\u00centr-un num\u0103r din Observator cultural ap\u0103rut \u00een preajma Pa\u015ftelui, trei tineri critici eminen\u0163i din noua genera\u0163ie (revista titreaz\u0103 chiar \u201eNoua critic\u0103\u201c!) se ap\u0103r\u0103 pe larg \u015fi \u00een chip ofensiv de c\u00e2teva \u201eacuza\u0163ii\u201c, \u201enedumeriri\u201c \u015fi \u201estupori\u201c formulate de Nicolae Manolescu \u00een dou\u0103 editoriale unde criticul descoperise, \u00eent\u00e2i, un R\u0103zboi soft \u00eentre \u201etineri\u201c \u015fi \u201eb\u0103tr\u00e2ni\u201c (Rom\u00e2nia literar\u0103, nr.15\/ 4 aprilie 2014) \u015fi, apoi, printr-un titlu elocvent, poate chiar cauza fricii ce a \u015fi declan\u015fat \u201er\u0103zboiul\u201c \u00eentruc\u00e2tva homeric: Cui i-e fric\u0103 de Titu Maiorescu? (Rom\u00e2nia literar\u0103, nr.16 \/11 aprilie 2014). Dup\u0103 cum se \u015ftie, acesta, mentorul Junimii, marele critic de acum un secol \u015fi jum\u0103tate, inaugurase ceea ce s-a numit \u201ecritica judec\u0103toreasc\u0103\u201c (ini\u0163ial: \u201eavoc\u0103\u0163easc\u0103\u201c, numit\u0103 a\u015fa de Gherea, dar amendat\u0103 apoi de criticul de la Contemporanul sub numele de \u201ejudec\u0103toreasc\u0103\u201c…!), iar posteritatea a decis \u00een urma \u201er\u0103zboaielor\u201c \u015ftiute, c\u0103 sistemul critic maiorescian, cu autonomia esteticului \u00een miezul s\u0103u, r\u0103m\u00e2ne \u00een vigoare p\u00e2n\u0103 azi. Trei critici tineri, fo\u015fti studen\u0163i sau doctoranzi ai profesorului Nicolae Manolescu, \u00eencep, cum se vede chiar din titlurile articolelor lor polemice, s\u0103 amendeze din ce \u00een ce mai deschis \u015fi mai viguros aceast\u0103 prea lung\u0103 domnie nu at\u00e2t a esteticului, c\u00e2t a \u201ecriticii judec\u0103tore\u015fti\u201c exercitate \u00een numele lui. Nu-i vorb\u0103, \u00een focul polemicii abia iscate, unii sar bini\u015for peste cal: \u201eTot Maiorescu \u015fi Gherea?\u201c \u2013 se \u00eentreab\u0103, oarecum plictisit \u015fi chiar agasat, unul dintre ei. \u00cen ap\u0103rarea sa, nu mai pu\u0163in ofensiv\u0103 dec\u00e2t a celorlal\u0163i, Andrei Terian \u2013 autorul unui impresionant volum dedicat lui G. C\u0103linescu, dar \u015fi al c\u0103r\u0163ii Critica de export, m\u0103rul discordiei \u2013 contest\u0103 opinia lui N. Manolescu potrivit c\u0103reia \u201esistemul\u201c critic maiorescian r\u0103m\u00e2ne neamendabil \u015fi azi: \u201eAjungem astfel \u00een miezul problemei. Care \u0163ine tocmai de faptul c\u0103 sistemul literar rom\u00e2nesc ar fi r\u0103mas acela\u015fi \u00abde la Maiorescu \u00eencoace\u00bb. A\u015fa s\u0103 fie? Oare experien\u0163a literar\u0103, ideologic\u0103 \u015fi istoric\u0103 a secolului al XX-lea nu a schimbat deloc regulile jocului? Au trecut pe l\u00e2ng\u0103 noi dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale, o jum\u0103tate de secol de totalitarism, revolu\u0163ia sexual\u0103 \u015fi cea digital\u0103, formalismul, New-criticism-ul, psihanaliza, structuralismul, deconstructivismul, studiile culturale \u015fi cele postcoloniale \u2013\u00a0 numai bravul sistem critic rom\u00e2nesc a r\u0103mas \u00ab\u00een vigoare\u00bb? (…) S\u0103 ne mai \u00eentreb\u0103m, ast\u0103zi, dac\u0103 studiile postcoloniale, geografia literar\u0103, World Systems Analysis \u015fi teoria proceselor interliterare constituie instrumente \u00abmaioresciene\u00bb sau \u00abgheriste\u00bb e ca \u015fi cum ne-am \u00eentreba dac\u0103 Gravity\u2019s Rainbow \u015fi 2666 sunt romane \u00abde crea\u0163ie\u00bb sau \u00abde analiz\u0103\u00bb. Adic\u0103 o evident\u0103 pierdere de timp\u201c. Dou\u0103 lucruri pot rezulta din sus\u0163inerile lui Andrei Terian. Cel dint\u00e2i consist\u0103 \u00een ideea c\u0103 \u201esistemul\u201c teoretic al criticii de azi \u015fi de m\u00e2ine nu mai este compatibil cu instrumentele de expertiz\u0103 \u015fi criteriile de valorizare ale unor Maiorescu \u015fi Gherea, Ibr\u0103ileanu \u015fi C\u0103linescu \u015f.a.m.d. Aglomera\u0163ia din \u201esistem\u201c semnalat\u0103 \u015fi descris\u0103 de Andrei Terian este impresionant\u0103. Ai zice c\u0103 at\u00e2tea \u201eisme\u201c scoase la iveal\u0103 ca \u00eentr-o parad\u0103 a modei critice, zguduie din temelii un \u201esistem\u201c devenit ne\u00eenc\u0103p\u0103tor, ca un butoi gata s\u0103 crape. Ce-i de f\u0103cut? Andrei Terian vine cu o solu\u0163ie strategic\u0103 radical\u0103: nu inclusiv\u0103, dar exclusiv\u0103 \u015fi chiar exclusivist\u0103. \u201ePentru c\u0103 vine o vreme \u2013 stabile\u015fte el sub presiunea at\u00e2tor teorii n\u0103pustite asupra literaturii! \u2013 c\u00e2nd ne d\u0103m seama c\u0103, \u00een loc s\u0103 ne chinuim s\u0103 adapt\u0103m vechile instrumente pentru a rezolva noile probleme cu care ne \u00eent\u00e2mpin\u0103 literatura, e mai rentabil (\u015fi chiar mai adecvat) s\u0103 abandon\u0103m instrumentele \u00eensele \u015fi s\u0103 c\u0103ut\u0103m altele noi. Cui i-e fric\u0103 de Titu Maiorescu? Sau de Gherea? Dar, mon Dieu, cum ar mai putea s\u0103-i fie la \u00eenceputul mileniului trei? Dac\u0103 \u00abviul Maiorescu\u00bb \u015fi \u00abfantoma lui Gherea\u00bb domin\u0103 \u00eenc\u0103, dup\u0103 aproape 150 de ani, critica literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, atunci m\u0103 tem c\u0103 retardul ei e chiar mai grav dec\u00e2t l-am diagnosticat eu\u201c. \u015ei-i mul\u0163ume\u015fte domnului Manolescu, \u201eidolul tinere\u0163ii mele\u201c, pentru \u201emaniera indirect\u0103 \u00een care mi-a confirmat premisele Criticii de export\u201c! Indirect, adic\u0103 str\u00e2ns lipit de Titu Maiorescu: aidoma literaturii rom\u00e2ne care, de 150 de ani, nu s-a dezlipit \u015fi n-a fugit din \u201emantaua\u201c mentorului Junimii, de\u015fi p\u00e2n\u0103 acum i s-a aruncat de c\u00e2teva ori \u00een obraz \u201eAdio, domnule Maiorescu!\u201c. Dar Maiorescu n-a plecat. Iat\u0103 c\u0103 acum, din nou, \u201eexportul\u201c nostru se \u00eempiedic\u0103 din nou de \u00eenaltul, nesuferitul personaj devenit, \u00eempreun\u0103 cu umbra sa, \u201efantoma\u201c lui Gherea, o fr\u00e2n\u0103 \u00een calea literaturii rom\u00e2ne: care vrea s\u0103 zboare, dar nu poate. \u00cen fine, e de \u00een\u0163eles oboseala dlui Andrei Terian dup\u0103 ce at\u00e2ta s-a \u201echinuit\u201c cu
\nG. C\u0103linescu, d\u00e2nd o carte impresionant\u0103, peste care exege\u0163ii nu vor putea trece ignor\u00e2nd-o. De aici \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 la a decide scurt \u015fi cuprinz\u0103tor eliberarea de \u201echinul\u201c adapt\u0103rii vechiului instrument maiorescian, considerat caduc \u015fi \u201enerentabil\u201c, e un pas uria\u015f \u015fi, mi-e team\u0103, impardonabil: echivalent cu trimiterea lui Eminescu \u00een \u201edebaraua\u201c cui \u015ftim. A invoca totalitarismul, revolu\u0163ia sexual\u0103 \u015fi era digital\u0103 pentru a-i revoca din func\u0163ie pe Titu Maiorescu \u015fi pe urma\u015fii lui e un prag, derizoriu, al unei polemici care merita alt\u0103 soart\u0103, ca s\u0103 nu spun una mai… cordial\u0103. Substan\u0163ial\u0103, punctual\u0103 \u015fi aspr\u0103, p\u00e2n\u0103 la o not\u0103 de agresivitate, este interven\u0163ia lui Paul Cernat pus\u0103 sub un titlu r\u0103sun\u0103tor vestind un clasic \u00een via\u0163\u0103 (Nicolae Manolescu \u015fi posteritatea lui critic\u0103). T\u00e2n\u0103rul critic observ\u0103 c\u00e2teva puncte vulnerabile \u00een editorialele lui Nicolae Manolescu despre primejdiile ce p\u00e2ndesc \u201enoua critic\u0103\u201c sau cel pu\u0163in pe c\u00e2\u0163iva dintre noii critici. Ar fi \u00een primul r\u00e2nd primejdia \u2013 care se \u015fi actualizeaz\u0103! \u2013 \u00eendep\u0103rt\u0103rii de \u201eestetizantul\u201c Maiorescu \u015fi a periculoasei apropieri de \u201esociologizantul vulgar\u201c \u015fi tenden\u0163ios Gherea: ambele ipostaze fiind la fel de vizibil exagerate, nu-i cazul s\u0103 ne intre frica \u00een oase (\u201eCui i-e fric\u0103 de Titu Maiorescu?\u201c). Ap\u0103rarea Criticii de export a lui Andrei Terian este un gest solidar \u015fi salutar al colegului s\u0103u de genera\u0163ie \u2013 ne place sau nu ne place. Paul Cernat aduce \u00een discu\u0163ie \u015fi punctele vulnerabile din Istoria critic\u0103\u2026, referitoare la percep\u0163ia noii literaturi de c\u0103tre cel pe care-l socote\u015fte, pe drept cuv\u00e2nt, \u201eun reper de prim plan al criticii rom\u00e2ne\u015fti\u201c. Fiind un asemenea reper, este \u015fi printre cele mai vizibile \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, cel mai urm\u0103rit \u015fi urmat. Dar \u015fi contrazis. Cu un curaj demn de stim\u0103, Paul Cernat o face, imput\u00e2ndu-i marelui critic lectura lacunar\u0103 \u015fi cam neglijent\u0103 a ultimelor genera\u0163ii sau \u201epromo\u0163ii\u201c din noua literatur\u0103. Nu e singurul \u015fi nici primul care nu \u00eenchide ochii asupra lacunelor, revizuibile, dintr-o mare istorie. A f\u0103cut-o, pe vremuri (!), cu onestitate \u015fi promptitudine remarcabil\u0103 excelentul cronicar de curs\u0103 lung\u0103 Daniel Cristea-Enache, \u00eentr-un serial r\u0103mas \u00een arhiva Ideilor \u00een dialog, revista lui H.R. Patapievici. Interven\u0163ia lui Bogdan-Alexandru St\u0103nescu din Observator cultural are aerul \u015fi tonul respectuos \u015fi deferent al unei scrisori deschise adresate de fostul student fostului s\u0103u profesor c\u0103ruia, \u00een concluzie, \u00eei spune: \u201eDoresc s\u0103 v\u0103 mul\u0163umesc pentru aten\u0163ia pe care mi-o acorda\u0163i \u015fi pentru nota 10 din anul al patrulea de facultate, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 nu-mi lipsea cultura literar\u0103\u201c. Ironia, deloc jignitoare, din contr\u0103, e la locul ei \u015fi poart\u0103 cu ea umbra triste\u0163ii c\u0103 un mare profesor poate fi, uneori, \u015fi nedrept cu fo\u015ftii s\u0103i studen\u0163i eminen\u0163i. Referitor la \u201efilia\u0163iile nenaturale\u201c \u00een producerea textului literar invocate de Bogdan-Alexandru St\u0103nescu, e de observat c\u0103 o compara\u0163ie cu T.S. Eliot, m\u0103gulitoare, n-are de ce s\u0103-i displac\u0103 profesorului, din contr\u0103. \u00cen fine, e de re\u0163inut ca o curiozitate opinia lui BAS despre \u201esingura form\u0103 valabil\u0103 a criticii de poezie\u201c: \u201eDumneavoastr\u0103 v\u0103 dori\u0163i o claritate a anatomiei poetice care nu mai e posibil\u0103. Cred c\u0103 singura form\u0103 valabil\u0103 a criticii de poezie este, \u00een fond, antologarea: diversitatea aspectelor poeziei produse numai \u00een Rom\u00e2nia lui 2014 este at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t a supralicita rolul criticii este o manifestare fumat\u0103 (sic!) de manifestare a orgoliului unei specii pe cale de dispari\u0163ie. \u00cen\u0163eleg foarte bine panica ultimilor reprezentan\u0163i ai acestei specii, dar mai \u015ftiu c\u0103 singura cale de supravie\u0163uire ar fi adaptarea. Pe care mul\u0163i o refuz\u0103m\u201c. Deocamdat\u0103 constat\u0103m c\u0103 \u201especia pe cale de dispari\u0163ie\u201c are un mare num\u0103r de practican\u0163i: probabil ca s-o ajute s\u0103 nu dispar\u0103. \u00cen plus, \u201eantologarea\u201c nu \u00eemparte \u201ediversitatea aspectelor\u201c, ci, pur \u015fi simplu, alege din opera unuia sau a mai multora gr\u00e2ul elimin\u00e2nd neghina, adic\u0103 select\u00e2nd valoarea \u015fi f\u0103c\u00e2nd uitat\u0103 nonvaloarea. O simpl\u0103 plimbare prin reviste ne dovede\u015fte c\u0103 \u201especia pe cale de dispari\u0163ie\u201c, critica de poezie, se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2neaz\u0103, bine-r\u0103u, s\u0103 reziste. \u015ei chiar s\u0103 prospere: \u00een propor\u0163ie invers\u0103 cu num\u0103rul c\u0103r\u0163ilor \u015fi cititorilor \u201eteoretici\u201c de poezie. E un paradox ce d\u0103 de g\u00e2ndit.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centr-un num\u0103r din Observator cultural ap\u0103rut \u00een preajma Pa\u015ftelui, trei tineri critici eminen\u0163i din noua genera\u0163ie (revista titreaz\u0103 chiar \u201eNoua critic\u0103\u201c!) se ap\u0103r\u0103 pe larg \u015fi \u00een chip ofensiv de c\u00e2teva \u201eacuza\u0163ii\u201c, \u201enedumeriri\u201c \u015fi \u201estupori\u201c formulate de Nicolae Manolescu \u00een dou\u0103 editoriale unde criticul descoperise, \u00eent\u00e2i, un R\u0103zboi soft \u00eentre \u201etineri\u201c \u015fi \u201eb\u0103tr\u00e2ni\u201c (Rom\u00e2nia literar\u0103,… Cite\u0219te mai mult »Maiorescu, Gherea, Ibr\u0103ileanu, revolu\u0163ia sexual\u0103 \u015fi alte revolu\u0163ii…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[124,11170,2001],"class_list":["post-18923","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-manolescu","tag-noua-critica","tag-observator-cultural"],"views":1483,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18923","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18923"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18923\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18923"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18923"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18923"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}