{"id":18931,"date":"2014-05-15T12:57:27","date_gmt":"2014-05-15T10:57:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18931"},"modified":"2015-01-15T14:24:33","modified_gmt":"2015-01-15T12:24:33","slug":"spiritul-unei-generatii-m-a-uluit-privirea-sfantului-parinte-cei-mai-puternici-ochi-pe-care-i-am-vazut-vreodata","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/spiritul-unei-generatii-m-a-uluit-privirea-sfantului-parinte-cei-mai-puternici-ochi-pe-care-i-am-vazut-vreodata\/","title":{"rendered":"Spiritul unei genera\u0163ii: \u201eM-a uluit privirea Sf\u00e2ntului P\u0103rinte. Cei mai puternici ochi pe care i-am v\u0103zut vreodat\u0103!\u201d."},"content":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu AUGUSTIN BUZURA<\/strong><\/p>\n

 <\/p>\n

Public \u00een num\u0103rul de fa\u0163\u0103 (\u015fi, probabil, \u00een numerele urm\u0103toare) ale revistei Cultura, convorbirea lung\u0103 \u015fi, dup\u0103 mine, interesant\u0103, deloc conven\u0163ional\u0103, pe care am avut-o c\u00e2tva timp \u00een urm\u0103 cu prozatorul Augustin Buzura, convorbire ap\u0103rut\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een Caiete critice. Cum revista noastr\u0103 are un tiraj confiden\u0163ial, m-am g\u00e2ndit c\u0103 n-ar fi f\u0103r\u0103 rost ca dialogul dintre doi scriitori din aceea\u015fi genera\u0163ie s\u0103 fie reluat \u00eentr-o publica\u0163ie s\u0103pt\u0103m\u00e2nal\u0103 cum este Cultura, cu alt public \u015fi alt\u0103 arie de r\u0103sp\u00e2ndire. De ce aceast\u0103 manier\u0103 de a comunica, de ce Buzura, de ce un critic literar \u2013 care are, evident, alte lucruri de f\u0103cut \u015fi nu mai este la v\u00e2rsta la care s\u0103-\u015fi provoace confra\u0163ii pentru a smulge de la ei m\u0103rturisiri senza\u0163ionale \u2013 de ce, repet, se apuc\u0103 s\u0103-i \u00eentrebe pe confra\u0163ii s\u0103i cum au devenit scriitori \u015fi dac\u0103 sunt sau nu spirite religioase \u015fi, dac\u0103 sunt, ce rol are credin\u0163a \u00een opera lor?! Pentru c\u0103 aceste \u00eentreb\u0103ri se pun mai rar \u00een presa rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi, mai ales, mi-a venit acest g\u00e2nd deoarece m\u0103 intereseaz\u0103 enorm ce g\u00e2ndesc ei despre genera\u0163ia de crea\u0163ie despre care se discut\u0103 mult \u00een ultimele decenii \u015fi nu totdeauna \u00een spiritul adev\u0103rului. Cel pu\u0163in a\u015fa mi se pare mie. Am discutat, mai \u00eent\u00e2i, cu Virgil T\u0103nase, un prozator \u015fi un eseist de prim ordin, care tr\u0103ie\u015fte de mult timp \u00een diaspora. M-am adresat, apoi, lui Augustin Buzura, care a \u00eemplinit 75 de ani \u015fi, de cur\u00e2nd, l-am provocat s\u0103 dialog\u0103m cordial pe Nicolae Breban, care a \u00eemplinit 80 de ani \u015fi se afl\u0103 la Paris. La data c\u00e2nd scriu aceast\u0103 not\u0103 introductiv\u0103 (30 aprilie 2014), convorbirea cu el a ap\u0103rut deja \u00een Caiete critice (nr. 1, 2014).
\nTrei prozatori, repet, din aceea\u015fi genera\u0163ie \u015fi un critic literar care a avut de la \u00eenceput ambi\u0163ia de a fi scutierul genera\u0163iei sale. Ce-am reu\u015fit sau, mai exact, c\u00e2t am reu\u015fit din ceea ce am dorit s\u0103 facem \u00eentr-o literatur\u0103 care, timp de o jum\u0103tate de secol, a trecut prin multe \u015fi s-a confruntat cu un regim politic totalitar?! Iat\u0103 ce-am vrut s\u0103 aflu de la scriitorii cita\u0163i mai sus \u015fi doresc s\u0103 aflu, \u00een continuare, de la al\u0163i confra\u0163i \u015fi comilitoni, dac\u0103 ei vor accepta, bine\u00een\u0163eles, aceast\u0103 form\u0103 de comunicare. \u00cencep, dar, cu autorul Absen\u0163ilor, care, reamintesc cititorilor no\u015ftri, este la origini medic psihiatru, cite\u015fte mult\u0103 istorie, dup\u0103 c\u00e2te \u00eemi dau seama, este pasionat de meciurile de fotbal, urm\u0103re\u015fte cu acuitate via\u0163a politic\u0103 \u015fi face uneori analize profunde ale \u00eenv\u0103lm\u0103\u015fitei, g\u0103l\u0103gioasei \u015fi, de cele mai multe ori, caragiale\u015ftii noastre lumi politice, \u00een fine, un prozator ardelean \u00eencet \u015fi profund, consecvent cu sine \u015fi cu fantasmele sale epice, decis \u2013 cum am spus de multe ori \u2013 s\u0103 duc\u0103 lucrurile la cap\u0103t.<\/p>\n

Eugen Simion<\/p><\/blockquote>\n

Eugen Simion:<\/strong> Augustin Buzura, m-am g\u00e2ndit, zilele acestea, s\u0103-mi provoc prietenii, confra\u0163ii \u2013 umani\u015fti \u015fi \u201escientifici\u201c \u2013 la o discu\u0163ie despre noi \u015fi despre ceea ce se petrece \u00een afara noastr\u0103. \u00cencep cu tine pentru c\u0103 ne cunoa\u015ftem \u2013 nu chiar de o vecie \u2013 dar de mult, de tare mult \u015fi pentru c\u0103 tocmai ai \u00eemplinit 75 de ani. Te-am s\u0103rb\u0103torit, te-am firitisit, cum se cuvine \u2013 \u015fi eu \u015fi al\u0163ii \u2013 apoi ai plecat gr\u0103bit spre spital. A doua zi mi-ai explicat de ce. Probleme serioase de s\u0103n\u0103tate. Cum e\u015fti, la origine, medic, m-am g\u00e2ndit c\u0103 vorbe\u015fti serios \u015fi, m-a surprins, vorbeai f\u0103r\u0103 panic\u0103 de lucruri grave ce s-ar putea \u00eent\u00e2mpla. De unde-\u0163i vine at\u00e2ta lini\u015fte? Nu \u0163i-e fric\u0103 de moarte? C\u0103 mie mi-e fric\u0103. Ce pot face este s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc prea mult la ea. \u015ei s\u0103 fac ceea ce zice Biblia c\u0103 trebuie s\u0103 fac\u0103 un om c\u00e2t de c\u00e2t \u00een\u0163elept \u015fi cu fric\u0103 de Dumnezeu: s\u0103 lucreze, (s\u0103 ac\u0163ioneze) ca \u015fi c\u00e2nd ar tr\u0103i o ve\u015fnicie \u015fi s\u0103 se roage ca \u015fi c\u00e2nd ar disp\u0103rea m\u00e2ine\u2026 Tu cum g\u00e2nde\u015fti astfel de chestiuni delicate?<\/em><\/p>\n

Augustin Buzura:<\/strong> <\/em>Mi-a pl\u0103cut s\u0103-i s\u0103rb\u0103toresc pe al\u0163ii, niciodat\u0103 pe mine. V\u00e2rsta nu este un merit. Tr\u0103iesc pentru c\u0103 a\u015fa a vrut Cel de Sus \u015fi, pentru asta, \u00eei mul\u0163umesc zilnic \u015fi m\u0103 \u00eencurajez uneori c\u0103 misiunea mea \u00eenc\u0103 nu s-a terminat. O singur\u0103 zi de na\u015ftere a fost o excep\u0163ie: \u00een 1998, c\u00e2nd am \u00eemplinit 60 de ani! Organizam, \u00eempreun\u0103 cu Funda\u0163ia Cultural\u0103 Rom\u00e2n\u0103, o lun\u0103 cultural\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u00een Japonia, iar partenerii no\u015ftri fixaser\u0103 deschiderea chiar pe 22 septembrie, la Tokio, \u00eentr-un hotel de superclas\u0103, \u00een prezen\u0163a prin\u0163ului Hitachi, fratele \u00cemp\u0103ratului, a prin\u0163esei Hanoko, a fostului prim-ministru Hata \u015fi a familiei Igaya, coorganizatorii din partea japonez\u0103. Sigur, am f\u0103cut tot ce-am putut s\u0103 schimb data, dar, a\u015fa cum era de a\u015fteptat, n-am reu\u015fit s\u0103-i conving, mai ales c\u0103 japonezii erau cei care sponsorizau programul. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, Akiko Igaya a descoperit de ce m\u0103 \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nasem s\u0103 propun o alt\u0103 dat\u0103 \u015fi, la sf\u00e2r\u015fitul ceremoniei de deschidere, luminile s-au stins, un cor a \u00eenceput s\u0103 c\u00e2nte Happy birthday to you!, \u00een timp ce spre mine se \u00eendreptau dou\u0103 tinere superbe care, pe o servant\u0103, \u00eemi aduceau un costum ro\u015fu pentru un bebelu\u015f de dimensiunile mele, costum \u00een care, fire\u015fte, am fost \u00eembr\u0103cat. 60 era un prag \u00eentre dou\u0103 v\u00e2rste. Se sf\u00e2r\u015fea o via\u0163\u0103 \u015fi alta \u00eencepea cu copil\u0103ria ini\u0163ierii \u00eentru cele complicate, \u00een filozofia existen\u0163ei. \u00cen cei 15 ani care au trecut, am adunat destul\u0103 \u00een\u0163elepciune, chiar \u015fi din perspectiva celor mai shintoiste precepte, numai c\u0103, \u00een zilele noastre, pe ritmuri de manele \u015fi z\u0103ng\u0103nit de c\u0103tu\u015fe, \u00eenc\u0103 n-am aflat la ce mi-ar putea folosi. La cea mai recent\u0103 aniversare a mea \u2013 cea de anul trecut, pe care o aminte\u015fti \u2013, \u00eemi dorisem s\u0103 fiu \u00eempreun\u0103 cu familia \u015fi cu foarte pu\u0163inii prieteni r\u0103ma\u015fi dup\u0103 brutala \u201eselec\u0163ie\u201c datorat\u0103 perioadei postrevolu\u0163ionare, c\u00e2nd, o parte dintre cei cu care \u00eenainte m\u0103 crezusem pe aceea\u015fi baricad\u0103 au devenit peste noapte mari r\u0103sp\u00e2nditori de democra\u0163ie. La\u015fii de ieri prinseser\u0103 glas, ap\u0103ruser\u0103 biografii noi, nea\u015fteptate, iar cei ce f\u0103cuser\u0103 ceva pentru \u0163ar\u0103 au intrat sub tirul impostorilor \u015fi nulit\u0103\u0163ilor literare \u015fi politice. Dar, \u00een ziua aceea, nimeni nu \u015fi-a amintit de dificilul drum str\u0103b\u0103tut \u00eempreun\u0103, ne bucuram c\u0103 eram acolo, \u00een acea minunat\u0103 zi de toamn\u0103, \u00een care chiar \u015fi foarte dragul nostru prieten Nicolae Breban mi-a f\u0103cut o nea\u015fteptat\u0103 concesie declar\u00e2ndu-m\u0103 egalul s\u0103u! \u00cen ceea ce m\u0103 privea, ajunsesem la v\u00e2rsta la care, cum spunea un \u00een\u0163elept Zen, oric\u00e2nd te poate \u00eent\u00e2mpina fie ziua de m\u00e2ine, fie… eternitatea! Fire\u015fte, moartea este un capitol complicat la care m-am g\u00e2ndit de foarte multe ori, \u00eens\u0103 niciodat\u0103 prea relaxat. O \u00eent\u00e2lne\u015fti \u00eenc\u0103 din clipa \u00een care izbute\u015fti s\u0103 folose\u015fti primele cuvinte: mor animalele pe care le-am iubit, bunicii, p\u0103rin\u0163ii, prietenii, idolii, apoi, diverse accidente neprev\u0103zute ne avertizeaz\u0103 c\u0103 nici noi nu suntem excep\u0163ii, c\u0103 fiorul mor\u0163ii nu are cum s\u0103 ne ocoleasc\u0103. Am fost deseori \u00een Gr\u0103dina Ghetsimani, am stat la umbra str\u0103vechilor m\u0103slini despre care se spune c\u0103 au fost contemporani cu Iisus \u015fi m-am g\u00e2ndit la marea Sa singur\u0103tate. \u015ei, mai ales, la frica enorm\u0103 ce-l cuprinsese c\u00e2nd \u015ftia c\u0103 toate c\u00e2te aveau s\u0103 urmeze erau inevitabile, c\u00e2nd devenise om \u015fi reac\u0163iona cum era firesc: \u201eP\u0103rintele Meu, de este cu putin\u0163\u0103 s\u0103 treac\u0103 de la Mine paharul acesta. \u00cens\u0103 nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voie\u015fti!\u201c Apoi, pe cruce, ultimul strig\u0103t de disperare: Eli, Eli, lama sabahtani! \u201eDumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai p\u0103r\u0103sit?\u201c M-a urm\u0103rit mereu cumplita \u00eencle\u015ftare a lui Iisus \u2013 \u015fi mai ales \u00een momentele de relaxare, c\u00e2nd mi se p\u0103rea c\u0103 nu \u015ftiu s\u0103 pre\u0163uiesc via\u0163a a\u015fa cum se cuvine. Apoi, \u00eenaint\u00e2nd \u00een v\u00e2rst\u0103, am fost profund impresionat de lupta cu moartea sau de lupta pentru via\u0163\u0103 a Papei Ioan Paul al II-lea, de dificultatea enorm\u0103, totu\u015fi, cu care moartea a reu\u015fit s\u0103-l \u00eenving\u0103. Un model unic de lupt\u0103tor…, nu cred s\u0103 fi existat altul \u00een secolul care abia a trecut.<\/p>\n

Cu mai mul\u0163i ani \u00een urm\u0103, c\u00e2nd am avut bucuria de a fi primit la Vatican, m-a uluit privirea Sf\u00e2ntului P\u0103rinte. Cei mai puternici ochi pe care i-am v\u0103zut vreodat\u0103! \u00cen ei descifram for\u0163a cu care a contribuit la schimbarea lumii \u00een care tr\u0103iam \u00een tristul \u015fi nevindecatul nostru R\u0103s\u0103rit, bun\u0103tatea, \u00een\u0163elepciunea \u015fi credin\u0163a pe care a r\u0103sp\u00e2ndit-o \u00een lume.
\nMoartea este, probabil, o sta\u0163ie obligatorie spre altceva. Dar, se \u015ftie, mor nu numai oameni \u201enemuritori\u201c pe mica noastr\u0103 scal\u0103, profe\u0163i \u015fi preaputernici, ci \u015fi universuri. Moare tot ce exist\u0103 pentru a se na\u015fte. Cu ani \u00een urm\u0103, \u00een Statele Unite, la biblioteca unei mari universit\u0103\u0163i am v\u0103zut numeroase fotografii cu universurile cunoscute la care a avut acces telescopul spa\u0163ial Hubble. De la \u201est\u00e2lpii crea\u0163iei\u201c, locul unde se formeaz\u0103 stele din Nebuloasa Vulturului, la roiurile de galaxii, cum ar fi Abell 383, aflate la numai 2,5 miliarde de ani-lumin\u0103 de noi. \u015ei tot acolo, printre ele, era \u015fi moartea lor care are un nume: g\u0103urile negre. \u015ei abia atunci, \u00een acea bibliotec\u0103, am sim\u0163it pentru prima oar\u0103 chipul \u015fi puterea mor\u0163ii \u015fi m\u0103re\u0163ia Celui ce crease tot ce vedeam. Lumina unor universuri moarte c\u00e2ndva, cu miliarde sau milioane de ani-lumin\u0103 \u00een urm\u0103 venind spre mine, lumi aflate \u00eentr-o gigantic\u0103 \u00eencle\u015ftare pentru a se na\u015fte. Abia atunci \u015fi acolo am \u00een\u0163eles ce sunt cu adev\u0103rat, iar ceea ce vedeam era mai presus de fric\u0103, de ra\u0163iune \u015fi de orice cuv\u00e2nt \u015fi sentiment care poart\u0103 un nume. Dar, \u00een ciuda a tot ce vedeam \u015fi sim\u0163eam, Dumnezeul meu era \u00een mine, \u00een minte \u015fi \u00een suflet. \u015ei nu m\u0103 \u00een\u015fela, nu era o iluzie, un produs al spaimei fire\u015fti.
\nPrivindu-m\u0103 din alt unghi, dac\u0103 medic nu mi-a prea reu\u015fit s\u0103 fiu, \u00een schimb, pacient am cam fost, \u015fi \u00eenc\u0103 la c\u00e2teva dintre cele mai mari spitale din lume: Humana (Louisville, Kentucky), Harvard (Boston), Presbiterian Hospital (N.Y.), Spitalul Universitar din Tel Aviv \u015fi, mai ales, la A.K.H., Viena. O spun asta pentru prima oar\u0103, \u015fi nu de dragul sonorit\u0103\u0163ii numelor pomenite, ci din dorin\u0163a de a sugera gravitatea situa\u0163iilor din care am avut \u015fansa s\u0103 fiu salvat. Sigur, nu pot uita c\u0103 \u00een trei din \u00eemprejur\u0103rile prin care am trecut, am fost mult mai aproape de dincolo dec\u00e2t de dincoace. Am \u00een\u0163eles, de fiecare dat\u0103, c\u0103 Cel de Sus mi-a mai dat o \u015fans\u0103 pentru a duce un g\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, a str\u0103bate un drum care era numai al meu. Ultima oar\u0103, la Viena, c\u00e2nd sim\u0163eam c\u0103 nu mai am suficient\u0103 putere s\u0103 lupt, c\u00e2nd, \u00eenvins, a\u015fteptam \u00eent\u00e2lnirea cu eternitatea, profesorul Michael Marberger mi-a citit g\u00e2ndurile \u015fi m-a \u00eentrebat dac\u0103, \u00een eventualitatea c\u0103 m\u0103 va salva, \u00eei voi dedica un roman. Cu Raport asupra singur\u0103t\u0103\u0163ii, mi-am achitat o promisiune, c\u0103ci, pentru recuno\u015ftin\u0163a pe care i-o port, am alte unit\u0103\u0163i de m\u0103sur\u0103. Prin urmare, dat\u0103 fiind forma\u0163ia mea \u015ftiin\u0163ific\u0103, mi-am spus c\u0103, din moment ce eu \u015fi moartea suntem obliga\u0163i s\u0103 tr\u0103im \u00eempreun\u0103, m\u0103car s\u0103 ne cunoa\u015ftem. \u00cen aceast\u0103 decizie era un pic de curaj, mult\u0103 curiozitate \u015fi, bine\u00een\u0163eles, \u015fi mai mult\u0103 speran\u0163\u0103. \u00cen consecin\u0163\u0103, m-am pus pe documentare. \u015ei nu pentru a-mi \u00eenvinge frica, altfel fireasc\u0103, inevitabil\u0103, c\u00e2t din nevoia de a g\u0103si o urm\u0103 de speran\u0163\u0103, de certitudine c\u0103 exist\u0103, \u015fi pentru mine, un \u201edincolo de dincolo\u201c, cum spun tibetanii care au speran\u0163a re\u00eencarn\u0103rii, sau shintoi\u015ftii care devin spirite, mici zeit\u0103\u0163i japoneze numite kami. Am citit sute de lucr\u0103ri \u015ftiin\u0163ifice \u015fi \u00eenc\u0103 alte sute de c\u0103r\u0163i despre moarte, dar mai ales despre pomenitul dincolo din perspectiva marilor religii, l\u0103s\u00e2ndu-m\u0103 purtat prin infernuri \u015fi ademenitoare raiuri, prin lumile mor\u0163ilor \u015fi ale spiritelor des\u0103v\u00e2r\u015fite. Din lecturile mele repetate n-au lipsit Biblia, Cartea mor\u0163ilor tibetani, Cartea mor\u0163ilor egipteni, via\u0163a diferi\u0163ilor lama, a \u00een\u0163elep\u0163ilor lumii, \u00eencep\u00e2nd cu Zarathustra, \u015fi cam tot ce am g\u0103sit despre misterele lumii antice, pe urm\u0103 Kardec, Cornelius Agrippa von Nettesheim \u015fi Peter din Apono. \u015ei nici Procesul lui Socrate, Divina Comedie etc. Am urm\u0103rit apoi reac\u0163iile unor scriitori \u015fi arti\u015fti \u00een fa\u0163a mor\u0163ii sau modul \u00een care personajele acestora s-au \u00eent\u00e2lnit cu moartea, fie \u015fi prin sinucidere. Nu l-am pierdut din vedere pe Mishima, marele scriitor japonez care, cu o siguran\u0163\u0103 incredibil\u0103, \u015fi-a f\u0103cut harachiri. Mishima avea doar 45 de ani \u015fi publicase deja 38 de c\u0103r\u0163i. Multe citate din toate aceste c\u0103r\u0163i le-am risipit \u00een romanul meu, altele \u00ee\u015fi a\u015fteapt\u0103 r\u00e2ndul \u00een partea a doua a Raportului asupra singur\u0103t\u0103\u0163ii. Sigur este c\u0103 to\u0163i murim \u00een 5-7 minute \u015fi c\u0103 moartea \u00eencepe cu dispari\u0163ia luminii, cum avusese t\u0103ria s\u0103 strige Goethe \u00een primele secunde ale mor\u0163ii: \u201eLumin\u0103, mai mult\u0103 lumin\u0103!\u201c; cu \u201etunelul\u201c \u015fi cu celelalte lumini care ne a\u015fteapt\u0103 la cap\u0103tul lui, cum ne asigur\u0103 Raymond Moody, dup\u0103 \u00eendelungatele sale cercet\u0103ri. Moartea ar fi pl\u0103cut\u0103, doar lungul drum p\u00e2n\u0103 la ea este foarte, foarte dificil, dac\u0103 nu ai \u00een tine imensa putere de a-l ignora. Restul sunt… lecturi foarte interesante, dar care nu te elibereaz\u0103 nici m\u0103car de fric\u0103. Mai nimeni nu vrea s\u0103 cedeze via\u0163a, oric\u00e2t este ea de scurt\u0103 \u015fi de dificil\u0103, contra ve\u015fniciei!
\nC\u00e2nd v-am l\u0103sat s\u0103 petrece\u0163i \u00een continuare de ziua mea, \u00een timp ce eu a trebuit s\u0103 plec la spital, m-a \u00eencercat o durere f\u0103r\u0103 margini \u015fi, involuntar, mi-au venit \u00een minte \u00eentreb\u0103rile lui Hora\u0163iu, \u00eenv\u0103\u0163ate, \u00een dialect napolitan, \u00een primele luni dup\u0103 r\u0103zboi, de la profesorul meu de toate \u015fi de nimic, Uray Iuliu, despre care am vorbit deseori: Cine \u015ftie dac\u0103 ne vom vedea pe lumea cealalt\u0103? Cine \u015ftie dac\u0103 pe lumea cealalt\u0103 exist\u0103 vreo cr\u00e2\u015fm\u0103?<\/p>\n

E.S.: <\/strong>Replica din urm\u0103 duce g\u00e2ndul la un cunoscut personaj din Creang\u0103, Ivan Turbinc\u0103. \u015ei el cerceteaz\u0103 lumea cealalt\u0103 \u015fi, ajung\u00e2nd la Rai, \u00eentreab\u0103 dac\u0103 acolo se afl\u0103 votc\u0103, femei, l\u0103utari, \u015fi, evident, vreo cr\u00e2\u015fm\u0103. Nu se afl\u0103 \u015fi, sc\u00e2rbit, se duce la iad. Aici se g\u0103sesc de toate. Numai c\u0103 personajul \u00een discu\u0163ie nu-i bine primit nici aici. Dracii se tem de turbinca lui. O p\u0103\u0163iser\u0103 cu ea. Chiar Scarao\u0163chi, \u015feful cel mare, ie\u015fise umilit dintr-o confruntare cu Ivan. Ce urmeaz\u0103, se \u015ftie\u2026 Morala acestei paranteze este c\u0103, dac\u0103 nu e\u015fti un credincios adev\u0103rat, nu trebuie contat pe cr\u00e2\u015fmele \u2013 vorba ta \u2013 din lumea cealalt\u0103. Asta, a\u015fa, ca s\u0103 ne veselim pu\u0163in… \u015ei, ca s\u0103 \u00eenchei fabula, m-a surprins, recitindu-l pe Creang\u0103 (tocmai am terminat o carte despre acest fabulos scriitor), s\u0103 descop\u0103r ce scriitor dificil este; cel mai greu pentru un critic literar este s\u0103-i explice rafinamentele artei dincolo de aparen\u0163a simplit\u0103\u0163ii ei; de c\u00e2nd scriu \u2013 sunt deja aproape 60 de ani \u2013 n-am \u00eent\u00e2mpinat o dificultate mai mare dec\u00e2t acum, c\u00e2nd a fost s\u0103 dovedesc fine\u0163ea artei acestui institutor care, neav\u00e2nd nici o idee despre teoria literaturii \u015fi necunosc\u00e2nd legile retoricii, are o fraz\u0103 complex\u0103, bogat\u0103, admirabil ticluit\u0103 \u015fi plin\u0103 de secrete. Numai I.L. Caragiale \u00eel mai poate concura \u00een proza rom\u00e2neasc\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103! M-a surprins, de asemenea, faptul c\u0103 \u00een \u0163ara imaginar\u0103 a humule\u015fteanului raiul se afl\u0103 nu departe de iad. Creang\u0103 vorbe\u015fte de ele ca de dou\u0103 sate megie\u015fe. \u00cen iad sunt draci \u015fi dr\u0103coaice, dr\u0103coaicele g\u0103tesc bucate bune, dracii servesc rapid la mas\u0103 ca ni\u015fte chelneri zori\u0163i dintr-o ber\u0103rie bucure\u015ftean\u0103 din vremea lui I.L. Caragiale, \u00een fine, \u00een iad sunt l\u0103utari \u015fi, c\u00e2nd \u00eencepe petrecerea, dracii \u015fi dr\u0103coaicele se prind \u00een hor\u0103… Nici vorb\u0103 de cazane de smoal\u0103, de furci \u015fi de p\u0103c\u0103to\u015fi supu\u015fi la chinuri cumplite… Eroul lui Creang\u0103 este mul\u0163umit \u015fi, dac\u0103 n-ar fi fost p\u0103c\u0103lit de \u015fireata talp\u0103 a iadului, n-ar mai fi plecat de acolo…<\/em>
\nM\u0103 opresc aici. M-am luat cu vorba, pornind de la metafora ta… De, am vrut s\u0103-\u0163i dovedesc c\u0103, dup\u0103 ce am citit at\u00e2ta literatur\u0103 \u015fi am scris despre ea de at\u00e2tea ori, nu mi-am schimbat prea mult gusturile mele valahe. Nici stilul. Tot zice\u0163i, voi, ardelenii, c\u0103 \u00een spiritul nostru valah se ascunde, confortabil, un Mitic\u0103 digresiv, neserios, preg\u0103tit s\u0103 tachineze chiar \u015fi moartea…<\/em>
\nCa s\u0103 te conving \u00eens\u0103 c\u0103 valahii pot discuta \u015fi lucruri serioase, revin la reflec\u0163iile tale foarte serioase \u015fi profunde despre moarte. Blestemata chestiune imposibil\u0103, i-a zis, de nu m\u0103 \u00een\u015fel, Dostoievski \u015fi, dup\u0103 el, at\u00e2\u0163ia al\u0163i scriitori. Marin Preda, dup\u0103 cum cuno\u015fti, era obsedat de aceast\u0103 chestiune. \u201eMoartea este un fenomen natural \u015fi, dac\u0103 omul n-ar face din el un subiect de medita\u0163ie tragic\u0103, omul ar suporta mai u\u015for ideea dispari\u0163iei\u201c, scrie prozatorul la \u00eenceputul romanului Cel mai iubit dintre p\u0103m\u00e2nteni. S\u0103 fie numai at\u00e2t, m-am \u00eentrebat mereu? Numai omul, \u00een frica lui profund\u0103 de moarte, face din fatalitatea mor\u0163ii o blestemat\u0103 chestiune imposibil\u0103? \u015ei, dac\u0103 omul ar fi mai filosof, blestemata chestiune ar fi acceptabil\u0103 pentru el? Am citit \u015fi eu, ca noi to\u0163i, pe filosofi \u015fi am observat c\u0103 niciunul nu justific\u0103 moartea \u015fi, la drept vorbind, ce se poate justifica \u00een afar\u0103 de faptul c\u0103, medit\u00e2nd la condi\u0163ia lui, omul (trestia g\u00e2nditoare) \u00ee\u015fi poate dovedi demnitatea spiritului? \u00cen realitate, subiectul r\u0103m\u00e2ne acela\u015fi \u00een fa\u0163a omului care g\u00e2nde\u015fte: obsedant, terorizant, secret. Pe scurt: o blestemat\u0103 chestiune irezolvabil\u0103 pentru om. Problema este: ce face omul cu condi\u0163ia sa \u00een universul \u00een care \u00eei este dat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103?<\/em><\/p>\n

A.B.:<\/strong> E lesne de \u00een\u0163eles c\u0103 am descris \u00een grab\u0103 doar o mic\u0103 parte din dibuirile mele \u00een c\u0103utarea unui r\u0103spuns: Exist\u0103, cu adev\u0103rat, un \u201edup\u0103\u201c? \u015ei dac\u0103 exist\u0103, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u201edup\u0103\u201c? P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, foarte mul\u0163i dintre cei ce ne-au precedat \u015fi to\u0163i cei care ne-am obi\u015fnuit s\u0103 punem \u00eentreb\u0103ri nu o putem ocoli \u015fi pe aceasta. Sigur, nu e nimic nou pe aceast\u0103 tem\u0103, \u00een afar\u0103 de c\u0103r\u0163ile care apar zilnic, dar asta nu adaug\u0103 mare lucru la ceea ce… nu se \u015ftie \u00een realitate. \u00cen cele din urm\u0103, observa\u0163iile \u015ftiin\u0163ei se \u00eent\u00e2lnesc cu \u201ecertitudinile\u201c marilor religii. Dar simt nevoia unor nuan\u0163e: \u015ftiin\u0163a este mai nou\u0103, practicile multimilenare spun mai mult dec\u00e2t ea, iar indiferent de drumul ales, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se \u00eent\u00e2lnesc \u00een acela\u015fi punct, pentru a da na\u015ftere aceleia\u015fi concluzii. Nu murim de tot, sufletul nemuritor se elibereaz\u0103 de povara trupului care l-a g\u0103zduit o vreme. Simplificare rudimentar\u0103, fire\u015fte, dar nu \u00een afara a ceea ce este aproape unanim acceptat.
\n\u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2lnesc foarte de timpuriu cu moartea, s\u0103 o simt \u00een fiecare celul\u0103, \u00een tinere\u0163e \u2013 c\u00e2nd intram \u00een min\u0103 sau c\u00e2nd al\u0163ii, dobor\u00e2\u0163i de copturi, dar mai ales de silicoz\u0103, erau \u00eenso\u0163i\u0163i spre locul de veci de fanfarele minere\u015fti ale c\u0103ror vaiere m\u0103 urm\u0103reau pretutindeni. Deci nu ca ardelean sau ca valah m-am ata\u015fat de c\u0103r\u0163i, adic\u0103 de anumite c\u0103r\u0163i, \u00een speran\u0163a absurd\u0103 c\u0103 un adev\u0103r, numai al meu, m\u0103 a\u015fteapt\u0103 \u00een paginile vreuneia dintre acestea pe care doar eu am \u015ftiut s\u0103 o citesc cum se cuvine, sau \u00een urma unor brutale \u00eent\u00e2lniri cu moartea. Pe atunci, eram t\u00e2n\u0103r, momentul \u00eenfior\u0103toarei \u00eent\u00e2lniri p\u0103rea departe. Cu timpul, lecturile respective \u00eemi p\u0103reau un fel de autovaccin: nu m\u0103 vindecau de moarte, dar \u00eemi atenuau ceva din nelini\u015fte. Poate \u015fi pentru c\u0103 i-am descoperit mor\u0163ii fa\u0163a ei bun\u0103 sau, mai exact, util\u0103. C\u0103ci f\u0103r\u0103 moarte nu am fi ceea ce suntem. Ea ne ordoneaz\u0103 via\u0163a, ea ne oblig\u0103 s\u0103 ne angaj\u0103m cu toat\u0103 energia \u00een marile noastre proiecte. Moartea, asemeni \u201evalurilor\u201c Virginiei Woolf, marcheaz\u0103 timpul, d\u0103 ritm vie\u0163ii \u015fi, \u00eemi convine sau nu, ea a dob\u00e2ndit un loc important \u00een via\u0163a mea. Dar, cu toate astea, mie, cel pu\u0163in, \u00eemi vine s\u0103 repet o observa\u0163ie citit\u0103 nu \u015ftiu c\u00e2nd \u015fi nu \u015ftiu unde: Nu mi-e fric\u0103 de moarte, dar tare n-a\u015f vrea s\u0103 fiu de fa\u0163\u0103 c\u00e2nd va veni!
\nM\u0103 mai \u00eentrebi despre atei… Am citit, iar\u0103\u015fi nu \u0163in minte unde, c\u0103 pe c\u00e2mpul de lupt\u0103 nu exist\u0103 atei. Nu \u015ftiu ce m\u0103 face s\u0103 cred c\u0103 nici \u00een apropierea mor\u0163ii. Am citit destule m\u0103rturii ale unor atei care \u015fi-au revenit din moartea clinic\u0103 \u015fi, se \u015ftie, s-au \u201e\u00eentors\u201c credincio\u015fi Am citit nu prea demult m\u0103rturia lui Stephane Allix, un ziarist ateu, care, dup\u0103 ce a colindat lumea, din Himalaia p\u00e2n\u0103 la \u015famanii de\u0163in\u0103tori ai unor experien\u0163e milenare, avea s\u0103 descopere ceea ce c\u0103uta… Ar merita s\u0103 discut\u0103m \u015fi despre sinuciga\u015fi, dar am avea nevoie de foarte mult spa\u0163iu…<\/p>\n

E.S.:<\/strong> Ar fi trebuit, poate, s\u0103 \u00eencep cu alt\u0103 \u00eentrebare: E\u015fti un om credincios? E\u015fti un spirit religios, e\u015fti ateu, liber cuget\u0103tor, \u201eschismatic\u201c, deist sau e\u015fti, ca mul\u0163i intelectuali, un credincios necredincios (ori un necredincios cu crize de credincio\u015fenie, dup\u0103 o vorb\u0103 a lui Nicolae Steinhardt)? N-am observat \u00een romanul t\u0103u o preocupare special\u0103 pentru drama religioas\u0103 a individului. S\u0103-mi fi sc\u0103pat mie? Personajele tale nu trec, am impresia, prin crize mistice \u015fi nu pun religia \u00een ecua\u0163ia existen\u0163ei lor. Nici articolele tale, care au un fond ad\u00e2nc subiectiv, nu fac caz de dramele omului religios \u015fi, \u00een genere, de ceea ce am putea numi dimensiunea religiosului pe care, iat\u0103, post-postmodernitatea, am sentimentul, o redescoper\u0103. Cum prive\u015fti aceast\u0103 tem\u0103? Este scriitorul rom\u00e2n sensibil la ea sau \u00eei place mai mult s-o transforme \u00een obiect de satir\u0103?… \u00cen epica rom\u00e2neasc\u0103 sunt infinit mai mul\u0163i preo\u0163i be\u0163ivi, lacomi \u015fi curvari dec\u00e2t preo\u0163i evlavio\u015fi, spirite mistice… Imaginarul colectiv rom\u00e2nesc este populat, \u00een fond, cam de acelea\u015fi personaje-simboluri…<\/em><\/p>\n

A.B.:<\/strong> Eu, unul, sunt credincios \u015fi \u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun c\u0103 Dumnezeu este descoperirea mea cea mai important\u0103, decisiv\u0103. N\u0103scut la \u0163ar\u0103, \u00eentr-un univers cu reguli str\u0103vechi, respectate, unde Tat\u0103l nostru \u015fi Crezul erau \u00eenv\u0103\u0163ate imediat dup\u0103 cobor\u00e2rea din leag\u0103n, nu se punea problema inexisten\u0163ei lui Dumnezeu, dup\u0103 cum nu se punea problema analfabetismului. Mai mult, nu exista nici frica de ho\u0163i: u\u015file caselor nu se \u00eencuiau c\u00e2nd proprietarii lipseau, era suficient ca ace\u015ftia s\u0103 pun\u0103 o m\u0103tur\u0103 \u00een u\u015f\u0103 sau o simpl\u0103 vergea. Ateismul, frica de ho\u0163i \u015fi analfabetismul au ap\u0103rut odat\u0103 cu activi\u015ftii comuni\u015fti de dup\u0103 r\u0103zboi. Pe Dumnezeu l-am sim\u0163it nu numai \u00een cele mai grele momente prin care am trecut \u015fi despre care n-am vorbit niciodat\u0103, ci \u015fi \u00een cele de pace \u015fi de bucurie. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd totul p\u0103rea pierdut, c\u00e2nd nu mai r\u0103m\u00e2nea vreo speran\u0163\u0103, ap\u0103rea minunea. \u015ei atunci tr\u0103iam impresia stranie c\u0103 m\u0103 conectez brusc la o surs\u0103 de for\u0163\u0103 \u015fi de speran\u0163\u0103. Uneori aceasta purta numele unor institu\u0163ii despre care p\u00e2n\u0103 atunci nici nu \u015ftiusem c\u0103 exist\u0103, sau al unor oameni, dar \u00eemi era limpede c\u0103 ei n-au ap\u0103rut din \u00eent\u00e2mplare. Nu \u00eemi amintesc s\u0103 fi vorbit vreodat\u0103 despre diversele \u00eemprejur\u0103ri nefericite c\u0103rora a trebuit s\u0103 le fac fa\u0163\u0103, despre \u00eent\u00e2lnirile mele cu moartea, la propriu, c\u00e2nd sim\u0163isem nevoia s\u0103 m\u0103 \u00eentreb de ce m\u0103 ajut\u0103 tocmai atunci \u015fi tocmai pe mine, deoarece eram convins c\u0103 nu merit. \u015ei, la aceast\u0103 \u00eentrebare pe care mi-am pus-o mereu, tot eu eram obligat s\u0103 g\u0103sesc r\u0103spunsul. Ce trebuie s\u0103 fac? Ce trebuie s\u0103 duc p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t? Ce trebuie s\u0103 strig \u00een locul altora? M\u0103 obsedeaz\u0103 de mult dou\u0103 vise stranii despre care n-am avut curajul s\u0103 vorbesc deoarece m\u0103 urm\u0103rea o observa\u0163ie a unui mare psihanalist \u2013 c\u00e2nd omul \u00eei vorbe\u015fte lui Dumnezeu, spunem c\u0103 se roag\u0103. \u00cen schimb, c\u00e2nd Dumnezeu \u00eei vorbe\u015fte unui om, spunem c\u0103 omul respectiv are schizofrenie. La noi, diagnosticele se pun cu u\u015furin\u0163\u0103, dar nu \u015fi celor cu adev\u0103rat bolnavi. \u00cen 1968, pe c\u00e2nd lucram la primul meu roman, Absen\u0163ii, l-am visat pe Dumnezeu. Nu m\u0103 aflam \u00eentr-un moment \u00een care m\u0103 fr\u0103m\u00e2nta vreo problem\u0103 religioas\u0103 deosebit\u0103. Visul l-am povestit par\u0163ial \u00een respectivul roman, dar ca pe o \u00eent\u00e2mplare ciudat\u0103 a unui personaj. \u00cen realitate, visul a \u00eenceput f\u0103r\u0103 s\u0103 aib\u0103 vreo leg\u0103tur\u0103 cu b\u0103tr\u00e2nul pe care l-am descris la \u00eenceputul relat\u0103rii din roman. Brusc, m-am pomenit \u00een fa\u0163a unei lumini albe, uluitoare, \u00eenso\u0163it\u0103 de un sentiment nemai\u00eent\u00e2lnit p\u00e2n\u0103 atunci, de \u00eemp\u0103care \u015fi \u00eencredere. \u015etiam c\u0103 este Dumnezeu \u015fi, neru\u015finat, cu o siguran\u0163\u0103 \u015fi o obr\u0103znicie pe care nu le aveam \u00een via\u0163a obi\u015fnuit\u0103, i-am cerut un autograf. La \u00eenceput m-a refuzat, dar dup\u0103 ce i-am spus c\u0103 o s\u0103 protestez, din lumina aceea a ap\u0103rut un fulger care s-a \u00eendreptat spre h\u00e2rtia mea \u015fi v\u00e2rful lui s-a ml\u0103diat, scriind simplu: Dumnezeu. Lumina aceea m-a urm\u0103rit mult\u0103 vreme, p\u00e2n\u0103 acum, c\u00e2nd \u00eendr\u0103znesc s\u0103-mi povestesc visul exact cum a fost. Romanul, cum am mai scris, a fost interzis cu prilejul declan\u015f\u0103rii de c\u0103tre Nicolae Ceau\u015fescu a \u201eminirevolu\u0163iei culturale\u201c. Interdic\u0163ia respectiv\u0103 a fost pentru mine unul dintre cele mai importante momente din via\u0163\u0103. Atunci am \u00een\u0163eles c\u0103 \u00een \u00eemprejur\u0103ri dificile r\u0103m\u00e2i \u00eentotdeauna singur, c\u0103 r\u0103spunzi pentru fiecare virgul\u0103, iar pentru ceea ce n-ai f\u0103cut sau pentru c\u0103 n-ai reu\u015fit s\u0103-\u0163i duci g\u00e2ndul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, nu exist\u0103 nici iertare, nici \u00een\u0163elegere. Am mers, \u0163in minte, pe la to\u0163i marii vremii, dar nu pentru a cere ajutor, ci pentru a afla motivul interzicerii, \u00eens\u0103 nimeni nu \u00eendr\u0103znea s\u0103 comenteze, s\u0103 aib\u0103 o p\u0103rere. Cei mai curajo\u015fi, foarte pu\u0163ini, ar\u0103tau doar cu degetul \u00een sus, spre… Ceau\u015fescu. Toamna t\u00e2rziu, de gura presei str\u0103ine, s-a organizat o vitrin\u0103 cu cartea pe Magheru, cred, dar libr\u0103resele nu aveau voie s\u0103 v\u00e2nd\u0103 niciun exemplar \u015fi nici din biblioteci, de la \u201efondul secret\u201c n-a fost scoas\u0103. Romanul a fost reinterzis \u00een 1988. Au reap\u0103rut celebrele liste cu c\u0103r\u0163i interzise, dar despre asta nu s-a mai scris \u00een pres\u0103 \u015fi nici romanul n-a mai fost tip\u0103rit, pentru ca autorit\u0103\u0163ile s\u0103 aib\u0103 ce s\u0103 mai interzic\u0103. \u015ei-apoi, vreau s\u0103-\u0163i spun c\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een anul respectiv, dob\u00e2ndisem o mare experien\u0163\u0103 \u00een lupta cu cenzurile, cu activi\u015ftii \u015fi Securitatea. Oricum, am \u00een\u0163eles din toat\u0103 aceast\u0103 poveste c\u0103, a\u015fa cum spunea Malraux, \u201esingur c\u00e2\u015ftig sau pierd\u201c. Am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 atac, s\u0103 m\u0103 ap\u0103r \u015fi, mai ales, s\u0103 ignor. Cei ce m\u0103 atacaser\u0103 \u00eenainte de Revolu\u0163ie au f\u0103cut-o cu \u015fi mai mare vehemen\u0163\u0103 dup\u0103, numai c\u0103 sub alte drapele. Disp\u0103ruse comunismul, \u00een schimb, au r\u0103mas comuni\u015ftii \u015fi neamurile acestora. Dar ca \u015fi \u00eenainta\u015fii lor, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 mor singuri c\u0103ci n-au creat nimic, n-au l\u0103sat nimic \u00een afar\u0103 de o d\u00e2r\u0103 murdar\u0103 prin timp. Revenind la vise, eram internat la A.K.H. \u00een Viena, c\u00e2nd l-am visat pe Iisus. Ne aflam \u00een Ierusalim, dincolo de noi era zidul Cet\u0103\u0163ii. M\u0103 aflam \u00een st\u00e2nga Lui \u015fi \u00eentre m\u00e2na Sa \u015fi st\u00e2nga mea se afla un lan\u0163 masiv de aur, alc\u0103tuit din verigi dreptunghiulare bine lustruite. Eram cam cu un pas \u00een urma lui Iisus, astfel c\u0103 se vedea foarte bine lan\u0163ul ce ne unea. Nu vorbeam, mergeam \u00eemp\u0103ca\u0163i \u00eenainte, la umbra zidului, iar \u00een timp ce visam \u00eemi \u015fi \u201etraduceam\u201c visul: suferin\u0163a era obligatorie, inevitabil\u0103, dar dob\u00e2ndisem certitudinea c\u0103 voi sc\u0103pa cu via\u0163\u0103 din \u00eemprejurarea foarte nefericit\u0103 \u00een care m\u0103 g\u0103seam. Cum, de altfel, s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat. N-am \u00eendr\u0103znit s\u0103 merg foarte departe cu interpretarea celor dou\u0103 vise. Le p\u0103stram \u00een memorie a\u015fa cum au fost, st\u0103p\u00e2nit de emo\u0163ia de atunci, \u015fi de c\u00e2te ori mi-a fost greu \u2013 \u015fi mi-a cam fost! \u2013 apelam la ele ca la un drog care-mi d\u0103dea putere \u015fi speran\u0163\u0103. Dar, c\u00e2t ar p\u0103rea de ciudat, \u00eendr\u0103zneam s\u0103 cer sprijin numai dac\u0103 m\u0103 sim\u0163eam pe o pozi\u0163ie moral\u0103 corect\u0103. \u015ei nu pentru orice. \u00cen anul IV de facultate, dup\u0103 ce am studiat anatomia, fiziologia, histologia, biochimia \u015fi psihopatologia am \u00een\u0163eles c\u0103 mai exist\u0103 ceva dincolo de ele, c\u0103 omul \u00eencepe dincolo de tot ce am \u00eenv\u0103\u0163at p\u00e2n\u0103 atunci. \u00cen c\u0103r\u0163ile mele am personaje din lumea bisericii, dar trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 mari probleme \u00een leg\u0103tur\u0103 cu credin\u0163a nu am avut. \u00cen romanul meu, Raport asupra singur\u0103t\u0103\u0163ii, am c\u00e2teva rug\u0103ciuni pe care le-am scris cu toat\u0103 puterea \u015fi cu toat\u0103 convingerea, dar m\u0103 gr\u0103besc s\u0103 m\u0103rturisesc c\u0103 pe Dumnezeu l-am sim\u0163it mereu, \u00een cele mai grele \u00eemprejur\u0103ri \u015fi cu c\u00e2t era mai contestat de c\u0103tre activi\u015ftii primitivi de dup\u0103 r\u0103zboi, cu at\u00e2t \u00eel sim\u0163eam mai prezent \u00een tot ce f\u0103ceam \u015fi g\u00e2ndeam. \u015ei nu cred s\u0103 existe o r\u0103splat\u0103 mai mare dec\u00e2t aceea de a \u015fti c\u0103 \u00een nicio \u00eemprejurare, oric\u00e2t de grea, nici chiar \u00een clipa mor\u0163ii nu e\u015fti singur \u015fi nu ai de ce s\u0103 te temi. Am cunoscut zeci, chiar sute de preo\u0163i care, \u00een \u00eenchisori, au \u00eendurat cele mai inumane chinuri pentru credin\u0163a lor. Pe mul\u0163i i-am c\u0103utat dup\u0103 ie\u015firea lor din \u00eenchisori, al\u0163ii m-au c\u0103utat s\u0103-mi povesteasc\u0103 via\u0163a din \u00eenchisori. Pe atunci, pentru mine, ca scriitor, importante mi se p\u0103reau ap\u0103rarea \u015fi afirmarea libert\u0103\u0163ii \u015fi demnit\u0103\u0163ii, omul \u00een raport cu o istorie nedreapt\u0103 care se rostogolise peste noi, descrierea \u015fi \u00eenfruntarea comunismului care contesta convingerile de orice fel, inclusiv cele religioase. \u00cen satul meu, acela\u015fi preot servea pe r\u00e2nd la ortodoc\u015fi \u015fi la greco-catolici \u015fi nimeni nu-\u015fi f\u0103cea probleme. \u00cen timpul Diktatului, cei doi \u00eenal\u0163i prela\u0163i, greco-catolic \u015fi ortodox, obliga\u0163i s\u0103 asiste la intrarea \u201etrupelor \u00eenving\u0103toare\u201c \u00een Cluj, au fost scuipa\u0163i deopotriv\u0103, iar oamenii nu uit\u0103 u\u015for. C\u00e2t despre p\u0103rin\u0163i, tata era greco-catolic \u015fi mama, ortodox\u0103. Urm\u0103rindu-i pe \u00eenainta\u015fii pe linie matern\u0103 \u2013 atesta\u0163i \u00een Diplomele Maramure\u015fene \u2013, \u00een secolul XIV, primul consemnat din familia Micle este un episcop catolic. Pe linia tatii, istoria este mult mai complicat\u0103, dar nu este locul aici s\u0103 vorbesc despre ea. Na\u015fterea mea este consemnat\u0103 nu numai \u00een actele prim\u0103riei, ci \u015fi \u00een cele ale bisericii ortodoxe din sat. Din p\u0103cate, notarul fiind beat, a \u00eencurcat, \u00een actul respectiv, ziua na\u015fterii cu ora na\u015fterii \u015fi c\u00e2nd mama i-a ar\u0103tat gre\u015feala a refuzat s\u0103 mai schimbe datele: \u201eCe mi-e 9, ce mi-e 22! Tot \u00een septembrie e n\u0103scut!\u201c Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u00e2t de important\u0103 este dimensiunea religioas\u0103 a omului, am citit cam tot ce mi-a picat \u00een m\u00e2n\u0103 despre toate religiile importante, am descoperit c\u0103 toate sunt, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, drumuri spre Dumnezeu, indiferent de numele care i se d\u0103 \u015fi de p\u0103storii care ne ghideaz\u0103 pa\u015fii spre El. Sigur, am avut \u015fansa s\u0103 cunosc lumea, s\u0103 m\u0103 rog \u00een marile ei biserici, ba chiar \u015fi \u00een loca\u015furile de cult ale altor religii, dar biserica mea este \u00een mine, o iau cu mine pretutindeni a\u015fa cum, \u00een vremea n\u0103v\u0103lirilor t\u0103tare, cons\u0103tenii mei aveau o bisericu\u0163\u0103 pe ro\u0163i pe care o luau cu ei \u00een mun\u0163i, c\u00e2nd se apropiau t\u0103tarii, sau pe c\u00e2mpul de lupt\u0103 \u00een momentele c\u00e2nd \u00eei \u00eenfruntau. Nu departe de satul meu, \u00een Cavnic, un or\u0103\u015fel minier \u00een care s-a n\u0103scut tata, se mai p\u0103streaz\u0103 \u015fi ast\u0103zi o inscrip\u0163ie ce consemneaz\u0103 victoria localnicilor: Anno1717 usque hic fuerunt tartaris. \u201e\u00cen anul 1717 p\u00e2n\u0103 aici au ajuns t\u0103tarii\u201c.<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EUGEN SIMION \u00een dialog cu AUGUSTIN BUZURA   Public \u00een num\u0103rul de fa\u0163\u0103 (\u015fi, probabil, \u00een numerele urm\u0103toare) ale revistei Cultura, convorbirea lung\u0103 \u015fi, dup\u0103 mine, interesant\u0103, deloc conven\u0163ional\u0103, pe care am avut-o c\u00e2tva timp \u00een urm\u0103 cu prozatorul Augustin Buzura, convorbire ap\u0103rut\u0103 mai \u00eent\u00e2i \u00een Caiete critice. Cum revista noastr\u0103 are un tiraj confiden\u0163ial,… Cite\u0219te mai mult »Spiritul unei genera\u0163ii: \u201eM-a uluit privirea Sf\u00e2ntului P\u0103rinte. Cei mai puternici ochi pe care i-am v\u0103zut vreodat\u0103!\u201d.<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[48],"tags":[11176],"class_list":["post-18931","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-dezbatere","tag-augustin-buzura-interviu"],"views":3384,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18931","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18931"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18931\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18931"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18931"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18931"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}