{"id":1900,"date":"2010-03-17T21:20:58","date_gmt":"2010-03-17T19:20:58","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1900"},"modified":"2010-03-17T21:21:14","modified_gmt":"2010-03-17T19:21:14","slug":"gib-mihaescu-si-efectul-lui-oedip","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/gib-mihaescu-si-efectul-lui-oedip\/","title":{"rendered":"Gib Mihaescu si efectul lui Oedip"},"content":{"rendered":"

O imaginatie puternica
\nproduce evenimentul.
\nSeneca<\/em><\/strong><\/p>\n

Ideea ca predictia poate sa influenteze evenimentul prezis este foarte veche, sustine, pe buna dreptate, Karl R. Popper: \u201eOedip, in legenda, si-a ucis tatal pe care nu-l vazuse niciodata p\u00e2na atunci; si aceasta ca rezultat direct al predictiei care-l impinsese pe tata sa-si abandoneze fiul. De aceea, sugerez numele de Efectul lui Oedip pentru influenta predictiei asupra evenimentelor prezise (sau, la modul mai general, pentru influenta unei informatii asupra situatiei la care se refera informatia), fie ca influenta are darul sa faca sa se produca evenimentul prezis ori sa-l impiedice.\u201c
\nPopper discuta predictia \u2013 pe termen lung, scurt etc. \u2013 cu aplicatie la istorie, sociologie, stiinta, dar, cum vom vedea si cum sugereaza si numele, Efectul lui Oedip poate fi considerat cu toata seriozitatea si in relatie cu literatura, lucru, de altfel, foarte normal, data fiind originea lui. Din acest punct de vedere, literatura rom\u00e2na nu face exceptie, chiar daca subiectul a scapat criticii literare.
\nEminescu, de pilda, uzeaza (involuntar, desigur) de efectul lui Oedip pentru a ilustra esafodajul ambitiilor de marire ale lui Baiazid. Visul de la inceputul \u201eScrisorii III\u201c, impresionant prin grandoare si bogatia elementelor de decor impregnate cu un puternic simbolism, are un rol decisiv in conturarea caracterului domniei sultanului: \u201eAtunci el pricepe visul ca-i trimis de la profet,\/ Ca pe o clipa se-naltase chiar in rai la Mahomet,\/ Ca din dragostea-i lumeasca un imperiu se va naste\/ Si caruia ani si margini numai cerul le cunoaste.\u201c
\nVisul il edifica pe deplin pe Baiazid asupra propriului sau viitor si, in consecinta, sultanul se va stradui sa-l transpuna in realitate cu fidelitate. Este evident ca evenimentele declansate de Baiazid sunt o consecinta directa a profetiei, ca ele stau sub semnul Efectului lui Oedip. Eventuala obiectie ca visul sultanului nu este o predictie autentica, ci o reverberatie onirica a proiectarii pe verticala a propriilor ambitii in cautarea unei sanctionari divine nu schimba, in fond, datele esentiale ale problemei.
\nAscendentul indubitabil al predictiei asupra evenimentului prezis se explica, in primul r\u00e2nd, prin inalta autoritate a emitentului predictiei: Apollo, Mahomet etc. Actiunea predictiei are o plaja foarte larga de manifestare in functie de aria predictiei. In cazul lui Oedip, predictia este radicala si are toata greutatea unei sentinte care se executa in mod obligatoriu, pur si simplu pentru ca sentinta a fost data, si inca de o instanta la care nu se poate face apel. Aceasta sursa de inexorabilitate ce insoteste predictia \u2013 in sensul ei originar \u2013 ni se pare a fi, prin excelenta, marca ei distinctiva. In mod comun, insa, intre cel care face predictia si evenimentul prezis exista un joc fin, dar si o interdependenta intima, ceea ce explica bogatia paletei, cu nuante practic infinite, ale influentei predictiei si a modului in care se manifesta aceasta.
\nPe noi ne preocupa aici mai putin aspectele laxe ale relatiei predictie \u2013 fapt prezis (si cele mai putin spectaculoase); atentia noastra se indreapta, cu predilectie, spre manifestarile ei transante, dramatice.
\nDesenul din covor<\/strong>
\nUn veritabil maestru al situatiilor animate de Efectul lui Oedip este Gib. I. Mihaescu. Daca formule de genul \u201eliteratura unui febricitant\u201c, \u201ememorie viitoare\u201c, \u201eerotism si imaginatie\u201c etc. puse in circulatie de istorici si critici literari care s-au aplecat cu pasiune si intelegere asupra operei lui Mihaescu incearca sa surprinda chintesenta creatiei acestuia, ele nu spun, h\u00e9las, mai nimic despre \u201edesenul din covor\u201c. Este vorba, credem noi, despre faptul ca personajele unora dintre nuvelele lui Mihaescu nu doar \u201erememoreaza viitorul\u201c, cum sustine foarte plastic Al. Protopopescu, ci ca, anticip\u00e2ndu-l, il provoaca \u2013 in deplin acord cu Efectul lui Oedip.
\n\u201eDesenul\u201c, dupa cum ne vom convinge, are, in unele nuvele (in \u201eSemnele lui Danut\u201c, de exemplu) o linie de mare simplitate si precizie, in altele (\u201eLa Grandiflora\u201c) el este mai elaborat si mai topit in textura materiei epice.
\nGrigore Danut, seful statiei Bobeni, isi asteapta cu o fireasca nerabdare parinteasca fiica pentru sarbatorile de iarna. Frosica, ultimul dintre cei sase copii ai lui Danut \u2013 ceilalti au fost rapusi de paludismul cauzat de baltile din spatele garii \u2013 ar fi ajuns, cu siguranta, fara vreun incident deosebit in s\u00e2nul familiei daca ochiul st\u00e2ng al parintelui fetei nu s-ar fi zbatut a nenorocire. Semnificatia este limpede ca lumina zilei: \u201eNiciodata lui Grigore Danut nu i se facuse semne at\u00e2t de amarnice ca-n ziua aceasta. Si niciodata, semnele nu-l inselasera. Asa-l persecutasera si la moartea primului copil, si asa il amarisera la moartea tuturor celorlalti cinci…\u201c
\nNu este vorba, asadar, de o simpla superstitie, ci de un veritabil cod prin care i se transmit informatii de o maxima gravitate (si urgenta). Subliniaza Gib. I. Mihaescu: Danut \u201ein lunga obisnuinta (…), invatase sa ghiceasca, c\u00e2nd aceste infricosatoare semnale pe care destinul i le trimite dintr-o departata statie pierduta in vesnicie aveau urmari negre si c\u00e2nd erau simple glume de prost gust…\u201c
\nDincolo de faptul ca semnele au, prin reiteratie, o semnificatie neindoielnica, exista si un element \u201ematerial\u201c de suport care sporeste ingrijorarea lui Danut p\u00e2na la naucire; sanatatea subreda a Frosicai, element care elimina posibilitatea oricarei coincidente nevinovate. Nu este, deci, uimitor ca lumea se descompune rapid si se recompune in mod halucinant intr-o panorama terifianta centrata pe imaginea Frosicai moarte.
\nCeea ce se petrece cu domnul Grigore Danut nu este insolit; sefului garii din Bobeni i se int\u00e2mpla, nu de putine ori, sa-si confunde \u201enazaririle\u201c cu realitatea (si el sufera de paludism). De data asta, insa, lucrurile iau o turnura tragica fiindca intr-o clipa de totala confuzie a celor doua planuri \u2013 \u201eun moment nici un g\u00e2nd nu mai trecu prin creierul lui golit deodata\u201c \u2013 Danut provoaca un accident feroviar in care isi pierde viata Frosica.
\nRelatia semnele prevestitoare de rau \u2013 soarta Frosicai este insufletita de o dinamica fara echivoc: fara semnele prevestitoare de rau (omen) n-am avea moartea Frosicai \u2013 nu cea din finalul nuvelei, oricum. Efectul lui Oedip isi face simtita prezenta, in \u201eSemnele lui Danut\u201c, in modul cel mai simplu si mai clar posibil, dar si cu urmari dintre cele mai taioase.
\n\u201eG\u00e2ndul, g\u00e2ndul…\u201c<\/strong>
\nSi nuvela \u201eInt\u00e2mplarea\u201c functioneaza dupa mecanismul \u201eefectului lui Oedip\u201c: Glogovan, travers\u00e2nd noaptea codrul Colibasului, b\u00e2ntuit de la o vreme de hoti, este strafulgerat de banuiala ingrozitoare ca, daca ar fi atacati de briganzi, sotia lui Fantosa ar putea sa cedeze agresorilor, sa le cedeze chiar cu usurinta. Desi Fantosa, mai in gluma mai in serios, incearca sa faca fata unei situatii dintre cele mai penibile, raspunsurile ei nu numai ca nu-l linistesc pe anxiosul Glogovan, ci, dimpotriva, duc la exacerbarea imaginatiei lui exaltate.
\nFantosa nu are cum sa-si dovedeasca, nu nevinovatia \u2013 doar nu se petrecuse nimic compromitator pentru onoarea ei! \u2013 ci buna credinta. Ea nu se poate dezvinovati prin dovezi pentru ce nu facuse. Situatia ne aminteste in mai multe privinte de criza de gelozie pe care o cunoaste Othello si, daca potrivit lui Auden gelozia maurului origineaza si se hraneste din imposibilitatea Desdemonei de a proba ce nu a facut, intelegem perfect de bine starea de spirit a lui Glogovan c\u00e2nd murmura, prada unei sf\u00e2sietoare deznadejdi: \u201eAh, nu s-a int\u00e2mplat nimic, cu asta scapi dumneata, dar g\u00e2ndul, g\u00e2ndul…\u201c ss.n.t
\nDoua zile mai t\u00e2rziu, la intoarcerea acasa pe acelasi drum, prin codrul Colibasului, Glogovan se lasa din nou torturat de banuiala ca ceea ce el intuise (doar), temerea care-l rodea la suflet mai demult cu privire la fidelitatea sotiei sale, nu este total lipsita de temei; mai mult, ca nu este deloc exclus, chiar, ca o int\u00e2lnire cu hotii sa aiba pentru Fantosa un cert farmec romantios.
\nAstfel incepe al doilea moment epic distinct al nuvelei, si anume cel in care \u201eg\u00e2ndul, g\u00e2ndul\u201c da roade, iar imaginatia produce evenimentul: int\u00e2lnirea cu briganzii, dura, traumatica, edificatoare.
\nIpoteza ca Glogovan ii int\u00e2lneste pe hoti fiindca ei exista \u201ein carne si oase\u201c numai in imaginatia sa ar putea parea, la prima vedere, fortata. Si totusi, in buna parte acesta este adevarul. Glogovan visatorul (\u201e… la ce avutii ar fi putut ajunge daca lenea si visatorul dintr-insul n-ar fi dominat spiritu-i de intreprindere\u201c, comenteaza Gib.I. Mihaescu), travers\u00e2nd codrul in plina noapte \u201ec\u00e2nd si c\u00e2nd surprindea, in vreun desis tainic, inchipuiri fosforice care ii r\u00e2njeau cu sarcasm. Alteori, i se parea ca il urmareste cu staruinta magica un ochi fixat asupra-i.\u201c Incet, incet, inchipuirile fantastice prind contur tot mai precis si sentimentul de teama \u2013 teama este un sentiment (mai ales) al celor dotati cu o bogata imaginate \u2013 se concretizeaza in figuri umane care-l privesc de pe marginea drumului si de prin tufisuri, figuri infricosatoare, amenintatoare: \u201eOmul de-acolo crestea necontenit si statea tot la fel de nemiscat. Se apropiasera bine de el: parea impietrit in ploaia razelor si de sub suman ii iesea un capat v\u00e2njos de b\u00e2ta.\u201c Fiinta vie ori numai rodul imaginatiei surexcitate a lui Glogovan? Greu de spus. Sa spunem, totusi, ca Gib I. Mihaescu aplica acestui moment tuse groase de un sexism dincolo de orice dubiu, nota extrem de semnificativa in contextul general al nuvelei.
\nPe de alta parte, sa nu uitam ca Glogovan se imbarca (noaptea!) intr-o expeditie care, si in conditii normale, daca nu este periculoasa, nu exclude nici incidentele dezagreabile. Orice om rezonabil ar fi evitat sa-si expuna sotia. Cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t Glogovan aflase ca in codrul Colibasului se aciuase o banda de hoti. Exclamatia Fantosei spune totul: \u201eCum? Stii ca sunt t\u00e2lhari in padure si pleci noaptea in oras?…\u201c
\nAdevarul este ca eroul nostru porneste la drum stiind perfect de bine ca o int\u00e2lnire cu hotii nu este imposibila. Oric\u00e2t ar parea de aberant, trebuie sa admitem ca Mihai Glogovan este in cautarea unei situatii fara echivoc, o situatie taioasa, limita, in care apele sa se desparta clar si definitiv si in care sa obtina un raspuns clar si definitiv la intrebarile lui chinuitoare asupra fidelitatii Fantosei. Pereat mundi…, pare sa fie deviza lui. Daca la dus, Glogovan a avut noroc, la intoarcerea la conac era fatal ca aventura sa dea in tragic.
\nNu exageram deloc opin\u00e2nd ca, prin constructie, dramatism si incarcatura ideatica, aceasta nuvela, publicata in 1922, ar putea figura la loc de frunte intr-o culegere de povestiri gen \u201eLe Mur\u201c de Sartre. Efectul lui Oedip functioneaza si in aceasta povestire in mod impecabil. Int\u00e2lnirea din padure nu ar fi avut loc fara anticiparea ei. Ca si in \u201eSemnele lui Danut\u201c, imaginatia produce evenimentul.
\nImaginarul ca detonator al realitatii<\/strong>
\nPe aceeasi linie comentata mai sus, se inscrie si nuvela at\u00e2t de draga lui Gib. I. Mihaescu \u2013\u201cVedenia\u201c. Aici, Naicu, om trecut de prima tinerete, capitan de armata, altfel un \u201epacalici\u201c si un \u201eom cu carte\u201c, hotar\u00e2se mai demult sa-i faca o farsa sotiei, frumoasei si mult mai tinerei lui sotii, prin care sa-si r\u00e2da de \u201electura cartilor ei lugubre cu morti si cu draci.\u201c Dupa cum ne asigura Gib I. Mihaescu, n-a fost treaba usoara pentru Naicu sa gaseasca farsa potrivita: \u201eSi trei ani de zile domnul capitan isi munci imaginatia fara mila, caut\u00e2nd un lucru grozav, ceva ca la teatru, o scena neobisnuita, o sperietoare teribila, ca o brusca revenire la realitate, o mistificare ss.a.t cum nu s-a mai pomenit.\u201c Prilejul se iveste, in fine, in timpul absentei sale din localitate in interes de serviciu. Planul, in sine, este simplu: sa-i trimita sotiei o telegrama prin care sa-si vesteasca moartea \u2013 nimic mai credibil in vreme de razboi si de molima \u2013 urm\u00e2nd ca dupa o zi-doua sa-i apara la fereastra in chip de vedenie.
\nSpiritul farseur al lui Naicu nu este unul pur. Capitanul este turburat in strafunduri de grija fata de sotia lui, Aurelia, lasata singura acasa in paza unei ordonante, Anton, un plavan t\u00e2nar si v\u00e2njos \u2013 si nu un soldat batr\u00e2n si cam plap\u00e2nd cum era fosta ordonanta, Ion, a carui inlocuire o reclamase cu insistenta insasi Aurelia. Or se stie ce spune gura lumii despre sotiile de ofiteri si ordonantele lor. Nu cumva?… se intrebase nu odata Naicu. Motiv pentru care si farsa este un hibrid intre o pacaleala (de prost gust, desigur) si o capcana (intinsa de un sot gelos).
\nIn final, Aurelia, sotia onesta si iubitoare cade victima, literalmente, asemenea Frosicai si a Fantosei imagineatiei celuilalt, confirm\u00e2nd fara sa vrea suspiciunile care planau asupra ei.
\nInca odata, imaginarul este un veritabil detonator al realitatii, cu puteri distructive. Fara farsa capitanului, cu toate ingredientele ei de alcov, n-ar exista deznodam\u00e2ntul cunoscut. Fara farsa capitanului… si fara Anton. Cu Ion, pe post de ordonanta, turnura nuvelei ar fi fost lugubra, comico-lugubra, poate, in niciun caz funesta.
\nUn kosmos armonic<\/strong>
\nPredictia ca Oedip isi va ucide tatal isi revela miezul tragic printr-o int\u00e2mplare: o int\u00e2lnire la drumul mare intre niste calatori oarecare, urmata de o altercatie si o incaierare ce culmineaza cu moartea a doi anonimi (unul dintre ei este Laius!). O int\u00e2mplare insignifianta, asemenea at\u00e2tor altora care se petrec mai la tot pasul; care se petreceau mai la tot pasul in acele vremuri, dovada maniera neutra, lipsita de fior in care este tratata. Aparent insignifianta. Un malentendu, ar mumura cu subinteles Camus. Si ce lucru extraordinar este trecerea pe cer a unui c\u00e2rd de cocori \u2013 in chiar momentul c\u00e2nd Ibicus este ucis in cold blood? O coincidenta, o int\u00e2mplare, se va zice, cu usurinta. Cine va zice. Schiller stie insa ca lucrurile stau altfel, caci el il numeste pe Ibicus Ibikus der G\u00f6tterfreund \u2013 prietenul zeilor \u2013 iar cocorii nu trec tocmai int\u00e2mplator deasupra locului crimei, ci il insotesc pe acesta pe drumul spre Corint. Si nu total \u201eint\u00e2mplator\u201c se afla Oreste \u2013 in Electra lui Euripide \u2013 in preajma lui Egist tocmai c\u00e2nd acesta isi afla vestea mortii in ficatul unui animal sacrificat?
\nIn aparenta simple int\u00e2mplari, accidente. In esenta, dovezi irefutabile ca lumea sta sub semnul unei ordini (morale) superioare. Int\u00e2mplarea ca manifestare sensibila a necesarului \u2013 destin, soarta, fatalitate etc. \u2013 intr-un kosmos armonic, in care tous les sons se r\u00e9pondent ram\u00e2ne o teza de meditatie dintre cele mai generoase.
\nDaca mecanismul care anima unele dintre nuvelele lui Gib.I. Mihaescu poarta numele de Efectul lui Oedip, placa turnanta a mecanismului este int\u00e2mplarea. In acest context, rolul int\u00e2mplarii nu poate fi supraestimat. Ea, int\u00e2mplarea, nu este, la Gib. I. Mihaescu, un accesoriu facil al happeningului, ci o solutie necesara, obligatorie, un produs al unui Weltanschauung de sorginte antica valabil si in zilele noastre, in lumea noastra.
\nFara int\u00e2mplare nu am avea nici \u201eSemnele lui Danut\u201c, nici \u201eInt\u00e2mplarea\u201c, nici \u201eVedenia\u201c, nici… Nu numai constanta cu care Gib. I. Mihaescu utilizeaza int\u00e2mplarea pledeaza pentru importanta acesteia, in opinia autorului nostru; el insusi, prin intermediul vocii lui Glogovan isi expune punctul de vedere asupra problemei, in chiar cuprinsul povestirii \u201eInt\u00e2mplarea\u201c. Mihai adres\u00e2ndu-se Fantosei: \u201eNu s-a int\u00e2mplat nimic, desigur, ii rupse atunci indata vorba Glogovan, plesnind nervos fr\u00e2iele. Asta-i marele noroc, marele ascunzator al nepatrunsului. Dar daca int\u00e2mplarea nu are de lucru, si intr-o buna zi dezvaluie totul pe neasteptate, atunci te sperii de ce-ti arata.\u201c ss.n.t
\n\u201eTot ce se poate
\nint\u00e2mpla se int\u00e2mpla\u201c<\/strong>
\nS-a spus ca Gib.I. Mihaescu abuzeaza de int\u00e2mplare, prin rolul cardinal pe care-l confera acesteia in desfasurarea sau deznodam\u00e2ntul evenimentului epic. Daca abuz inseamna ca Gib.I. Mihaescu nelijeaza ponderea necesarului in viata in favoareaa accidentalului, ceea ce confera prozei sale o pronuntata nota de aleatoriu, atunci trebuie aratat ca lucrurile nu stau deloc asa sau, in orice caz, doar la suprafata. Ca sa ne referim doar la nuvelele discutate mai sus, daca accidentul de cale ferata din \u201eSemnele lui Danut\u201c da mortii Frosicai un caracter int\u00e2mplator, autorul ne ofera suficiente date din care sa concluzionam ca sf\u00e2rsitul fetei lui Danut este iminent. Cu sau fara accidentul feroviar, Frosica moare, ceea ce face sa se stearga p\u00e2na la inocenta vina sefului garii din Bobeni.
\nCe este accidental in nuvela \u201eInt\u00e2mplarea\u201c, aparitia hotilor? In conditiile in care Glogovan stie ca in codrul Colibasului s-a aciuat o banda de hoti, barometrul int\u00e2lnirii cu ei variaza obligatoriu de la posibil la probabil si la inconturnabil. Faptul ca insusi Glogovan admite posibilitatea int\u00e2lnirii cu hotii este mai presus de orice indoiala, el chiar conteaza pe asta; toate datele trimit in aceasta directie. Singurul lucru int\u00e2mplator este ca int\u00e2lnirea nu a avut loc de la prima traversare a codrului. At\u00e2ta doar. Restul intra sub sfera de incidenta a necesarului. Tocmai pentru a sublinia jocul dintre int\u00e2mplator si necesar, Gib.I. Mihaescu \u201eumple\u201c padurea cu hoti si-l inarmeaza pe Glogovan doar cu un pistol, la dus, si \u201ecurata\u201c padurea de hoti si-l inarmeaza pe Mihai cu un veritabil arsenal, la intoarcere.
\nIntr-un plan mai general, morala nuvelelor lui Mihaescu pare sa se rezume la formula \u201eTot ce se poate int\u00e2mpla se int\u00e2mpla.\u201c Aceasta constatare este intarita de nuvela \u201eVedenia\u201c. In viata capitanului Naicu int\u00e2mplarea poarta numele de Anton. Dupa cum am spus, cu Ion in distributie n-am fi avut nici o piesa.
\nCeea ce distinge net modul de tratare a int\u00e2mplarii in cele trei nuvele discutate este ca, in \u201eInt\u00e2mplarea\u201c si \u201eVedenia\u201c, accidentalul este revelator pentru un punct de vedere dintre cele mai sceptice asupra moralitatii feminine. Cu sau fara hoti, ne sugereaza Mihaescu, Fantosa il inseala, sau il va insela, pe Glogovan. Cu, sau fara Anton, Aurelia l-ar fi inselat, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, pe Naicu. O chestiune de timp, doar. Dar asta este o alta o alta poveste.
\nPe de alta parte, momentele cheie ale nuvelelor sunt pregatite cu temeinicie de autor, intarind, astfel, convingerea ca daca toate c\u00e2te se int\u00e2mpla sunt fiicele int\u00e2mplarii, int\u00e2mplarea, la r\u00e2ndul ei este fiica necesarului. Danut stie, de la o vreme, ca Frosica este bolnava, ca nu mai are mult de trait, Glogovan este de mult timp victima cochetariei Fantosei, c\u00e2t despre Naicu, lui i-au trebuit trei ani (!!!) ca gaseasca farsa potrivita (revelatoare). In fond, at\u00e2t Danut, c\u00e2t si Glogovan, Naicu, Orghidan etc. sunt niste lucizi prinsi in plasa propriilor g\u00e2nduri (transformate incetul cu incetul in obsesii), iar imaginarul este o realitate deja traita cu ochii mintii \u2013 si confirmata ulterior de realitate.
\nDaca int\u00e2mplarea este placa turnanta a mecanismului care anima unele dintre nuvelele lui Gib. I. Mihaescu, imaginatia este forta lui motrice. Imaginatia personajelor, febrila, dar corecta in anticipare \u2013 p\u00e2na la minutie \u2013 a evenimentelor are o autoritate oraculara. Grigore Danut, Glogovan, Naicu etc., robiti g\u00e2ndului indreptat obsedant inainte, se autocondamna definitiv la un viitor spre care ei se indreapta in mod inexorabil tocmai si numai fiindca l-au imaginat. Din clipa in care imaginatia se declanseaza, personajele pierd definitiv contactul ferm cu realitatea si sunt propulsati literalmente inainte, ca printr-un tunel al timpului, la int\u00e2lnirea cu viitorul. Practic, intre ei si Oedip nu este nicio diferenta.
\nMarius Orghidan, personajul principal al povestirii \u201eTabloul\u201c, marturiseste chiar de la inceput: \u201eCum s-au int\u00e2mplat toate lucrurile acelea, aproape nici acum nu-mi dau seama. A fost un v\u00e2rtej amenintator de-o iuteala fara pereche, care mi-a luat de la inceput mintile de atunci, de la primul gest, si m-a dus apoi fara voie cu m\u00e2inile infasurate in farandola nebuna a unor zeitati invizibile si zmintite sau bete, asa cum trebuie sa fie saritoarele betive in cortegiile dionisiene.\u201c
\nAproape toate personajele mihaesciene acuza un moment de ratacire in clipa in care imaginatia ii prinde in mreje si-i subjuga: \u201eun moment nici un g\u00e2nd nu mai trecu prin creierul lui golit deodata,\u201c spune Mihaescu despre Danut, iar Glogovan, dupa cum am vazut, nu mai este capabil sa se elibereze de sub tirania g\u00e2ndului etc.
\nTrecerea de la faptul imaginat la evenimentul real este totdeauna dramatica, sf\u00e2sietoare. Si foarte moderna, am adauga. Fara exceptie, realitatea confirma temerile personajului mihaescian; temeri anticipate de el insusi. Neindoielnic, punctul de vedere al unui mare artist moralist.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O imaginatie puternica produce evenimentul. Seneca Ideea ca predictia poate sa influenteze evenimentul prezis este foarte veche, sustine, pe buna dreptate, Karl R. Popper: \u201eOedip, in legenda, si-a ucis tatal pe care nu-l vazuse niciodata p\u00e2na atunci; si aceasta ca rezultat direct al predictiei care-l impinsese pe tata sa-si abandoneze fiul. De aceea, sugerez numele… Cite\u0219te mai mult »Gib Mihaescu si efectul lui Oedip<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1532,1531],"class_list":["post-1900","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-efectul-oedip","tag-gib-i-mihaescu"],"views":3986,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1900","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1900"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1900\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1900"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1900"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1900"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}