Anii trec ca apa: trecur\u0103 dou\u0103 decenii de c\u00e2nd ne indignam de indignarea cu care \u00eentr-o anchet\u0103 celebr\u0103 la vremea aceea mai mul\u0163i intelectuali de vaz\u0103 \u015fi mai multe intelectuale ca ni\u015fte flori \u00een vaza lor n\u0103v\u0103leau \u2013 ca turcii? ca t\u0103tarii? ca barbarii? \u2013 peste Orfeul mioritic tr\u0103g\u00e2nd cu vorbele ca ni\u015fte gloan\u0163e \u00een inima mitic\u0103 a ciob\u0103na\u015fului ap\u0103rat\u0103 doar cu fluierul piciorului, \u015fi el mitic, la al c\u0103rui c\u00e2ntec oi\u0163ele de pe un picior de plai \u015fi gur\u0103 de rai se str\u00e2ngeau buluc beh\u0103ind un bocet de nunt\u0103 \u015fi de \u00eenmorm\u00e2ntare… Ancheta aceea ap\u0103ruse \u00een revista Apostrof a doamnei Marta Petreu, poate cea mai frumoas\u0103 \u015fi plin\u0103 de energie intelectual\u0103 publica\u0163ie ivit\u0103 la noi dup\u0103 cele petrecute \u00een timpul Cr\u0103ciunului din iarna lui 1989 de s\u00e2ngeroas\u0103 amintire. Participan\u0163ii la acest colocviu deloc mioritic d\u0103deau ei cu b\u00e2ta, a\u015fa cum n-o f\u0103cuse ciobanul contra omor\u00e2torilor lui din \u201egura de rai\u201c. R\u0103spundeau cu demnitate rec\u00e2\u015ftigat\u0103 la c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri capitale: \u201eCe a\u0163i face dac\u0103 a\u0163i fi \u00een locul ciobanului din Miori\u0163a? Ce a\u0163i face dac\u0103 a\u0163i fi \u00een locul Anei lui Manole?\u201c O a treia \u00eentrebare nu era pus\u0103, dar sub\u00een\u0163eleas\u0103: \u201eV-a\u0163i l\u0103sa, ca ei, ucis \u015fi sacrificat f\u0103r\u0103 nicio \u00eempotrivire? \u00centruc\u00e2t este reprezentativ\u0103 \u015fi exponen\u0163ial\u0103 o asemenea lips\u0103 de atitudine?\u201c \u00centrebarea aceasta nepus\u0103 dar sugerat\u0103 era, cu siguran\u0163\u0103, expresia unei viclenii nevinovate, \u00een realitate, o capcan\u0103: \u00een care, cu to\u0163ii, \u201ereponden\u0163ii\u201c au intrat buluc, precum oile la strung\u0103. Ne-am mirat atunci \u015fi mira\u0163i am r\u0103mas p\u00e2n\u0103 azi de spiritul ofensiv, necru\u0163\u0103tor \u015fi \u201ecioranian\u201c cu care ace\u015fti ilu\u015ftri r\u0103spunz\u0103tori apar\u0163in\u00e2nd lumii noastre intelectuale i-au \u00eenfierat cu m\u00e2nie \u015fi condamnat f\u0103r\u0103 drept de apel pentru lips\u0103 de curaj, la\u015fitate \u015fi resemnare, la moarte \u2013 \u00een contumacie \u2013 pe Orfeu din Miori\u0163a \u015fi pe Ana din zidul lui Manole, acesta din urm\u0103 un criminal cinic. Aproape cu to\u0163ii acei judec\u0103tori condamnau cu o vigilen\u0163\u0103 ca \u015fi necunoscut\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci fatalismul ciobanului molatic: de ce nu d\u0103 cu b\u00e2ta ciobanul mioritic?! Partea feminin\u0103 condamna \u015fi ea cu energie crima lui Manole \u015fi ciudata comportare a so\u0163iei lui, Ana, care, \u00eens\u0103rcinat\u0103 \u00een luna a noua, \u00een loc s\u0103 se pun\u0103 sub protec\u0163ia maternit\u0103\u0163ii, alearg\u0103 cu sufletul la gur\u0103 prin vijelia ce se iscase spre moartea ei \u015fi a celui ce-\u015fi va afla morm\u00e2ntul \u00een p\u00e2ntecele s\u0103u strivit \u00eentre c\u0103r\u0103mizile falnicului l\u0103ca\u015f. Despre lamentabila \u015fi falocratica lips\u0103 de pre\u0163uire a femeii \u2013 ce s\u0103 mai spunem?! \u00cen ancheta din Apostrof-ul de acum aproape 20 de ani o distins\u0103 poet\u0103 punea la zidul mor\u0163ii Miori\u0163a \u015fi Me\u015fterul Manole sub cuv\u00e2nt c\u0103 sunt \u201emituri carpato-dun\u0103rene crude care au la baz\u0103 o g\u00e2ndire primitiv\u0103\u201c, un pic (!) legionar\u0103 \u00een substan\u0163a ei, cu un erou care propag\u0103, chiar de n-o \u015ftia pe atunci, cultul mor\u0163ii fiindc\u0103, \u201ede\u015fi prevenit (de oi\u0163a nu at\u00e2t de \u201en\u0103zdr\u0103van\u0103\u201c c\u00e2t foarte realist\u0103! \u2013 n.n.) nu lupt\u0103, nu ac\u0163ioneaz\u0103, las\u0103 lucrurile s\u0103 curg\u0103 de la sine \u00eentr-o total\u0103 pasivitate\u201c, ca s\u0103 conchid\u0103 cu o sentin\u0163\u0103 \u015fi un blestem: \u201eUn popor ce na\u015fte asemenea oameni este un popor vulnerabil, lipsit de instinctul de ap\u0103rare\u201c. Pe scurt: baladele acestea ar transmite \u015fi recomanda strategia resemn\u0103rii \u015fi un mesaj suicidar potrivit c\u0103ruia s-ar cuveni s\u0103 constat\u0103m la poporul rom\u00e2n, statistic vorbind, unul din cele mai ridicate procente de sinuciga\u015fi din lume. Nu putem izgoni prezum\u0163ia c\u0103 mentalitatea ce na\u015fte asemenea judec\u0103\u0163i prea sigure de ele \u00eensele \u015fi condamn\u0103ri curajoase ale unor pure fic\u0163iuni poate tr\u0103da \u015fi o anumit\u0103, irepresibil\u0103, nostalgie: nostalgia spiritului mobilizator \u015fi a atitudinii active cu orice pre\u0163 transmise p\u00e2n\u0103 nu cu mult timp \u00een urm\u0103 ca sarcini de partid \u015fi de stat tuturor creatorilor, precum \u015fi maselor de receptori, oameni ai muncii de la ora\u015fe \u015fi sate… Citim \u00eentr-un eseu extrem de instructiv al reputatului Ion Talo\u015f (Rom\u00e2nia literar\u0103 nr.18\/25 aprilie 2014) c\u0103 Miori\u0163a face parte din \u201efondul de aur al literaturii noastre orale\u201c, este atestat\u0103 de peste 1.000 de ori de-a lungul timpului \u015fi ocup\u0103, din aceast\u0103 cauz\u0103, locul \u00eent\u00e2i \u00een folclorul universal. Acest \u201eambasador\u201c extraordinar al culturii noastre populare transmite a\u015fadar lumii mesajele descurajante \u015fi compromi\u0163\u0103toare pentru emi\u0163\u0103tor despre care vorbeau participan\u0163ii la celebra anchet\u0103 din Apostroful de acum dou\u0103zeci de ani \u015fi, cu mult mai mult, vorbesc \u00een anii ce-au urmat, p\u00e2n\u0103 azi. Nici atunci, nici azi, necum la data folcloric\u0103 a apari\u0163iei sale Miori\u0163a nu autorizeaz\u0103 cultul mor\u0163ii \u015fi al resemn\u0103rii at\u00e2t de des \u201ec\u00e2ntat\u0103\u201c de bocitorii pe marginea acestui mit \u015fi a altora ca \u015fi el. A\u015fa cum a dovedit regretatul Mihai Pelin \u00eentr-o cercetare (anchet\u0103) sociologic\u0103, \u201eMiori\u0163a nu s-a n\u0103scut l\u00e2ng\u0103 stele\u201c, iar scenariul realist al faptelor ce se petrec \u00een albia na\u015fterii ei reflect\u0103 \u015fi criminalitatea din mediul p\u0103storesc. \u00cens\u0103 mitul care s-a n\u0103scut pe o balt\u0103 de s\u00e2nge \u015fi \u00eentr-un cimitir plin cu victimele instinctului uciga\u015f nu are de-a face cu ceea ce i se pune \u00een c\u00e2rc\u0103. Precum se \u015ftie, nu prescrie sarcini \u015fi directive, ci poveste\u015fte. \u00cen esen\u0163\u0103 fic\u0163iunea mioritic\u0103 acrediteaz\u0103 una din cele zece porunci biblice: \u201eS\u0103 nu ucizi!\u201c \u015fi \u00een\u015ftiin\u0163eaz\u0103 (avertizeaz\u0103) asupra consecin\u0163elor fatale ale \u00eenc\u0103lc\u0103rii acestei porunci. \u00cen ea sunt \u015fi victime, \u015fi c\u0103l\u0103i. Ap\u0103rut\u0103 ca o colind\u0103 sau ritual de trecere \u00een lumea cealalt\u0103, \u201etema\u201c baladei, mitic\u0103, trimite la o versiune autohton\u0103 a c\u0103derii \u00een lume \u015fi alung\u0103rii din Rai. \u00cembrac\u0103 \u00eentr-un scenariu fantastic un simptom cosmogonic al sf\u00e2r\u015fitului inocen\u0163ei. Ca Adam vestit c\u0103 va fi izgonit din Paradis, ciobanul afl\u0103 din gura \u201emioarei n\u0103zdr\u0103vane\u201c c\u0103 e muritor, ia cuno\u015ftin\u0163\u0103 de condi\u0163ia lui uman\u0103 \u015fi, ca un primitiv, dar unul aflat la antipodul \u201eg\u00e2ndirii s\u0103lbatice\u201c convine asupra unui dat pe c\u00e2t de inexorabil, tot pe at\u00e2t de absurd \u015fi incomprehensibil. \u00cen locul revoltei, absurde, \u00een \u201ec\u00e2ntecul\u201c de r\u0103mas bun al aceluia care \u201enu s-a n\u0103scut l\u00e2ng\u0103 stele\u201c, dar nu d\u0103 cu b\u00e2ta putem \u201eciti\u201c o distinc\u0163ie comportamental\u0103 \u015fi un \u00eenalt aristocratism intelectual. Nu resemnarea oarb\u0103 a r\u00e2mei \u015fi nici pasivitatea pietrei \u00eel conduc \u00een modul de a se manifesta \u00een fa\u0163a sor\u0163ii: ci, invers, din felul cum acest mare \u201einocent\u201c ce \u00eencepe s\u0103 \u00eenve\u0163e \u00ee\u015fi prive\u015fte soarta cu ochii larg deschi\u015fi c\u0103tre adev\u0103r se pot desprinde o mare tentativ\u0103 de \u00een\u0103l\u0163are \u015fi o lec\u0163ie de via\u0163\u0103 av\u00e2nd \u00een centru \u201edezalienarea\u201c mor\u0163ii oricui \u015fi a fiec\u0103ruia. Dac\u0103 orice \u00eempotrivire e zadarnic\u0103 \u015fi nicio sustragere nu-i posibil\u0103, ciobanul acesta mioritic vrea s\u0103 \u015ftie \u015fi s\u0103 afle at\u00e2ta adev\u0103r c\u00e2t poate duce. \u015ei poate foarte mult. \u0163ine cu orice pre\u0163, cu pre\u0163ul mor\u0163ii, s\u0103 fie viu \u00een moartea lui: s\u0103 i se uite mor\u0163ii \u00een ochi privind stelele sub care a murit. Stratagema nun\u0163ii \u00een cer e o form\u0103 \u2013 forma lui? \u2013 de a restaura ceea ce fusese p\u00e2ng\u0103rit. Alege moartea, iar pentru \u201em\u0103icu\u0163a b\u0103tr\u00e2n\u0103\u201c, nunta: ca un adev\u0103rat \u015fi genial regizor al propriului sf\u00e2r\u015fit, \u201eprimitivul\u201c cioban pune la loc stelele c\u0103zute \u015fi restabile\u015fte prestigiul \u201epiciorului de plai\u201c dec\u0103zut, prin crim\u0103, din condi\u0163ia lui paradisiac\u0103 \u015fi din condi\u0163ia sa uman\u0103. Cine este \u201evinovat\u201c de restaurarea paradisului pe cale de a fi pierdut? Desigur, nu ciobanul mioritic \u201eresemnat\u201c hristic de a se l\u0103sa ucis de \u201everii\u201c sau rudele lui de s\u00e2nge poate fi \u00eenvinuit. Vinovatul, marele vinovat de aceast\u0103 r\u0103sturnare copernican\u0103 c\u00e2t o Restaura\u0163ie precum \u015fi de oprirea bolovanului ce-l face pe ins s\u0103 se rostogoleasc\u0103 din condi\u0163ia lui uman\u0103 ca \u015fi din Paradis este \u00eensu\u015fi Creatorul care a \u201eprelucrat\u201c ceea ce a cules din a\u015fa-numita \u201egur\u0103 a poporului\u201c. \u201eVina\u201c de a fi condus pa\u015fii \u00eempletici\u0163i ai ciobanului mioritic cu ochii la stele \u015fi cu jungherul \u00eenfipt \u00een spate spre o tem\u0103 tragic\u0103 \u015fi universal\u0103 e comis\u0103 de nimeni altul dec\u00e2t de \u201eveselul Alecsandri\u201c, autorul celebrei \u201eJuna Rodic\u0103\u201c \u015fi al at\u00e2tor vodeviluri care au f\u0103cut epoc\u0103, dar nu \u015fi faima poetului de la Mirce\u015fti. De n-ar fi scris bardul de la Mirce\u015fti dec\u00e2t aceast\u0103 \u201eprelucrare\u201c \u00een cheie mitic\u0103, unic\u0103 \u00eentre mia de variante orale din tezaurul popular, \u015fi tot ar fi meritat \u00eentreaga \u015fi nestinsa admira\u0163ie a posterit\u0103\u0163ii. \u00cen Miori\u0163a lui, Alecsandri e, cum se zice, unul dintre marii \u201ecolaboratori\u201c ai geniului creator \u015fi \u201enecon\u015ftiut\u201c al poporului lu\u00e2nd pe cont propriu \u015fi traduc\u00e2nd \u00eentr-o versiune cultural\u0103 \u00een\u0163esat\u0103 de \u201emitologicale\u201c ceea ce acesta i-a \u015foptit, bolborosindu-i la ureche povestea suferit\u0103 de ciobanul mioritic pe c\u00e2nd acesta, fericit, se credea \u00een rai, \u00eempreun\u0103 cu \u201everii\u201c s\u0103i de un s\u00e2nge. Probabil c\u0103 \u00eentre altele poetul \u201egintei latine\u201c a aflat \u00een Miori\u0163a cum e s\u0103 fii \u015fi dac pe columna traian\u0103. E varianta lui, care amendeaz\u0103 dac\u0103 nu de tot m\u0103car \u00eentruc\u00e2tva \u201eveselia\u201c omului \u015fi u\u015furin\u0163a cu care condeiul i se mi\u015fca pe h\u00e2rtie. Dar dac\u0103 a spus-o Eminescu trebuie s\u0103 ne supunem. Miori\u0163a lui Alecsandri, cu versifica\u0163ia ei s\u0103lt\u0103rea\u0163\u0103, ca o hor\u0103 la limanul satului, are un sunet amplu \u015fi profund de cor dintr-o tragedie antic\u0103. E acolo o \u00eentreag\u0103 didactic\u0103 asupra mor\u0163ii predat\u0103 \u00een viu, cu \u201estelele f\u0103clii\u201c lucind \u00een ochii celui ce alunec\u0103 din lume cu vederea treaz\u0103 \u015fi care \u00een timp ce ascult\u0103 \u015fuierul argintiu al cu\u0163itelor mor\u0163ii \u00ee\u015fi preg\u0103te\u015fte \u00een visul s\u0103u treaz \u015fi senin, nep\u0103s\u0103tor, budist \u015fi resemnat, o nunt\u0103 \u00een cer. \u00cen planuri ample \u015fi paralele, Miori\u0163a lui Alecsandri dispune, concomitent, pe o scar\u0103 ca de la cer la p\u0103m\u00e2nt (sau invers) Infernul cuceritor \u015fi Paradisul amenin\u0163at: o pies\u0103 poli\u0163ist\u0103, o dram\u0103 \u015fi, mai ales, o tragedie.<\/p>\n
Ce r\u0103m\u00e2ne din toate acestea \u00een ochii \u201eactuali\u015ftilor\u201c no\u015ftri, interpre\u0163i care arunc\u0103 \u00een Miori\u0163a cu bolovanul unor \u00eentreb\u0103ri ca aceasta, eroic\u0103, obtuz\u0103 \u015fi plin\u0103 de n\u0103duf patriotic: \u201eDe ce nu d\u0103 cu b\u00e2ta ciobanul mioritic?\u201c. R\u0103m\u00e2ne o r\u0103st\u0103lm\u0103cire flagrant\u0103 a ei operat\u0103 \u00een dou\u0103 direc\u0163ii. Una const\u0103 \u00een uitarea vinovat\u0103 a agresorilor, trecu\u0163i cu vederea ca \u015fi cum n-ar fi fost. \u00cen al doilea r\u00e2nd, dar cel mai important, \u00eentrebarea cu pricina \u00eel transform\u0103 for\u0163at pe principalul actor al tragediei din victim\u0103 a \u201efatalismului nostru energetic\u201c (G. C\u0103linescu, Istoria…) \u00een eternul \u0163ap isp\u0103\u015fitor al tuturor neajunsurilor, neputin\u0163elor \u015fi mizeriilor seculare \u015fi actuale care apas\u0103 greu pe umerii numero\u015filor urma\u015fi, dar nu mo\u015ftenitori ai Miori\u0163ei. Frauda moral\u0103 a noilor \u201eactuali\u015fti\u201c din jurul Miori\u0163ei const\u0103, pe scurt, \u00een ignorarea c\u0103l\u0103ilor \u015fi tragerea pe roat\u0103 \u2013 ca a lui Horea \u2013, a victimei. Despre toate acestea vorbe\u015fte cu mare aplica\u0163ie \u015fi admirabil\u0103 verv\u0103 dramaturgic\u0103 prozatorul Dumitru Radu Popescu \u00eentr-unul din amplele sale solilocvii pe care a dorit s\u0103 le numeasc\u0103 \u201escrisori deschise\u201c, reunite \u00eentr-o excep\u0163ional\u0103 carte cu acest titlu (Ed. Scrisul Rom\u00e2nesc, 2013). Prozatorul \u015fi dramaturgul se opre\u015fte \u00eendelung \u00eentr-una din scrisorile sale asupra unuia dintre \u201earhetipurile noastre mitice\u201c \u00een care \u201eun p\u0103cur\u0103ra\u015f se poate g\u00e2ndi \u015fi la voca\u0163ia autodistructiv\u0103 a omului \u2013 mai precis, a unor oameni de acela\u015fi s\u00e2nge\u201c. Monolog\u00e2nd asupra acestei \u201evoca\u0163ii\u201c ereditar transmise, descoper\u0103 \u00een balada lui Alecsandri o crim\u0103 \u00een rai \u015fi se ocup\u0103 \u00eendeaproape de \u00eenf\u0103ptuitorii ei, \u201everi\u015fanii\u201c ciobanului mioritic. Ace\u015ftia \u00eentruchipeaz\u0103 o specie uman\u0103 neglijat\u0103 de comentatorii Miori\u0163ei care, cum v\u0103zur\u0103m, o reduc la expresia \u201eresemn\u0103rii\u201c ciobanului din care ne tragem. Stabile\u015fte locul crimei, Paradisul,\u00a0 coboar\u0103 \u00een Infern pe p\u0103m\u00e2ntul oamenilor \u00een a c\u0103ror istorie d\u0103inuie categoria tr\u0103d\u0103torilor, a prevaricatorilor, a v\u00e2nz\u0103torilor \u015fi a uciga\u015filor de acela\u015fi s\u00e2nge. \u201eC\u00e2nd \u00eei tragem de urechi \u015fi de must\u0103\u0163i pe rom\u00e2na\u015fii no\u015ftri dragi c\u0103 sunt la\u015fi, mormoloci, m\u0103m\u0103ligo\u015fi (…) c\u0103 nu-\u015fi ap\u0103r\u0103 nevoile \u015fi neamul, \u015fi nici chiar via\u0163a,\u00a0 \u00eel scoatem din p\u0103l\u0103rie \u2013 spune scriitorul \u201e\u00eenvin\u015filor\u201c \u2013 pe p\u0103cur\u0103ra\u015ful mioritic. Aici e prima eroare: fiindc\u0103 noi nu descindem din el! Noi nu suntem urma\u015fii p\u0103cur\u0103ra\u015fului\u201c. Cobor\u00e2t \u00een Infern, alt nume pentru lumea de dup\u0103 c\u0103dere, prozatorul constat\u0103 \u201eo mistificare genial\u0103\u201c: \u201eE un transfer ciudat, sinistru, de vinov\u0103\u0163ie de la asasin la victim\u0103. Adic\u0103 nepo\u0163ii criminalilor \u00eei g\u0103sesc vinova\u0163i de ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 azi pe in\u015fii pe care ieri ta\u0163ii, cumna\u0163ii \u015fi bunicii lor i-au ucis. C\u0103 de ce, adic\u0103, au fost la\u015fi, de ce n-au rezistat prin cultur\u0103, cum ei au rezistat prin incultur\u0103 (\u015fi mai rezist\u0103 \u015fi azi, cu brio!) de ce n-au pus m\u00e2na pe baltag, sau pe secure, s\u0103-\u015fi apere via\u0163a, chiar \u00een mun\u0163i \u015fi pe v\u0103i, \u00een fa\u0163a poten\u0163ialilor asasini?!\u201c \u2013 scrie D.R. Popescu, acredit\u00e2ndu-l pe \u201ep\u0103cur\u0103ra\u015f\u201c cu rangul de ales al destinului, \u201eun exemplu de \u00eencredere sf\u00e2nt\u0103 \u00een or\u00e2nduirile cere\u015fti\u201c. Ie\u015fit acesta din discu\u0163ie, ca exemplar ales \u015fi insolit, r\u0103m\u00e2n \u201everi\u015fanii\u201c, nu din acela\u015fi aluat, dar de acela\u015fi s\u00e2nge \u015fi care aveau aceea\u015fi religie, r\u0103m\u00e2n uciga\u015fii Sf\u00e2ntului Foca, precum \u015fi ai p\u0103cur\u0103ra\u015fului neverosimil de imaculat. Istorice\u015fte, faptele confirm\u0103 cu asupra de m\u0103sur\u0103 lunga \u201etradi\u0163ie\u201c a v\u00e2nz\u0103torilor de neam, de un s\u00e2nge cu victima din povestea Miori\u0163ei: de la veri\u015forii lui Horea, fra\u0163ii M\u0103tie\u015f, \u201ecare l-au oferit pe tav\u0103 armatei imperiale\u201c, invoc\u00e2ndu-i, mai \u00eenainte, pe Bicilis, \u201eomul de \u00eencredere al lui Decebal\u201c, cu tr\u0103darea ascunz\u0103torii, apoi \u201emarele cronicar, unchiul lui Br\u00e2ncoveanu\u201c care l-a livrat pe acesta turcilor \u2013 ace\u015ftia \u015fi al\u0163ii cu to\u0163ii preiau \u015fi duc mai departe, p\u00e2n\u0103 azi, mitul fra\u0163ilor biblici Cain \u015fi Abel. \u201eA\u015fa c\u0103 noua spiritualitate d\u00e2mbovi\u0163eano-pontic\u0103\u201c are r\u0103d\u0103cini temeinice \u00een timpul biblic, \u00een cel mitologic (Oedip \u015fi tat\u0103l lui ucis), precum \u015fi \u00een cel istoric propriu-zis: \u201e\u00cen concluzie, popor mioritic? De ce? (…) de ce s\u0103 vorbim peiorativ despre un popor mioritic, lu\u00e2nd \u00een c\u0103tare doar resemnarea ciob\u0103nelului care se simte \u00eencol\u0163it f\u0103r\u0103 nicio \u015fans\u0103 de sc\u0103pare \u00een acel labirint ca o gur\u0103 de rai \u2013 \u015fi s\u0103 nu vorbim de mon\u015ftrii din acel labirint \u2013 rai verde? Repet: de ce popor mioritic, resemnat, \u015fi nu popor de criminali, ferm, pentru care nu exist\u0103 mam\u0103, tat\u0103, veri\u015fori, ci numai oi! Oi, cai, c\u00e2ini \u2013 marf\u0103 ce poate fi valorificat\u0103, pus\u0103 \u00een chimir? O, ce mon\u015ftri lumina\u0163i…\u201c Concluzia amar\u0103 a celui ce scrie aceste r\u00e2nduri cutremurate, sceptice \u015fi dureroase este c\u0103, lipsit\u0103 de orice \u015fans\u0103, Tragedia a murit, iar \u201ep\u0103cur\u0103ra\u015ful\u201c a luat cu sine sim\u0163ul tragic al unei lumi apuse ori care nici n-a fost \u015fi s-a mutat \u00een Cer: de unde \u201eciobanul hristic\u201c nici nu va mai cobor\u00ee a treia oar\u0103. Crima din cer a r\u0103mas stingher\u0103, singur\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 moarte. Nu \u015ftim dac\u0103 dramaturgul a scris \u015fi ultimul act din acest\u0103 tragedie inspirat\u0103 de moartea Tragediei, petrecut\u0103 \u00eenc\u0103 din vremea lui Shakespeare, \u201econtemporanul nostru\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Anii trec ca apa: trecur\u0103 dou\u0103 decenii de c\u00e2nd ne indignam de indignarea cu care \u00eentr-o anchet\u0103 celebr\u0103 la vremea aceea mai mul\u0163i intelectuali de vaz\u0103 \u015fi mai multe intelectuale ca ni\u015fte flori \u00een vaza lor n\u0103v\u0103leau \u2013 ca turcii? ca t\u0103tarii? ca barbarii? \u2013 peste Orfeul mioritic tr\u0103g\u00e2nd cu vorbele ca ni\u015fte gloan\u0163e \u00een… Cite\u0219te mai mult »O crim\u0103 \u00een rai<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11225,11222,11224,1309,11223,11221],"class_list":["post-19005","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ana-lui-manole","tag-ion-talos","tag-legenda-lui-manole","tag-marta-petreu","tag-miorita","tag-revista-apostrof"],"views":2676,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19005","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=19005"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/19005\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=19005"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=19005"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=19005"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}