{"id":18861,"date":"2014-05-09T10:37:21","date_gmt":"2014-05-09T08:37:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=18861"},"modified":"2014-05-09T10:37:21","modified_gmt":"2014-05-09T08:37:21","slug":"cu-sictirul-pe-buze","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-sictirul-pe-buze\/","title":{"rendered":"Cu sictirul pe buze"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Nicolae Coande, <em>Persona,<\/em> antologie de versuri, postfa\u0163\u0103 de Mircea A. Diaconu, Editura M\u0103iastra, T\u00e2rgu-Jiu, 2013<\/strong><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Nicolae Coande a debutat editorial \u00een 1995, cu volumul de versuri \u00cen margine, formula sa poetic\u0103 preciz\u00e2ndu-se apoi prin Fincler (1997), Fund\u0103tura Homer (2002), Folfa (2003), V\u00e2nt, tutun \u015fi alcool (2008).<\/strong><\/em><br \/>\n<em><strong>Specialitatea acestui poet este maturarea spiritului critic, moralist uneori, ridicat \u00eempotriva unui prezent execrat pe toat\u0103 linia \u2013 \u201eNu pot tr\u0103i \u00een secolul \u0103stora nici mort\u201c \u2013 \u015fi a unui spa\u0163iu c\u0103ruia istoria i-a agravat metehne ancestrale. Sc\u00e2rba este sentimentul structurant: \u201eMintea \u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103 e un blestem. Mi-e sc\u00e2rb\u0103 (\u2026) aici totul obose\u015fte \u00eenainte de vreme\u201c (Oameni de meserie capete mecanice). Ca un nou Cioran, cu un har\u0163ag mai proasp\u0103t, de tr\u0103itor \u00eentr-o \u201emargine a marginii\u201c, Coande exploreaz\u0103 intens imaginea \u201efund\u0103turii\u201c, tentat de ipoteza des\u0163\u0103r\u0103rii (\u201epe m\u0103sur\u0103 ce \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc tema mea este tema evreului\u201c, O meserie de dobitoc) sau de refugiul \u00eentr-un trecut auroral, ca \u00een Epigonii eminescieni: \u201eAm r\u00e2s c\u00e2t am putut de ierarhii de \u00eenainta\u015fi ni s-a rupt\/ de str\u0103mo\u015fi de preten\u0163ia lor de inaugurali (\u2026) Am r\u00e2s \u2013 ei, \u015fi? (\u2026) aici \u00een inima t\u00e2rgului (\u00eentreb)\/ are poporul meu vreo modera\u0163ie?\/ are genera\u0163ia mea s\u00e2ngele mileniului care vine?\u201c (Genera\u0163iei).<\/strong> <\/em><\/p>\n<p>Eul liric vituperant, ie\u015fit din mantaua romantismului, se confund\u0103 cu profetul atins de o\u0163iul postmodern, nevoit s\u0103 scrie \u201epe de l\u0103turi\u201c fiindc\u0103 vorba, \u015fi critica odat\u0103 cu ea, \u015fi-au pierdut puterea. Imaginea de sine \u2013 \u201e\u00cenc\u0103 unul din lumea a treia care scrie poeme aristocratice\u201c; \u201eeu un outsider tr\u0103itor prin gra\u0163ia \u015fi mila public\u0103\u201c; \u201enu m\u0103 mai inspir\u0103 nimic (\u2026) voi supravie\u0163ui tr\u00e2ntind u\u015fi\u201c; \u201eUn b\u0103iat de la \u0163ar\u0103 cu sictirul pe buze\u201c; \u201esunt secera \u00eentrist\u0103rii \u2013 omul care pl\u00e2nge \u00een somn\u201c etc. \u2013 rico\u015feaz\u0103 din aceea\u015fi con\u015ftiin\u0163\u0103 a n\u0103cl\u0103irii \u00een fund\u0103tur\u0103 \u015fi a revoltei atinse de sf\u00e2r\u015feal\u0103. Dar nu una metafizic\u0103, c\u0103ci revolta lui Coande este esen\u0163ialmente terestr\u0103, local\u0103 \u2013 \u201ebiet rom\u00e2na\u015f cu soarta c\u0103p\u0103t\u00e2i sub cap\u201c \u2013 \u015fi localist\u0103 \u2013 vezi Craiova revival, un adev\u0103rat imn al identit\u0103\u0163ii exasperante amintind de America lui Ginsberg sau de Rom\u00e2nia lui Daniel B\u0103nulescu \u015fi a lui Marius Ianu\u015f: \u201emargine a marginii cu pana\u015f zdren\u0163uit\/ unde inocen\u0163a mea a c\u00e2ntat imnurile deriziunii (\u2026) kibutz c\u0103l\u0103rit de in\u015fi scopi\u0163i\/ aici se bea nedreptatea ca apa\u201c. Furia contra \u201e\u0103stora\u201c vine din fibra satirei eminesciene \u00eempotriva \u201ecanaliei de uli\u0163i\u201c: \u201eoameni de scuipat l-au scuipat pe Dumnezeu (\u2026) s\u0103 bat\u0103 al\u0163ii palma al\u0163ii s\u0103 fac\u0103 ghe\u015feftul\/ s\u0103 spun\u0103 al\u0163ii patrie verde\/ cu mor\u0163ii verzi la ferestre \u00eenflorind an dup\u0103 an\u201c (Min\u0163ile defuncte (continentele sc\u00e2rbei)). Aparent universale, formele de angoas\u0103 experimentate de acest poet \u2013 gheara din creier sau frigul care \u201eurc\u0103 \u00eenspre cap ridicat pe labele din spate\u201c \u2013 camufleaz\u0103 totu\u015fi o disfunc\u0163ie parohial\u0103, rela\u0163ia dificil\u0103, paricidal\u0103 chiar, cu un loc al na\u015fterii marcat deopotriv\u0103 de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi de neputin\u0163\u0103. Obsesia ruperii de \u201ep\u0103m\u00e2nt\u201c \u015fi de \u201eurme\u201c traveste\u015fte, ca o \u00eentoarcere pe dos a mitului lui Anteus, acela\u015fi proces de refulare a originilor: \u201eM\u0103-ntorc acas\u0103 numai cap \u00een v\u00e2rful unui b\u0103\u0163 (\u2026) A\u015f putea l\u0103sa c\u00e2teva urme dac\u0103 m-ar interesa cu adev\u0103rat\/ s\u0103 calc pe p\u0103m\u00e2nt\u201c (Palma cu un singur deget). \u201ePlou\u0103 \u015fi nimic nu mai e de f\u0103cut\/ l\u00e2ng\u0103 un deget de votc\u0103 \u00een marginea lumii\u201c (Fincler) sau \u201evin de unde\/ carnea iese din ziduri \u015fi pl\u00e2nge dup\u0103 form\u0103\u201c (Fund\u0103tura Homer) amintesc de Ieudul f\u0103r\u0103 ie\u015fire al lui Ioan Es. Pop. Imaginea unui Dumnezeu care \u201educe lupte grozave\/ \u00een alt\u0103 parte din univers\/ \u00een timp ce noi \u00eel a\u015ftept\u0103m cu mucii la gur\u0103\u201c (Por\u0163iuni neobservate ale trecutului) pare, apoi, beckettian\u0103, \u00eens\u0103 ethosul marginalist al lui Coande nu ajunge la catatonia generalizat\u0103 a lumii lui Samuel Beckett: este un sentiment motivat, ale c\u0103rei cauze moralistul le arat\u0103 cu degetul, locuit de iluzia \u00eendrept\u0103rii, c\u0103ci acolo unde e impreca\u0163ie este, \u00eenc\u0103, speran\u0163\u0103. Folfa (2003) abund\u0103 \u00een raportarea grav\u0103, f\u0103r\u0103 deriziune, la diverse repere culturale (\u00eendeosebi biblice), semn c\u0103 eul liric n-a \u00eencetat s\u0103 se simt\u0103 ocrotit \u015fi c\u0103 nu s-a rupt de divinitate (\u201esuntem de fapt una cu El \u00eentr-o nuc\u0103 mai plin\u0103\u201c). Senten\u0163a \u015fi apostrofarea anterioare fac loc unor poeme narative, marcate de simbolistici reunite \u00een scenarii dark, din care nu lipsesc oboseala \u015fi renun\u0163area turnate la \u201er\u0103d\u0103cina scrisului\u201c (Masa). V\u00e2nt, tutun \u015fi alcool (2008) p\u0103streaz\u0103 mixajul cunoscut de vitupera\u0163ie contra prezentului \u015fi de raportare reveren\u0163ioas\u0103 la reperele trecutului (chiar \u00een cazul unor intertexte discutabile de tipul \u201e\u00cenaintez f\u0103r\u0103 grab\u0103 \u2013 marile cururi\/ se leag\u0103n\u0103-n slav\u0103\/ ca nouri lungi pe \u015fesuri\u201c, O meserie de dobitoc). Demonii identitari (sl\u0103biciunea pentru \u201epenibilaoltenia\u201c) \u015fi sentimentul, mai larg, al manipul\u0103rii deterministe se exorcizeaz\u0103 acum prin nep\u0103sare, \u00een imagini mai concentrate: \u201elaptele doarme \u00een carne\/ ceva oriental \u00eemi str\u0103bate \u015fira spin\u0103rii\/ sfoara \u00eemi iese din cap\/ \u015fi vibreaz\u0103 o clip\u0103.\/ \u00cenghit c\u00e2rligul \u0103sta cu nep\u0103sare\u201c (Sfoara). Sau prin gestul invers, al persifl\u0103rii centrului dinspre periferie, c\u00e2nd \u201enea firan\u201c, \u201eion maria\u201c \u015fi \u201eciupureanu\u201c se \u00eentrec \u00een celebritate cu \u201epapioane patapievici-centrale\u201c sau cu \u201efrivolul pater al bunului sim\u0163 ca paradox\u201c. Persiflarea centrului merge \u015fi mai departe, cu ironizarea \u201esarkozysmului\u201c sau a idilismului democra\u0163iei perfecte: \u201eE bun\u0103 America: face s\u0103 treac\u0103 mai repede\/ lumea.\/ Micile f\u0103pturi ale verii uguie fericite (\u2026) Sinedriul Social a votat\/ realitatea integral\u0103 umple cu cear\u0103\/ oasele troglodi\u0163ilor\/ e bun\u0103\/ geometria pro\u015ftilor ante portas\u201c (E bun\u0103); se ironizeaz\u0103 instan\u0163ele morale \u015fi intelectuale ale epocii, \u201edemo-savantul\u201c \u015fi \u201emoco-fantele\u201c, se lanseaz\u0103 ipoteza libert\u0103\u0163ii sterilizante (\u201enoi \u00eens\u0103 colind\u0103m lumea toat\u0103\/ \u015fi nu scriem\/ \u00een diktatur\u0103\/ am fost liberi\/ ca dracii\u201c, \u00een diktatur\u0103). Poetul e privit din afar\u0103, comportist, de o instan\u0163\u0103 dedublat\u0103, care, \u00een locul sc\u00e2rbei genuine \u015fi a \u201eorganelor sf\u00e2rmate\u201c, distinge fatuitatea socializant\u0103 \u015fi rutina scrisului-meserie. B\u0103iatul \u201ede la \u0163ar\u0103 cu sictirul pe buze\u201c bea acum vinul editorului \u015fi refer\u0103 despre participarea scriitorului la \u201eun congres despre post-comunismul\/ e\u015fuat\u201c, iar explorarea sinelui, exersat\u0103 anterior \u00een autoscopii radicale ca \u201esunt un orbete tr\u0103itor \u00een propriul s\u0103u cap\u201c, este l\u0103sat\u0103 acum \u00een seama verdictelor indirecte, derizoriu obiectivante, de tipul \u201esunt cel mai negru poet\u201c din \u201epanorama lui mincu\u201c.<\/p>\n<p>Extrem de selectiv\u0103, Persona, cea mai recent\u0103 antologie a \u201echipurilor\u201c poetului Coande, pare mai degrab\u0103 o strategie de reliefare a patru texte inedite, dou\u0103 dintre ele \u2013 B\u0103rba\u0163ii din literatura familiei noastre \u015fi O sut\u0103 zece metri deasupra m\u0103rii (Metanoia) \u2013 num\u0103r\u00e2ndu-se printre cele mai bune poeme de p\u00e2n\u0103 acum ale autorului. La\u0163ul identitar se str\u00e2nge aici progresiv de la \u201epenibilaoltenia\u201c c\u0103tre B\u0103rba\u0163ii din literatura familiei noastre, proced\u00e2nd la o \u00eencadrare familial\u0103 a vinei: bunicul \u2013 fost liberal devenit, \u00een comunism, \u201e\u015fef de atelaj\u201c \u2013, \u015fi tat\u0103l \u2013 artificier, posesorul unor explozive (dinamit\u0103 \u015fi pistol) fle\u0163e, devirilizate \u2013, sunt idolii acestei pseudo-confesiuni prozaice, dar extrem de percutante, ca un proces verbal al masculinului paternal strivit de \u00eemprejur\u0103ri via masculinul post-infantil care nu uit\u0103 \u015fi nu idilizeaz\u0103: \u201ecred c\u0103 mul\u0163i ta\u0163i ar fi vrut\/ atunci s\u0103 aib\u0103 pistol. Tat\u0103l meu a avut. (\u2026) Tat\u0103lui meu\/ i-ar fi trecut atunci prin cap s\u0103-i treac\u0103 prin cap\/ lui Ceau\u015fescu un glon\u0163\/ \u00eens\u0103 nu a avut curaj. M\u00e2na lui era mai lent\u0103 ca g\u00e2ndul \u2013\/ \u00een general m\u00e2na unui g\u00e2nditor trebuie s\u0103 fie prudent\u0103\u201c. O sut\u0103 zece metri deasupra m\u0103rii e tot un excurs al dezvr\u0103jirii, al ruperii de genealogie sau de copil\u0103rie, titlul fiind numele de cod (geografic, raportat la nivelul m\u0103rii) al localit\u0103\u0163ii natale, Osica de Sus: \u201evalea plin\u0103 de pe\u015fti scaie\u0163i cai \u00eempiedica\u0163i \u015fi g\u00e2\u015fte unde m-am jucat\/ p\u00e2n\u0103 la 15 ani f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu c\u0103 levitam \u2013\/ o sut\u0103 zece metri deasupra m\u0103rii \u015fi marea n-am v\u0103zut-o dec\u00e2t\/ la v\u00e2rsta la care tot omul e dator s\u0103-\u015fi poarte crucea\/ \u015fi s\u0103 ierte pe tic\u0103losul din propria inim\u0103.\/ O sut\u0103 zece metri deasupra m\u0103rii \u2013 mai mult de-at\u00e2ta\/ nu suport\u0103 c\u0103r\u0103bu\u015ful de c\u00e2mpie\/ nici m\u0103car toamna c\u00e2nd soarbe vinul turburat\/ din albia uria\u015f\u0103 r\u0103mas\u0103-n casa b\u0103tr\u00e2neasc\u0103 dup\u0103 na\u0163ionalizare \u2013\/ aici a v\u0103zut copilul mirat cum mustul poate \u00eemb\u0103tr\u00e2ni\/ brusc \u00eentr-o zi. Inima mea e de atunci mereu beat\u0103.\/ Era o vreme de citit c\u0103r\u0163i \u015fi de privit la oameni.\/ \u015ei n-am mai cobor\u00e2t\u201c. Poemul e un mic studiu de antropologie a inocen\u0163ei, culminat cu gestul renun\u0163\u0103rii la paradis \u015fi al denun\u0163\u0103rii mirificei s\u0103r\u0103cii cu duhul, a ira\u0163ionalului miraculos, a naivit\u0103\u0163ii care leviteaz\u0103 deasupra m\u0103rii, nu \u015fi deasupra istoriei, care na\u0163ionalizeaz\u0103, maturizeaz\u0103, ra\u0163ionalizeaz\u0103. Din aceast\u0103 be\u0163ie a ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii \u2013 devenit\u0103 \u201esc\u00e2rb\u0103\u201c, devenit\u0103 \u201epostsc\u00e2rb\u0103\u201c \u2013 poezia lui Nicolae Coande nu s-a trezit, din fericire, nici ast\u0103zi.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Nicolae Coande, Persona, antologie de versuri, postfa\u0163\u0103 de Mircea A. Diaconu, Editura M\u0103iastra, T\u00e2rgu-Jiu, 2013 &nbsp; Nicolae Coande a debutat editorial \u00een 1995, cu volumul de versuri \u00cen margine, formula sa poetic\u0103 preciz\u00e2ndu-se apoi prin Fincler (1997), Fund\u0103tura Homer (2002), Folfa (2003), V\u00e2nt, tutun \u015fi alcool (2008). Specialitatea acestui poet este maturarea spiritului critic, moralist&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cu-sictirul-pe-buze\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Cu sictirul pe buze<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":true,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[7184,11143],"class_list":["post-18861","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-nicolae-coande","tag-persona"],"views":1353,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18861","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=18861"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/18861\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=18861"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=18861"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=18861"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}