{"id":1891,"date":"2010-03-17T20:59:06","date_gmt":"2010-03-17T18:59:06","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1891"},"modified":"2010-03-17T21:04:45","modified_gmt":"2010-03-17T19:04:45","slug":"inca-o-intrebare-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inca-o-intrebare-ii\/","title":{"rendered":"\u00cenca o \u00eentrebare (II)"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><strong>Cartea rom\u00e2neasca<\/strong><\/p>\n<blockquote><p><strong>Ovidiu Simonca, <em>Pot sa va mai enervez cu ceva? Interviuri \u00eentre vehementa si emotie<\/em>, Editura Cartier, Chisinau, 2009, 424 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong><br \/>\nUn binom al interesului reportericesc si critic din \u201ePot sa va mai enervez cu ceva?\u201c este, \u00een cazul personalitatilor de mult rotunjite, al batr\u00e2nilor neexpirati si plini de vitalitate, modul \u00een care ei au parcurs o istorie complicata plus felul \u00een care respira aerul prezentului. <\/strong><\/em><br \/>\nOptimismul lor, jubilatia, aproape, cu care vorbesc despre noi proiecte se datoreaza si faptului ca pretuiesc la adevarata valoare acest prezent democratic, deschis, accesat dupa decenii de munca planificata absurd si de expresie controlata ideologic. Libertatea interioara a scriitorului sau a criticului literar ram\u00e2ne axa fundamentala; dar contextul politic, supradeterminarea istorica, centralismul etatist, dirijist si uscat ori liberalismul atomizant si energizant care i-a urmat au o importanta nu numai documentara. Ovidiu Simonca e vadit interesat si de aceste conditii \u201eexterioare\u201c \u00een care arta unui autor se plaseaza, av\u00e2nd a suporta conditionari mai fine ori constr\u00e2ngeri brutale. Astfel ca exista o anumita comunicare \u00eentre seria interviurilor facute cu toti acesti oldies but goldies si cea a dialogurilor purtate cu mai multi scriitori din generatia intermediara, selectionati de jurii de critici ori de catre parteneri institutionali externi, pentru export cultural. Echipa veteranilor si o parte din echipa ce a reprezentat literatura rom\u00e2na \u00een programul Les Belles \u00c9trang\u00e8res se exprima individual \u00een paginile cartii lui Ovidiu Simonca, vorbind despre lucruri foarte diferite, personalizate, dar pe aceleasi coordonate ale comunicarii lor. Componenta memorialistica si elementul biografic-anecdotic mai picant din raspunsurile v\u00e2rstnicilor nu distoneaza cu preocuparea celor mai tineri ca experientele si rezultatele lor literare sa ajunga si la un alt public dec\u00e2t cel autohton, \u00eentr-un circuit mai larg. Europenitatea si occidentalismul, sincronizarea cu lumea civilizata, (re)conectarea cu o alta traditie culturala dec\u00e2t cea reprezentata la noi prin trunchierile si falsurile oficiale, sunt punctele mereu atinse \u00een \u201ePot sa va mai enervez cu ceva?\u201c: at\u00e2t \u00een \u00eentrebarile programatice ale lui Ovidiu Simonca, c\u00e2t si \u00een raspunsurile, pe alte teme, date de interlocutorii sai.<br \/>\nAici s-ar fi impus un contrapunct jurnalistic, prin doua-trei dialoguri facute si cu executivi ori supleanti ai ceausismului izolationist: un exponent al falangei tracomane, de pilda, sau un protocronist care sa ofere un efect de contrast sincronismului post-lovinescian. Marturiile acestora ar fi fost mai ilustrative pentru epoca, \u00een deriva, de care Rom\u00e2nia \u00eencearca \u00eenca, dupa douazeci de ani, sa se desprinda dec\u00e2t confesiunile intelectualilor care, traind acea epoca, s-au straduit sa nu se lase impregnati si malformati de ea. Caut\u00e2nd sa focalizeze exceptiile, autorul \u00eentrebarilor lasa \u00eentr-o umbra prea deasa regulile str\u00e2mbe si formatul de regim totalitar din anii comunismului. Un fanatic al acelui regim, un cenzor activ, strict instrumentalizat, un ideolog al nationalismului centrat pe Marea Conspiratie a masonilor, a evreilor sau a \u201ebubulilor\u201c lui Pavel Corut ar fi dat si mai multa culoare acestei carti de interviuri oricum pasionante. Dar iata ca Ovidiu Simonca nu este chiar un jurnalist pur, cu un amplu insectar de specimene si tipologii socio-culturale, ci un jurnalist cu o grila critic-axiologica, prefer\u00e2nd dezbaterea de probleme, nu traversarea cenusiului socialist si tavalirea prin sosul Tranzitiei (vectorul interviurilor lui Eugen Istodor).<br \/>\nPrea putin diversificata, dar foarte bine articulata, cartea de fata ofera, \u00een fond, un profil rational-aspirational al scriitorului rom\u00e2n profesionist \u2013 precum si traiectoria posibilei lui integrari culturale. De aceea experienta Les Belles \u00c9trang\u00e8res este importanta pentru reporter: fiindca e unul din putinele r\u00e2nduri c\u00e2nd se pot vedea nu at\u00e2t ifosele individuale si nationale, c\u00e2t nivelele distincte de omologare din sistemele culturale occidentale. Experienta celor doisprezece autori rom\u00e2ni \u00een turul francez nu a fost una care sa zguduie scena pariziana, ori macar establishment-ul d\u00e2mbovitean. Punctul pe i \u00eel pune Stefan Agopian, unul dintre cei mai relaxati scriitori intervievati, alaturi de Dumitru Tepeneag. La \u00eenceputul si la finalul dialogului, \u00eentr-un fel de bucla, \u00eentrebarile precis directionate si raspunsurile fara morga sunt \u00eentru totul lamuritoare: \u201e\u2013 Credeai ca prezenta scriitorilor rom\u00e2ni \u00een Franta nu va \u00eensemna mare lucru. Acum, la \u00eentoarcere, ai o alta stare de spirit? \u2013 Sceptic nu am cum sa mai fiu; programul a fost extraordinar de bine organizat. \u00centrebarea ram\u00e2ne: cum putem interesa noi, niste rom\u00e2ni, pe niste francezi? Si exista un singur raspuns: prin carti traduse si publicate acolo. Gabriela Adamesteanu avea o carte proaspat aparuta la Gallimard, \u201eDimineata pierduta\u201c, lui Dan Lungu i se tradusese \u201eRaiul gainilor\u201c.\u201c (p. 272); \u201e\u2013 Te-a marcat \u00een vreun fel aceasta experienta? \u2013 Pot sa spun ca m-a plictisit. Nu-mi place sa calatoresc, cu toate ca orice om normal ar fi fericit sa plece pe banii altora la Paris, sa stea doua saptam\u00e2ni \u00een hoteluri de lux, sa fie plimbat prin diverse orase superbe. M-am plictisit, pentru ca eram la corvoada. Noi nu ne-am dus acolo ca sa cascam gura. Am reusit sa vad o singura expozitie extraordinara, la Centrul Pompidou, despre dadaism. Ne-am si amuzat: nu se spunea ca Tristan Tzara sau Marcel Iancu ar fi fost nascuti \u00een Rom\u00e2nia. \u00cen schimb, o jumatate de sala era despre dadaismul unguresc.<br \/>\nN-am nimic \u00eempotriva, dar membrii fondatori sunt rom\u00e2ni. Una peste alta, Les Belles \u00c9trang\u00e8res a fost foarte obositor. Rezultatele se vor vedea daca voi fi tradus; daca nu, asta e.\u201c (pp. 283-284). Tot despre unguri vorbeste, cu valaha admiratie, si connaisseur-ul Tepeneag: \u201e\u2013 Ungurii au fost \u00eentotdeauna cu un pas \u00eenainte fata de noi, chiar cu doi, ungurii, pentru ca au avut coaie&#8230;\u00a0 \u2013 &#8230;lasam cuv\u00e2ntul la transcriere? \u2013 Da, e un cuv\u00e2nt frumos, precis, expresiv. Pentru ca ungurii au avut coaie \u00eenca din anii &#8217;50, \u00een 1956 mai ales, chiar si rusii i-au respectat. Nu ne punem noi cu ungurii!&#8230; Nu stiu, poate sa ne punem cu bulgarii, dar si fata de bulgari stam rau. Veniti la Paris si comparati Centrul Cultural Rom\u00e2n cu Centrul Cultural Maghiar. Centrul Cultural Maghiar e un palat, iar al nostru e o maghernita \u00een coasta Ambasadei Rom\u00e2niei. \u2013 De ce ar fi numai cauze istorice, din vremea comunismului, pentru lipsa de vizibilitate si de impact a literaturii rom\u00e2ne \u00een Occident, pentru aceasta evolutie schiopat\u00e2nda? \u2013 Noi am avut individualitati. La individualitati stam mai bine. Ungurii n-au avut un Eugen Ionescu, bulgarii n-au avut un Cioran si nici polonezii un Mircea Eliade. Numai ca, toti trei, si-au facut drum singuri, nu i-a ajutat nimeni. Eventual i-a ajutat situatia nenorocita de aici si au stiut sa se prezinte altfel dec\u00e2t aici, sa zicem. Si geniul lor a contat. Noi am avut individualitati, dar nu cu individualitati impui o cultura si o literatura. Trebuie o falanga!\u201c (p. 197).<br \/>\nCu o falanga a virtualei falange se prezinta si Ovidiu Simonca, \u00een \u201ePot sa va mai enervez cu ceva?\u201c. Gabriela Adamesteanu, Gheorghe Craciun, Mircea Cartarescu se numara printre cei doisprezece performeri rom\u00e2ni \u00een fata blazatilor francezi, iar Petru Cimpoesu, intervievat la primirea a doua premii importante \u00een Cehia, e un beneficiar al TPS (programul de finantare a editorilor straini interesati de literatura rom\u00e2na, derulat de ICR). Dar, de departe, cel mai implicat \u00een acest proiect de intrare pe rutele culturale internationale este Mircea Cartarescu. La \u00eentrebarile punctuale si coerente, \u00een succesiunea lor, ale lui Ovidiu Simonca, scriitorul aluneca neatent sau gliseaza constient de la statura Autorului pentru care numai Scrisul conteaza, la statutul de autor ce stie sa-si gestioneze opera si sa-si promoveze imaginea. Initial, nu \u00eentelege foarte bine ce-si doreste: \u201e\u2013 Ce tiraj a avut \u00abDe ce iubim femeile\u00bb? \u2013 Sunt o suta de mii de exmplare puse pe piata; probabil ca s-au v\u00e2ndut, p\u00e2na la aceasta ora (16 martie 2006), peste 90.000. (&#8230;) Cuv\u00e2ntul care exprima ceea ce simt eu este hybris. Simt ca este un moment important \u00een viata mea, pe care trebuie sa-l \u00eenteleg foarte bine, sa-mi dau seama ce vreau sa fac de acum \u00eencolo si cum pot sa-mi gestionez si scrisul, si viata, si imaginea.\u201c. Putin mai \u00eencolo, schiteaza o \u00eenduiosatoare \u201eteorie a secundarului\u201c: \u201ePentru un autor, c\u00e2stigurile financiare, numarul de carti v\u00e2ndute, editura la care a aparut, traducerile pe care le are, toate sunt lucruri secundare, gestionate de altii, nu de el \u00eensusi. Singurul succes de care el poate vorbi \u00een mod legitim este succesul pe care \u00eel are \u00een fata propriilor ochi. Dar asta nu se vede.\u201c (p. 289). Miza reala e pusa cu sinceritate pe masa interviului abia spre finalul acestuia, dupa o \u00eentrebare deferenta, dar la fel de directa a lui Ovidiu Simonca: \u201e\u2013 Care ar fi miza lui Mircea Cartarescu, mai departe? \u2013 Am, de multi ani, o foarte mare dorinta sa exist \u00een spatiul european\u201c. Si, de parca sinuosul autor s-ar rusina de propria aspiratie, \u00eesi exprima imediat speranta ca ea este \u00eempartasita si de colegii de breasla: \u201eSper ca multi autori rom\u00e2ni au si ei aceasta dorinta.\u201c (p. 303). Mon Dieu, cum sa n-o aiba?<br \/>\nDaca \u00een seria anterioara, a veteranilor veseli, personalitatea scriitorului se vedea mai bine dec\u00e2t sistemul \u00eenchis si rigid pe care l-a depasit, aici, pe aceasta linie de ambitii internationale, eul profund al artistului tinde sa se efaseze. Un creator at\u00e2t de original ca Mircea Cartarescu raspunde cumintel si timorat, ca un scolar scos la tabla de un \u00eenvatator totusi indulgent. Mult mai interesante si mai vii sunt contributiile dialogice ale numitului Cimpoesu Petru (domiciliat \u00een municipiul Bacau) si ale Gabrielei Melinescu, o precursoare \u00een dialogul cultural Est-Vest. Dupa ce sectioneaza prin doua r\u00e2nduri curiozitatea destul de conventionala a jurnalistului: \u201e\u2013 Ce \u00eenseamna, pentru dvs., aceste premii? \u2013 Deocamdata, doar o veste buna. Voi ajunge peste o saptam\u00e2na la Praga si voi vedea acolo daca e vorba si de ceva bani.\u201c (p. 337), Petru Cimpoesu trece la o pagina necunoscuta din biografia sa, o pagina cu adevarat esentiala, pe care o vom vedea \u00eendeaproape. \u00cen ce o priveste pe Gabriela Melinescu, biografia si bibliografia ei ajung sa faca una, printr-o rezonanta interioara extraordinara a fiecarei experiente, existentiale si literare. \u201eCe \u00eenseamna constiinta datoriei?\u201c, vine, dificila, \u00eentrebarea. Raspunsul e pe c\u00e2t de simplu, pe at\u00e2t de greu de pus \u00een practica individuala si comunitara: \u201eSa fii moral, sa nu fii sedus de vreun avantaj c\u00e2t de mic. Si sa fii foarte activ, \u00een sensul ca nu poti sa nu traiesti cu timpul tau. Avem datoria sa fim deschisi si cinstiti, cu toate riscurile&#8230;\u201c (p. 265). O \u00eentrebare delicata: \u201eDin cei pe care i-ati cunoscut si au plecat spre moarte, de cine va este dor?\u201c. Si o declaratie sentimentala (nu sentimentaloida) coplesitoare: \u201e\u00cen primul r\u00e2nd mi-e dor de parintii mei. Dupa aceea, \u00eemi este foarte dor de Nichita si de sotul meu. \u00cei iau \u00eempreuna. Si \u00eemi mai este foarte dor de multi colegi de aici si din Suedia. \u00centr-un fel, \u00eemi e dor de toata lumea care a fost. Pentru ca noi suntem, asta a fost si titlul unei antologii din poezia mea, suntem sustinuti prin \u00abputerea mortilor asupra celor vii\u00bb. Cred ca fara ceva ce ne-au lasat mortii n-am putea sa fim ceea ce suntem.\u201c (pp. 266-267). Parca \u00een compensatie, o replica sarcastica de femeie t\u00e2nara care iubeste si nu vrea sa se comporte tovaraseste, conform eticii si echitatii socialiste, \u00een acord cu morala proletara: \u201eNicolae Dragos a convocat o sedinta \u00een redactie, spun\u00e2ndu-ne tuturor ca scriitorii nu au voie sa-i \u00eent\u00e2lneasca pe straini, asa ceva este \u00een afara moralei socialiste. Asta ne spunea Nicolae Dragos, \u00eenfuriat pe mine si pe Cezar Ivanescu. Nimeni nu \u00eendraznea sa spuna nimic. Eu ma simteam vizata si am \u00eentrebat: \u00abTovarase Nicolae Dragos, chiar si \u00een pat este interzis sa te \u00eent\u00e2lnesti cu straini?\u00bb. L-am facut K.O. pe \u00abtovarasul Dragos\u00bb, care n-a mai zis nimic, s-a \u00eenrosit si a parasit redactia.\u201c Cumva, \u00een aceasta \u00eemprejurare, sexul evocat a fost parca mai moral, mai cinstit, dec\u00e2t morala invocata&#8230;<br \/>\nLa finalul interviului acordat, Gabriela Melinescu da un alt raspuns memorabil intervievatorului sau, un raspuns c\u00e2t pentru un \u00eentreg parcurs uman si scriitoricesc. Dar pentru a nu oferi, prin citat, chiar toate trufandalele din carte, sa ma \u00eentorc la Petru Cimpoesu, ludicul, ironicul, \u201eneseriosul\u201c scriitor cu acest nume, cu o imagine publica croita dupa conturul umoristic din \u201eSimion liftnicul\u201c. De data aceasta, eul profund se impune prin corectarea imaginii pozitive, dar simplificatoare, care circula si va mai circula. Iar corectia nu se face prin cautarea si afectarea unei alte imagini, ci printr-o confesiune socanta \u00een firescul ei, ca toate confesiunile autentice. Cel putin pe mine m-a socat, c\u00e2nd am citit-o \u00een \u201eObservator cultural\u201c. Atentia distributiva si centripeta a lui Ovidiu Simonca, insistenta cu care urmareste o pista, sunt aici pe deplin rasplatite: \u201e\u2013 Am vazut ca vinerea tineti post. De ce? \u2013 Asa m-am obisnuit. \u2013 De c\u00e2nd tineti post? \u2013 De vreo 15 ani. \u2013 Tineti toate posturile? \u2013 Da. Tin posturile mari, la Paste, la Craciun, si, de asemenea, miercuri si vineri. \u2013 Cum v-ati hotar\u00e2t sa tineti post? \u2013 Eu am avut o experienta religioasa acum vreo 15 ani. Toti prietenii ma parasisera, nici parintii mei nu ma mai \u00eentelegeau, ramasesem fara serviciu, traiam din expediente. Eu eram ateu, p\u00e2na atunci. Singurul la care am gasit \u00abaudienta\u00bb a fost Hristos. P\u00e2na la acel moment, eram un rebel, un cu totul alt om dec\u00e2t cel pe care \u00eel aveti \u00een fata. Omul cu care vorbiti dvs. acum este cu totul alt om dec\u00e2t cel din urma cu 15 ani. Atunci eram foarte exigent cu ceilalti, doream ca lumea sa fie perfecta, ceream maximum. Eram un rationalist convins. Si toate acestea s-au \u00eentors \u00eempotriva mea, a fost o \u00abconjuratie a \u00eentregului Univers\u00bb. Am ramas pe drumuri, fara serviciu, despartit de fosta mea sotie. Un renegat. \u2013 Parintii ce va reprosau? \u2013 Nu-mi reprosau. Nu se dezisesera propriu-zis de mine. Ei erau oameni foarte saraci, dar nu aveau cum sa ma ajute. Ma priveau cu mila, dar fara compasiune. La dvs. a fost vanitate? \u2013 Cred ca da. Si atunci am cazut \u00een genunchi si am \u00eenceput sa ma rog. (&#8230;) \u2013 Experienta religioasa a avut efect si asupra creatiei? \u2013 Da. O buna bucata de timp am \u00eencetat sa mai scriu. Nu mai era nevoie. Experienta mea religioasa \u00eemi umplea toata viata. Mi se parea de prisos ocupatia scrisului. Nu mai era nevoie. \u2013 C\u00e2nd v-ati reapucat de scris? \u2013 Pe masura ce am cazut din starea asta. Eu am avut, doi-trei ani, o stare de gratie. Intram \u00een biserica si c\u00e2ntam \u00een gura mare; simteam fiorul acela mistic. \u00centr-o buna zi, mi-am dat seama ca n-am ce face, dar trebuie sa recunosc: c\u00e2ntam fals, fara convingere. \u00cencet-\u00eencet, am re\u00eenceput sa scriu.\u201c (pp. 337-339).<br \/>\n\u00centre at\u00e2tea schimburi dense si cu fragmente ce se tin minte (raspunsurile lui Andrei Serban, Gabriel Liiceanu, Gelu Ionescu ori Neagu Djuvara se citesc, de asemenea, cu maxima curiozitate si cu real profit intelectual), acesta cu ne-cunoscutul Petru Cimpoesu \u00eemi pare v\u00e2rful dialogic al unei carti remarcabile. Scrisul exclus de credinta, scrisul excluz\u00e2nd credinta, scrisul-credinta pentru un scriitor, scriitorul si scrisul lui, scrisul si diferitii sai autori-producatori: totul \u00een cursul si \u00een arta, deloc usoara, a unui interviu reusit.<\/p>\n<p><strong><br \/>\n<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cartea rom\u00e2neasca Ovidiu Simonca, Pot sa va mai enervez cu ceva? Interviuri \u00eentre vehementa si emotie, Editura Cartier, Chisinau, 2009, 424 p. Un binom al interesului reportericesc si critic din \u201ePot sa va mai enervez cu ceva?\u201c este, \u00een cazul personalitatilor de mult rotunjite, al batr\u00e2nilor neexpirati si plini de vitalitate, modul \u00een care ei&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/inca-o-intrebare-ii\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u00cenca o \u00eentrebare (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[1515,1182,1518,1514,925,1522,1520,1516,1521,1403,1517,1523,1512,1513,1519],"class_list":["post-1891","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ceausism-izolationist","tag-dan-lungu","tag-evrei","tag-executivi-comunisti","tag-gabriela-adamesteanu","tag-gabriela-melinescu","tag-gheorghe-craciun","tag-marea-conspiratie-a-masonilor","tag-mircea-cartarescu","tag-ovidiu-simonca","tag-pavel-corut","tag-petru-cimpoesu","tag-pot-sa-va-mai-enervez-cu-ceva-interviuri-intre-vehementa-si-emotie","tag-programul-les-belles-etrangeres","tag-scriitorul-roman-profesionist"],"views":2804,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1891","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1891"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1891\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1891"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1891"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1891"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}