\u015ei eu ca tot rom\u00e2nul: scap c\u00e2teva zile la Paris \u015fi vreau s\u0103 le fac pe toate. A\u015fa c\u0103 \u00eencep s\u0103 recuperez ce nu v\u0103zusem: mai \u00eent\u00e2i, P\u00e8re-Lachaise. La cap\u0103tul cimitirului, o hart\u0103 indic\u0103 vreo sut\u0103 de cavouri de interes. Dar nu tu indicatoare, nici tu \u00eendrum\u0103ri! Thanatos s\u0103 fi fost \u015fi tot n-ai fi z\u0103rit printre morminte pe alea care te interesau. La \u00eenceput am tras c\u0103tre cele mai somptuoase, sigur\u0103 c\u0103 acolo se afl\u0103 marii creatori ai lumii. \u0162i-ai g\u0103sit! Doar oameni politici. C\u0103 \u015fi pe lumea-ailalt\u0103… exact ca-n via\u0163\u0103: stau cotloni\u0163i, \u00een morminte dosnice, cu c\u00e2te o inscrip\u0163ie aproape \u015ftears\u0103.\u00a0 Cu harta \u00een m\u00e2n\u0103, \u00eel caut cu obstina\u0163ie pe Modigliani. M\u0103-nv\u00e2rt mult \u015fi bine. N-a fost chip s\u0103-l g\u0103sesc. M\u0103car pe Oscar Wilde!, m\u0103 rog \u00een sinea mea. La c\u00e2t de pipernicite erau mormintele arti\u015ftilor fa\u0163\u0103 de cele ale politicienilor, mi-am zis c\u0103 dac\u0103 al lui Wilde va ar\u0103ta altfel, nu autorit\u0103\u0163ilor franceze va trebui s\u0103 le mul\u0163umim. Poate celor britanice. Dar realitatea bate, din nou, \u00eenchipuirea. Un anun\u0163 plasat la vedere roag\u0103 vizitatorii s\u0103 nu produc\u0103 stric\u0103ciuni, \u00eentruc\u00e2t morm\u00e2ntul \u2013 de data aceasta, \u00eempodobit cu o sculptur\u0103 impresionant\u0103 \u2013, se afl\u0103 exclusiv \u00een grija familiei. Dar iubitorii lui Wilde nu s-au l\u0103sat. L-au omagiat \u00een felul lor. Sute de s\u0103ruturi pe morm\u00e2nt, cu buze rujate, le (con)semneaz\u0103 afec\u0163iunea.\u00a0 La cap\u0103tul cel\u0103lalt al cimitirului, un b\u0103iat blond, de vreo optsprezece ani, cu p\u0103rul mai lung, merge cu pas gr\u0103bit. Nu te-ai fi a\u015fteptat ca genul \u0103sta s\u0103 poarte cu sfin\u0163enie o floare. E drept c\u0103 rupt\u0103 dintr-un copac. Nu \u00eenainteaz\u0103 nici \u00eendurerat, nici melancolic, ci doar hot\u0103r\u00e2t. Intui\u0163ia \u00eemi spune c\u0103 fermitatea din pa\u015fii lui \u0163ine loc de cea mai bun\u0103 hart\u0103. B\u0103iatul se opre\u015fte l\u00e2ng\u0103 al\u0163i tineri, \u00een fa\u0163a unui morm\u00e2nt acoperit de flori: Jim Morrison, 1943-1971. Al\u0103turi, un copac vesel, cu tulpina \u00eenvelit\u0103 \u00eentr-o rogojin\u0103 pe care str\u0103lucesc mii de puncte colorate: gume de toate culorile, mestecate \u015fi lipite apoi de pom. F\u0103r\u0103 amora\u015fi, f\u0103r\u0103 turnule\u0163e! Nici n-ar fi cadrat somptuoasele madone cu solistul de la Doors. Nu morg\u0103, ci inventivitate. Fiecare, cum trece pe acolo, \u00ee\u015fi las\u0103 prinosul de culoare \u015fi onoare.\u00a0 Mai \u00eencolo, un alt morm\u00e2nt plin de flori. Ba una, ba trei, nimic organizat. A\u015ftept ca grupul din fa\u0163a cavoului s\u0103 plece. Dar un t\u00e2n\u0103r de vreo dou\u0103zeci de ani fixeaz\u0103 cu ochii alba\u015ftri, limpezi, ceva \u00een dep\u0103rtare. Alte grupuri vin \u015fi se duc. Transfigurat, uit\u00e2ndu-se peste flori \u015fi morminte, b\u0103iatul mai r\u0103m\u00e2ne s\u0103-i \u0163in\u0103 companie lui Chopin. St\u0103 drept, lipit de gard. Nici g\u00e2nd s\u0103 plece. Ai zice c\u0103 s-a hot\u0103r\u00e2t, cu privirea lui melancolic\u0103, s\u0103 \u00een\u0163epeneasc\u0103 acolo pentru totdeauna.\u00a0\u00a0 Sunt doar ni\u015fte pietre, ni\u015fte buc\u0103\u0163i de material greu, care nu \u00eenseamn\u0103 nimic, \u00eemi spun. Dar puterea min\u0163ii de a le \u00eenc\u0103rca de simbol, de a le conferi aceea\u015fi magie electric\u0103 r\u0103m\u00e2ne la fel, ne\u00eenjum\u0103t\u0103\u0163it\u0103, de la \u00eenceputul lumii. Fix ca pe vremea menhirilor \u015fi dolmenelor! Copiii \u0103\u015ftia care vin \u015fi cad pe g\u00e2nduri \u00een fa\u0163a pietrelor cu numele arti\u015ftilor prefera\u0163i sunt cea mai bun\u0103 dovad\u0103. Ce mai conteaz\u0103 c\u0103 mormintele sunt pric\u0103jite?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u015ei eu ca tot rom\u00e2nul: scap c\u00e2teva zile la Paris \u015fi vreau s\u0103 le fac pe toate. A\u015fa c\u0103 \u00eencep s\u0103 recuperez ce nu v\u0103zusem: mai \u00eent\u00e2i, P\u00e8re-Lachaise. La cap\u0103tul cimitirului, o hart\u0103 indic\u0103 vreo sut\u0103 de cavouri de interes. Dar nu tu indicatoare, nici tu \u00eendrum\u0103ri! Thanatos s\u0103 fi fost \u015fi tot n-ai fi… Cite\u0219te mai mult »O ciung\u0103 pentru eternitate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[11213,982],"class_list":["post-18966","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-impresii-din-paris","tag-paris"],"views":1476,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18966","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18966"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18966\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18966"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18966"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18966"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}