{"id":19035,"date":"2014-05-20T21:44:18","date_gmt":"2014-05-20T19:44:18","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=19035"},"modified":"2014-05-20T21:44:18","modified_gmt":"2014-05-20T19:44:18","slug":"dincolo-de-suferinta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dincolo-de-suferinta\/","title":{"rendered":"\u201eDincolo\u201c de suferin\u0163\u0103"},"content":{"rendered":"<p><strong>Reg\u00e3sirea omului din om<\/strong><br \/>\nToate celelalte teme din recentul eseu al Aurei Christi, Dostoievski \u2013 Nietzsche: elogiul suferin\u0163ei, Ed. Academiei Rom\u00e2ne, 2013, se rotesc dup\u0103 supratema suferin\u0163ei. Premisa, generoas\u0103, este cunoa\u015fterea total\u0103 a omului. De la omul bine f\u0103cut de Dumnezeu, l\u0103udat de Hamlet, la omul dec\u0103zut din Dumnezeu, se configureaz\u0103 omul real, integral. Prima cerin\u0163\u0103, determinant\u0103, este ca omul s\u0103 fie luat a\u015fa cum este el. Devenirea exist\u0103 \u00een stare.<br \/>\nTipurile, la Dostoievski, sunt paradoxale, \u00een sensul paradoxului admis dup\u00e3 D. Merejkovski drept \u00eenfrico\u015f\u0103tor, uimitor. Feminitatea, \u00een c\u00e2teva cazuri, este cople\u015fitoare, statuar\u0103, dominatoare. Masca, uneori veritabil personaj, este prezent\u0103 \u00eentr-un joc alienant: masca nebuniei la Goliadkin, masca idiotismului la M\u00e2\u015fkin.<br \/>\nOmul (dec\u0103zut) trebuie dep\u0103\u015fit, spune Nietzsche, \u00een pofida nevoin\u0163ei \u015fi a neputin\u0163ei sale. Umanismul critic radical (\u00ee\u015fi) impune ca atare supraomul, omul nou, genial. Voin\u0163a dep\u0103\u015firii limitei celei mereu apropiate simplific\u0103 dificila exigen\u0163\u0103. Nietzsche descoper\u0103 \u00een omul mare un risipitor (a\u015f ad\u0103uga, pentru literatura rom\u00e2n\u0103: evident, nu la modul risipitorilor din romanul moralist-ideologic al lui M. Preda, rezistentul fa\u0163\u0103 de Dostoievski), \u00eentr-o societate instabil\u0103, mereu dispus\u0103 s\u0103-l transforme \u00eentr-o victim\u0103.<br \/>\nDostoievski (omul, am constatat, cel mai scump lui Tolstoi, cum \u00eei comunic\u0103 epistolar so\u0163iei aceluia) este mai ales c\u0103ut\u0103torul omului din om. Raskolnikov cunoa\u015fte starea omului golit de om. Scopul ad\u00e2nc r\u0103m\u00e2ne reg\u0103sirea omului din om. O \u0163int\u0103 obsesiv\u0103, pasager\u0103, este omul numit de eseist\u0103 timonic, adic\u0103 un c\u00e2rmuitor, superior. Pentru Dostoievski, cel care este, cum s-a recunoscut, \u015fi un pilduitor \u015fi ini\u0163iat antropolog, \u00eennoirea omului, explicat\u0103 de Isus \u015fi de marele s\u0103u purt\u0103tor de cuv\u00e2nt, Pavel, devine o mutare \u00eenspre divin. \u015ei Raskolnikov, cel care crede \u00eentr-un suflet neschimbat, etern, reu\u015find s\u0103 se dep\u0103\u015feasc\u0103 pe sine, prin eliminarea condi\u0163iei ra\u0163ionaliste a omului \u00een chip de principiu, ajunge un om nou. Eseista \u00eel nume\u015fte un \u201epersonaj \u00eentortocheat\u201c. Este, iat\u0103, un mare, salvat(or) \u201esucit\u201c. Raskolnikov este un asasin dominat de mister, cu con\u015ftiin\u0163\u0103 deviat\u0103 \u015fi grotesc\u0103, sus\u0163ine Aura Christi, \u00een contradic\u0163ie cu \u015eestov, care nu-i recunoa\u015fte personajului condi\u0163ia de uciga\u015f, dar \u00een alian\u0163\u0103 mai cur\u00e2nd cu Merejkovski, pentru care criminalul este fundamental masochist. Social, eseista \u00eel surprinde pe acest nelumit exact, \u00een echivocul s\u0103u identitar, ca fiind un s\u0103rman cu aer aristocratic, aproape orfan, f\u0103r\u0103 nici un g\u00e2nd despre tat\u0103l lui. Dificil de situat este \u015fi etic: oricum imoral, indecis \u00een perspectiva amoralit\u0103\u0163ii, a dep\u0103\u015firii binelui \u015fi a r\u0103ului, a minciunii personalizate, dup\u0103 cum define\u015fte Razumihin ceea ce autoarea nume\u015fte adesea \u00een cartea sa extramoralitatea. De\u015fi numele de familie provine din raskolnik \u015fi are sensul de ateu, el, ca \u015fi Ivan Karamazov, este un dionisiac pravoslavnic, exaltat ca Zarathustra, adus accidental pe lume, fa\u0163\u0103 de care nihilistul insolit r\u0103m\u00e2ne inaderent, c\u0103zut \u00een turbionul ipseist al firii subumane, de om-plo\u015fni\u0163\u0103, abisal, dar \u015fi dus din lume, fiin\u0163\u0103 a infernului: \u201eRaskolnikov este infernul\u201c.<br \/>\n\u00cenfr\u0103\u0163it cu un uciga\u015f (Rogojin), M\u00ee\u015fkin este intens scotocit: personaj sintetic, multilateral, spectacular, atipic, enigmatic, nou Ecleziast (cu trimitere la Psalmul 143, focalizat pe om-de\u015fert\u0103ciune), isusiac \u00een esen\u0163\u0103, un Zarathustra uman, (nu chiar) un Don Quijote, apropiat de Gulliver, sucit, z\u0103p\u0103cit, fantasmatic, imposibil, candid sau sincer \u00een modul cel mai elementar, ascult\u0103tor \u015fi vizionar, harismatic, iubitor, nobil, pur, risipitor, om-esen\u0163\u0103 \u015fi om-c\u00e2rti\u0163\u0103 (sau \u015foarece, chiar \u015fi de bibliotec\u0103, dup\u0103 cum sugereaz\u0103 cuv\u00e2ntul m\u00ee\u015f), adaptat-inadaptat, bolnav, tembel sau cretin superior.<br \/>\n<strong>\u00cenconjurul suferin\u0163ei<\/strong><br \/>\nLimita, mai \u00eent\u00e2i. (I)limita(rea) suferin\u0163ei\/suferin\u0163elor, a suferirii (meta)fizice, a isp\u0103\u015firii cre\u015ftine, p\u00e2n\u0103 la glorie, zeificare, slav\u0103, sfin\u0163enie, este tot de la Dostoievski citire, chiar dac\u0103 drumul trece prin Cervantes \u015fi (anti)eroul s\u0103u Don Quijote. \u00cen marele, p\u0103tima\u015ful, scriitor epic rus, ca \u015fi \u00een personajele sale confruntate, solitar sau solidar, cu limitele, exist\u0103 marea \u00eencercare, ea \u00eens\u0103\u015fi, teoretic, f\u0103r\u0103 linie de orizont vizibil\u0103, \u00eentruc\u00e2t \u201eDostoievski tatoneaz\u0103 limita limitelor\u201c. Con\u015ftiin\u0163a explicit\u0103 este personificat\u0103 prin Razumihin. Razum, \u00een rus\u0103, semnific\u0103 ra\u0163iune. O con\u015ftiin\u0163\u0103 lucid\u0103 posed\u0103 autocriticul Arcadi Dolgoruki. Aura Christi, \u00eempotriva lui \u015eestov (exist\u0103 \u00een cartea aceasta \u015fi delimit\u0103ri, \u00eentre numeroasele acorduri ori alian\u0163e), admite c\u0103 Raskolnikov posed\u0103 o con\u015ftiin\u0163\u0103 \u00eenr\u0103it\u0103, amoral\u0103. Criminal din con\u015ftiin\u0163\u0103, cum repet\u0103 eseista, Raskolnikov este exponen\u0163ial pentru o con\u015ftiin\u0163\u0103 \u00eenc\u0103rcat\u0103, rea, derivat\u0103 dintr-o tr\u0103ire, \u00een sens psihologic, existen\u0163ial, de asemenea rea, potrivit lui Nietzsche, puternicul critic al con\u015ftiin\u0163ei \u015fi al ra\u0163iunii, adesea \u00een\u015fel\u0103toare, infernal\u00e3, generatoare a crimei acoperit\u0103 de idee, \u00eencep\u00e2nd cu aceea generic\u0103 a vinov\u0103\u0163iei nevinovate. Voin\u0163a uman\u0103 oscileaz\u0103, de la aceea de a \u015fti adev\u0103rul deplin, a lui M\u00ee\u015fkin, la inexplicabila pierdere de voin\u0163\u0103 a lui Kirillov. \u00cen Friedrich Nietzsche se \u00eentrevede un \u201eHamlet al voin\u0163ei de putere\u201c.<br \/>\nCunoa\u015fterea, trupeasc\u0103 \u015fi sufleteasc\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, este necondi\u0163ional\u0103. Ideea, ca totalitate la Versilov, fanatic-p\u0103tima\u015f\u0103 la Kirillov, poate ajunge la Dostoievski idee-fiin\u0163\u0103 (\u015fi Peciorin, \u201eeroul\u201c lui Lermontov, admite ideea ideilor ca \u201efiin\u0163e organice\u201c), dar nicidecum nu poate justifica crima f\u0103r\u0103 pedeaps\u0103. O limit\u0103\/limitare impune ideea vie\u0163ii \u00een comuniune \u015fi rod, \u00een g\u00e2ndirea lui Lebedev. Boala poate fi un mediator al \u00een\u0163elegerii lucrurilor, dup\u0103 care t\u00e2njesc personajele lui Dostoievski, \u00eentr-un fel p\u0103tima\u015f, idealist, utopic, \u00een frunte cu Marmeladov, cel care a\u015fteapt\u0103 timpul unei \u00een\u0163elegeri a tot \u015fi de c\u0103tre to\u0163i.<br \/>\nAdev\u0103rul, problem\u0103 blestemat\u0103 pentru Dostoievski, travaliu de sine \u015fi cu sine, este geam\u0103nul drept\u0103\u0163ii (\u00een rus\u0103, termenul comun este pravda). Din perspectiva lui Nietzsche,\u00a0 adev\u0103rul se constituie drept test de suport spiritual. Tragicul, \u00een sensul lui Hegel, \u00eel marcheaz\u0103 pe Raskolnikov, un personaj tragic, crede Aura Christi, \u00een dezacord cu Mihail Bahtin. Frumuse\u0163ea, salvatoare, enigmatic\u0103, pentru Dostoievski, apare larg\u0103, altfel spus cuprinz\u0103toare, la Nietzsche.<br \/>\nEticul ajunge, de regul\u0103, evitat de Dostoievski. Amoralitatea \u00eenchipuie o morala superioar\u0103. Asumarea vinov\u0103\u0163iei f\u0103r\u0103 vin\u0103 are o \u00eent\u0103rit\u0103 v\u00e2n\u0103 ruseasc\u0103. Eseista o dezv\u0103luie \u015fi la poeta modern\u0103 Marina \u0163vetaeva. La cei ca M\u00ee\u015fkin, st\u0103p\u00e2n\u0103 este \u201econ\u015ftiin\u0163a unei vinov\u0103\u0163ii f\u0103r\u0103 vin\u0103\u201c. Un \u00eenvinov\u0103\u0163it este \u015fi inocentul Iisus. Despre Fiu, Nietzsche crede c\u0103 iube\u015fte r\u0103ul, dar, potrivit lui Dostoievski, ar fi vorba despre un r\u0103u fatal, enigmatic.<br \/>\nSurvine (i)limitarea religiei. \u00cen spirit \u015fi liter\u0103, deopotriv\u0103 confesionale, Aura Christi admite vorbirea continu\u0103 a lui Dumnezeu \u00een om. Socote\u015fte c\u0103 institu\u0163ia, nu religia (credin\u0163a), cre\u015ftin\u0103 este refuzat\u0103 de Dostoievski \u015fi chiar de Nietzsche. Cel dint\u00e2i, care n-a fost excomunicat de biseric\u0103 precum Tolstoi, nu r\u0103m\u00e2ne dogmatic, ci \u201eneocre\u015ftin\u201c. Cel din urm\u0103 ar fi, cum descoper\u0103 Th. Mann \u015fi M. Heidegger, un pseudo-ateu. \u00cen Iisus, eseista \u00eel descoper\u0103 pe smeritul, supusul, credinciosul, ca nimeni altul, dedicat voin\u0163ei de adev\u0103r. Iuda este, \u00een sens neocre\u015ftin, poate, reabilitat: numit hulitul Iuda, el ar fi un om al datoriei, tragic, c\u0103indu-se, dar alunec\u00e2nd vinovat \u00een sinucidere. Lumea apare dominat\u0103 de extramoralitate \u015fi ilogic. Visul, ca realitate, st\u0103p\u00e2ne\u015fte la Raskolnikov, de altfel \u00een romanul lui Dostoievski \u00een general.<br \/>\nVia\u0163a, afirmat\u0103, iubit\u0103, cu enorm\u0103 \u00eensetare (via\u0163a enorm\u0103 \u00eel urm\u0103re\u015fte pe M\u00ee\u015fkin), \u00eennoit\u0103 la modul biblic, evanghelic, t\u00e2nje\u015fte, \u00een perspectiva unei \u00eentoarceri la sursele g\u00e2ndirii presocratice, spre (i)limitarea estetic\u0103. Via\u0163a conceput\u0103 \u015fi construit\u0103 ca oper\u0103 de art\u0103. Via\u0163a sau viul, \u201econceptualizeaz\u0103\u201c eseista. Viul este contradictoriu \u015fi bogat, onto-gnoseologic, divin-revelator, psalmic, davidic, evanghelic, isusiac. Moartea, ca limit\u0103 dep\u0103\u015fit\u0103, este negat\u0103 de Kirillov, un \u201eapologet al inexisten\u0163ei mor\u0163ii\u201c. Moartea, ca rena\u015ftere a lui Dumnezeu, exist\u0103 deopotriv\u0103 la Dostoievski \u015fi Nietzsche. Acesta crede c\u0103 Iisus este cre\u015ftinul singular, inocent, jertfit la modul p\u0103g\u00e2n, barbar, \u00een timp ce Goethe \u00eel vede pe Fiu ca omul suprem. Pentru Peciorin, din romanul istoriei prezente, scris de Lermontov, moartea este r\u0103ul deplin. Ader\u00e2nd \u015fi la perspectiva comun\u0103, popular\u0103, laic\u0103, Aura Christi une\u015fte suferin\u0163a \u015fi moartea \u00eentr-un unic termen, via\u0163amoartea, separat, componentele fiind depl\u00e2nse \u015fi nu elogiate, ca realitate \u015fi expresie a tot ce poate fi mai \u00eengrozitor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Reg\u00e3sirea omului din om Toate celelalte teme din recentul eseu al Aurei Christi, Dostoievski \u2013 Nietzsche: elogiul suferin\u0163ei, Ed. Academiei Rom\u00e2ne, 2013, se rotesc dup\u0103 supratema suferin\u0163ei. Premisa, generoas\u0103, este cunoa\u015fterea total\u0103 a omului. De la omul bine f\u0103cut de Dumnezeu, l\u0103udat de Hamlet, la omul dec\u0103zut din Dumnezeu, se configureaz\u0103 omul real, integral. Prima&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/dincolo-de-suferinta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eDincolo\u201c de suferin\u0163\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2059,11194],"class_list":["post-19035","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-aura-christi","tag-dostoievski-nietzsche-elogiul-suferintei"],"views":1385,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19035","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19035"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19035\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19035"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19035"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19035"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}