\u00cen 2007, Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez \u00eemplinea opt decenii de via\u0163\u0103, \u015faizeci de ani de la debutul literar, patruzeci de la apari\u0163ia Veacului de singur\u0103tate \u015fi un sfert de secol de la decernarea Premiului Nobel pentru literatur\u0103 (1982). Cvadrupla aniversare a fost marcat\u0103 de o suit\u0103 de manifest\u0103ri pe parcursul a trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Capete \u00eencoronate, personalit\u0103\u0163i politice \u015fi culturale de prim rang, oameni politici \u015fi de stat, scriitori \u015fi arti\u015fti celebri l-au omagiat pe marele prozator cu acel prilej. Au venit atunci la Cartagena: regele Spaniei, Bill Clinton, cinci pre\u015fedin\u0163i ai Columbiei dar, consemneaz\u0103 biograful s\u0103u, Gerald Martin, nu au putut fi prezen\u0163i prietenul de o via\u0163\u0103 al lui M\u00e1rquez \u2013 Fidel Castro (bolnav) \u015fi Papa de la Roma. \u201e\u00cenc\u0103 o dat\u0103 \u2013 scrie Martin \u2013 se dovedise c\u0103 dac\u0103 M\u00e1rquez era obsedat \u015fi fascinat de putere, puterea era, la r\u00e2ndul ei, atras\u0103 mereu \u015fi ineluctabil c\u0103tre el. Literatura \u015fi politica au fost dou\u0103 dintre cele mai eficiente c\u0103i de-a atinge nemurirea \u00een trec\u0103toarea lume cl\u0103dit\u0103 de civiliza\u0163ia occidental\u0103 pe planet\u0103: pu\u0163ini vor fi aceia care s\u0103 sus\u0163in\u0103 c\u0103 gloria politic\u0103 e mai durabil\u0103 dec\u00e2t cea ob\u0163inut\u0103 prin crearea unei capodopere… N-am apucat s\u0103 vorbim dec\u00e2t pe fug\u0103 \u00eenainte ca eu s\u0103 p\u0103r\u0103sesc Cartagena. \u2013 Gabo, ce eveniment minunat, am zis. \u2013 Nu-i a\u015fa?\u2013 \u015etii, mul\u0163i oameni din jurul meu aveau lacrimi \u00een ochi. \u2013 \u015ei eu am pl\u00e2ns, \u00eens\u0103 pe din\u0103untru. \u2013 Ei bine, eu unul n-o s\u0103-l uit niciodat\u0103. \u2013 E bine c-ai fost de fa\u0163\u0103, mi-a zis el, ca s\u0103 le po\u0163i spune tuturor c\u0103 n-am inventat nimic din toate astea\u201d.
\nSun\u0103 paradoxal acest \u201en-am inventat nimic\u201d rostit de un \u201eadept al mistific\u0103rii\u201d, cum \u00eel caracterizeaz\u0103 acela\u015fi biograf care i-a consacrat personajului s\u0103u nu mai pu\u0163in de \u015faptesprezece ani de ample cercet\u0103ri \u015fi studiu. M\u00e1rquez este f\u0103uritorul propriului s\u0103u mit. Nimeni, nici criticii, nici jurnali\u015ftii, nici prietenii \u015fi admiratorii s\u0103i, nici adversarii ro\u015fi de invidie, nici detractorii,\u00a0 nici chiar Premiul Nobel nu au contribuit la f\u0103urirea mitului M\u00e1rquez, ca M\u00e1rquez \u00eensu\u015fi. \u201eScrie ce vezi; orice ai scrie, exact asta o s\u0103 fie\u201d \u2013 i-a spus biografului s\u0103u englez. Cu siguran\u0163a \u2013 poate jucat\u0103, poate sincer\u0103 \u2013 a unui conduc\u0103tor puternic, fin diplomat \u015fi psiholog care \u00eel asigur\u0103 pe \u201eslujitorul\u201d s\u0103u c\u0103 are \u00een el deplin\u0103 \u00eencredere, pun\u00e2ndu-i \u00eens\u0103 pe umeri, \u00een fapt, o r\u0103spundere grea. \u015ei asta tocmai pentru c\u0103 M\u00e1rquez credea mai \u00eent\u00e2i de toate \u00een rezisten\u0163a propriului mit. Cu alte cuvinte, el nu se \u00eendoia c\u0103 ceea ce va scrie Martin va fi, dac\u0103 nu \u00eentru totul exact, oricum, adev\u0103rat. Fiindc\u0103 mitul nu poate fi falsificat \u00een esen\u0163a lui.\u00a0
\nParafraz\u00e2ndu-l pe un alt mare biograf, cel al lui Andr\u00e9 Malraux \u2013 M\u00e1rquez e un Destin, cu majuscul\u0103, \u00eentr-un secol, \u00eentr-un mileniu. Nici unul dintre scriitorii faimosului boom latino-american care au schimbat fa\u0163a literaturii, istoria ei, nu a avut influen\u0163a \u015fi destinul columbianului n\u0103scut p\u00e2n\u0103 la el \u00een obscura a\u015fezare columbian\u0103 Aracataca. La 55 de ani era \u00een culmea celebrit\u0103\u0163ii. C\u0103r\u0163ile sale \u00eenregistrau tiraje exorbitante \u00een aproape toate \u0163\u0103rile \u015fi culturile lumii. Putea s\u0103 semneze articole \u201ela aproape orice ziar din lume \u015fi s\u0103 primeasc\u0103 sume uria\u015fe pentru ele\u201d. El, care nu avusese 82 de pesos pentru a expedia la Editura Sudamericana din Buenos Aires cele 490 de file ale romanului Un veac de singur\u0103tate, \u00eenc\u00e2t s-a v\u0103zut nevoit s\u0103 trimit\u0103 doar jum\u0103tate din paginile c\u0103r\u0163ii, iar pentru trimiterea celeilalte jum\u0103t\u0103\u0163i, so\u0163ia sa, Mercedes, a trebuit s\u0103 v\u00e2nd\u0103 obiectele strict necesare din cas\u0103, a \u201e\u00eenfruntat \u015fi suportat\u201d, dup\u0103 apari\u0163ia amintitei capodopere, timp de mai multe decenii, o faim\u0103 de invidiat care l-a pus \u201e\u00een postura de a solicita (sau, mai frecvent, de a refuza!) 50.000 de dolari pentru un interviu de o jum\u0103tate de or\u0103\u201d. Era scos din diverse incinte pe ie\u015firile din spate spre a fi ferit de asaltul ziari\u015ftilor \u015fi adulatorilor dar, nu o dat\u0103, \u015fi pentru a preveni un eventual atentat, ca \u201eom al st\u00e2ngii progresiste\u201d, implicat \u00een politic\u0103, ca fondator al unor organiza\u0163ii \u015fi al unor \u201einfluente institute de jurnalism \u015fi film\u201d, ca ini\u0163iator al unor ac\u0163iuni de amploare \u015fi ca unul ce \u00eentre\u0163inea rela\u0163ii \u201ecu cei boga\u0163i, faimo\u015fi \u015fi puternici \u2013 Fran\u00e7ois Mitterrand, Felipe Gonz\u00e1les, Bill Clinton, majoritatea pre\u015fedin\u0163ilor Columbiei \u015fi Mexicului \u015fi cu mul\u0163i al\u0163i lideri\u201d, precum \u015fi o \u201estr\u00e2ns\u0103 prietenie\u201d cu Fidel Castro, timp de aproape 40 de ani \u2013 \u201econstant\u0103 surs\u0103 de controverse \u015fi critici\u201d.
\n\u00cen ce prive\u015fte copil\u0103ria sa, exist\u0103 importante asem\u0103n\u0103ri cu cele ale unui alt mare scriitor, laureat \u015fi el al Premiului Nobel, Jos\u00e9 Saramago. De pild\u0103, imaginea bunicului \u015fi rolul ini\u0163iatic al acestuia. Un b\u0103rbat \u00eenalt, b\u0103tr\u00e2n, care se ive\u015fte \u201edin vremuri trecute\u201d, figur\u0103 tutelar\u0103 pentru autorul Evangheliei dup\u0103 Isus Hristos, ca \u015fi Colonelul, care l-a dus pe copilul Gabito s\u0103 vad\u0103 pentru prima dat\u0103 ghea\u0163a \u015fi pe\u015fti\u015forul\u2026
\nPrintre cei contacta\u0163i \u015fi intervieva\u0163i de Gerald Martin, \u00een \u00eendelungata \u015fi dificila sa munc\u0103 de documentare, s-a num\u0103rat \u015fi Tachia Quintana, pe care M\u00e1rquez o iubise \u015fi cu care convie\u0163uise \u00een anii \u201950 la Paris (va fi apoi cavaler de onoare la nunta ei cu un alt b\u0103rbat\u2026). Martin a cunoscut-o tot la Paris, \u00een 1993. Au flanat \u00eempreun\u0103 pe str\u0103zile pe care se plimbaser\u0103 aman\u0163ii, iar Quintana i-a vorbit despre iubirea de odinioar\u0103 \u015fi despre cum se sf\u00e2r\u015fise ea. Dup\u0103 \u015fase luni, vizit\u00e2ndu-l acas\u0103, \u00een Ciudad de Mexico, pe M\u00e1rquez, \u015fi-a luat inima \u00een din\u0163i \u015fi l-a \u00eentrebat despre rela\u0163ia, nu lipsit\u0103 de dramatism, dar \u015fi plin\u0103 de romantism, cu Tachia Quintana, rela\u0163ie la acea vreme cunoscut\u0103 doar de un cerc foarte restr\u00e2ns: \u201eA tras aer ad\u00e2nc \u00een piept, ca \u015fi cum ar fi privit cum se deschide \u00eencet capacul unui sicriu \u015fi a spus: \u00abP\u0103i, s-a \u00eent\u00e2mplat pur \u015fi simplu\u00bb. \u00abPutem vorbi despre asta?\u00bb l-am \u00eentrebat. \u00abNu\u00bb, mi-a r\u0103spuns. Atunci mi-a spus pentru prima oar\u0103, cu expresia unui cioclu ce \u00eenchide pentru totdeauna capacul sicriului, c\u0103 \u00abfiecare dintre noi are trei vie\u0163i: o via\u0163\u0103 public\u0103, o via\u0163\u0103 privat\u0103 \u015fi una secret\u0103\u00bb. Dac\u0103 aceasta putea fi \u00eentrev\u0103zut\u0103 undeva, a sugerat el, era \u00een c\u0103r\u0163ile sale. Puteam \u00eencepe de acolo. \u00ab\u015ei oricum, nu-\u0163i face griji, o s\u0103 fiu orice vei spune tu c\u0103 sunt!\u00bb\u201d. Astfel se \u00eentre\u0163in \u015fi se re\u00eentemeiaz\u0103 miturile. Mai ales cele fecunde.
\n\u00centr-un microeseu despre \u201eliteratur\u0103 \u015fi realitate\u201d, publicat \u00een El Espectador, M\u00e1rquez se referea la realismul romanelor sale, la realismul magic \u015fi se confesa: \u201eExperien\u0163a mea cea mai grea ca scriitor a fost preg\u0103tirea Toamnei patriarhului. De-a lungul a aproape zece ani am citit tot ce am g\u0103sit despre dictatorii din America Latin\u0103 \u015fi \u00een special din Caraibe, cu scopul ca romanul pe care m\u0103 g\u00e2ndeam s\u0103-l scriu s\u0103 se asemene c\u00e2t mai pu\u0163in posibil cu realitatea. Fiecare pas era o deziluzie. Doctorul Duvalier, \u00een Haiti, f\u0103cuse s\u0103 fie extermina\u0163i c\u00e2inii negri din \u0163ar\u0103, pentru c\u0103 unul dintre du\u015fmanii s\u0103i, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 scape de persecu\u0163ia tiranului, se eliberase de condi\u0163ia sa uman\u0103 \u015fi se transformase \u00een c\u00e2ine negru. Doctorul Francia, al c\u0103rui prestigiu de filosof era at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t a meritat un studiu de Carlyle, a \u00eenchis Republica Paraguay ca \u015fi c\u00e2nd ar fi fost o cas\u0103 \u015fi a l\u0103sat deschis\u0103 numai o fereastr\u0103 pe unde s\u0103 intre po\u015fta. Antonio L\u00fcpez de Santana \u015fi-a \u00eenmorm\u00e2ntat propriul picior cu funeralii splendide. M\u00e2na t\u0103iat\u0103 a lui Lope Aguirre a navigat pe r\u00e2u \u00een jos de-a lungul mai multor zile \u015fi cine o vedea trec\u00e2nd se cutremura de team\u0103, g\u00e2ndindu-se chiar \u015fi \u00een acel stadiu acea m\u00e2n\u0103 asasin\u0103 ar putea \u00eenfige un pumnal. Anastasio Somoza Garc\u00eda, \u00een Nicaragua, avea \u00een curtea casei o gr\u0103din\u0103 zoologic\u0103 \u00een care se aflau cu\u015fti cu dou\u0103 compartimente: \u00eentr-unul se aflau fiarele \u015fi \u00een cel\u0103lalt, separa\u0163i doar de ni\u015fte z\u0103brele de fier, se aflau \u00eenchi\u015fi du\u015fmanii lui politici. Martines, dictatorul teosof din El Salvador, a dispus s\u0103 fie acoperit cu h\u00e2rtie ro\u015fie tot iluminatul public din \u0163ar\u0103 ca s\u0103 combat\u0103 o epidemie de pojar \u015fi inventase o pendul\u0103 pe care o punea deasupra alimentelor \u00eenainte de a m\u00e2nca, pentru ca s\u0103 descopere dac\u0103 nu erau otr\u0103vite. Statuia lui Moraz\u00e1n, care \u00eenc\u0103 exist\u0103 \u00een Tegucigalpa, este \u00een realitate a mare\u015falului Ney: comisia oficial\u0103, care a c\u0103l\u0103torit la Londra pentru a o face, a g\u0103sit de cuviin\u0163\u0103 c\u0103 era mai ieftin s\u0103 cumpere o statuie uitat\u0103 \u00eentr-un depozit dec\u00e2t s\u0103 comande una autentic\u0103 a lui Moraz\u00e1n. Sintetiz\u00e2nd, noi, scriitorii din America Latin\u0103 \u015fi din Caraibe, trebuie s\u0103 recunoa\u015ftem, cu m\u00e2na pe inim\u0103, c\u0103 realitatea este un scriitor mai bun dec\u00e2t noi. Destinul nostru, \u015fi poate gloria noastr\u0103, este de a \u00eencerca s\u0103 o imit\u0103m cu umilin\u0163\u0103, \u015fi c\u00e2t mai bine ne va fi cu putin\u0163\u0103\u201d. \u00cen eseul despre \u201eliteratur\u0103 \u015fi realitate\u201d, din care tocmai am citat, el atr\u0103gea aten\u0163ia: \u201e…nu exist\u0103 nici un r\u00e2nd \u00een vreuna din c\u0103r\u0163ile mele care s\u0103 nu-\u015fi aib\u0103 originea \u00eentr-un fapt real\u201d. Nu e de mirare c\u0103 iubea capodopera lui Vittorio de Sica, Ho\u0163ii de biciclete, pentru \u201eautentica umanitate\u201d a filmului marelui regizor.
\nM\u00e1rquez, s-a spus, a scris un roman\u2013mit: Un veac de singur\u0103tate. Un roman citit de milioane \u015fi milioane de oameni de pe mapamond, care a f\u0103cut din el un \u201escriitor global\u201d. Subiect obsesiv al nenum\u0103ratelor comentarii, al interviurilor, al scrisorilor expediate de cititori de pe diferite meridiane. \u00cen stilul s\u0103u derutant, dar eficient \u00een a-\u015fi poten\u0163a mitul, M\u00e1rquez a afectat de la o vreme un acut sentiment de sastisire, de respingere a insisten\u0163ei cu care se revenea mereu la povestea romanului. \u00cenc\u00e2t, poveste\u015fte Martin, la o petrecere, marele scriitor a cerut s\u0103 se instaleze o pancart\u0103 pe care scria \u201eSunt interzise discu\u0163iile despre Un veac de singur\u0103tate\u201d. Carlos Fuentes \u00eei spunea lui Pablo Neruda c\u0103 acest roman are, pentru America Latin\u0103, aceea\u015fi \u00eensemn\u0103tate ca a lui Don Quijote pentru Spania. O carte magic\u0103, odat\u0103 cu care autorul \u015fi numele s\u0103u au devenit, \u015fi ele, magice. \u00cen ea, ca \u015fi \u00een Toamna patriarhului, ca \u015fi \u00een Dragoste \u00een vremea holerei, este transfigurat\u0103 mitologia unui t\u0103r\u00e2m fabulos, a unei lumi cu r\u0103d\u0103cini \u00eens\u00e2ngerate, a unui continent cu dictatori bolnavi de singur\u0103tate \u015fi\u00a0 melancolie\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00cen 2007, Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez \u00eemplinea opt decenii de via\u0163\u0103, \u015faizeci de ani de la debutul literar, patruzeci de la apari\u0163ia Veacului de singur\u0103tate \u015fi un sfert de secol de la decernarea Premiului Nobel pentru literatur\u0103 (1982). Cvadrupla aniversare a fost marcat\u0103 de o suit\u0103 de manifest\u0103ri pe parcursul a trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Capete \u00eencoronate, personalit\u0103\u0163i… Cite\u0219te mai mult »Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, puterea mitului fecund<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11193,11192,11191],"class_list":["post-18941","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-literatura-lui-marquez","tag-marquez","tag-un-veac-de-singuratate"],"views":1524,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18941","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18941"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18941\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18941"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18941"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18941"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}