\u0163i. Semnifica\u0163ia cea mai general\u0103 a acestor solilocvii nu const\u0103 \u00eens\u0103 at\u00e2t \u00een \u201ep\u0103lmuirea\u201c moralist\u0103 a actualit\u0103\u0163ii \u2013 este \u015fi ea! \u2013, c\u00e2t \u00een tentativa de a resuscita \u015fi prezerva memoria a\u0163ipit\u0103 a unei v\u00e2rste amenin\u0163ate din toate p\u0103r\u0163ile de a fi \u015ftears\u0103 de pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului \u015fi din mintea genera\u0163iilor de oameni care l-au c\u0103lcat \u00een picioare at\u00e2ta amar de vreme. Scriitorul nu prive\u015fte \u00eenapoi cu m\u00e2nie doar ca s\u0103 depl\u00e2ng\u0103 pedepsitor \u015fi romantic ceea ce nu se mai poate \u00eentoarce nicicum, dar, ca un \u201epaznic de far\u201c, \u0163ine aprinse \u00een toiul nop\u0163ii de azi sursele de lumin\u0103 proiectate asupra unei v\u00e2rste istorice \u015fterse de o nou\u0103 \u015fi mai teribil\u0103 ca oric\u00e2nd \u201emankurtizare\u201c. Invaziei actuale a mankur\u0163ilor din capodopera lui Cinghiz Aitmatov, dramaturgul nostru \u00eei opune segmente memorialistice din v\u00e2rsta cea mai viguroas\u0103 \u015fi fertil\u0103 a scurtei existen\u0163e a oamenilor pe acest p\u0103m\u00e2nt: \u201escrisorile deschise\u201cnu \u00eenchin\u0103 gloriei apuse (\u201esic tranzit …\u201c) a unei vremi, ci v\u00e2rstei fericite a tinere\u0163ii dintotdeauna cu toate ale ei, cu av\u00e2nturile \u015fi dezam\u0103girile ce fac parte dintr-o biografie a tinere\u0163ii eterne ce nu poate fi \u015fi n-are cum s\u0103 fie uitat\u0103, dec\u00e2t \u00eengropat\u0103 de un cataclism. Spre a fi \u201eom \u00eentreg\u201c, contemporanul nostru e \u00eempins s\u0103 mo\u015fteneasc\u0103 \u015fi s\u0103 poarte cu sine aceast\u0103 \u201epovar\u0103\u201c a unei tinere\u0163i ne\u015ftiute \u015fi necunoscute a celor ce-au fost datori s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u015fi s\u0103 fie tineri \u201esub vremi\u201c: nu-i acesta un lest ce \u00eempiedic\u0103 mersul lui \u00eenainte, ci, din contr\u0103, este un \u201ealiment\u201c prevenitor \u015fi, \u00een fond, purt\u0103tor de optimism existen\u0163ial, realist \u015fi robust \u00een scepticismul s\u0103u bine temperat. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103 primite \u015fi citite, \u201escrisorile deschise\u201c readuc \u00een memorie nu pove\u015fti din b\u0103tr\u00e2ni, cum spune \u00eentr-un loc epistolierul, ci momente faste, amintiri vii, locuri, fapte \u015fi oameni din varii domenii care \u015fi-au tr\u0103it tinere\u0163ea cum au \u015ftiut \u015fi au putut ei mai bine. De la sportivii \u015fi studen\u0163ii Clujului de alt\u0103dat\u0103, actorii de atunci ai primei scene din capitala Transilvaniei, figuri memorabile de universitari, intelectuali, scriitori din acel timp \u015fi p\u00e2n\u0103 la amintirea unui Avram Iancu din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u201elipsit din istorie\u201c \u2013 cu to\u0163ii sunt evoca\u0163i \u015fi chema\u0163i din nou pe o scen\u0103 plin\u0103 de noii actori, mankur\u0163i \u00een devenire, dispu\u015fi ori sili\u0163i s\u0103 \u201euite\u201c ceea ce nu poate fi uitat. Func\u0163ia de reper memorialistic inevitabil a scrisorilor deschise e similar\u0103 aceleia a unei ambulan\u0163e SMURD chemate s\u0103 salveze via\u0163a pacientului care trage s\u0103 moar\u0103. Scrisoarea deschis\u0103 din Pro Saeculum, nr. 1-2 martie 2014, atrage aten\u0163ia asupra uneia dintre multele feluri de a muri: t\u0103ierea capetelor prea \u00eenalte \u015fi alungarea lor, ca \u015fi \u201eie\u015firea din istorie\u201c a unor Avram Iancu sau Mihai Eminescu, \u015fi se \u00eencheie cu un avertisment sever asupra mo\u015ftenitorilor lui Roller \u00een capul jupuit al c\u0103rora \u201ecr\u0103i\u015forul mun\u0163ilor\u201c lipse\u015fte din istorie: \u201em\u0103 tot \u00eentreb, oare Avram Iancu \u015fi-a pierdut min\u0163ile observ\u00e2nd c\u0103 a r\u0103mas singur, singur s\u0103 se bat\u0103 ca un Don Quijote r\u0103mas singur! \u2013 cu morile de v\u00e2nt?\u201c Un apel la dezmeticire scrie tot \u00een Pro Saeculum \u015fi Ionel Necula: \u201eNe-am trezit dintr-odat\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 lume, pentru care nu eram preg\u0103ti\u0163i s-o asum\u0103m \u015fi s-o administr\u0103m responsabil. Ce se mai putea face c\u00e2nd erau toate de f\u0103cut? Mul\u0163i au crezut atunci c\u0103 totul trebuie preluat de unde le l\u0103sasem cu 45 de ani \u00een urm\u0103, \u00een acel august pr\u0103p\u0103stios, c\u0103 nimic din deceniile de istorie bolnav\u0103 nu poate fi asumat \u015fi dispus \u00eentr-o scar\u0103 a valorilor revizuite, epurat\u0103 de edecuri \u015fi de pseudovalori afirmate pe baza dosarului \u015fi a originii\u201c. Dac\u0103 istoria a fost bolnav\u0103, mul\u0163i, foarte mul\u0163i oameni, de\u015fi t\u00e2r\u00e2\u0163i de ideile lor \u00eentr-o mocirl\u0103, nu s-au scufundat. Au r\u0103mas s\u0103n\u0103to\u015fi: \u201eDar pot fi sco\u015fi din istorie at\u00e2\u0163ia ani de zbatere \u015fi fr\u0103m\u00e2ntare, \u00een care oamenii n-au \u00eencetat s\u0103 viseze, s\u0103 spere, s\u0103-\u015fi a\u015feze g\u00e2ndurile \u00een compozi\u0163ii artistice? Pot fi exmatricula\u0163i creatorii care s-au afirmat \u00een aceste lungi decenii …?\u201c Pot, sigur c\u0103 pot, dac\u0103 nu se va \u00een\u0163elege c\u0103 \u201easumarea unui proiect politic, chiar a unuia silnic, nu vulnerabilizeaz\u0103 actul artistic iremediabil, nu-l compromite fatal \u015fi nu diminueaz\u0103 \u015fansele unei afirm\u0103ri competitive. Pactul cu diavolul n-a exclus totdeauna valoarea estetic\u0103. Cineastul Eisenstein a realizat capodopere cinematografice \u015fi atunci c\u00e2nd a r\u0103spuns unor comenzi de partid, \u015fi la fel Leni Riefenstahl, credincioasa colaboratoare a lui Hitler\u201c! Iat\u0103 o judecat\u0103 simpl\u0103, de om s\u0103n\u0103tos: dar foarte greu de urmat \u015fi pus\u0103 \u00een practic\u0103. Apel\u00e2nd la aceea\u015fi s\u0103n\u0103toas\u0103 judecat\u0103 autorul continu\u0103 asupra unei istorii bolnave: \u201eNimeni nu s-a g\u00e2ndit s-o exclud\u0103 pe scriitoarea american\u0103 Margaret Mitchell din literatur\u0103 pentru c\u0103 \u00een romanul s\u0103u Pe aripile v\u00e2ntului consacrat r\u0103zboiului de secesiune, s-a situat pe pozi\u0163ia sudi\u015ftilor \u015fi a luat atitudine astringent\u0103 fa\u0163\u0103 de ac\u0163iunea trupelor nordiste. Breasla scriitorilor din SUA nu s-a gr\u0103bit cu excluderea autoarei, cum a procedat Uniunea Scriitorilor din Rom\u00e2nia c\u00e2nd l-a exclus pe Eugen Barbu. Calitatea de scriitor se dob\u00e2nde\u015fte pe considerente axiologice, nicidecum pentru convingeri politice sau comportamente morale \u015fi nu se poate pierde dec\u00e2t odat\u0103 cu pierderea calit\u0103\u0163ii care l-a consacrat, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 se pierde odat\u0103 cu trecerea \u00een nefiin\u0163\u0103\u201c. Actualitatea \u00eentr-adev\u0103r nu poate exclude pe nimeni din posteritate, n-are aceast\u0103 putere asupra viitorului de\u015fi, cum s-a v\u0103zut, orbirea actualit\u0103\u0163ii a \u00eencercat s\u0103-l \u201eexclud\u0103\u201c \u015fi pe Eminescu din pricina unor convingeri politice \u015fi a a\u015fa-zisului s\u0103u \u201eantisemitism huliganic\u201c! Articolul plin de bun sim\u0163 \u015fi judec\u0103\u0163i s\u0103n\u0103toase se intituleaz\u0103: \u201eReciclarea idolilor\u201c. Cam de o sut\u0103 \u015fi mai bine de ani \u00eencoace \u2013 scrie George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 \u00een excelentul s\u0103u Rond de noapte din aceea\u015fi publica\u0163ie literatura rom\u00e2n\u0103 sufer\u0103 f\u0103r\u0103 leac de \u00abcomplexul Eminescu\u00bb. S-ar putea spune parafraz\u00e2nd o veche anecdot\u0103 cazon\u0103 c\u0103 oamenii de litere rom\u00e2ni se \u00eempart \u00een dou\u0103: cei contamina\u0163i de boala asta \u015fi declara\u0163i ca atare \u015fi cei care nu recunosc! Sunt atin\u015fi egal de aceast\u0103 stranie suferin\u0163\u0103 at\u00e2t iconolatri, c\u00e2t \u015fi iconocla\u015fti. Simptomatologie identic\u0103, rezultate diferite. Pe unii \u00eei poart\u0103 \u00een extaz, pe al\u0163ii \u00eei \u00eenverze\u015fte de ur\u0103\u201c. Se pare c\u0103-i o boal\u0103 f\u0103r\u0103 leac: invazia politicii, a mankur\u0163ilor \u015fi a \u201epoliticilor corec\u0163i\u201c, stric\u0103 iremediabil buna alc\u0103tuire mental\u0103 a unora \u015fi \u00eentunec\u0103 judecata s\u0103n\u0103toas\u0103. George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 evoc\u0103 \u015fi descrie \u00een cuvinte calde \u201ecazul\u201c unui mare om, pe deplin s\u0103n\u0103tos, neatins \u015fi nesmintit de vreo \u201eboal\u0103\u201c a veacului, Anton Dumitriu, autorul unor opere precum Culturi eleate \u015fi culturi heraclitice \u015fi al unei memorabile c\u0103r\u0163i, Cartea \u00eent\u00e2lnirilor mirabile, publicate chiar \u00een toiul \u201edeceniului satanic\u201c: \u201eCu un pled vechi pe genunchi, \u00eentr-un fotoliu de r\u0103chit\u0103, iluminat de admira\u0163ie, Anton Dumitriu specula despre capacitatea surprinz\u0103toare a lui Eminescu, autodidactul Eminescu, de a proiecta matematic lumea. Am avut norocul s\u0103-i fiu c\u00e2\u0163iva ani aproape acestui om extraordinar c\u0103ruia anonimatul impus de \u00eemprejur\u0103ri \u00eei d\u0103dea adev\u0103rata m\u0103sur\u0103 a libert\u0103\u0163ii. Istoria logic\u0103 este ast\u0103zi o carte faimoas\u0103 \u00een lume, obiect de studiu \u00een marile universit\u0103\u0163i. Autorul, dup\u0103 ani de pu\u015fc\u0103rie politic\u0103, este mai mult sau mai pu\u0163in uitat. Este o uitare bine gestionat\u0103 de destin. El nu a f\u0103cut jocul nim\u0103nui, \u00eenainte sau dup\u0103 \u201989. (Secol blestemat, XX, leatul meu a tr\u0103it \u00eenainte \u015fi dup\u0103, \u201944, acum vie\u0163uie\u015fte \u00eenainte \u015fi dup\u0103 \u201989. Urmeaz\u0103 ce? Nimic! La dracu\u2019 cu data na\u015fterii \u015fi locul unde ai fost aruncat \u015fi silit s\u0103 fii z\u00e2mbitor, binedispus). S\u0103rac nu fiindc\u0103 ar fi fost un apostol al s\u0103r\u0103ciei, ci doar asum\u00e2ndu-\u015fi timpul ce i-a fost dat, el a \u015ftiut s\u0103 refuze elegant \u015fi f\u0103r\u0103 arogan\u0163\u0103 gloria m\u0103runt\u0103 aduc\u0103toare \u00eens\u0103 de bune situa\u0163ii. O inteligen\u0163\u0103 \u00abgreceasc\u0103\u00bb, \u00een stare s\u0103 ru\u015fineze prostia institu\u0163ionalizat\u0103 \u015fi s\u0103 laude simplitatea, oriunde s-ar fi ascuns ea\u201c. Dup\u0103 admirabila poveste a acestui om s\u0103n\u0103tos, George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 revine la nebunia ce i-a cuprins pe \u201eiubitorii\u201c lui Eminescu \u2013 mai s\u0103n\u0103tos ca ei \u015fi \u00een nebunia lui \u2013 c\u00e2nd cu \u201ecazul Dilema\u201c, la \u00eenceputul lui 1999. Crede c\u0103 \u201edespre c\u00e2t\u0103 inutil\u0103 energie \u015fi c\u00e2t umor involuntar s-au consumat \u00een \u00abcazul Dilema\u00bb ar merita scris\u0103 o nuvel\u0103. Nu chiar un roman. Ar fi prea mult. O nuvel\u0103! De ce nu o istorioar\u0103 \u0163\u0103r\u0103neasc\u0103 pus\u0103 \u00een seama lui Creang\u0103?!\u201c \u015ei se apuc\u0103 s-o scrie: \u201eP\u00e2ntecosul st\u0103p\u00e2n al bojdeucii din \u0163ic\u0103u, \u00eentr-o noapte insomniac\u0103 deslu\u015find \u00een mieunatul m\u00e2\u0163elor sale stihuri din cuget\u0103rile s\u0103rmanului Dionis, se g\u00e2nde\u015fte c\u0103 n-ar fi r\u0103u poate s\u0103-l conving\u0103 pe D\u0103nil\u0103 Prepeleac s\u0103 azv\u00e2rle un bolovan \u00een balt\u0103, ca s\u0103 r\u00e2d\u0103 apoi \u00eempreun\u0103 cu pro\u015ftii de to\u0163i de\u015ftep\u0163ii ce se aruncaser\u0103 s\u0103-l scoat\u0103 de acolo, fire\u015fte, f\u0103r\u0103 s\u0103 reu\u015feasc\u0103, ba unii dintre ei chiar \u00eenec\u00e2ndu-se \u00een apa rece. Fiindc\u0103 era toamna t\u00e2rziu\u201c.
\nDe\u015ftep\u0163ii s-au \u00eenecat \u00een ridicol, iar ceilal\u0163i au r\u0103mas \u00eenghe\u0163a\u0163i \u00een prostia lor str\u0103lucitoare. \u00cen fine, atins de boala Eminescu, George B\u0103l\u0103i\u0163\u0103 se vindec\u0103 \u015fi \u00eencheie admirabilul s\u0103u Rond de noapte trezindu-se c\u0103 murmur\u0103 \u015fi transcrie un sonet, publicat h\u0103t!, \u00een 1879: \u201eAfar\u0103-i toamn\u0103, frunz\u0103-mpr\u0103\u015ftiat\u0103, \/ Iar v\u00e2ntul zv\u00e2rle-n geamuri grele picuri. \/ \u015ei tu cite\u015fti scrisori din roase plicuri \/ \u015ei \u00eentr-un ceas g\u00e2nde\u015fti la via\u0163a toat\u0103…\u201c \u00centr-un asemenea \u201eceas\u201c g\u00e2nde\u015fte \u015fi rememoreaz\u0103 cele trecute, criticul \u015fi istoricul literar, romancierul Mircea Tomu\u015f (Aripile Demonului) \u00een interviul acordat lui Marin Iancu. Stabilit la Avrig din 1975, criticul \u015fi romancierul are aici \u201econdi\u0163ii optime ca s\u0103 scriu amintiri\u201c. Una dintre \u00eentreb\u0103ri suscit\u0103 amintirea scurtei perioade c\u00e2nd a fost, dup\u0103 \u201990, secretar de stat \u00een Ministerul Culturii. \u00centrebat asupra formelor de protejare \u015fi promovare a literaturii prin institu\u0163iile de editare, Mircea Tomu\u015f spune: \u201eNu numai un secretar de stat, dar niciun ministru al Culturii nu ar fi avut \u015fi nici nu are puterea s\u0103 protejeze astfel de valori literare pe deasupra forurilor editoriale libere, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 liber\u0103. Depl\u00e2ng \u015fi eu pierderea acestor valori, nu neap\u0103rat institu\u0163ionale, pentru c\u0103 avem, \u00een schimb, o adev\u0103rat\u0103 pleiad\u0103 de mari edituri, pe drept cuv\u00e2nt \u00eenalt meritorii \u00een cultura rom\u00e2n\u0103 actual\u0103. Dar depl\u00e2ng mai ales pierderea \u00eentr-un anonimat \u015fi o senectute trist\u0103, profund nemeritat\u0103, a unei \u00eentregi pleiade de mari editori, care nici \u00een condi\u0163iile editurilor patronate de stat n-au avut parte dec\u00e2t de munc\u0103 foarte mult\u0103 \u015fi foarte grea, \u00een slujba c\u0103reia au pus o competen\u0163\u0103 \u015fi o d\u0103ruire f\u0103r\u0103 egal, \u015fi o r\u0103splat\u0103 absolut derizorie. Unii s-au pierdut, al\u0163ii continu\u0103 eroic\u201c. Printre cei mari care \u201econtinu\u0103 eroic\u201c este ne\u00eentrecutul editor, istoric literar \u015fi prozator de nepre\u0163uite fic\u0163iuni memorialistice (Arta de a fi p\u0103guba\u015f), Niculae Gheran,\u00a0 el \u00eensu\u015fi fiind \u201ep\u0103guba\u015ful\u201c, dar unul victorios, cu merite imprescriptibile \u00een istoria culturii rom\u00e2ne\u015fti. Monumentul editorial \u00een\u0103l\u0163at lui Rebreanu vorbe\u015fte de la sine. Cea de-a doua iubire a lui (secret\u0103!), aceea pentru causticul Br\u0103escu, constituie, mi se pare, un precipitat care i-a pus \u00een mi\u015fcare propriul, spumosul talent de prozator cu care s-a n\u0103scut. Omul este, \u00een pofida melancoliilor ce-l \u00eencearc\u0103, un optimist incurabil \u015fi care, din prea plinul inimii lui largi, afectuoase \u015fi bucuroase de bucuriile altora, \u00eemprumut\u0103 generos acestora ur\u0103rile lui de bine: de ast\u0103 dat\u0103 ur\u0103rile le prime\u015fte \u00eentr-una din paginile revistei Pro Saeculum un bistri\u0163ean de-al lui Rebreanu, Alexandru C\u00e2\u0163c\u0103uan din T\u00e2rli\u015fua, care, spune Niculae Gheran, nu \u015fi-a uitat niciodat\u0103 matca, \u201e\u00eenchin\u00e2nd marelui \u00eenainta\u015f tot ce putea face \u00een calitatea sa de director al Casei de Cultur\u0103\u201c. Om \u00eentre oameni, un om s\u0103n\u0103tos venit dintr-o istorie bolnav\u0103, marele editor al lui Rebreanu e neschimbat \u00een sim\u0163\u0103mintele lui cardinale: de la tinere\u0163e \u015fi p\u00e2n\u0103 la b\u0103tr\u00e2ne\u0163e.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Expediate ca \u201escrisori deschise\u201c unor contemporani, dar fiind de fapt \u201evorbiri cu sine \u00eensu\u015f\u201e (Laz\u0103r \u015e\u0103ineanu, Dic\u0163ionarul…), solilocviile lui Dumitru Radu Popescu compun un vast monolog dramatic rostit printre ruinurile unor lumi ce-au pierit, ucise, vorba cronicarului, de tic\u0103lo\u015fiile \u201eam\u0103r\u00e2\u0163ilor de p\u0103m\u00e2nteni\u201c care au visat \u00eentr-o noapte c\u0103 sunt liberi \u00een paradis \u015fi s-au trezit… Cite\u0219te mai mult »Oameni s\u0103n\u0103to\u015fi, istorie bolnav\u0103…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3059,11321,2575,11320],"class_list":["post-19169","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-dumitru-radu-popescu","tag-personalitati-cluj","tag-scrisori-deschise","tag-solilocvii"],"views":1020,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19169","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19169"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19169\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19169"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19169"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19169"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}