{"id":18960,"date":"2014-05-15T13:44:01","date_gmt":"2014-05-15T11:44:01","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18960"},"modified":"2014-05-15T13:44:01","modified_gmt":"2014-05-15T11:44:01","slug":"a-fi-a-avea-a-face-nevrozele-omului-sanatos-intr-o-societate-bolnava","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-fi-a-avea-a-face-nevrozele-omului-sanatos-intr-o-societate-bolnava\/","title":{"rendered":"A fi, a avea, a face. Nevrozele omului s\u0103n\u0103tos \u00eentr-o societate bolnav\u0103"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Erich Fromm, <em>Arta de a fi,<\/em> Editura Trei, 2012<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>&nbsp;<br \/>\n<strong>Semnifica\u0163iile terapeutice ale verbului \u201ea face\u201c \u015fi dou\u0103 tipuri de proprietate<\/strong><br \/>\nDistinc\u0163ia a fi \u2013 a avea, fundamental\u0103 \u00een cadrul concep\u0163iei despre om a lui Erich Fromm, se \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte \u015fi se nuan\u0163eaz\u0103 \u00een cadrul analizei celor dou\u0103 tipuri de existen\u0163\u0103 specifice fiec\u0103rui verb. Nici unul nu se poate men\u0163ine ca atare, pur, complet desprins de cel\u0103lalt. Cu at\u00e2t mai mult trebuie s\u0103 ne preocupe ce avem de f\u0103cut pentru a ne men\u0163ine \u00een registrul lui a fi \u015fi a nu c\u0103dea prad\u0103 tentacularului a avea. \u00centr-adev\u0103r, un alt verb vine s\u0103 intermedieze rela\u0163ia dintre cele dou\u0103 verbe opuse, anume verbul a face. Pentru a tr\u0103i \u00een orizontul lui a fi omul trebuie s\u0103 ac\u0163ioneze, s\u0103 \u00eenf\u0103ptuiasc\u0103, s\u0103 fac\u0103. El se cunoa\u015fte pe el \u00eensu\u015fi \u00eenf\u0103ptuindu-se pe sine \u00eensu\u015fi. El nu este dec\u00e2t dac\u0103 se creeaz\u0103 pe sine. Altfel spus, omul nu este dec\u00e2t prin \u015fi \u00een munca sa. Dar tocmai pentru c\u0103 rezultatul unei ac\u0163iuni este un produs, un lucru \u2013 grani\u0163a dintre a fi \u015fi a avea, dintre fiin\u0163\u0103 \u015fi posesie, dintre autenticitate \u015fi inautenticitate este extrem de sub\u0163ire. Tot f\u0103c\u00e2nd, omul poate intra, pe nesim\u0163ite, \u00een \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia \u015fi sub st\u0103p\u00e2nirea lui a avea. Nu sunt afaceri\u015ftii (de la a face) cei mai poseda\u0163i de instinctul posesiunii? Totu\u015fi, pentru a nu dep\u0103\u015fi invizibila grani\u0163\u0103, omul trebuie s\u0103 p\u0103streze o just\u0103 raportare \u00eentre ac\u0163iune \u015fi rezultatul ac\u0163iunii, lucrul. Atunci c\u00e2nd cantitatea de lucruri dep\u0103\u015fe\u015fte \u015fi nu mai reflect\u0103 cantitatea de efort pe care o depune, munca pe care o face, sau, mai mult, c\u00e2nd lucrul dorit vine de la sine, s\u0103rind complet peste etapa intermediar\u0103 a lui a face \u2013 omul devine alienat, \u00eenstr\u0103inat at\u00e2t de el \u00eensu\u015fi, c\u00e2t \u015fi de lucrul sau de lucrurile pe care le de\u0163ine. Nemai urm\u00e2nd nici un proces \u00eentre a dori \u015fi a c\u0103p\u0103ta, \u00eentre a fi \u015fi a avea, omul nu mai \u015ftie nici cine este el \u00eensu\u015fi, nici ce sunt lucrurile pe care le de\u0163ine. Lui \u00eei scap\u0103 procesualitatea din interiorul oric\u0103rui lucru, ac\u0163iunea care-l face s\u0103 fie ceea ce este. Lucrul este lipsit de de dimensiunea lucr\u0103rii, transform\u00e2ndu-se \u00een simplu obiect.<br \/>\nCu c\u00e2t avem mai multe obiecte f\u0103r\u0103 s\u0103 facem pentru aceasta mare lucru, cu at\u00e2t suntem mai pu\u0163in, cu at\u00e2t ne asem\u0103n\u0103m mai mult obiectelor pe care le de\u0163inem \u015fi, dup\u0103 modelul acestora, ne dez-\u00eensufle\u0163im noi \u00een\u015fine. Pentru c\u0103 are mai pu\u0163ine lucruri \u015fi mai multe ac\u0163iuni, omul primitiv este \u00eentr-o mult mai mare m\u0103sur\u0103 dec\u00e2t omul civilizat. Ba chiar, ne spune Fromm, g\u00e2nde\u015fte mai mult \u015fi are o memorie mult mai vast\u0103 dec\u00e2t a lene\u015fului \u015fi a infantilului om civilizat, obi\u015fnuit s\u0103-i lase pe al\u0163ii (teribilii \u201elideri de opinie\u201c) s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u00een locul lui, iar el doar s\u0103 \u201ecumpere\u201c marfa care-i convine, cea care-l aranjeaz\u0103 cel mai bine. Ma\u015fina este cea care lucreaz\u0103 pentru el \u2013 de la calculator p\u00e2n\u0103 la automobil \u015fi de la televizor p\u00e2n\u0103 la aparatele de fitness. Epoca actual\u0103 se afl\u0103 la antipodul animismului \u2013 \u00een care oamenii aveau at\u00e2ta suflet, \u00eenc\u00e2t \u00eensufle\u0163eau p\u00e2n\u0103 \u015fi pietrele, animalele sau stelele. Ast\u0103zi omul vorbe\u015fte despre \u201elucruri ne\u00eensufle\u0163ite\u201c \u015fi le \u00eemprumut\u0103 chipul. C\u0103ci, \u00eentr-adev\u0103r, lucrurile au r\u0103mas f\u0103r\u0103 sufletul \u015fi suflul lucr\u0103rii pe care omul le rev\u0103rsa asupra lor \u00een procesul muncii, al f\u0103uririi lor, iar el, la r\u00e2ndul lui, s-a des-fiin\u0163at. El nu mai este pentru c\u0103 nu mai face (aproape) nimic s\u0103 fie.<br \/>\nAcela\u015fi verb, a face, este important \u015fi pentru c\u0103 datorit\u0103 lui putem s\u0103 delimit\u0103m dou\u0103 tipuri de proprietate: proprietatea func\u0163ional\u0103 sau personal\u0103 \u015fi proprietatea nefunc\u0163ional\u0103 sau privat\u0103 (moart\u0103). Mai exact, proprietatea func\u0163ional\u0103 \u2013 compatibil\u0103 cu a fi\u00a0 \u2013 este proprietatea pe care o folosim, cu care facem ceva, care este folositoare vie\u0163ii. Abia aceast\u0103 ultim\u0103 proprietate este indispensabil\u0103 omului, nu \u015fi cealalt\u0103, a c\u0103rei form\u0103 extrem\u0103 este \u201eproprietatea sub forma capitalului\u201c. Capitalul poate fi de\u0163inut, \u00een mod legal, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie folosit la nimic, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie investit, \u201eiar \u00een cazul \u00een care proprietarul \u00eel investe\u015fte, el nu trebuie s\u0103-\u015fi utilizeze abilit\u0103\u0163ile sau s\u0103 fac\u0103 un efort propor\u0163ional ca s\u0103-i aduc\u0103 profit.\u201c Cea mai veche form\u0103 de capital, p\u0103m\u00e2ntul, se supune aceleia\u015fi legi: \u201edreptul meu legal, care m\u0103 face proprietar, \u00eemi permite s\u0103 ob\u0163in profit din el f\u0103r\u0103 a face nici un efort, de exemplu, f\u0103r\u0103 a face nici o lucrare proprie. Acesta este motivul pentru care proprietatea nefunc\u0163ional\u0103 poate fi numit\u0103 \u015fi proprietate moart\u0103.\u201c Omul a tr\u0103it 40 000 de ani, p\u00e2n\u0103 la apari\u0163ia lui homo sapiens sapiens, doar cu proprietatea func\u0163ional\u0103. \u015ei omul de ast\u0103zi poate \u201educe o via\u0163\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103 doar dac\u0103 de\u0163ine \u00een principal o proprietate func\u0163ional\u0103 \u015fi un minim de proprietate moart\u0103\u201c, c\u0103ci \u201eproprietatea func\u0163ional\u0103 este o nevoie existen\u0163ial\u0103 \u015fi real\u0103 a omului; proprietatea institu\u0163ional\u0103 satisface nevoia patologic\u0103, condi\u0163ionat\u0103 de anumite circumstan\u0163e socio-economice\u201c. Abia cea din urm\u0103, proprietatea moart\u0103, este exploatatoare, \u201eparalizeaz\u0103 activitatea \u015fi promoveaz\u0103 indolen\u0163a, lenea \u015fi lipsa de productivitate\u201c, \u00een vreme ce proprietatea func\u0163ional\u0103 este neexploatatoare \u015fi \u201epromoveaz\u0103 activitatea \u015fi \u00eensufle\u0163irea unui individ\u201c.<br \/>\nDe altfel, conform lui Sigmund Freud, tendin\u0163a de acumulare, de posesie, de \u00eenst\u0103p\u00e2nire este specific\u0103 v\u00e2rstelor mici, mai exact fazei anale din dezvoltarea omului. Dac\u0103 pentru copil \u2013 neputincios s\u0103 produc\u0103 el \u00eensu\u015fi bunuri \u015fi deci for\u0163at fie s\u0103 primeasc\u0103, fie s\u0103 smulg\u0103 \u2013 acest comportament este normal, el devine patologic, nevrotic \u00eentr-o etap\u0103 ulterioar\u0103, d\u00e2nd na\u015ftere a\u015fa-numitului caracter anal, specific lacomului \u015fi zg\u00e2rcitului. Avarul este supus aceleia\u015fi dialectici a fecalelor descoperit\u0103 de copilul aflat \u00een faza anal\u0103: aceea\u015fi \u00eenc\u00e2ntare a celui din urm\u0103 de a dispune de propriile excremente o \u00eent\u00e2lnim \u00een delectarea bogatului de a controla procesul \u201efacerii banilor\u201c. De altfel, nu doar interpretarea psihanalitic\u0103, ci o \u00eendelungat\u0103 tradi\u0163ie asociaz\u0103 banii cu murd\u0103ria (\u00een rom\u00e2ne\u015fte avem genialul \u201eputred de bogat\u201c). O explica\u0163ie este aceea c\u0103 \u00een lipsa valorii lor de utilizare, odat\u0103 ce au p\u0103r\u0103sit metabolismul efortului \u015fi al folosirii, sunt la fel de sterili, la fel de impuri \u015fi la fel de nocivi.<br \/>\n<strong>Analiza transterapeutic\u0103 \u015fi dob\u00e2ndirea st\u0103rii de bine<\/strong><br \/>\nFromm propune o nou\u0103 func\u0163ie a psihanalizei, a\u015fa numita analiz\u0103 transterapeutic\u0103, ce dep\u0103\u015fe\u015fte scopul de prim\u0103 instan\u0163\u0103 al psihanalizei \u2013 terapia nevrozelor, \u00eenspre unul mult mai vast \u015fi mai semnificativ: \u201eautoeliberarea omului printr-o con\u015ftientizare optim\u0103 de sine; atingerea st\u0103rii de bine, a independen\u0163ei; capacitatea de a iubi \u015fi capacitatea de g\u00e2ndire critic\u0103, deziluzionat\u0103; a fi mai degrab\u0103 dec\u00e2t a avea\u201c. Aceast\u0103 nou\u0103 orientare psihanalitic\u0103, numit\u0103 la un moment dat \u015fi psihanaliz\u0103 umanist\u0103, acord\u0103 structurii sociale \u015fi condi\u0163iilor specifice existen\u0163ei umane o importan\u0163\u0103 mult mai mare dec\u00e2t cea pe care o aloc\u0103 psihanliza clasic\u0103 familiei, sexualit\u0103\u0163ii \u015fi pulsiunilor. Acest tip de psihanaliz\u0103 va \u015fti s\u0103 recunoasc\u0103 nevrozele omului s\u0103n\u0103tos, ale celui aflat \u00een dezacord cu o societate bolnav\u0103, alienat\u0103, \u015fi \u2013 spre deosebire de psihanaliza clasic\u0103 \u2013 a c\u0103rei practic\u0103 este ghidat\u0103 de un imperativ adaptativ, va \u015fti cum s\u0103 foloseasc\u0103 simptomele nevrotice ale omului s\u0103n\u0103tos ca pe tot at\u00e2tea resurse utile cre\u015fterii \u015fi dezvolt\u0103rii sale optime.<br \/>\nPrin autoanaliz\u0103 omul \u00ee\u015fi poate descoperi sinele autentic, aflat la un nivel mai ridicat de generalitate \u015fi de profunzime, care nu mai poate fi supus categoriz\u0103rii. \u201eCu c\u00e2t mai ad\u00e2nc experimentez individualitatea unic\u0103 a mea sau a altuia, cu at\u00e2t mai clar v\u0103d prin mine \u015fi prin el realitatea omului universal, eliberat de toate calit\u0103\u0163ile individuale, omul budi\u015ftilor zen, f\u0103r\u0103 rang \u015fi f\u0103r\u0103 titlu\u201c. Invers, glorificarea diferen\u0163elor de suprafa\u0163\u0103 ale individualit\u0103\u0163ii \u015fi exhibarea acestora au drept rezultat \u201eintroiectarea unui sine str\u0103in\u201c, men\u0163inerea individualit\u0103\u0163ii \u00een registrul lui a avea \u015fi determinarea unei competi\u0163ii a eterogenit\u0103\u0163ii. Oamenii vor s\u0103 aib\u0103 individualitate, personalitate \u2013 eventual c\u00e2t mai mult\u0103 \u2013 a\u015fa cum vor s\u0103 aib\u0103 ma\u015fin\u0103, cas\u0103, bani. Personalitatea a devenit o marf\u0103 \u015fi, ca toate m\u0103rfurile din zilele noastre, ambalajele ei diferite, strident individualizate, ascund acela\u015fi con\u0163inut, de obicei, de proast\u0103 factur\u0103.<br \/>\n\u00cen concluzie, trecerea de la \u201esunt ceea ce am\u201c la \u201esunt ceea ce fac\u201c sau chiar la \u201esunt ceea ce sunt\u201c desemneaz\u0103 trecerea de la modul de existen\u0163\u0103 fundamentat de a avea la modul de existen\u0163\u0103 fundamentat de a fi. Pentru aceasta e nevoie \u00eens\u0103 de ie\u015firea din narcisism \u015fi din rutin\u0103, adic\u0103 de orientarea c\u0103tre al\u0163ii \u015fi de un anume spirit de aventur\u0103, ceea ce \u00eenseamn\u0103 tolerarea fricii, deschiderea spre noi experien\u0163e. Mai precis, arta de a fi este str\u00e2ns legat\u0103 de cultivarea interesului \u00een \u00een\u0163elesul originar \u015fi etimologic al cuv\u00e2ntului: inter esse, adic\u0103 \u201ea fi printre sau a fi acolo, \u00een loc de a fi \u00eenchis \u00een sine\u201c.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Erich Fromm, Arta de a fi, Editura Trei, 2012 &nbsp; Semnifica\u0163iile terapeutice ale verbului \u201ea face\u201c \u015fi dou\u0103 tipuri de proprietate Distinc\u0163ia a fi \u2013 a avea, fundamental\u0103 \u00een cadrul concep\u0163iei despre om a lui Erich Fromm, se \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte \u015fi se nuan\u0163eaz\u0103 \u00een cadrul analizei celor dou\u0103 tipuri de existen\u0163\u0103 specifice fiec\u0103rui verb. Nici unul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-fi-a-avea-a-face-nevrozele-omului-sanatos-intr-o-societate-bolnava\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">A fi, a avea, a face. Nevrozele omului s\u0103n\u0103tos \u00eentr-o societate bolnav\u0103<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[1],"tags":[11139,11138],"class_list":["post-18960","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-arta-de-a-fi","tag-erich-fromm"],"views":1556,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18960","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18960"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18960\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18960"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18960"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18960"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}