\u00centre 8 \u015fi 13 aprilie s-a desf\u0103\u015furat la Bucure\u015fti a treia edi\u0163ie a Festivalului Interna\u0163ional de Film Cinepolitica. Au fost prezentate peste dou\u0103zeci de produc\u0163ii, majoritatea pentru prima oar\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, nu pu\u0163ine urm\u00e2nd s\u0103 NU ruleze \u00een continuare pe ecranele rom\u00e2ne\u015fti. Ceea ce a m\u0103rit curiozitatea cinefililor, nu pu\u0163ini, bucure\u015fteni. Loca\u0163iile unde au rulat filmele au fost cinematografele Union \u015fi Studio \u2013 vechi citadele ale cinefililor din genera\u0163iile mai vechi care chiar nu erau interesate de rumegat pop-corn \u015fi de consumat musai b\u0103uturi r\u0103coritoare \u2013 \u015fi Sala \u201eElvira Popescu\u201c de la Institutul Francez. Tematica filmelor din festival (\u015fi concurs deopotriv\u0103) cu accentul pus pe subiecte politice de actualitate \u015fi interferen\u0163ele cu socialul \u015fi ideologicul au atras un num\u0103r mare de cinefili dispu\u015fi nu doar s\u0103 urm\u0103reasc\u0103 pelicule incitante, dar \u015fi s\u0103 participe la dezbateri \u015fi masterclass-uri. Directorul festivalului a fost distinsul documentarist \u015fi profesor de film, regizorul Copel Moscu. Juriul interna\u0163ional a fost alc\u0103tuit din israelienii din Belgia, Effi \u015fi Amir \u2013 ne aducem aminte la iu\u0163eal\u0103 de bancul cu disputa lingvistic\u0103 dintre valoni \u015fi flamanzi \u2013, sociologul \u015fi directorul de festival italian Antonio Cascione \u015fi jurnalistul\/analistul politic rom\u00e2n Bogdan Ficeac. Deci am avut \u015fase zile pline de film \u015fi de discu\u0163ii aprinse. Gala de deschidere a fost onorat\u0103 de filmul lui Volker Schl\u00f6ndorff, Diploma\u0163ie (lansat cu succes la Berlinala din acest an) \u015fi a fost onorat\u0103 de Copel Moscu \u015fi realizatorul TV C\u0103t\u0103lin \u015etef\u0103nescu. Putea s\u0103 lipseasc\u0103, nu e nevoie tot timpul de glumi\u0163e nes\u0103rate. La Gala de \u00eenchidere s-a proiectat superproduc\u0163ia chinezeasc\u0103 \u00cenapoi \u00een 1942, \u00een regia lui Feng Xiaogang (nivel Sergiu Nicolaescu, \u015fi nu John Ford, s\u0103 zicem) iar onorurile au fost puse \u00een scen\u0103 de aceea\u015fi gazd\u0103 numit\u0103 Copel Moscu.
\nLa masterclass-ul lui Cristian Tudor Popescu despre interferen\u0163ele politicului cu esteticul \u015fi cartea sa Filmul surd \u00een Rom\u00e2nia mut\u0103 a fost lumea ca la Gogea Mitu. OK, toat\u0103 lumea fericit\u0103. Brandurile media se diger\u0103 mai lesne dec\u00e2t gloriile strict artistice. Palmaresul festivalului arat\u0103 \u00een felul urm\u0103tor. Premiul Cinepolitica a fost atribuit filmului egiptean Al Midan\/ Pia\u0163a \u00een regia lui Jehane Noujaim. Un documentar impresionant despre protestele egiptenilor din Pia\u0163a Tahrir reprimate violent de for\u0163ele de ordine ale Pre\u015fedintelui Mubarak care, iat\u0103, dup\u0103 acele incidente tragice, a fost gonit de la putere. O docudram\u0103 extrem de bine organizat\u0103 \u00een imagini pe realit\u0103\u0163ile care au devenit deja istorie. Premiul pentru cel mai bun film politic a fost acordat cineastului brazilian Kleber Mendonca pentru pelicula Zgomot \u00een cartier (O Som ao Redor). Un film cu virtu\u0163i analitice \u015fi psihologice despre via\u0163a unei familii din middle class-ul brazilian, \u00eentr-o \u0163ar\u0103 \u00een care optsprezece milioane de oameni tr\u0103iesc sub limita pragului de s\u0103r\u0103cie. \u00cen aceste condi\u0163ii, disputele dintre st\u00e2nga \u015fi dreapta cap\u0103t\u0103 conota\u0163ii concrete fa\u0163\u0103 de disputele, din fericire, doar tr\u0103nc\u0103nite de pe la noi. Passons!
\nO surpriz\u0103, pentru unul ca mine cel pu\u0163in, \u00eendep\u0103rtat de ani buni de actualitatea cinematografic\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 \u015fi interna\u0163ional\u0103 \u2013 am scris ani \u00een \u015fir, num\u0103r de num\u0103r, la revista Cinema \u015fi aflu de la o masterand\u0103 \u00een cinematografie, traduc\u0103toare improvizat\u0103 la festival, c\u0103 arhiva revistei Doamnelor Oproiu \u015fi Darian, dar \u015fi a prietenului Radu Cosa\u015fu s-a volatilizat, nu mai exist\u0103, nimeni nu \u015ftie nimic, e posibil? de ce nu ar fi, a\u015fa pur \u015fi simplu \u2013, a fost pelicula care a primit Premiul Special al Festivalului. Filmul se nume\u015fte Paradjanov \u015fi este o \u201ebiografie neconven\u0163ional\u0103\u201c a unui faimos cineast cu un loc aparte \u00een istoria cinematografiei universale, un artist mult apreciat \u015fi de regretatul Alex Leo \u015eerban. Filmul dedicat vie\u0163ii \u015fi operei lui Serghei Paradjanov este o coproduc\u0163ie interna\u0163ional\u0103 la care au participat cinematografii din Ukraina, Georgia, Fran\u0163a \u015fi Armenia. Regizorii filmului sunt ucraineanca Olena Fetisova \u015fi franco-armeanul Serge Avedikian. Ambii prezen\u0163i la Bucure\u015fti, ca \u015fi produc\u0103torul . Motiva\u0163ia juriului pentru premiul acordat sun\u0103 bine, dincolo de formularea vag cli\u015feizat\u0103. Sun\u0103 cam a\u015fa: \u201ePentru profunzimea politic\u0103 \u015fi calit\u0103\u0163i artistice deosebite ale filmului, pentru folosirea rafinat\u0103 a unor variate mijloace de expresie cinematografic\u0103, pentru evocarea unui personaj exemplar \u015fi emblematic ce a creat capodopere ale cinematografiei \u00een ciuda tuturor vicisitudinilor epocii totalitare (Hm, nota mea, B.H., de ce nu comuniste?) demonstr\u00e2nd c\u0103 rezisten\u0163a prin cultur\u0103 poate \u00eenvinge opresiunea sistemic\u0103\u201c. Chestia cu \u201eopresiunea sistemic\u0103\u201c ne-a dat gata, ca \u015fi rezisten\u0163a prin cultur\u0103 care nu e valabil\u0103 dec\u00e2t pentru cei care o tot comenteaz\u0103 la un \u015fpri\u0163 dup\u0103 c\u0103derea comunismului, \u015fi nu precum cei ca Serghei Paradjanov care au f\u0103cut pu\u015fc\u0103rie f\u0103r\u0103 s\u0103 fac\u0103 rezisten\u0163\u0103. Nu mai deschid o parantez\u0103 polemic\u0103 ce afecteaz\u0103 \u015fi face urticarie deja de ani buni prin spa\u0163iul intelectual autohton, ci revin, evident cu g\u00e2nduri bune \u015fi senine la acest film despre Paradjanov. Am fost \u015fi am r\u0103mas un mare admirator al filmelor lui Serghei Paradjanov. La fel de artist \u00een peliculele sale unde fiecare cadru este o mic\u0103 oper\u0103 de art\u0103, dar \u015fi al fabuloaselor sale colaje ce acum sunt ad\u0103postite \u00eentr-un muzeu din Erevan. Acolo am ajuns \u00een septembrie 1990, el murise cu dou\u0103 luni \u00een urm\u0103. Nu am apucat s\u0103-l \u00eent\u00e2lnesc. Voiam s\u0103-i dau un mic manifest tip\u0103rit pe un A4 \u00een Fran\u0163a care solicita eliberarea lui din \u00eenchisoare. Nume mari \u015fi grele se mobilizaser\u0103 pentru eliberarea lui. De la Fellini la Godard \u015fi Truffaut, de la Marcelo Mastroiani la Aznavour. \u00cent\u00e2lnirea dintre Mastroianni \u015fi Paradjanov este evocat\u0103 \u015fi \u00een filmul \u00een care regizorul Sahag (Serghei\/Serge) Avedikian joac\u0103 magistral un rol pe care-l tr\u0103ie\u015fte intens mai mult dec\u00e2t \u00eel interpreteaz\u0103 foarte nuan\u0163at. L-am pre\u0163uit pe Paradjanov nu pentru c\u0103 a fost armean \u2013 deopotriv\u0103 a fost \u015fi georgian (era n\u0103scut \u00eentr-o familie de armeni din Tbilisi) \u015fi ucrainean (unde a lucrat pentru studiourile Dovjenko \u015fi a dat capodopera filmului ucrainean care i-a adus un loc de glorie, acuza de na\u0163ionalism \u015fi o condamnare cu ani grei de \u00eenchisoare), ci pentru c\u0103 a fost un mare artist. \u00cel pre\u0163uiesc \u015fi deja suntem prieteni la cataram\u0103 cu Serge Avedikian dincolo de faptul c\u0103 este\/ sunt, suntem armean\/armeni. Filmul dedicat lui Paradjanov m-a impresioant foarte mult. Nu este un documentar propriu-zis. Nu este nici un film de fic\u0163iune, detaliile vie\u0163ii \u2013 triste, amare, dar pline de bucuria crea\u0163iei artistice \u2013 lui Paradjanov sunt bine prinse \u00een p\u0103ienjeni\u015ful narativ al filmului. Faptul c\u0103 destinul unui mare cineast este fracturat din motive ideologico-politice nu este de neglijat. Nu facem scenarii cu ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat dac\u0103. Dac\u0103 Paradjanov nu f\u0103cea Umbrele str\u0103mo\u015filor uita\u0163i, dac\u0103 el se plia pe directivele ideologico-artistice conforme ale comunismului sovietic? Cui nu a tr\u0103it pe viu acel melanj de violen\u0163\u0103 \u015fi compromisuri, de visuri \u015fi speran\u0163e ce se lovesc de varia cenzurii \u00eei va fi foarte greu s\u0103 perceap\u0103 dimensiunea complex\u0103 a unei perioade dure din existen\u0163a comunismului sovietic. Pe de o parte, erau oameni condamna\u0163i \u015fi mureau pe capete te miri unde, pe de alt\u0103 parte, arti\u015fti \u015fi cinea\u015fti, scriitori \u015fi plasticieni creau capodopere \u00een anii \u201920-\u201930, \u00een vremea stalinismului celui mai dur, \u00een anii \u201960-\u201970-\u201980, \u00een anii unui brejnevism la fel de obtuz, prins \u00een plasa directivelor unui Politbiro dominat de canoanele unei ideologii deja epuizate. Filmul lui Serge Avedikian pune cuvenitele accente ale acestei lumi brutale \u00een care, dincolo de toate relele, s-a tr\u0103it. Nici bine, nici r\u0103u, ur\u00e2t. Cu o vorb\u0103 faimoas\u0103 a unui personaj cehovian, Trigorin, \u201eCe ur\u00e2t tr\u0103i\u0163i, domnilor!\u201c.
\nDa, s-a tr\u0103it ur\u00e2t. Dar au fost \u015fi at\u00e2\u0163ia care au reu\u015fit prin for\u0163a lor l\u0103untric\u0103 \u015fi artistic\u0103 s\u0103 treac\u0103 peste aceste \u00eencerc\u0103ri ale destinului. Paradjanov printre ace\u015ftia. Serge Avedikian, care l-a cunoscut personal pe acest personaj egocentric \u015fi egolatru (dar mare artist, nu e a\u015fa?), simpatic deseori \u015fi poate antipatic uneori, a reu\u015fit s\u0103 realizeze un adev\u0103rat tur de for\u0163\u0103 prin acest rol. L-am pre\u0163uit din prima ochire pe Serge Avedikian. La masterclass-ul lui despre cenzura politic\u0103 \u015fi cea economic\u0103 nu a venit mult\u0103 lume. Dar tot ce a spus \u2013 un adev\u0103rat spectacol \u2013 a fost judicios pe o limb\u0103 pe care o pricepe oricine. Despre film, filme, crea\u0163ie, bani, cenzur\u0103 politic\u0103. F\u0103r\u0103 ostenta\u0163ie \u015fi f\u0103r\u0103 fi\u0163e. Simplu, natural, firesc. Am mai g\u0103sit un prieten, pe fondul unor ani \u00een care am tot pierdut prieteni. Nu este o confesiune pentru reviste glossy, ci o m\u0103rturisire de care, de ce nu, nobody cares. Pentru prietenul meu Serge Avedikian. Paradjanov ne-a unit \u015fi ne-a legat. Dincolo de faptul c\u0103 uneori cu unii oameni cuplezi\/comunici, cu al\u0163ii nu. Func\u0163ioneaz\u0103 aici mul\u0163i parametri \u015fi tot at\u00e2t de multe imponderabile.
\nVine Pa\u015ftele. Hristos a \u00eenviat! Se spune p\u00e2n\u0103 la \u00cen\u0103l\u0163are. Pentru patruzeci de zile. S\u0103 sper\u0103m c\u0103 ru\u015fii nu vor intra cu tancurile \u00een Ucraina \u015fi nu vor ocupa Kievul. Chiar dac\u0103 ar mai ie\u015fi un film tare, mai bine lips\u0103!
\nGospode pa milu!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u00centre 8 \u015fi 13 aprilie s-a desf\u0103\u015furat la Bucure\u015fti a treia edi\u0163ie a Festivalului Interna\u0163ional de Film Cinepolitica. Au fost prezentate peste dou\u0103zeci de produc\u0163ii, majoritatea pentru prima oar\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, nu pu\u0163ine urm\u00e2nd s\u0103 NU ruleze \u00een continuare pe ecranele rom\u00e2ne\u015fti. Ceea ce a m\u0103rit curiozitatea cinefililor, nu pu\u0163ini, bucure\u015fteni. Loca\u0163iile unde au rulat… Cite\u0219te mai mult »La 30 de ani<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[11160,11161],"class_list":["post-18883","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cinepolitica","tag-regizorul-copel-moscu"],"views":1179,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18883","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18883"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18883\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18883"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18883"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18883"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}