{"id":18956,"date":"2014-05-15T13:40:24","date_gmt":"2014-05-15T11:40:24","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18956"},"modified":"2014-05-15T13:40:24","modified_gmt":"2014-05-15T11:40:24","slug":"ana-blandiana-in-spatiul-memorial-note-ego-istorice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ana-blandiana-in-spatiul-memorial-note-ego-istorice\/","title":{"rendered":"Ana Blandiana \u00een spa\u0163iul memorial: note ego-istorice"},"content":{"rendered":"

M-am decis anevoie s\u0103 fac unele comentarii, sub acest titlu, socotind c\u0103 meseria de istoric, fie chiar una sensibil\u0103 la \u201eidei \u015fi mentalit\u0103\u0163i\u201c, e prea departe de aceea care define\u015fte un scriitor cu valen\u0163e multiple \u015fi o larg\u0103 notorietate, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a fi Ana Blandiana. \u00cemi asum totu\u015fi riscul unui asemenea demers, din moment ce al\u0163ii, \u00eenaintea mea, n-au ezitat s\u0103 al\u0103ture istoria \u015fi crea\u0163ia literar\u0103, convin\u015fi c\u0103 \u201etalentul poietic\u201c (expresia lui N. Iorga) poten\u0163eaz\u0103 adesea veracitatea istoriografiei1.<\/strong> <\/em>
\nInstinctiv sau metodic, a\u015fa au f\u0103cut slujitorii domeniului mai totdeauna, chiar \u015fi \u00een timpurile mai noi. Pentru Ranke, discursul istoric era \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi art\u0103 (Kunst und Wissenschaft zugleich), ca \u015fi pentru elevul s\u0103u rom\u00e2n A. D. Xenopol, care avea s\u0103 dezvolte aceast\u0103 rela\u0163ie \u00een a sa Th\u00e9orie de l\u2019histoire (1908) \u015fi mai cu seam\u0103 \u00een Istoria ideilor mele (1913), ap\u0103rut\u0103 postum2. O atare istorie scrisese \u015fi Edgar Quinet, gener\u00e2nd un model a c\u0103rui posteritate nu s-a epuizat \u00eenc\u0103. V. P\u00e2rvan se situa pe aceast\u0103 linie (Memoriale, 1923), urmat de M. Eliade (Oceanografie, 1934) \u015fi de numero\u015fi devo\u0163i ai \u201eumanioarelor\u201c. N. Iorga (s\u0103-l amintim din nou) \u015fi-a conceput autobiografia (O via\u0163\u0103 de om a\u015fa cum a fost, 1934) ca \u201eo istorie de idei\u201c, \u00een care evenimentele prind contur \u00eentr-un orizont c\u00e2t mai vast. Marcat\u0103 ad\u00e2nc de soarta ideilor \u00een timp \u015fi spa\u0163iu trebuia s\u0103 fie \u015fi sinteza ultim\u0103 a polihistorului, Istoriologia uman\u0103 (1940).
\n\u00cen epoc\u0103, asemenea demersuri au putut \u015foca lumea lui Clio, cel pu\u0163in \u00een partea ei mai conservatoare, \u00eens\u0103 \u00een ultimele decenii ale secolului XX, istoricii de voca\u0163ie n-au ezitat s\u0103 recunoasc\u0103 dimensiunea literar\u0103, chiar poietic\u0103, a discursului lor. Philippe Ari\u00e8s, Fernand Braudel, Pierre Chaunu, Alphonse Dupront, H.-I. Marrou, Pierre Nora, din spa\u0163iul francez, alc\u0103tuiesc, sub acela\u015fi unghi, o suit\u0103 ce s-a impus \u00een istoriografie. Primul din serie, Ari\u00e8s, un \u201ehistorien de dimanche\u201c, m\u0103rturisea c\u0103 o tem\u0103 de actualitate care \u00eei atr\u0103sese aten\u0163ia devenea, firesc, \u201epunctul de plecare a unei reflec\u0163ii retrospective\u201c, trimi\u0163\u00e2ndu-l \u201e\u00eenapoi c\u0103tre alte vremuri\u201c3, acolo unde se originau adesea temele prezentului. El a putut conchide, consensual, c\u0103 \u201eunei civiliza\u0163ii care elimin\u0103 diferen\u0163ele, istoria trebuie s\u0103-i restituie sensul pierdut, al particularit\u0103\u0163ilor\u201c4. C\u0103ci, insist\u0103 el, \u00een alt loc, \u201eistoria, oricare ar fi, reprezint\u0103 \u00eentotdeauna con\u015ftientizarea a ceea ce este unic \u015fi particular, \u015fi a diferen\u0163elor \u00eentre mai multe particularit\u0103\u0163i\u201c5. Ea reclam\u0103, de aceea, eforturi colosale, f\u0103r\u0103 cap\u0103t, pe linia nuan\u0163ei specifice, fiindc\u0103 e\u00a0 g\u00e2ndit\u0103 ca o \u201e\u015ftiin\u0163\u0103 a diferen\u0163elor\u201c6. \u00cen ultimele decenii, o asemenea tendin\u0163\u0103 a sporit sensibil, cu beneficiul adus de cooperarea dintre disciplinele umaniste, cele str\u00e2nse de un F. Braudel la Maison des Sciences de l\u2019Homme, institu\u0163ie novatoare, unde s-a cultivat intens \u015fi un metadiscurs. Istoricul german Reinhart Koselleck a vorbit, sub acea cupol\u0103 generoas\u0103\u00a0 (l-am ascultat eu \u00eensumi), despre timp \u015fi experien\u0163\u0103 istoric\u01037.
\nSub impactul antropologiei culturale, poate \u015fi al filosofiei tomiste, unii exege\u0163i ai trecutului uman fac apel tot mai mult la conceptul de existen\u0163\u0103, cu derivatele lui, stimul\u00e2nd elaborarea unui neoistorism capabil a se degaja de vechile cli\u015fee etnocentriste \u015fi de scoriile unui na\u0163ionalism \u00e0 outrance.
\nReferitor la tema acestor note, trebuie spus c\u0103 trecutul istoric pare a fi, pentru Ana Blandiana, \u00een bun\u0103 tradi\u0163ie transilvan\u0103, o preocupare constant\u0103, din care s-au nutrit numeroase texte ale sale. \u00centr-un eseu, Axioma, se enun\u0163\u0103 deschis un asemenea raport: \u201e\u00centre poet \u015fi istorie leg\u0103turile sunt \u00eentr-o asemenea m\u0103sur\u0103 determinate reciproc, \u00eenc\u00e2t, chiar dac\u0103 le-ar fi divergente inten\u0163iile \u015fi idealurile, destinele lor se \u00eempletesc implacabil de la \u00eenceputul p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul, mereu proorocit, al lumii\u201c8. Nu e cazul s\u0103 amintim alte pasaje. Tema volumului \u00een discu\u0163ie apare ca \u201ebiografia unei obsesii\u201c personale, dar se contureaz\u0103 finalmente \u015fi ca o tr\u0103s\u0103tur\u0103 a condi\u0163iei umane, indiferent de timp \u015fi spa\u0163iu. Au sesizat-o deja unii comentatori, \u00een cuvinte ce denot\u0103 pre\u0163uire pentru opera scriitoarei \u00een ansamblu \u015fi pl\u0103cuta surpriz\u0103 a noii sale crea\u0163ii, definit\u0103 ca un discurs despre sine \u015fi despre al\u0163ii, alteritatea fiind aici numai un pretext pentru autocogni\u0163ie. \u201eA\u015f putea fi considerat\u0103 un scriitor al memoriei\u201c, noteaz\u0103 undeva autoarea9, convins\u0103 c\u0103 exprim\u0103 astfel o tr\u0103s\u0103tur\u0103 inerent\u0103 crea\u0163iei literare. \u201eN-am notat niciodat\u0103 dec\u00e2t idei; faptele mi se p\u0103reau \u00eentotdeauna lipsite de importan\u0163\u0103, iar propria mea devenire demn\u0103 de interes doar \u00een func\u0163ie de num\u0103rul de pagini pe care am fost \u00een stare, scriindu-le, s\u0103 le salvez de la neant\u201c (p. 6). Totu\u015fi, f\u0103r\u0103 o tram\u0103 factologic\u0103, ideile nu pot alc\u0103tui un edificiu destul de rezistent la dintele timpului. Ele au nevoie de o minim\u0103 \u201ecarna\u0163ie\u201c, lucru admis \u00een genere \u015fi de istorici.
\nSe poate spune, cum o \u015fi face autoarea \u00een preambul, c\u0103 Fals tratat de manipulare e o m\u0103rturie sincer\u0103, elevat\u0103 despre sine \u015fi timpul prin care a trecut10, m\u0103rturie afin\u0103 oarecum cu cea pe care un alt scriitor din spa\u0163iul transilvan, Ioan Slavici, a depus-o la timpul s\u0103u (1924). Dar volumul comport\u0103 afinit\u0103\u0163i \u015fi cu Hronicul \u015fi c\u00e2ntecul v\u00e2rstelor, unde Lucian Blaga \u00eengem\u0103na firesc istoria cu poezia, \u201emetod\u0103\u201c extins\u0103 apoi \u015fi \u00een formul\u0103 romanesc\u0103 (Luntrea lui Caron, 1990). Noua carte e o \u201epoveste a vie\u0163ii\u201c, foarte personal\u0103, lucid\u0103, cu note de introspec\u0163ie \u015fi de autocritic\u0103 ce v\u0103desc o real\u0103 disponibilitate pentru continua dep\u0103\u015fire de sine.
\nPersoan\u0103 public\u0103 de timpuriu, \u00een calitate de scriitoare de vast\u0103 recunoa\u015ftere, Ana Blandiana a devenit, dup\u0103 disolu\u0163ia regimului comunist, \u015fi o figur\u0103 de prim plan a lumii noastre politice, o lume \u00een tranzi\u0163ie, de penibile c\u0103ut\u0103ri, de iluzii \u015fi dezam\u0103giri, cu false probleme \u015fi false solu\u0163ii, la tot pasul, timp sesizat adesea ca o tr\u0103dare a voca\u0163iei poetice. Numai c\u0103 volumele publicate \u00eentre timp, unele \u015fi traduse \u00een limbi str\u0103ine, indic\u0103 o prezen\u0163\u0103 scriitoriceasc\u0103 \u015fi o continuitate \u00een crea\u0163ie, recunoscut\u0103 \u015fi pe calea unor distinc\u0163ii de prestigiu, \u00eentre care Premiul Na\u0163ional de Poezie (1997) \u015fi Premiul \u201eOpera Omnia\u201c (2001), ca s\u0103 invoc numai aceste exemple de prim rang.
\nDup\u0103 eseurile Geniul de a fi, Ghicitul \u00een mul\u0163imi, Cine sunt eu?, Spaima de literatur\u0103, A fi sau a privi, O silabisire a lumii (publicate \u00eentre 1998 \u015fi 2006), noul volum, Fals tratat de manipulare, de o factur\u0103 mult mai complex\u0103, reprezint\u0103 \u00eenc\u0103 un pas semnificativ pe linia unei construc\u0163ii literare \u00een mers. Dup\u0103 vechea metod\u0103 apofantic\u0103, ni se spune mai \u00eent\u00e2i ce nu este noua carte, apoi ce vrea s\u0103 fie: un \u201er\u0103spuns laborios\u201c la provoc\u0103rile din jur, de-a lungul unei vie\u0163i ce se cuvine mai \u00eent\u00e2i \u00een\u0163eleas\u0103 \u015fi explicat\u0103. Ansamblul e de o nespus\u0103 complexitate ideatic\u0103 \u015fi de aceea greu de povestit. Totul \u00een jur comport\u0103 tentative de a deturna, de a r\u0103st\u0103lm\u0103ci, amintindu-ne de vechea sentin\u0163\u0103: vulgus vult decipi, ergo decipietur.
\nC\u0103ut\u00e2nd a defini propria situa\u0163ie, autoarea constat\u0103, din capul locului,\u00a0 c\u0103 \u201eau \u00eencercat s\u0103 m\u0103 manipuleze oameni, adversari sau colegi, du\u015fmani sau prieteni, institu\u0163ii, c\u0103r\u0163i, credin\u0163e, idei, fiecare ie\u015fire din singur\u0103tate \u015fi fiecare contact cu altcineva sau altceva a fost o \u00eencercare \u2013 uneori reu\u015fit\u0103, alteori nu \u2013 de a m\u0103 schimba \u015fi de a m\u0103 transforma \u00een purt\u0103toarea unui alt destin\u201c (p. 5). Este o confesiune dramatic\u0103, mai ales c\u0103 propriile iluzii sunt \u015fi ele deturnate, iar lupta cu sursele r\u0103ului o exigen\u0163\u0103 imperativ\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 cap\u0103t. R\u0103spunsurile date, \u00eentr-o via\u0163\u0103 marcat\u0103 de c\u0103ut\u0103ri anevoioase \u015fi sacrificii, constituie materia acestui \u201efals tratat\u201c, pe care Ana Blandiana \u00eel pune sub semnul veracit\u0103\u0163ii indispensabile: \u201eNu am scris aceast\u0103 carte pentru a transmite un adev\u0103r pe care eu \u00eel de\u0163in, ci pentru a g\u0103si un adev\u0103r de care eu am nevoie. Sensul ei nu este s\u0103 acopere, ci s\u0103 descopere ceva. \u015ei anume, r\u0103spunsul meu la \u00eentreb\u0103rile pe care singur\u0103 mi le pun, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu propria mea condi\u0163ie \u015fi propria mea evolu\u0163ie\u201c (p. 7). Sublinierile exist\u0103 \u00een text, ca mijloc de a semnala caracterul profund subiectiv al nara\u0163iunii. Este un pasaj esen\u0163ial pentru definirea acestuia, pasaj ce poate fi raportat eventual la demersurile de tip ego-istoric ale profesioni\u015ftilor trecutului aminti\u0163i mai sus.
\nO lectur\u0103 sistematic\u0103 a c\u0103r\u0163ii, \u00een aceast\u0103 cheie, nu e posibil\u0103 aici \u015fi poate niciunde, dat\u0103 fiind cazuistica pus\u0103 la lucru, una plin\u0103 de aporii, de surprize, de mistere existen\u0163iale. \u201eC\u00e2nd m\u0103 uit \u00een trecut, noteaz\u0103 autoarea, nu m\u0103 v\u0103d urc\u00e2nd dintr-un infern cu demoni \u015fi mon\u015ftri, ci dintr-o lume joas\u0103, necl\u0103tit\u0103 de umilin\u0163e, mizerii, dureri \u015fi complicit\u0103\u0163i, \u00een care singura speran\u0163\u0103 era descoperirea s\u00e2mburelui, oric\u00e2t de minuscul \u015fi de terfelit, de lumin\u0103 din cel\u0103lalt. O lumin\u0103 care, dac\u0103 nu exista, trebuia inventat\u0103, oglindindu-\u0163i propria flac\u0103r\u0103 \u00een aproapele mai nefericit dec\u00e2t tine. Fac parte dintre cei c\u0103rora sentimentul din care s-a n\u0103scut cartea lui
\nC. Noica Ruga\u0163i-v\u0103 pentru fratele Alexandru nu li se pare o bizarerie psihologic\u0103, \u00eentruc\u00e2t am fost \u00eentotdeauna convins\u0103 c\u0103 Socrate avea dreptate spun\u00e2nd c\u0103 mai nefericit dec\u00e2t cel ce suport\u0103 o nenorocire este numai cel ce o produce\u201c (p. 18). O asemenea concluzie, succint\u0103 dar profund\u0103, e chintesen\u0163a c\u0103ut\u0103rilor de o via\u0163\u0103, ca fiic\u0103 de preot trecut prin \u00eenchisorile regimului comunist, dar mai cu seam\u0103 ca militant\u0103 pentru recuperarea memoriei colective din acei ani \u015fi ca realizatoare, \u00eempreun\u0103 cu Romulus Rusan \u015fi al\u0163ii, a \u201emiraculosului\u201c Memorial Sighet, g\u00e2ndit ca un complex muzeu al suferin\u0163ei \u015fi luptei din acel timp, dar \u015fi ca un centru de studii, care a produs deja rezultate remarcabile, apreciate \u00een toat\u0103 lumea.
\nAna Blandiana a fost mereu sufletul acelor ac\u0163iuni de recuperare a trecutului recent, inclusiv pe calea preg\u0103tirii adecvate, la o \u015fcoal\u0103 de var\u0103, a noilor genera\u0163ii. A face dreptate prin stabilirea adev\u0103rului, despre sistemul represiv \u015fi despre oameni, cu nesf\u00e2r\u015fita lor cazuistic\u0103, a fost g\u00e2ndul ini\u0163ial, formulat admirabil de Ana Blandiana, ca un moto peren, pe un perete din aula acelui a\u015fez\u0103m\u00e2nt: \u201eAtunci c\u00e2nd justi\u0163ia nu reu\u015fe\u015fte s\u0103 fie o form\u0103 de memorie, memoria singur\u0103 poate fi o form\u0103 de justi\u0163ie\u201c. Iar memoria, restituit\u0103 diacronic, presupune istorie, nu doar cu personaje \u015fi evenimente, ci totodat\u0103 o reflec\u0163ie metodic\u0103 asupra destinului uman. Este ceea ce a \u00eentreprins Ana Blandiana \u00een Fals tratat de manipulare, dup\u0103 ce s-a ini\u0163iat temeinic \u00een problemele istoriei recente, ad\u0103ug\u00e2nd ea \u00eens\u0103\u015fi date noi \u015fi reflec\u0163ii personale, prea multe pentru a fi puse aici pe tapet.
\nIstoria a putut deveni, uneori \u015fi pentru neistorici, un laborator, \u00een care omul se caut\u0103 pe sine, pentru a se plasa mai exact \u00een durat\u0103, \u00een devenire, ca \u00een \u201eeseurile de ego-istorie\u201c puse \u00een circula\u0163ie de Pierre Nora spre finele secolului XX11. \u00cen acest sens, Pierre Chaunu se sim\u0163ea obsedat de \u201emisterul timpului\u201c, \u201efascinat de memorie\u201c12, ca \u015fi colega sa Michelle Perrot, cea at\u00e2t de sensibil\u0103 la \u201eaerul timpului\u201c13. Istoricii mai vechi preferau sintagma de spirit al timpului (Zeitgeist), pentru a sugera c\u0103 dincolo de fapte, de cazuistica neistovit\u0103 a trecutului trebuie s\u0103 se caute ideile directoare, a\u015fa cum au f\u0103cut, adesea instinctiv, profesioni\u015ftii domeniului, pentru a ajunge la concluzia, definit\u0103 competent de Fran\u00e7ois Furet, c\u0103 \u201ea \u00een\u0163elege trecutul nu mai \u00eenseamn\u0103 un lucru at\u00e2t de simplu\u201c14.
\nParadoxal, istoricii de meserie nu ezit\u0103 a profita de sugestiile venite de la scriitori, ale c\u0103ror inten\u0163ii \u015fi expresii le stimuleaz\u0103 propriile demersuri. Ana Blandiana apar\u0163ine, ne\u00eendoios, acestei categorii, \u00een pofida rezervelor pe care le exprim\u0103 uneori. E stimulant\u0103 \u00eencheierea la care a ajuns, aici, relu\u00e2nd oarecum o reflec\u0163ie schillerian\u0103: \u201eExist\u0103 un tribunal al istoriei, dar este vorba de un tribunal care nu se opre\u015fte niciodat\u0103 din deliberare \u015fi care \u00ee\u015fi reia cercet\u0103rile mereu, \u00een func\u0163ie de culorile epocii \u00een care delibereaz\u0103\u201c (p. 261). Ideea de adev\u0103r, cu dimensiunea sa justi\u0163iar\u0103, se reg\u0103se\u015fte peste tot \u00een Fals tratat de manipulare, \u00eens\u0103 e prezent\u0103 \u00een mai toat\u0103 opera scriitoarei. N-am f\u0103cut, aici, dec\u00e2t a-i semnala interesul pentru istorici, sensibili \u015fi ei, \u00een chip firesc, la propria istorie15.
\n\u00cencheind, s\u0103 amintim, dintr-un eseu mai vechi, o reflec\u0163ie analoag\u0103: \u201eDin orice unghi am privi lungul drum al devenirii omenirii, istoria \u015fi poe\u0163ii se v\u0103d lega\u0163i la fel de str\u00e2ns \u015fi de f\u0103r\u0103 sc\u0103pare\u201c16.
\nEste o idee pe care noua carte scoas\u0103 de Ana Blandiana o sus\u0163ine cu autoritate, motiv\u00e2nd o lectur\u0103 a ei \u00een cheia, acum larg admis\u0103, a ego-istoriei.<\/p>\n

 <\/p>\n

1 N. Iorga, Prefa\u0163\u0103 la Istoriologia uman\u0103, 1940 (apud Generalit\u0103\u0163i cuprinse la studiile istorice, Bucure\u015fti, 1944, p. 5).
\n2 I.E. Torou\u0163iu, Studii \u015fi documente literare, IV, Bucure\u015fti, 1933, p. 402.
\n3 Philippe Ari\u00e8s, Timpul istoriei, trad., Bucure\u015fti, 1997, p. 9.
\n4 Ibidem, p. 17.
\n5 Ibidem, p. 267.
\n6 Ibidem, p. 271.
\n7 R. Koselleck, L\u2019Exp\u00e9rience de l\u2019histoire, Paris, 1997.
\n8 Ana Blandiana, Spaima de literatur\u0103, Bucure\u015fti, 2006, p. 32.
\n9 Ibidem, p. 71.
\n10 Idem, Fals tratat de manipulare, Bucure\u015fti, Humanitas, 2013, 482 p.
\n11 Pierre Nora (ed.), Essais d\u2019\u00e9go-histoire, Paris, 1987, p. 5.
\n12 Ibidem, p. 61.
\n13 Ibidem, p. 241-292: L\u2019air du temps.
\n14 Fran\u00e7ois Furet, Ernst Nolte, Fascism \u015fi comunism, Bucure\u015fti, 2007, p. 158.
\n15 Asupra reac\u0163iilor produse de noua carte, vezi: Ana Blandiana sau \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea de a \u00een\u0163elege istoria, \u00een Rom\u00e2nia liber\u0103, 10 dec. 2013; Smaranda Vultur, Ana Blandiana sau despre timp ca intensitate, \u00een Revista 22, 3 (21-27 ian.), 2014, p. 14; Liana Saxone-Horodi, Ana Blandiana \u015fi timpul pe care l-a str\u0103b\u0103tut, \u00een Observator cultural, 451 (709), 6-12 feb. 2014, p. 10; Adrian Popescu, Despre manipulare, \u00een Mesagerul Sf. Anton, mar.-apr. 2014, p. 26-27; Dan C\u00e2rlea, Muzee ale comunismului din Europa, \u00een Lumina, 29 mar. 2014, p. 7; Lucian Vasiliu, Monumental\u0103, Ana Blandiana, \u00een Convorbiri literare, CXLVIII, 3 (219), martie 2014, p. 105.
\n16 Ana Blandiana, Spaima de literatur\u0103, p. 32.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

M-am decis anevoie s\u0103 fac unele comentarii, sub acest titlu, socotind c\u0103 meseria de istoric, fie chiar una sensibil\u0103 la \u201eidei \u015fi mentalit\u0103\u0163i\u201c, e prea departe de aceea care define\u015fte un scriitor cu valen\u0163e multiple \u015fi o larg\u0103 notorietate, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 a fi Ana Blandiana. \u00cemi asum totu\u015fi riscul unui asemenea demers, din moment… Cite\u0219te mai mult »Ana Blandiana \u00een spa\u0163iul memorial: note ego-istorice<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[5029],"class_list":["post-18956","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ana-blandiana"],"views":1028,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18956","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18956"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18956\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18956"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18956"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18956"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}