{"id":18893,"date":"2014-05-09T11:34:38","date_gmt":"2014-05-09T09:34:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18893"},"modified":"2014-05-09T11:34:38","modified_gmt":"2014-05-09T09:34:38","slug":"unde-i-lege-i-si-tocmeala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unde-i-lege-i-si-tocmeala\/","title":{"rendered":"Unde-i lege-i \u015fi tocmeal\u0103!"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>O vorb\u0103 din b\u0103tr\u00e2ni spune c\u0103 \u201eunde-i lege, nu-i tocmeal\u0103\u201c. Ei bine, ca unul care, de vreo 25 de ani, am avut de-a face \u00eentr-un fel sau altul fie cu realizarea legilor, fie cu aplicarea lor, cred c\u0103 e tocmai pe dos: acolo unde vorbim despre legi, vorbim \u015fi despre foarte mult\u0103 tocmeal\u0103. \u00cen\u0163eleg, desigur, ce vrea s\u0103 spun\u0103 proverbul nostru, care este un fel de traducere a latinescului dura lex sed lex. Altfel spus, legea trebuie respectat\u0103, oric\u00e2t de proast\u0103 ar fi. Dar, p\u00e2n\u0103 una alta, realitatea de azi ne vorbe\u015fte despre o cu totul alt\u0103 viziune asupra legii.<\/strong><\/em><br \/>\nMai \u00eent\u00e2i, trebuie s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m de ce avem nevoie de diverse legi. \u00cen cazul nostru, ne \u00eentreb\u0103m de ce a avut Rom\u00e2nia nevoie de o lege a muzeelor (care, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, s-a numit Legea muzeelor \u015fi a colec\u0163iilor publice \u015fi a primit num\u0103rul 311\/2003). Din expunerea de motive a legii afl\u0103m c\u0103 este imperios necesar\u0103 reglementarea domeniului. Din expunerea de motive a fiec\u0103rei legi afl\u0103m exact acela\u015fi lucru! Nimeni nu va spune c\u0103 legile se fac nu pentru c\u0103 sunt imperios necesare (pentru societate, \u00een ansamblul s\u0103u, ori pentru majoritatea na\u0163iunii), ci pentru c\u0103 de ele are nevoie o persoan\u0103 anume (\u015ftiu destule propuneri legislative pornite din nevoia unui parlamentar de a-\u015fi rezolva o problem\u0103 strict personal\u0103) sau\u00a0 un grup de persoane! \u00cen domeniul culturii, de exemplu, exist\u0103 o lege pentru muzee, una pentru biblioteci, una pentru institu\u0163iile de spectacole etc. (v\u0103 asigur c\u0103 \u015fi \u00een toate celelalte domenii de activitate e cam la fel; a\u015fadar, nu are de ce s\u0103 ne fie ru\u015fine, nou\u0103, celor care lucr\u0103m pentru institu\u0163iile de cultur\u0103 ale \u0163\u0103rii!). Altfel spus, o lege cum e cea pentru biblioteci nu a ap\u0103rut at\u00e2t din nevoia cititorilor de a se bucura de cititul \u00een bibliotecile publice, c\u00e2t, mai degrab\u0103, din cea a bibliotecarilor de a-\u015fi ap\u0103ra domeniul. Desigur, merg\u00e2nd cu judecata p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, vom descoperi c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, prin ap\u0103rarea bibliotecilor se aduce un serviciu implicit beneficiarilor acestora, cititorii. A\u015fa c\u0103, implicit, o lege cum e cea dedicat\u0103 muzeelor face un serviciu nu doar celor care lucreaz\u0103 \u00een muzee, ci \u015fi vizitatorilor muzeelor.<br \/>\nNu toate \u0163\u0103rile lumii au sim\u0163it nevoia reglement\u0103rii modului de func\u0163ionare a muzeelor. \u00cen unele \u0163\u0103ri (mai ales cele aflate sub sistemul juridic al common law-ului), exist\u0103 \u00een legisla\u0163ie extrem de pu\u0163ine referiri la muzee \u015fi, \u00een orice caz, nu exist\u0103 legi speciale. \u00cen general, legisla\u0163ia specializat\u0103 a ap\u0103rut \u00een \u0163\u0103rile care urmeaz\u0103 modelul Codului Civil Napoleonian \u015fi \u00een \u0163\u0103rile nou ap\u0103rute pe harta lumii, \u00een care lipsa unei tradi\u0163ii de func\u0163ionare a muzeelor se \u00eemplete\u015fte cu dorin\u0163a autorit\u0103\u0163ii de stat de a dovedi, \u00een fa\u0163a comunit\u0103\u0163ii mondiale, c\u0103 are grij\u0103 de institu\u0163iile sale. Trebuie spus \u00eens\u0103 c\u0103, \u00eencetul cu \u00eencetul, \u00een Europa, reglementarea legislativ\u0103 tot mai riguroas\u0103 (\u015fi stufoas\u0103!) impus\u0103 de Comisia European\u0103 \u015fi Parlamentul European, ca \u015fi de conven\u0163iile adoptate de Consiliul Europei, contribuie la \u00eengenuncherea voin\u0163ei unor \u0163\u0103ri precum Regatul Unit, care acum un sfert de secol nici nu avea un Minister al Culturii. Din 1994, acest minister exist\u0103 \u015fi, \u00een afar\u0103 de faptul c\u0103 ministrul s\u0103u se lupt\u0103 s\u0103 ob\u0163in\u0103 \u00een Cabinet fonduri c\u00e2t mai mari pentru institu\u0163iile de cultur\u0103 ale \u0163\u0103rii, se vede nevoit s\u0103 porneasc\u0103 reglement\u0103ri pentru a proteja aceste institu\u0163ii. A\u015f putea continua cu exemplul Germaniei, unde nu exist\u0103 un minister al Culturii (realitatea de dup\u0103 R\u0103zboi a impus prin Constitu\u0163ie unei \u0163\u0103ri \u00eenfr\u00e2nte, a\u015fa cum era atunci Germania, s\u0103 nu mai aib\u0103 un Minister al Culturii la nivel federal, de teama pericolului c\u0103 acesta ar putea redeveni un minister al propagandei), dar exist\u0103 c\u00e2te unul \u00een fiecare land \u00een parte. \u015ei totu\u015fi, cancelarul Angela Merkel, \u00een 2005, c\u00e2nd a ajuns la putere, a \u00eenfiin\u0163at, pe l\u00e2ng\u0103 cancelarie, un secretariat de stat pentru cultur\u0103. Nu scrie nic\u0103ieri c\u0103 Germania nu poate s\u0103 aib\u0103 un \u201esecretariat de stat\u201c pentru cultur\u0103, la nivelul Guvernului federal. \u00cen realitate, acest secretariat de stat ac\u0163ioneaz\u0103 ca un minister \u00een toat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului.<br \/>\n\u00cen Rom\u00e2nia, ca \u00een multe alte \u0163\u0103ri europene, nevoia reglement\u0103rii domeniului muzeal a pornit de la dou\u0103 premise. \u00cen primul r\u00e2nd, de la cea a protej\u0103rii institu\u0163iilor muzeale fa\u0163\u0103 de desfiin\u0163area abuziv\u0103 pe care, cel mai adesea, tocmai autorit\u0103\u0163ile publice \u2013 mai ales cele locale \u2013 ar putea-o ini\u0163ia. Evident, odat\u0103 cu institu\u0163iile este astfel pus sub ap\u0103rare, cel pu\u0163in \u00een teorie, \u015fi patrimoniul cultural de\u0163inut de acestea. A doua premis\u0103 este cea a stabilirii unor criterii \u00een temeiul c\u0103rora institu\u0163iile muzeale s\u0103 fie finan\u0163ate din surse publice.<br \/>\nTrebuie s\u0103 spun din capul locului c\u0103 oamenii care au muncit \u00een diverse etape la proiectul de lege (Ioan Opri\u015f a fost, \u00een timpul guvernului N\u0103stase, ini\u0163iatorul proiectului) \u015fi, ulterior, la modific\u0103rile aduse Legii au dat dovad\u0103 \u015fi de mare naivitate. M\u0103 num\u0103r printre cei \u00een cauz\u0103, a\u015fa \u00eenc\u00e2t nu m\u0103 consider cu nimic mai breaz. Am s\u0103 dau un exemplu. Articolul 11 al Legii, la alineatul 5 stipuleaz\u0103: \u201eAutorit\u0103\u0163ile administra\u0163iei publice centrale sau locale, dup\u0103 caz, au obliga\u0163ia s\u0103 prevad\u0103 \u00een bugetele proprii fondurile necesare pentru asigurarea bunurilor clasate \u00een categoria Tezaur, precum \u015fi a imobilelor clasate \u00een categoriile A \u015fi B, potrivit legii? (este vorba despre cl\u0103dirile care sunt considerate, prin lege, monumente istorice, \u00een categoriile A \u2013 de importan\u0163\u0103 na\u0163ional\u0103 \u2013 sau B \u2013 de importan\u0163\u0103 local\u0103). Ceea ce lipse\u015fte din lege este o prevedere care s\u0103 spun\u0103 c\u0103 autorit\u0103\u0163ile care nu respect\u0103 prevederile din articolul 11, alineatul 5 vor fi scurtate de-un cap (cel al \u015fefului). \u015ei asta, pentru c\u0103 at\u00e2t guvernan\u0163ii (din ministerele Justi\u0163iei \u015fi Finan\u0163elor), c\u00e2t \u015fi parlamentarii \u2013 care, cel mai adesea, au fost ale\u015fi cu sprijinul major al baronilor locali (de li se mai zice, pe la noi, \u015fi pre\u015fedin\u0163i de consilii jude\u0163ene sau de organiza\u0163ii jude\u0163ene de partid \u2013 oricare ar fi acel partid) \u015fi, \u00een mod natural, le ap\u0103r\u0103 interesele acestora (c\u0103 doar n-or fi t\u00e2mpi\u0163i s\u0103 le apere pe cele ale cet\u0103\u0163enilor!) au spus c\u0103 nu se pot prevedea, \u00een lege, sanc\u0163iuni la adresa autorit\u0103\u0163ilor publice centrale ori locale, pentru c\u0103 nu ar avea cine s\u0103 le aplice. Asta este, \u00een mod evident, o minciun\u0103. A\u015fa cum se \u015ftie, \u00een nenum\u0103rate alte ocazii, autorit\u0103\u0163ile publice pot fi amendate, dac\u0103 chiar ele \u00eencalc\u0103 prevederile vreunei legi, sau pot fi obligate, prin hot\u0103r\u00e2rea unei instan\u0163e de judecat\u0103, s\u0103 ac\u0163ioneze potrivit acelor prevederi. \u00cen cazul Legii muzeelor, r\u0103spunsul unanim al celor mai sus aminti\u0163i a fost unul de genul: \u201ehai s\u0103 fim serio\u015fi, n-o s\u0103 avem niciodat\u0103 bani s\u0103 asigur\u0103m bunurile de patrimoniu \u015fi atunci, doar n-o s\u0103 ne sanc\u0163ion\u0103m oamenii pe care tot noi i-am pus \u00een func\u0163ii!?\u201c \u00cen consecin\u0163\u0103, legea nu prevede sanc\u0163iuni pentru autorit\u0103\u0163ile publice care o \u00eencalc\u0103. O s\u0103 v\u0103 \u00eentreba\u0163i, pe bun\u0103 dreptate, care mai este rostul unei prevederi legale despre care se \u015ftie, din capul locului, c\u0103 nu se va aplica. E foarte simplu: de demagogie a\u0163i auzit? Numai c\u0103 fi\u0163i pe pace: dac\u0103 \u00een lege, a\u015fa cum aceasta era \u00een vigoare \u00eenc\u0103 din anul 2003, se prevedea obligativitatea \u00eencheierii contractelor de asigurare amintite \u00een termen de \u015faizeci de zile (chiar dac\u0103 ne\u00eendeplinirea acestei obliga\u0163ii nu era sanc\u0163ionat\u0103 contraven\u0163ional), cu toate c\u0103 s-a constatat c\u0103 nici o autoritate din Rom\u00e2nia, \u00een frunte cu Ministerul Culturii \u00eensu\u015fi, nu a respectat-o, obliga\u0163ia a r\u0103mas acolo, \u00een lege (o ve\u0163i reg\u0103si \u00een articolul 39). Cu alte cuvinte, \u201esuntem acoperi\u0163i\u201c. Din 2003 p\u00e2n\u0103 acum au trecut de 65 de ori cele 60 de zile prev\u0103zute \u015fi aceast\u0103 prevedere a r\u0103mas tot liter\u0103 moart\u0103. \u00cemi aduc aminte c\u0103, atunci c\u00e2nd eu \u00eensumi am participat la negocierea bugetului Ministerului Culturii cu Ministerul Finan\u0163elor, mi s-a spus ceva de genul: \u201ehai, domnule, s\u0103 fim serio\u015fi, p\u0103i, ce, noi avem bani s\u0103 umplem buzunarele asiguratorilor?!\u201c. Un argument peremptoriu, n-am ce zice!<br \/>\nAtunci c\u00e2nd legea a fost modificat\u0103, \u00een 2006, s-a reu\u015fit introducerea unor prevederi prin care s-au ad\u0103ugat ni\u015fte sporuri la salarii, \u00een anumite condi\u0163ii, pentru a putea stabiliza \u015fi motiva personalul muzeal, \u00eendemnat altfel, \u00een condi\u0163iile unei salariz\u0103ri mizerabile, s\u0103 \u00ee\u015fi caute de lucru \u00een alte domenii. Din p\u0103cate, Rom\u00e2nia a avut parte, ceva mai t\u00e2rziu, \u015fi de o calamitate administrativ\u0103 care s-a numit Guvernul Boc, iar sporurile au fost anulate.<br \/>\nAceste reflec\u0163ii mi-au fost st\u00e2rnite, zilele trecute, de republicarea Legii muzeelor (cine e interesat o g\u0103se\u015fte \u00een Monitorul Oficial nr. 207 din 24 martie 2014). Aproape c\u0103 m\u0103 \u00eentreb la ce ne mai folose\u015fte, a\u015fa ciuntit\u0103 \u015fi neaplicat\u0103 cum e. Totu\u015fi, nu militez pentru abrogarea ei. Pe termen extrem de lung, sunt optimist. Poate c\u0103, dup\u0103 ce se vor na\u015fte \u015fi \u00een Rom\u00e2nia ni\u015fte oameni responsabili care s\u0103 ajung\u0103 la putere, se va putea aplica \u015fi Legea muzeelor \u015fi a colec\u0163iilor publice!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O vorb\u0103 din b\u0103tr\u00e2ni spune c\u0103 \u201eunde-i lege, nu-i tocmeal\u0103\u201c. Ei bine, ca unul care, de vreo 25 de ani, am avut de-a face \u00eentr-un fel sau altul fie cu realizarea legilor, fie cu aplicarea lor, cred c\u0103 e tocmai pe dos: acolo unde vorbim despre legi, vorbim \u015fi despre foarte mult\u0103 tocmeal\u0103. \u00cen\u0163eleg, desigur,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unde-i-lege-i-si-tocmeala\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Unde-i lege-i \u015fi tocmeal\u0103!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[11166],"class_list":["post-18893","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-legea-muzeelor-si-a-colectiilor-publice"],"views":1099,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18893","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18893"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18893\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18893"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18893"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18893"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}