La pagina 70, \u00een edi\u0163ia de la Arad Anii t\u0103cerii (2010) e reprodus \u00eentr-o fotocopie destul de clar\u0103 manuscrisul unui poem (cel pe care \u00eel transcriem \u015fi \u00eel discut\u0103m aici), poem ce are aparen\u0163ele unei apropieri de finisare, de\u015fi \u00eensemn\u0103rile \u015fi variantele marginale sunt m\u0103rturia unei pagini \u00een lucru. \u00cen mare m\u0103sur\u0103, poemul este \u00eencheiat: strofele sunt clar delimitate, versurile nu au dec\u00e2t foarte pu\u0163ine interven\u0163ii sau modific\u0103ri, nu exist\u0103 paranteze, nici goluri \u00een text, rimele (cu excep\u0163ia versului final), consecvent \u00eemperecheate, sunt toate definitivate.
\nR\u0103m\u00e2n, totu\u015fi, c\u00e2teva incertitudini. \u00cen fruntea textului, la mijloc, e plasat cuv\u00e2ntul Doamne, \u00een pozi\u0163ie probabil\u0103 de titlu. El nu este \u00eens\u0103 subliniat, ca \u00een alte cazuri. C\u00e2nd titlul e adoptat definitiv (\u00een c\u00e2teva situa\u0163ii din grupul acestor poeme inedite), el e \u00eentotdeauna subliniat. Aici cuv\u00e2ntul nu e subliniat, ceea ce-i pune la \u00eendoial\u0103, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, calitatea de titlu. \u00cens\u0103 pozi\u0163ia central\u0103, \u00een capul textului, face credibil\u0103 aceast\u0103 ipotez\u0103 \u2013 fapt pentru care l-am adoptat. Nu poate fi imaginat nic\u0103ieri, \u00een niciun vers, ca un adaos \u00een a\u015fteptare sau ca o variant\u0103. E o propunere de titlu, care trebuie luat\u0103 ca atare. Edi\u0163ia de la Arad o ignor\u0103 (\u015fi cred c\u0103 gre\u015fe\u015fte), adopt\u00e2nd ca titlu primul vers.
\nO alt\u0103 neclaritate o furnizeaz\u0103 pozi\u0163ia primelor dou\u0103 versuri, v\u0103dit ad\u0103ugate dup\u0103 \u00eencheierea poemului \u015fi plasate deasupra, spre col\u0163ul din dreapta sus al paginii \u015fi \u00een dreapta titlului probabil, versuri de la care coboar\u0103 o linie oblic\u0103 spre primul vers de sub titlu, devenit al treilea \u00een transcrierea noastr\u0103. Edi\u0163ia de la Arad face bine c\u0103 le include \u00een poem. La o privire superficial\u0103, primele dou\u0103 versuri pot fi \u00een\u0163elese ca variant\u0103 la versurile 3-4, \u00eens\u0103, chiar dac\u0103 se repet\u0103 construc\u0163ia adresativ\u0103 \u201eMi-e fric\u0103, mam\u0103\u201c, versurile 2 \u015fi 4 nu sunt identice ca \u00een\u0163eles sau sinonime. A\u015fa cum am reconstituit poemul, versurile 1-2 formuleaz\u0103 enun\u0163ul general, esen\u0163ial: frica total\u0103, frica \u015fi de recunoa\u015fterea sau declararea propriei identit\u0103\u0163i. Se \u00eencheie cu punct, nu cu virgul\u0103, ca \u00een transcrierea edi\u0163iei de la Arad. Reluarea formulei \u201eMi-e fric\u0103, mam\u0103\u201c \u00een versul 3 este perfect logic\u0103 pentru detalierea circumstan\u0163elor fricii. Repeti\u0163ia, minimal retoric\u0103, \u00eent\u0103re\u015fte afirma\u0163ia: m\u0103rturisirea sentimentului dominant de fric\u0103 resim\u0163it de cel care se confeseaz\u0103. Adresarea ipotetic\u0103 mamei dezv\u0103luie atmosfera de intimitate a confesiunii \u015fi necesitatea de a se pune sub protec\u0163ie. Mama, invocat\u0103 generic, ar fi ultima salvare de sub asediul acelui imperiu al fricii pe care \u00eel reprezentau anii 1950, de c\u00e2nd dateaz\u0103 poemul, cu \u00eentreg grupul de manuscrise inedite. Vocativele \u201eDoamne\u201c (din posibilul titlu),\u00a0 \u201emam\u0103\u201c (din versurile 1 \u015fi 3) \u015fi \u201esuflete\u201c (din versul 8) rezoneaz\u0103 ca adres\u0103ri \u015fi invoca\u0163ii, pentru c\u0103 fac apel la confesorii cei mai discre\u0163i, demni de cea mai mare \u00eencredere, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de suspiciune \u015fi r\u0103st\u0103lm\u0103cire a inten\u0163iilor.
\nFinalul primei strofe solicit\u0103 o discu\u0163ie. Ultimul vers din strofa I e scris clar \u00een forma \u00een care l-am transcris, nu exist\u0103 dubii de lec\u0163iune. Dar e \u015fchiop, lipsesc c\u00e2teva silabe (una sau dou\u0103, depinde cum citim verbul \u201ecaut\u0103\u201c, \u00een dou\u0103 sau trei silabe), pentru a fi egal cu primul \u2013 ceea ce nu ar fi, \u00een principiu, o problem\u0103 \u00een versifica\u0163ia liber\u0103 arghezian\u0103. \u00cens\u0103, persist\u0103 o senza\u0163ie de eliptic sau de sincop\u0103 \u2013 ceea ce nu e, nici ea, o noutate \u00een versifica\u0163ia arghezian\u0103. Logic, luate \u00eempreun\u0103, ultimele dou\u0103 versuri din strofa I se sus\u0163in \u00een sensul de: \u201ec\u00e2nd trece un car pe strad\u0103, am sentimentul c\u0103 trece un dric, obsesie pe care o am de c\u00e2nd eram mic\u201c. Acesta ar trebui s\u0103 fie, probabil, g\u00e2ndul poetic pe care s\u0103-l presupunem. Edi\u0163ia de la Arad inventeaz\u0103 \u00een ultimul vers o sintagm\u0103 care nu exist\u0103 \u00een manuscris, pentru a completa metrica versului, astfel: \u201eTrece un car, parc-a trecut un dric,\/ M\u0103 caut\u0103 pe mine, cel at\u00e2t de mic?\u201c Adaosul schimb\u0103 sensul celor dou\u0103 versuri \u00een alt\u0103 direc\u0163ie: \u201ee de mirare ca dricul s\u0103 m\u0103 caute pe mine, cel at\u00e2t de mic, at\u00e2t de f\u0103r\u0103 importan\u0163\u0103\u201c \u2013 ceea ce nu e tocmai logic, \u00eentruc\u00e2t moartea caut\u0103 pe oricine, indiferent de rang \u015fi importan\u0163\u0103 social\u0103. Prin urmare, \u015fi manuscrisul, \u015fi logica sensului poetic sunt \u00een favoarea versiunii pe care o transcriem cu fidelitate.
\nPe coloana din dreapta manuscrisului, \u00een dreptul primei strofe, se pot citi alte versuri, care nu sunt integrate \u00een poem, dar \u00eei completeaz\u0103 \u00een mod v\u0103dit semnifica\u0163ia cu alte detalii referitoare la st\u0103rile de teroare resim\u0163ite de confesor: \u201eMi-e fric\u0103 s\u0103 fiu vesel, s\u0103 fiu trist.\/ De m\u0103-ncumet s\u0103 r\u00e2d, m\u0103-ntreab\u0103.\/ M\u0103-ntreab\u0103 de ce pl\u00e2ng, de ce am pl\u00e2ns\u201c. E evident c\u0103 prin aceste versuri se poate imagina o dezvoltare a primei strofe. \u00cen partea st\u00e2ng\u0103 a primei strofe e notat izolat cuv\u00e2ntul \u201edric\u201c, folosit \u00een penultimul vers din strof\u0103.
\nStrofa a doua comport\u0103 \u015fi ea c\u00e2teva observa\u0163ii. Mai \u00eent\u00e2i, c\u00e2teva observa\u0163ii despre manuscris. \u00cen dreapta, au r\u0103mas \u00een afara poemului, ca o \u00eensemnare de aducere-aminte, cuvintele: \u201eun fel de popi, de mor\u0163i, de gropi, f\u0103r\u0103 anteriu, \u015fi au z\u0103rit\u201c \u015fi, dup\u0103 o mic\u0103 pauz\u0103: \u201ecioclii\u201c \u2013 cuvinte \u015fi fragmente posibile de vers, reflectate par\u0163ial \u00een primele dou\u0103 r\u00e2nduri ale strofei. \u00cen st\u00e2nga, e notat cuv\u00e2ntul \u201ecataplasm\u0103\u201c, folosit chiar \u00een finalul strofei. Mai interesante sunt chestiunile de retoric\u0103, figuri de stil \u015fi sensuri poetice. Strofa a doua \u00eencepe cu un \u201e\u015fi\u201c narativ, reluat de \u00eenc\u0103 cinci ori cu aceast\u0103 valoare, transmi\u0163\u00e2nd o stare de precipitare a evenimentelor tr\u0103ite opresiv, ca \u00eentr-un co\u015fmar (de via\u0163\u0103 amenin\u0163at\u0103), continuat din prima strof\u0103: dricul din prima strof\u0103 atrage impresia c\u0103 aceia care \u00eel urm\u0103resc pe poet, \u00eei trec pe la geam, ar fi un fel de \u201epopi f\u0103r\u0103 anteriu\u201c sau ciocli (cum apare marginal cuv\u00e2ntul). Poetul se simte supravegheat \u00eendeaproape, ca s\u0103 se vad\u0103 dac\u0103 s-a cumin\u0163it, dac\u0103 mai scrie \u00een clandestinitate, pentru c\u0103 scrisul s\u0103u e periculos: \u201eCondeiul e de glon\u0163 \u015fi de cu\u0163it\u201c. Efectul atitudinii sale critice e incomod pentru regim: \u201eNegreala op\u0103re\u015fte, d\u0103 b\u0103\u015fici,\/ \u015ei scoate bube mari \u015fi scrofuri mici\/ \u015ei ustur\u0103, jupoaie.\/ H\u00e2rtia-i de mu\u015ftar ca de buboaie\u201c. Finalul strofei a doua trebuie citit cu aten\u0163ie, pe dedesubt, cum ar spune poetul: \u201eAm scris un c\u00e2ntec cu aghiasm\u0103\/ \u015ei a ie\u015fit un foc cu cataplasm\u0103\u201c.
\nSensul acestui paradox mi se pare destul de clar: \u201eam scris un elogiu (decriptarea metaforei \u201ec\u00e2ntec cu aghiasm\u0103\u201c) \u015fi a ie\u015fit un pamflet (\u201eun foc cu cataplasm\u0103\u201c) \u015fi din aceast\u0103 pricin\u0103 sunt suspectat, urm\u0103rit \u015fi interzis\u201c. Ultima strof\u0103 expliciteaz\u0103 \u015fi detaliaz\u0103 acest sens, referitor la \u201epana blestemat\u0103\u201c, adic\u0103 bine inten\u0163ionat\u0103, dar r\u0103u \u00een\u0163eleas\u0103, r\u0103st\u0103lm\u0103cit\u0103 \u015fi acuzat\u0103 de adversitate: \u201eVreau s\u0103 m\u00e2ng\u00e2i \u015fi zg\u0103r\u00e2ie \u015fi mu\u015fc\u0103,\/ Slovele-aduc a iarb\u0103 ca de pu\u015fc\u0103,\/ A vitriol \u015fi-a \u0163ipirig\u201c. Un vers pierdut, r\u0103mas \u00een afara elabor\u0103rii finale, e \u00eensemnat marginal, \u00een dreapta ultimei strofe, presupun\u00e2nd, \u00een mod evident, ca subiect pana blestemat\u0103: \u201eAre \u00een ea o pat\u0103 de s\u00e2nge \u00eenchegat\u0103\u201c, ca un semn al angajamentului existen\u0163ial total.
\nNaivitatea din final e, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, jucat\u0103: \u201eDe ce or scoate ele \u015fslovele\u0163 fum \u015fi frig\/ C\u0103 le vreau bl\u00e2nde \u015fi blajine?\u201c. \u00cen manuscris nu exist\u0103 \u00een final niciun semn de punctua\u0163ie, dar e limpede c\u0103 lipse\u015fte un semn de \u00eentrebare. (\u00cen niciun caz nu poate fi punct, ca \u00een edi\u0163ia de la Arad.) Ultimul vers nu are rim\u0103 pereche \u015fi din aceast\u0103 pricin\u0103 poemul poate p\u0103rea neterminat. \u00cens\u0103 exist\u0103 \u015fi alte poeme din aceast\u0103 perioad\u0103 care se termin\u0103 la fel, cu un vers suspendat, \u00een mod voit f\u0103r\u0103 rim\u0103 pereche. Aceast\u0103 situa\u0163ie de versifica\u0163ie liber\u0103, cu ultimul vers suspendat, are o dubl\u0103 valoare: de a sugera o concluzie \u015fi de a pune \u00een final un fel de \u201epuncte-puncte\u201c imaginare, ca sugestie de continuare a g\u00e2ndului de c\u0103tre cititor.
\nO \u00eentrebare ar fi de l\u0103murit \u00een concluzie. Cum trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegem cele dou\u0103 versuri din finalul celei de-a doua strofe? \u201eAm scris un c\u00e2ntec cu aghiasm\u0103\/ \u015ei a ie\u015fit un foc cu cataplasm\u0103\u201c. Ar fi vorba, \u00een principiu, despre poetica arghezian\u0103 a dublului \u00een\u0163eles? Adic\u0103, ceea ce pare un elogiu nu e, \u00een fond, dec\u00e2t o ironie, \u00eentorc\u00e2nd, printr-un efect retoric, sensul textului spre un pamflet nu \u00eendeajuns de bine ascuns? Dar poate fi ascuns\u0103 \u00een discursul poetic at\u00e2t de bine atitudinea pamfletar\u0103? F\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 nu, dac\u0103 ea e at\u00e2t de radical\u0103. Procedeaz\u0103 Arghezi \u00eentotdeauna (sau aproape \u00eentotdeauna) a\u015fa, \u00eenc\u00e2t s\u0103 putem accepta c\u0103 avem \u00een acest text un fel de art\u0103 poetic\u0103 u\u015for camuflat\u0103? Nu mi se pare c\u0103 aceasta ar fi interpretarea pe deplin valabil\u0103.
\nNu cumva aceast\u0103 afirma\u0163ie paradoxal\u0103 din finalul celei de-a doua strofe are o referin\u0163\u0103 mai exact\u0103 \u00een experien\u0163a biografic\u0103 \u015fi poetic\u0103 a lui Arghezi? Eu cred c\u0103 da. Multe dintre poemele inedite ale perioadei 1948-1955 trebuie citite neap\u0103rat prin raportare la volumul imediat anterior, Una sut\u0103 una poeme (1947). Din acel volum, cenzura i-a scos lui Arghezi poemul Aci, la noi (restituit \u00een edi\u0163ia de Opere. I. Versuri, edi\u0163ie de Mitzura Arghezi \u015fi Traian Radu, 2000, p. 522-523). Acesat e \u201ec\u00e2ntecul cu aghiasm\u0103 \u015fce\u0163 a ie\u015fit un foc cu cataplasm\u0103\u201c, elogiul \u00eentors \u00een pamflet. Acest poem, \u00een primul r\u00e2nd, \u015fi apoi polemica din jurul crizei culturii, abia \u00een al doilea r\u00e2nd, i-au adus lui Arghezi interdic\u0163ia, suspiciunea \u015fi punerea sub urm\u0103rire \u2013 stare despre care vorbe\u015fte metaforic \u00een poemul aproape inedit (pentru c\u0103 a mai fost publicat o dat\u0103, cu erorile pe care le-am ar\u0103tat), reprodus acum. \u201ePana blestemat\u0103\u201c, cu ardei \u015fi ap\u0103 tare \u00een ea, \u00ee\u015fi dovedise vituperan\u0163a \u00een pamfletul \u00eempotriva ocupa\u0163iei sovietice, cuprins \u00een poemul cenzurat Aci, la noi. \u00cen acest poem, \u201eSlovele-aduc a iarb\u0103 ca de pu\u015fc\u0103,\/ A vitriol \u015fi-a \u0163ipirig\u201c. Elogiul neamului care rezist\u0103 unui \u015fir istoric de agresiuni era dublat \u00een poem de ponegrirea ultimului ocupant ca un profitor detestabil de pe urma conjuncturilor. De acolo, toate consecin\u0163ele: frica insuflat\u0103 poetului de cei care \u00eel urm\u0103resc ca ni\u015fte ciocli, reducerea lui la t\u0103cere, interdic\u0163ia de a publica. De\u015fi nu e datat, putem presupune c\u0103 poemul Doamne ar fi fost scris prin 1948-1949. Transmite exact, cu un fior tipic arghezian \u015fi cu arsenalul s\u0103u figurativ specific, atmosfera de persecu\u0163ie \u015fi suspiciune a epocii, ca \u015fi condi\u0163ia ingrat\u0103 a poetului urm\u0103rit \u015fi interzis.
\nSe vede foarte bine c\u0103 Arghezi era preg\u0103tit, dac\u0103 nu pentru disiden\u0163\u0103, atunci pentru rezisten\u0163\u0103 politic\u0103. Va fi pentru mul\u0163i surprinz\u0103tor s\u0103 descopere c\u0103 Arghezi avea o literatur\u0103 de sertar: \u00eent\u00e2i, \u201esertarul\u201c a stat sub p\u0103m\u00e2nt, \u00een gr\u0103dina de la M\u0103r\u0163i\u015for, apoi a fost luat de Baru\u0163u cu el \u00een Elve\u0163ia \u015fi, \u00een sf\u00e2r\u015fit, s-a \u00eentors, cu c\u00e2\u0163iva ani \u00een urm\u0103, \u00een Rom\u00e2nia, la Arad.<\/p>\n
<\/p>\n
Doamne
\nMi-e fric\u0103, mam\u0103,
\nS\u0103-mi amintesc \u015fi cum m\u0103 chiam\u0103.
\nMi-e fric\u0103, mam\u0103,
\nC\u00e2nd m\u0103 gone\u015fte, c\u00e2nd m\u0103 chiam\u0103,
\n\u015ei c\u00e2nd m\u0103 uit\u0103, c\u0103 \u015fi-atunci m\u0103 \u015ftie.
\nMi-e fric\u0103 de condei \u015fi de h\u00e2rtie,
\nDe lume \u015fi singur\u0103tate,
\nMi-e fric\u0103, suflete, de toate.
\nDe zi, de noapte, mai ales de noapte.
\nTrec murmure, trec \u015foapte
\n\u015ei s-a oprit un cal \u00een poart\u0103.
\nMi-e inima aproape moart\u0103.
\nTrece un car, parc-a trecut un dric,
\nM\u0103 caut\u0103 pe mine, de mic?<\/p>\n\u015ei au trecut un fel de popi f\u0103r-anteriu
\n\u015ei m-au z\u0103rit c\u0103 stau \u00een cot \u015fi scriu.
\nLi s-a p\u0103rut ciudat
\n\u015ei m-au p\u00e2r\u00e2t c\u0103 nu m-am dezv\u0103\u0163at,
\nC\u0103 nu m-am cumin\u0163it.
\nCondeiul e de glon\u0163 \u015fi de cu\u0163it.
\nNegreala op\u0103re\u015fte, d\u0103 b\u0103\u015fici,
\n\u015ei scoate bube mari \u015fi scrofuri mici
\n\u015ei ustur\u0103, jupoaie.
\nH\u00e2rtia-i de mu\u015ftar ca de buboaie.
\nAm scris un c\u00e2ntec cu aghiasm\u0103
\n\u015ei a ie\u015fit un foc cu cataplasm\u0103.<\/p>\nA! Blestemat\u0103 pana mea,
\nAre ardei \u015fi ap\u0103 tare-n ea.
\nDe cum ap\u0103s, h\u00e2rtia e jilav\u0103
\n\u015ei scoate lacrimi de otrav\u0103.
\nVreau s\u0103 m\u00e2ng\u00e2i \u015fi zg\u0103r\u00e2ie \u015fi mu\u015fc\u0103,
\nSlovele-aduc a iarb\u0103 ca de pu\u015fc\u0103,
\nA vitriol \u015fi-a \u0163ipirig.
\nDe ce or scoate ele fum \u015fi frig
\nC\u0103 le vreau bl\u00e2nde \u015fi blajine?<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"La pagina 70, \u00een edi\u0163ia de la Arad Anii t\u0103cerii (2010) e reprodus \u00eentr-o fotocopie destul de clar\u0103 manuscrisul unui poem (cel pe care \u00eel transcriem \u015fi \u00eel discut\u0103m aici), poem ce are aparen\u0163ele unei apropieri de finisare, de\u015fi \u00eensemn\u0103rile \u015fi variantele marginale sunt m\u0103rturia unei pagini \u00een lucru. \u00cen mare m\u0103sur\u0103, poemul este \u00eencheiat:… Cite\u0219te mai mult »Sub imperiul fricii, \u00een 1948. Arghezi aproape inedit<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11206,11205],"class_list":["post-18954","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-arghezi-manuscrise","tag-t-arghezi-texte-inedite"],"views":1115,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18954","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18954"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18954\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18954"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18954"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18954"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}