Nu m\u0103 a\u015fteptam s\u0103 v\u0103d muzee excep\u0163ionale la Glasgow, de\u015fi eram deja informat asupra faptului c\u0103 dou\u0103 dintre muzeele de aici sunt apreciate la nivel continental. M\u0103 refer, evident, la cele dou\u0103 excep\u0163ionale muzee ale metropolei sco\u0163iene, Colec\u0163ia Burrell \u015fi Muzeul \u0162\u0103rmului (aceasta este, de fapt, denumirea neoficial\u0103 a Muzeului Transporturilor; un fel de \u201emuzeu de la \u015eosea\u201c \u00een variant\u0103 sco\u0163ian\u0103). Poate c\u0103, mai ales \u00een ceea ce prive\u015fte al doilea muzeu, traducerea nu este cea mai exact\u0103, dar nu \u015ftiu cum altfel a\u015f putea traduce numele\u00a0 Riverside Museum. S\u0103 le lu\u0103m pe r\u00e2nd.
\nPrimul dintre ele, Colec\u0163ia Burrell, are o istorie extrem de interesant\u0103. Foarte pe scurt, domnul Burrell a str\u00e2ns o colec\u0163ie impresionant\u0103 de obiecte, de la vitralii medievale la vase chineze\u015fti antice, de la tablouri ale primitivilor italieni la impresioni\u015fti, incluz\u00e2nd fragmente de zid\u0103rie medieval\u0103 \u015fi mobilier de secolul al XVIII-lea, \u00eentr-un castel pe care \u00eel mo\u015ftenise. Cum nu vroia s\u0103 lase o imens\u0103 avere (dob\u00e2ndit\u0103, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, \u00een anii tulburi din al Doilea R\u0103zboi Mondial, pe pre\u0163uri extrem de modice) la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, Sir William Burrell a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 doneze \u00eentreaga sa agoniseal\u0103 Statului. A durat foarte mult p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acest stat a g\u0103sit o solu\u0163ie practic\u0103 pentru a g\u0103zdui imensa \u015fi deosebit de variata colec\u0163ie Burrell (de peste 8.000 de piese, donatorul solicit\u00e2nd s\u0103 fie expuse, permanent \u015fi integral, \u00eentr-un muzeu), \u00eentr-o cl\u0103dire special adaptat\u0103 acestui scop. Un aristocrat local, Pollock, a oferit o parte a parcului al c\u0103rui proprietar era pentru acest muzeu. Cl\u0103direa a fost construit\u0103 special pentru muzeu, av\u00e2nd \u00een vedere fiecare obiect, fiecare vitraliu, fiecare vas ori tablou din colec\u0163ia sa. Este interesant de \u015ftiut c\u0103 Burrell a donat colec\u0163ia ora\u015fului Glasgow \u00een anul 1944. A durat mai mult de 30 de ani p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd arhitec\u0163ii Barry Gasson \u015fi Brit Andresen au reu\u015fit s\u0103 prezinte un proiect coerent conducerii ora\u015fului. Muzeul a fost construit \u201ede la zero\u201c \u015fi a fost inaugurat de \u00eens\u0103\u015fi Regina Elisabeta a II-a, \u00een 1983. Ceea ce impresioneaz\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 oricare vizitator al muzeului este modul \u00een care cl\u0103direa a fost \u201eintrodus\u0103\u201c \u00een spa\u0163iul din parcul Pollock, \u00eentr-un mod complet lipsit de agresivitate. Muzeul prezint\u0103 o colec\u0163ie extrem de eclectic\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t, adeseori, po\u0163i s\u0103 ai impresia c\u0103 arhitectura \u0163ine loc de exponat \u00een sine, tocmai datorit\u0103 eforturilor f\u0103cute de curatori \u015fi arhitec\u0163i, pentru a reproduce spa\u0163iile specifice operelor originare.
\nMuzeul \u0162\u0103rmului este cu totul altceva, e un muzeu despre istoria transporturilor. Evident, e a\u015fezat pe \u0163\u0103rmul m\u0103rii. Cl\u0103direa a fost proiectat\u0103 de celebra arhitect\u0103 britanic\u0103 de origine irakian\u0103 Zaha Hadid, iar acesta este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, primul atu al muzeului. G\u00e2ndit\u0103 cu c\u00e2\u0163iva ani \u00eenaintea unui alt mare muzeu proiectat de firma aceleia\u015fi arhitecte, muzeul de art\u0103 contemporan\u0103 din capitala Italiei, MAXXI (despre care am mai avut prilejul s\u0103 scriu \u00een paginile revistei Cultura), cl\u0103direa muzeului sco\u0163ian reu\u015fe\u015fte s\u0103 se integreze perfect peisajului, prin rapelul s\u0103u la tipul de arhitectur\u0103 local\u0103, dar iese totodat\u0103 \u00een eviden\u0163\u0103 prin unghiurile sale \u00eendr\u0103zne\u0163e \u015fi prin volumul s\u0103u deosebit. \u00cen interior, muzeul poate fi cuprins dintr-o singur\u0103 privire chiar din u\u015fa de la intrare (de fapt, e o iluzie, pentru c\u0103 \u00een realitate cl\u0103direa este ceva mai mare, dar impresia este aceasta: c\u0103 tot muzeul poate fi privit din u\u015f\u0103). Reconstituirile unor str\u0103zi ale ora\u015fului sco\u0163ian din urm\u0103 cu dou\u0103 secole sunt inventiv \u00eembinate cu o spiral\u0103 pe care se afl\u0103 automobile din diverse epoci, spa\u0163iul fiind fragmentat \u2013 \u00eentr-un mod totu\u015fi armonios \u2013 \u00een c\u00e2teva subansamble care-i las\u0103 vizitatorului posibilitatea de a se plimba \u00een imensa hal\u0103 a muzeului f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 nevoie de un plan sau de indica\u0163ii. Undeva, \u00eenspre \u00eenaltul cl\u0103dirii, este expus\u0103 cea mai veche biciclet\u0103 din lume \u2013 obiect care constituie m\u00e2ndria muzeului \u00een mai mare m\u0103sur\u0103 dec\u00e2t corabia de secol XVIII ancorat\u0103 la mal, \u00een fa\u0163a sa.
\nMuzeul \u0162\u0103rmului a ob\u0163inut, \u00een 2012, Premiul Funda\u0163iei Micheletti, acordat, a\u015fa dup\u0103 cum am mai avut ocazia s\u0103 o spun, de funda\u0163ia care are sediul la Brescia, \u00een urma unui concurs european \u00een care muzeele care se \u00eenscriu sunt vizitate de membrii juriului Academiei Europene a Muzeelor. Un an mai t\u00e2rziu, acela\u015fi muzeu a primit \u015fi prestigiosul Premiu al Muzeului European al Anului (acela\u015fi cu cel acordat \u015fi Muzeului Na\u0163ional al \u0162\u0103ranului Rom\u00e2n \u00een 1996), \u00een urma juriz\u0103rii de c\u0103tre membrii Forumului Muzeului European. Este o performan\u0163\u0103, dup\u0103 \u015ftiin\u0163a mea, unic\u0103 \u2013 aceea ca un singur muzeu s\u0103 reu\u015feasc\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 dou\u0103 dintre cele trei sau patru premii europene importante \u00een acest domeniu, iar muzeografii sco\u0163ieni sunt, \u00een mod evident, deosebit de m\u00e2ndri de acest lucru. Ce a contat pentru edilii din Glasgow a fost \u00eens\u0103 efectul pe care l-a avut pe termen scurt construirea muzeului \u00eentr-o zon\u0103 abandonat\u0103 (vechiul port al ora\u015fului a intrat \u00eentr-un acut proces de degradare, odat\u0103 cu \u00eenceperea dezindustrializ\u0103rii, \u00een urm\u0103 cu patru decenii): retrezirea la via\u0163\u0103 a str\u0103vechii a\u015fez\u0103ri. \u00cen peisajul industrial, dominat de cl\u0103dirile cenu\u015fii, lipsite de imagina\u0163ie \u015fi obositoare prin \u00eens\u0103\u015fi monotonia lor, unghiurile ascu\u0163ite ale Muzeului \u0162\u0103rmului, dublate de a\u015fezarea institu\u0163iei pe malul apei (lucru care atrage \u00eentotdeauna oricare vizitator) a f\u0103cut ca ora\u015ful s\u0103 capete, dintr-o dat\u0103, o alt\u0103 fa\u0163\u0103. A fost un efect similar cu acela resim\u0163it de fostul ora\u015f industrial Bilbao, atunci c\u00e2nd Frank Gehry a proiectat celebrele sale volute acoperite cu titan, pentru cl\u0103direa Muzeului Guggenheim (un alt muzeu c\u00e2\u015ftig\u0103tor al Premiului \u201eMuzeul European al Anului\u201c, de altfel, la patru ani dup\u0103 ce premiul fusese dob\u00e2ndit de institu\u0163ia bucure\u015ftean\u0103). Din nou, s-a dovedit c\u0103 o cl\u0103dire muzeal\u0103, \u00eendr\u0103zne\u0163 realizat\u0103 (de fapt, termenul corect ar fi inteligent realizat\u0103), indiferent de tema sa, poate avea un efect benefic nu doar asupra unui cartier (a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103, s\u0103 spunem, la Barcelona, \u00een jurul Muzeului de Art\u0103 Contemporan\u0103 de acolo, plasat \u00een cea mai s\u0103rac\u0103 zon\u0103 a ora\u015fului), ci asupra \u00eentregii a\u015fez\u0103ri. Glasgow este un ora\u015f care, literalmente, a \u00eenflorit dup\u0103 ce Muzeul \u0162\u0103rmului a fost deschis, \u00een urm\u0103 cu trei ani. Cheiul Pointhouse ar\u0103ta, \u00eenainte de apari\u0163ia institu\u0163iei de cultur\u0103, fa\u0163a cea mai ur\u00e2t\u0103 a localit\u0103\u0163ii: cl\u0103diri p\u0103r\u0103site ad\u0103posteau vagabonzi \u015fi droga\u0163i, locul fiind evitat nu doar de pu\u0163inii turi\u015fti, ci chiar \u015fi de localnici. De c\u00e2nd, la \u00eenceputul deceniului trecut, a \u00eenceput cur\u0103\u0163area zonei \u015fi a fost implantat\u0103 impozanta cl\u0103dire a Muzeului Transportului, ora\u015ful a c\u0103p\u0103tat un alt suflu, av\u00e2nd acum ambi\u0163ia de a fi nu doar fosta capital\u0103 industrial\u0103 a Sco\u0163iei, ci \u015fi actuala sa capital\u0103 cultural\u0103 (lucru, s\u0103 recunoa\u015ftem, destul de dificil, av\u00e2nd \u00een vedere competi\u0163ia cu Festivalul de teatru de la Edinburgh).
\nNu a\u015f vrea s\u0103 m\u0103 av\u00e2nt \u00eentr-o am\u0103nun\u0163it\u0103 descriere a celor dou\u0103 muzee sco\u0163iene. Mi se pare esen\u0163ial faptul c\u0103 amplasarea lor (primul dintre ele, \u00eentr-un parc fost proprietate privat\u0103, iar al doilea \u00eentr-o zon\u0103 abandonat\u0103 a ora\u015fului) \u00een dou\u0103 puncte cheie, aflate la distan\u0163\u0103 mare unul de altul, \u00een dou\u0103 capete diferite ale a\u015fez\u0103rii, a fost suficient\u0103 pentru a face ca un ora\u015f recunoscut pentru aspectul s\u0103u postindustrial \u015fi, evident, pentru triste\u0163ea pe care un asemenea peisaj o poate degaja \u00een jurul s\u0103u, s\u0103 re\u00eenfloreasc\u0103. Ca \u015fi la Bilbao, la Glasgow este vizibil\u0103 dovada c\u0103 investi\u0163ia \u00een cultur\u0103 este extrem de important\u0103, pentru c\u0103 aduce profit, \u00eentr-un termen foarte scurt, pentru \u00eentreaga municipalitate. Mi-a\u015f dori foarte mult ca acest lucru s\u0103 fie \u00een\u0163eles \u015fi de edilii din ora\u015fele mijlocii ale Rom\u00e2niei, dar nu \u00eemi fac iluzii. Probabil c\u0103 o ipotetic\u0103 delega\u0163ie a unor primari rom\u00e2ni \u00een Sco\u0163ia ar reu\u015fi, mai degrab\u0103, s\u0103 umple ber\u0103riile ora\u015fului, dec\u00e2t muzeele sale, \u015fi ace\u015ftia nu ar \u00een\u0163elege de unde vine actuala prosperitate a fostei glorii industriale a Sco\u0163iei.
\nAr trebui s\u0103 adaug faptul c\u0103 vizita la Glasgow mi-a fost prilejuit\u0103 de participarea la reuniunea anual\u0103, de premiere, organizat\u0103 de Academia European\u0103 a Muzeelor, pentru Premiul Funda\u0163iei Micheletti. Din p\u0103cate, singura institu\u0163ie rom\u00e2neasc\u0103 participant\u0103 \u00een competi\u0163ie, Muzeul Na\u0163ional de Istorie Natural\u0103 \u201eGrigore Antipa\u201c, nu a reu\u015fit s\u0103 se claseze nici m\u0103car printre cei \u015fase finali\u015fti, de\u015fi eforturile muzeului nostru au fost unanim apreciate. Muzeul c\u00e2\u015ftig\u0103tor este amplasat \u00eentr-o cl\u0103dire din Trento, proiectat\u0103 de Renzo Piano. Dac\u0103 ne aducem aminte c\u0103, anul trecut, acela\u015fi trofeu fusese acordat unui muzeu reamenajat de Daniel Liebeskind, la Dresda, cred c\u0103 putem ajunge, cu u\u015furin\u0163\u0103, la concluzia c\u0103, \u00een ziua de azi, arhitectura cl\u0103dirii muzeului este esen\u0163ial\u0103 pentru aducerea institu\u0163iei \u00een aten\u0163ia vizitatorilor. \u015ei Rom\u00e2nia are arhitec\u0163i valoro\u015fi. Nu este nevoie s\u0103 import\u0103m proiecte ale birourilor de arhitectur\u0103 ale lui Gehry, Piano, Liebeskind sau Hadid. Sunt convins c\u0103 ceea ce au dovedit, de exemplu, Adrian Spirescu \u015fi Fran\u00e7oise Pamfil, la Muzeul Na\u0163ional de Art\u0103 Contemporan\u0103, este o dovad\u0103 peremptorie c\u0103 avem \u015fi noi arhitec\u0163i valoro\u015fi, care pot s\u0103 fac\u0103 lucruri extraordinare, atunci c\u00e2nd sunt dubla\u0163i de profesionalismul unei persoane a\u015fa cum a fost Mihai Oroveanu. Important este, doar, s\u0103 \u00eei l\u0103s\u0103m pe muzeografi \u015fi pe arhitec\u0163i s\u0103 lucreze \u00eempreun\u0103, spre binele a\u015fez\u0103rilor noastre. Rezultatele vor fi, cu siguran\u0163\u0103, excep\u0163ionale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Nu m\u0103 a\u015fteptam s\u0103 v\u0103d muzee excep\u0163ionale la Glasgow, de\u015fi eram deja informat asupra faptului c\u0103 dou\u0103 dintre muzeele de aici sunt apreciate la nivel continental. M\u0103 refer, evident, la cele dou\u0103 excep\u0163ionale muzee ale metropolei sco\u0163iene, Colec\u0163ia Burrell \u015fi Muzeul \u0162\u0103rmului (aceasta este, de fapt, denumirea neoficial\u0103 a Muzeului Transporturilor; un fel de \u201emuzeu… Cite\u0219te mai mult »Surprize la Glasgow<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[7354,11286,11285],"class_list":["post-19056","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-muzee-europene","tag-muzee-glasgow","tag-riverside-museum"],"views":1227,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19056","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19056"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19056\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19056"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19056"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19056"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}