{"id":18935,"date":"2014-05-15T13:04:28","date_gmt":"2014-05-15T11:04:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18935"},"modified":"2014-05-15T13:04:28","modified_gmt":"2014-05-15T11:04:28","slug":"a-trai-pentru-a-ti-povesti-secolul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/a-trai-pentru-a-ti-povesti-secolul\/","title":{"rendered":"A tr\u0103i pentru a-\u0163i povesti secolul"},"content":{"rendered":"

S-a stins din via\u0163\u0103, la 17 aprilie, Gabriel Garcia Marquez. Nu \u015fi din universalitate, unde va str\u0103luci poate \u00eenc\u0103 mai intens.<\/strong><\/em>
\nCronicar, \u201eclasic al reportajului\u201c, cum l-a numit Ryszard Kapuscinki, corespondent de pres\u0103, \u00eentr-un cuv\u00e2nt Jurnalist c\u0103ruia, potrivit propriilor m\u0103rturisiri, scriitorul \u00eei datoreaz\u0103 totul, Marquez las\u0103 mo\u015ftenire umanit\u0103\u0163ii o oper\u0103 de geniu \u2013 prob\u0103 \u015fi simbol, \u00een acela\u015fi timp, ale capacit\u0103\u0163ii acesteia de tr\u0103ire, de memorare, de pl\u0103smuire. <\/strong><\/em>
\nPrin articolele pe care le public\u0103 \u00een edi\u0163ia de ast\u0103zi, revista \u201eCultura\u201c \u015fi colaboratorii s\u0103i \u00eei aduc Maestrului cuvenitul omagiu. Cu siguran\u0163\u0103, nu va fi nici ultimul \u015fi nici,vreodat\u0103, \u00eendeajuns de complet. (A.M.)<\/strong><\/em><\/p>\n

Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, cunoscut \u00een America Latin\u0103 sub diminutivul Gabo, \u015fi-a \u00eencheiat periplul p\u0103m\u00e2ntesc. Un final anun\u0163at, cumva, \u00eenc\u0103 din urm\u0103 cu ni\u015fte ani, c\u00e2nd ciclul memorialistic deschis de A tr\u0103i pentru a-\u0163i povesti via\u0163a (2002) a \u00eenceput s\u0103 ne livreze \u201ecodul\u201c teritoriului fic\u0163ional Macondo, configurat de romane cunoscute \u00een lumea \u00eentreag\u0103, cum au fost Un veac de singur\u0103tate (1967), Toamna patriarhului (1975) sau Cronica unei mor\u0163i anun\u0163ate (1981). At\u00e2t de mare a fost popularitatea Macondo-ului, \u00eenc\u00e2t se poate afirma c\u0103 nu sunt multe teritorii geografice reale la fel de cunoscute pe mapamond, iar titlurile romanelor care au alc\u0103tuit originala sag\u0103 a acestui spa\u0163iu au intrat \u00een limbajul omului obi\u015fnuit, \u00een multele limbi \u00een care scriitorul a fost tradus.
\nGabo a fost at\u00e2t de popular \u2013 \u015fi, anticipez, a exercitat o influen\u0163\u0103 at\u00e2t de ampl\u0103 asupra secolului \u00een care a tr\u0103it \u2013 pentru c\u0103 a f\u0103cut, al\u0103turi de al\u0163i scriitori latino-americani (dar mai mult dec\u00e2t oricare dintre ei), un gest esen\u0163ial: cel de a readuce proza la originile ei. La povestire, care poate fi, la o adic\u0103, \u015fi Povestire, cuv\u00e2nt \u00eentemeietor, prin care omul este din nou legat de Cosmosul din care l-a cobor\u00e2t p\u0103catul originar. M\u00e1rquez nu este un romancier, \u00een sensul \u00een care sunt Proust sau Gide: un arhitect de geometrii textuale \u015fi un abil regizor de strategii narative. \u00cens\u0103 romanele sale nu sunt nici povestiri, dup\u0103 cum crede Nicolae Breban, care, adept el \u00eensu\u015fi al unei alte poetici romane\u015fti, nu \u00eei gust\u0103 pe sud-americani. Ca \u015fi America Latin\u0103 \u00eens\u0103\u015fi, proza scriitorului columbian este o sintez\u0103 cu totul original\u0103 de epos \u015fi etos local \u015fi cultur\u0103 european\u0103, de cre\u015ftinism popular \u015fi credin\u0163e p\u0103g\u00e2ne precolumbiene. Romanul lui M\u00e1rquez nu este construit \u00eempotriva celui european, ci se \u00eentoarce c\u0103tre teritoriul din care specia este originar\u0103, \u00eembog\u0103\u0163it \u00eens\u0103 cu toat\u0103 enorma por\u0163ie de experien\u0163\u0103 pe care o presupune aventura uman\u0103 a Americii Centrale \u015fi de Sud.
\nDar nu despre virtu\u0163ile literare \u015fi culturale ale operei lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez voiam eu s\u0103 vorbesc aici. Ci despre semnifica\u0163iile politice ale unei opere literare care, venind \u201ede nic\u0103ieri\u201c (adic\u0103 dintr-un spa\u0163iu cultural p\u00e2n\u0103 atunci pu\u0163in sau chiar deloc cunoscut), a influen\u0163at decisiv nu numai literatura occidental\u0103, ci destinul planetar al unui \u00eentreg continent spiritual, care este America Latin\u0103. \u015ei a atras aten\u0163ia lumii asupra unei pleiade de valori sud- \u015fi central-americane care, altfel, f\u0103r\u0103 deschiderea decisiv\u0103 operat\u0103 de M\u00e1rquez, ar fi r\u0103mas pentru totdeauna necunoscut\u0103.
\nVreau, prin urmare, s\u0103 vorbesc despre responsabilitatea social\u0103 \u015fi politic\u0103 a scriitorului, \u00eentr-o perioad\u0103 \u2013 cea post-umanist\u0103, \u00een care tr\u0103im \u2013 \u00een care Marele Scriitor este considerat doar un mit modern, desuet \u015fi totalitar, de care trebuie s\u0103 ne descotorosim c\u00e2t mai repede cu putin\u0163\u0103. \u015ei s\u0103 \u00eel \u00eenlocuim cu tot felul de surogate post-moderne, de la realizatorii tv la \u201ecreatorii de publicitate\u201c.
\n\u00cenainte de explozia romanului sud-american, al c\u0103rui purt\u0103tor de drapel a fost Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, \u00eentregul spa\u0163iu al Americii Latine era reprezentat, \u00een con\u015ftiin\u0163a occidental\u0103, aproape exclusiv sub semnul pitorescului, exotismului, s\u0103r\u0103ciei extreme \u015fi violen\u0163ei politice. Nici limba spaniol\u0103 nu mai avea prestigiul din \u201esecolul de aur\u201c, r\u0103zboiul civil dintre 1936-1939 \u015fi dictatura franchist\u0103 care i-a urmat duc\u00e2nd la o nou\u0103 izolare a Spaniei de Europa. \u015etirile despre lovituri de stat \u015fi dictaturi, despre crime \u00een mas\u0103 \u015fi catastrofe economice erau at\u00e2t de frecvente, \u00eenc\u00e2t nici nu mai erau consemnate, practic, \u00een media din Occident altfel dec\u00e2t ca fapte diverse. Umanitatea sud-american\u0103 nu exista, \u00een con\u015ftiin\u0163a lumii, dec\u00e2t ca obiect de compasiune abstract\u0103 sau ca spectacol (vezi performan\u0163ele fotbalistice ale Braziliei \u015fi gloria lui Pele, care totu\u015fi nu a jucat niciodat\u0103 la vreun club european).
\nPe acest fond a ap\u0103rut literatura lui M\u00e1rquez. Care, mai \u00eent\u00e2i, a zguduit temeliile formaliste ale prozei europene \u2013 a\u015fa cum fuseser\u0103 acestea puse de romanul de tip Proust-Gide-Joyce \u2013, iar apoi a ridicat v\u0103lul care acoperea por\u0163iunea de umanitate care locuie\u015fte la sud de Rio Grande. O umanitate \u00een care, \u00een ciuda dispre\u0163ului european fa\u0163\u0103 de sistemele de \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2nt care nu dispun de mecanisme de evaluare \u015fi clasificare, exist\u0103 \u015fcoli, licee, universit\u0103\u0163i \u015fi biblioteci suficient de bune spre a produce scriitori de talia unor Borges, S\u00e1bato, Llosa, Onetti, Casta\u00f1eda, Fuentes (\u015fi mul\u0163i al\u0163ii). Sau \u015fcoli de ahitectur\u0103 \u015fi inginerie capabile s\u0103 formeze personalit\u0103\u0163i ca Oscar Niemeyer sau Lucio Costa. P\u00e2n\u0103 \u015fi la v\u00e2rful domeniului at\u00e2t de tehnicizat al automobilului, exist\u0103 reprezentan\u0163i de seam\u0103 ai Americii de Sud, de la Alejandro de Tomasso la Horacio Pagani. F\u0103r\u0103 \u015focul unor romane ca Un veac de singur\u0103tate sau Dragoste \u00een vremea holerei, aceast\u0103 lume ar fi r\u0103mas, probabil, obscur\u0103 pentru omul occidental.
\nApoi, \u00een cadrul acestui proces subtil de decolonializare cultural\u0103, M\u00e1rquez a mai zguduit o prejudecat\u0103 occidental\u0103: aceea a tradi\u0163iei culturale, \u00een\u0163eleas\u0103 ca traseu ierarhic obligatoriu \u015fi unic, \u00een absen\u0163a c\u0103ruia apari\u0163ia valorii nu este posibil\u0103. Proza sud-american\u0103 a ie\u015fit din neant \u015fi a revolu\u0163ionat literatura lumii (de\u015fi, cu Pablo Neruda \u015fi Octavio Paz, se poate spune c\u0103 un proces similar s-a petrecut \u015fi \u00een poezie!), ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 pentru a fi scriitor nu ai nevoie de sute de ani de literatur\u0103 \u00een spate, nici de academii \u015fi \u015fcoli de estetic\u0103 literar\u0103. Ci de talent, autenticitate, curaj estetic \u015fi demnitate a propriei experien\u0163e. Proza lui Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, n\u0103scut \u00een obscurul ora\u015f de coast\u0103 columbian Aracataca, se alc\u0103tuie\u015fte strict dintr-o experien\u0163\u0103 existen\u0163ial\u0103 \u015fi cultural\u0103 local\u0103, \u015fi totu\u015fi a cucerit lumea. Macondo, teritoriul fic\u0163ional at\u00e2t de special pe care Gabo l-a inventat spre a-\u015fi localiza eroii, a fost de fapt \u2013 dup\u0103 cum m\u0103rturise\u015fte \u00eensu\u015fi scriitorul, \u00een A tr\u0103i pentru a-\u0163i povesti via\u0163a \u2013 numele unei ferme p\u0103r\u0103site, v\u0103zute de prozator \u00een cursul unei c\u0103l\u0103torii cu trenul prin Columbia. Un simplu pretext sau, poate, un nume oarecare, sub care se ascunde \u00eens\u0103 o \u00eentreag\u0103 umanitate \u015fi un secol \u2013 al XX-lea \u2013 marcat de r\u0103zboaie, genocid, totalitarisme.
\nGabo a fost un om de st\u00e2nga, dar nu \u00een sensul european al termenului. Cine i-a citit romanele a observat imediat c\u0103 nu exist\u0103 \u00een ele nici un pic de ideologie (\u015fi cu at\u00e2t mai pu\u0163in celelalte rele asociate comunismului, \u00een literatur\u0103: schematism, con\u015ftiin\u0163e de clas\u0103, idilizarea socialismului, t\u0103cerea \u00een privin\u0163a crimelor proprii \u015f.a.m.d.). Singura ideologie pe care \u015fi-o asum\u0103 prozatorul este cea a povestirii, iar singurul angajament care poate decurge de aici este cel de servitor al povestirii. Adic\u0103, de scriitor.
\nA tr\u0103i pentru a-\u0163i povesti secolul. Sau a tr\u0103i pentru a reda, prin literatur\u0103, dreptul la existen\u0163\u0103 unei \u00eentregi umanit\u0103\u0163i, cea strivit\u0103 de nedreptate, cea aruncat\u0103 \u00een obscuritate \u015fi igoran\u0163\u0103 de c\u0103tre neo-colonialism, cea c\u0103reia i se refuzase p\u00e2n\u0103 atunci dreptul la cuv\u00e2nt. Prin literatura lui M\u00e1rquez, nu numai M\u00e1rquez sau proza columbian\u0103 au primit Premiul Nobel, ci toat\u0103 aceast\u0103 umanitate. Fapt subliniat, de altfel, de scriitor \u00een cuv\u00e2ntul s\u0103u la decernarea premiului.
\nOricum, Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez a \u00een\u0163eles \u2013 iar proza sa este m\u0103rturia \u2013 mult mai profund dec\u00e2t economi\u015ftii, sociologii \u015fi politologii, de st\u00e2nga sau de dreapta, drama Americii Latine. Un continent spiritual \u00een care favela proletarizeaz\u0103 mai eficient dec\u00e2t fabrica, r\u0103pindu-i omului identitatea.
\nParadoxul st\u00e2ngii lui M\u00e1rquez este c\u0103 se opune violent leninismului \u015fi tuturor doctrinelor de descenden\u0163\u0103 marxist\u0103, al c\u0103ror ideal este depersonalizarea omului. Prin cuv\u00e2nt, omul are acces la Cuv\u00e2nt. Deci la existen\u0163\u0103 \u015fi la demnitatea care decurge de aici.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

S-a stins din via\u0163\u0103, la 17 aprilie, Gabriel Garcia Marquez. Nu \u015fi din universalitate, unde va str\u0103luci poate \u00eenc\u0103 mai intens. Cronicar, \u201eclasic al reportajului\u201c, cum l-a numit Ryszard Kapuscinki, corespondent de pres\u0103, \u00eentr-un cuv\u00e2nt Jurnalist c\u0103ruia, potrivit propriilor m\u0103rturisiri, scriitorul \u00eei datoreaz\u0103 totul, Marquez las\u0103 mo\u015ftenire umanit\u0103\u0163ii o oper\u0103 de geniu \u2013 prob\u0103 \u015fi… Cite\u0219te mai mult »A tr\u0103i pentru a-\u0163i povesti secolul<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[272,11183,11182],"class_list":["post-18935","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-gabriel-garcia-marquez","tag-responsabilitatea-sociala-a-scriitorilor","tag-romane-cunoscute-gabriel-garcia-marquez"],"views":1595,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18935","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18935"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18935\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18935"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18935"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18935"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}