<\/p>\n
S-a afirmat adesea c\u0103 romanul lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, Un veac de singur\u0103tate (1967), este cel mai celebru text realist magic scris vreodat\u0103, numero\u015fi exege\u0163i explic\u00e2nd motivele care au determinat uria\u015fa popularitate a c\u0103r\u0163ii prin capacitatea autorului de a rezolva toate antinomiile ce marcheaz\u0103 firul epic \u015fi de a integra, \u00eentr-o doar aparent\u0103 armonie, un mare num\u0103r de concepte cum ar fi realitate \u015fi imagina\u0163ie, tragic \u015fi comic, mit \u015fi istorie, miraculos \u015fi cotidian. Toate acestea dau senza\u0163ia cititorului contemporan, prea adesea ostenit de fr\u0103m\u00e2ntarea existen\u0163ei cotidiene, c\u0103 poate g\u0103si, deodat\u0103, o supap\u0103 eliberatoare \u015fi o mult dorit\u0103 porti\u0163\u0103 de sc\u0103pare, dar pun critica academic\u0103 \u00een fa\u0163a unei serii de enigme hermeneutice care vizeaz\u0103 mai cu seam\u0103 noile rela\u0163ii stabilite \u00eentre scris\/ scriitur\u0103 \u015fi ideologie, centru \u015fi margine, form\u0103 \u015fi con\u0163inut.
\nRealismul magic ce domin\u0103 romanul const\u0103, mai cu seam\u0103, \u00een str\u0103lucita \u00eembinare a elementelor naturale \u015fi cotidiene cu cele supranaturale, \u00eentr-o manier\u0103 care permite tratarea miraculosului ca \u015fi cum ar fi elementul cel mai obi\u015fnuit cu putin\u0163\u0103 (momentul cel mai cunoscut e ridicarea la cer a Frumoasei Remedios). S-au purtat, totu\u015fi, multe discu\u0163ii cu privire la esen\u0163a realismului magic m\u00e1rquezian, unii critici spun\u00e2nd c\u0103, de\u015fi orientarea estetic\u0103 respectiv\u0103 poate fi considerat\u0103 prin excelen\u0163\u0103 autoreferen\u0163ial\u0103, tot ea stabile\u015fte noi raporturi \u00eentre fic\u0163iune \u015fi realitate, leg\u00e2nd, la nivel simbolic, modul de interpretare a lumii din Veacul de singur\u0103tate cu fic\u0163iunile lui Jorge Luis Borges sau, dimpotriv\u0103, cu arta lui Alejo Carpentier ori Miguel \u00c1ngel Asturias de a extinde categoria realului \u00eentr-at\u00e2ta, \u00eenc\u00e2t acesta s\u0103 poat\u0103 include nivelul mitic, cel miraculos \u015fi, deopotriv\u0103, toate celelalte coordonate pe care realismul european a vrut s\u0103 le exclud\u0103. \u00cen acest context, \u00eentrebarea ar fi unde se plaseaz\u0103, \u00eentre polii reprezenta\u0163i de credin\u0163a at\u00e2t de important\u0103 pentru Carpentier \u015fi Asturias \u015fi ireveren\u0163iozitatea prefigurat\u0103 de proza lui Borges, romanul lui Garc\u00eda M\u00e1rquez. \u00cen realitate, scriitorul columbian include \u00een aceast\u0103 carte ambele pozi\u0163ii, uneori chiar \u00een mod simultan, \u00een acest fel Un veac de singur\u0103tate devenind exemplul unui realism magic de-a dreptul normativ pe care, de altfel, chiar autorul l-a \u00eencurajat ca explica\u0163ie esen\u0163ial\u0103 a metodei c\u0103r\u0163ii sale, dar \u015fi ca tehnic\u0103 de construc\u0163ie romanesc\u0103.
\nGabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez cite\u015fte \u015fi recodific\u0103, prin intermediul operei sale, datele realismului magic a\u015fa cum fusese el impus \u00een America Latin\u0103 de Alejo Carpentier, Juan Rulfo sau Miguel \u00c1ngel Asturias, esen\u0163a const\u00e2nd, din punctul s\u0103u de vedere, \u00een transform\u0103rile permanente care, \u00een acest fel, \u00eei sunt permise scriitorului. Umorul, hiperbola sau caricatura devin elementele pe care le folose\u015fte frecvent autorul pentru a reinterpreta tradi\u0163ia livresc\u0103, v\u0103zut\u0103 p\u00e2n\u0103 la el ca norm\u0103 suprem\u0103, dar \u015fi pentru a sublinia timpul circular sau prezen\u0163a \u00een text a unei cauzalit\u0103\u0163i aparte, ce apropie o logic\u00e3 a concretului de uluitoarea fluiditate ontologic\u0103. De aici, asem\u0103narea nara\u0163iunii m\u00e1rqueziene cu pictura lui Fernando Botero, cititorul fiind martorul unei unific\u0103ri ce func\u0163ioneaz\u0103 prin distorsionare sau prin exagerearea propor\u0163iilor.
\n\u00cens\u0103 maniera aceasta de a scrie trebuie analizat\u0103 prin raportarea la dou\u0103 coordonate: pe de o parte, istoria personal\u0103 a autorului \u015fi a familiei sale, iar pe de alta, istoria unui \u00eentreg continent. Dar, dac\u0103 realismul magic din opera lui Garc\u00eda M\u00e1rquez deriv\u0103 dintr-o viziune personal\u0103 asupra universului natal \u015fi dac\u0103 elementele specific latino-americane din Un veac de singur\u0103tate sunt comparabile cu cele marcate de primitivismul simbolic din romanele Oameni de porumb, de Miguel \u00c1ngel Asturias sau \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia acestei lumi, de Alejo Carpentier, care ar fi, totu\u015fi, diferen\u0163a specific\u0103? Alejo Carpentier folosea tehnicile narative ale realului miraculos \u015fi le aplica la nivelul structur\u0103rii nara\u0163iunii, \u00een primul r\u00e2nd pentru a-\u015fi sus\u0163ine propria teorie, expus\u0103 \u00een prefa\u0163a la \u00cemp\u0103r\u0103\u0163ia acestei lumi. \u00cens\u0103, credin\u0163a autorului \u00een propria metod\u0103 p\u0103rea a se mic\u015fora chiar pe parcursul acestui text care utiliza mitul (metamorfozele lui Ti Noel, care lua forma unor animale) nu ca alternativ\u0103 la devenirea istoric\u0103 \u015fi nici ca modalitate de a eluda curgerea istoriei, ci ca detaliu de eviden\u0163iere a anumitor modele istorice repetitive care, altfel, ar fi fost anulate de istoriografia realist-conven\u0163ional\u0103. Apoi, ceea ce-l diferen\u0163iaz\u0103 pe Garc\u00eda M\u00e1rquez de Asturias este modalitatea de a trata tema nostalgiei. Romanul lui Asturias e dominat de sentimentul originilor pierdute \u015fi e clar\u0103 aspira\u0163ia personajelor spre reg\u0103sirea acelor aspecte ce par pentru totdeauna disp\u0103rute \u2013 mitul \u015fi nara\u0163iunea cu accente mitice devenind drumul ce duce la adev\u0103r \u2013 iar timpul mitic al apari\u0163iilor lui Gaspar Il\u00f3m e \u00eentemeiat exact pe aceast\u0103 convingere. Garc\u00eda M\u00e1rquez, \u00eens\u0103, pare a jongla cu sensurile timpului non-linear, pentru a putea evalua timpul circular care \u00eei domin\u0103 romanul \u015fi pe care \u00eel raporteaz\u0103 mereu la scara mitului \u015fi a legendei. Numai c\u0103, pentru acest scriitor, nostalgia reprezint\u0103, al\u0103turi de singur\u0103tate, partea fundamental\u0103 a unei adev\u0103rate re\u0163ele de emo\u0163ii care leag\u0103 reac\u0163iile personale de anumite evenimente istorice importante pentru devenirea comunit\u0103\u0163ii \u2013 iar aceste reac\u0163ii marcheaz\u0103 \u015fi diferitele genera\u0163ii ale familiei Buend\u00eda, ai c\u0103rei membri experimenteaz\u0103 acelea\u015fi sentimente \u00een fa\u0163a unor provoc\u0103ri mai mult sau mai pu\u0163in asem\u0103n\u0103toare. Nostalgia e prezentat\u0103 \u00een termeni negativi, fapt evident \u00een cazul \u00een\u0163eleptului catalan care, plecat din Europa pentru a se stabili \u00een Lumea Nou\u0103, devine nostalgic, dar tot el va sim\u0163i o nostagie \u015fi mai puternic\u0103 pentru lumea din Macondo dup\u0103 ce p\u0103r\u0103se\u015fte localitatea pentru a reveni pe meleagurile natale, l\u0103sate \u00een urm\u0103 cu mul\u0163i ani. Nostalgia e asociat\u0103 cu declinul unei lumi, cu degradarea fizic\u0103 personal\u0103, definind \u015fi rela\u0163iile stabilite \u00eentre amintirea personal\u0103, timpul narativ \u015fi, \u00een mod inevitabil, moartea care a\u015fteapt\u0103 la cap\u0103tul drumului. \u00cen\u0163eleptul catalan devine, pe nesim\u0163ite, \u015fi un dublu al lui Melchiade (prima dat\u0103 c\u00e2nd \u00eel vede, Aureliano se g\u00e2nde\u015fte pe loc la \u0163igan, deoarece catalanul avea \u00een fa\u0163\u0103 c\u00e2teva foi de h\u00e2rtie scrise, care-i amintesc t\u00e2n\u0103rului tocmai de pergamentele aflate \u00een casa familiei sale), la fel cum Melchiade \u00eensu\u015fi reprezentase, la \u00eenceput, dublul contemplativ al extrem de activului Jos\u00e9 Arcadio Buendia \u00cent\u00e2iul. Ca \u015fi \u0163iganul r\u0103t\u0103citor, \u00een\u0163eleptul catalan are obsesia manuscriselor \u2013 fie ele, odat\u0103 cu trecerea timpului, chiar c\u0103r\u0163i. Cartea dob\u00e2nde\u015fte, \u00een acest fel, \u015fi un sens al simultaneit\u0103\u0163ii, determinat de implica\u0163iile pergamentelor lui Melchiade, care vor fi descifrate abia la final, dar \u015fi de obsesia personajelor de a \u00een\u0163elege esen\u0163a timpului \u015fi sensurile cronologiei mereu distorsionate.
\nPentru ultimul Aureliano, care nici m\u0103car nu e un Buend\u00eda, ci un Babilonia, lectura \u00een\u0163eleas\u0103 ca variant\u0103 de interpretare las\u0103 loc unui mod de a fi \u00een lume. La fel, pentru cititorul romanului m\u00e1rquezian, lectura acestui text devine nu doar o strategie interpretativ\u0103, ci una existen\u0163ial\u0103, alegere determinat\u0103 ontologic. \u00cens\u0103, ultimele r\u00e2nduri ale c\u0103r\u0163ii dezv\u0103luie \u00eenc\u0103 un aspect: moartea, care o reia pe cea simbolic\u0103, a cititorului implicit, (\u201eucis\u201d, metaforic, odat\u0103 cu Aureliano, de furtuna apocaliptic\u0103 ce distruge Macondo). Accentul pe care \u00eel pune textul lui Garc\u00eda M\u00e1rquez pe discurs diminueaz\u0103, par\u0163ial, chiar importan\u0163a ontologiei, c\u00e2t\u0103 vreme faptul de a fi (deci, a citi \u015fi a \u00een\u0163elege) \u0163ine de prezent. Realismul magic devine, astfel, cel mai concret obiect al criticii esen\u0163ei temporalit\u0103\u0163ii \u00eense\u015fi \u015fi difer\u0103 de cel din romanele lui Carpentier sau Asturias, deoarece elaboratele jocuri borgesiene puse la cale aici au o func\u0163ie metafic\u0163ional\u0103, permi\u0163\u00e2nd defamiliarizarea procesului relat\u0103rii istorico-cronologice, rezultatul paradoxal fiind c\u0103 acest gen de realism magic ajunge s\u0103 demistifice \u00eensu\u015fi realismul magic tradi\u0163ional, dup\u0103 cum afirm\u0103 Roberto Gonz\u00e1lez Echevarr\u00eda. Iar demersul lui Garc\u00eda M\u00e1rquez reprezint\u0103 \u015fi leg\u0103tura extrem de profund\u0103 pe care scriitura din Veacul de singur\u0103tate o men\u0163ine cu discursurile menite a reflecta realitatea, iar nu cu realitatea empiric\u0103. Iar din acest punct de vedere, romanul se transform\u0103 \u015fi \u00eentr-o extraordinar\u0103 interoga\u0163ie asupra sensurilor istoriei \u015fi, mai cu seam\u0103, asupra semnifica\u0163iilor literaturii.
\nNumai c\u0103 poetica m\u00e1rquezian\u0103 face ca rela\u0163iile dintre cuvinte \u015fi lucruri s\u0103 primeasc\u0103 o nou\u0103 consisten\u0163\u0103, defamiliariz\u00e2nd rela\u0163ia dintre istorie \u015fi scris. C\u0103ci descifrarea progresiv\u0103 a pergamentelor lui Melchiade, tentativele f\u0103cute \u00een diferite epoci de c\u0103tre membri ai familiei Buend\u00eda pentru a \u00een\u0163elege aceste texte semnific\u0103 tocmai c\u0103l\u0103toria cititorului prin labirintul de sensuri al romanului. Iar c\u00e2nd, \u00een revela\u0163ia pe care o are ultimul Aureliano, manuscrisul e descifrat (\u00een\u0163eles!) \u2013 doar dup\u0103 ce se recursese la ajutorul Enciclopediei engleze \u015fi al celor O mie \u015fi una de nop\u0163i arabe \u2013 cititorul are \u015fi el revela\u0163ia prezen\u0163ei destinului familiei Buend\u00eda \u015fi a romanului scris \u00een chiar textul romanului, oarecum dup\u0103 modelul lui Cervantes combinat cu punerile \u00een abis ale lui Andr\u00e9 Gide. Dar trebuie s\u0103 avem grij\u0103 s\u0103 nu confund\u0103m lucrurile cu cuvintele: pergamentele lui Melchiade nu sunt romanul Un veac de singur\u0103tate, aceasta fiind eroarea \u00een care au c\u0103zut unii exege\u0163i (epigraful lipse\u015fte, iar pasajele peste care sare Aureliano au fost fie ignorate, fie restructurate). Con\u015ftiin\u0163a de sine a acestui roman \u015fi autoreflexivitatea lui nu sunt lipsite de limite, iar asta, tocmai, deoarece spa\u0163iul lecturii trebuie cuprins \u00eentr-o structur\u0103 temporal\u0103 pentru ca scriitura (implicit, literatura) s\u0103 ia na\u015ftere. \u00a0n<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
S-a afirmat adesea c\u0103 romanul lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, Un veac de singur\u0103tate (1967), este cel mai celebru text realist magic scris vreodat\u0103, numero\u015fi exege\u0163i explic\u00e2nd motivele care au determinat uria\u015fa popularitate a c\u0103r\u0163ii prin capacitatea autorului de a rezolva toate antinomiile ce marcheaz\u0103 firul epic \u015fi de a integra, \u00eentr-o doar aparent\u0103 armonie,… Cite\u0219te mai mult »Patriarhul realismului magic<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","footnotes":""},"categories":[8],"tags":[11187,11190,11188,11189],"class_list":["post-18939","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-realismul-magic","tag-romane-de-garcia-marquez","tag-universalitatea-lui-garcia-marquez","tag-veacul"],"views":1815,"jetpack_featured_media_url":"","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18939","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18939"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18939\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18939"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18939"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18939"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}