{"id":1886,"date":"2010-03-17T20:50:15","date_gmt":"2010-03-17T18:50:15","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=1886"},"modified":"2010-03-17T20:54:55","modified_gmt":"2010-03-17T18:54:55","slug":"impresii-pariziene-saint-sulpice-notre-dame-saint-ignace","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/impresii-pariziene-saint-sulpice-notre-dame-saint-ignace\/","title":{"rendered":"Impresii pariziene. Saint-Sulpice, Notre-Dame, Saint-Ignace"},"content":{"rendered":"

Cum luna aceasta sunt la Paris cu o bursa a Institutului Cultural Roman va propun sa ma \u00eensotiti \u00eentr-o mica expeditie: vizitarea c\u00e2torva biserici din Paris, \u00een aceasta perioada prepascala. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Prima escala: Saint-Sulpice<\/strong>
\nPe locul actualei catedrale \u00een stil roman din centrul Parisului exista o micuta capela \u00eenca din secolul X, dar abia \u00een secolul XVII s-a hotar\u00e2t construirea a ceea ce vedem astazi. A fost pe r\u00e2nd seminar teologic si apoi biserica a congregatiei Compagnie des pr\u00eatres de Saint-Sulpice. Este celebra pentru orga sa si pentru un instrument astronomic introdus \u00een secolul XVIII: un obelisc ce marcheaza meridianul Saint-Sulpice, obiect ce da seama de interesele bisericii pentru stiinta si nu pentru magie, asa cum a fost interpretata de autori precum Dan Brown prezenta obeliscului \u00een biserica.
\nImpresii personale: Mare si impozanta, prea mare si prea impozanta poate, omul este mic si amar\u00e2t, cum si trebuie sa fie \u00een fata divinitatii. Poate ca omul ar vrea totusi sa se simta si aproape de divinitate, dar asta nu \u00eei iese, pentru ca reprezentarile lui Hristos sunt prea departe, abia daca le zaresti bine. \u00centr-adevar, capelele laterale \u00eencearca sa medieze acest lucru apropiind credinciosul de un sf\u00e2nt fata de care acesta dezvolta o relatie speciala.
\nCum intri \u00een biserica o lupta a lui Iacov cu \u00cengerul, picata de Delacroix, impresionanta, dar greu de distins \u00een semiobscuritatea catedralei.
\nAm fost si la slujba de la 18.45, liturghia de seara. Nu se tine \u00een biserica mare, \u00een prima instanta m-am revoltat si voiam sa trag pe cineva la raspundere, ce e asta, nu aveti clienti, nu tineti slujba?! Dar nu, se tine sub catedrala \u00een varianta restr\u00e2nsa. C\u00e2tiva credinciosi si un preot cu darul de a interpreta textul Scripturii (la propriu); preotul a \u00eencheiat slujba povestind urmatoarele: \u201eC\u00e2nd eram student ma \u00eengrijoram ce o sa spun la cateheza, cum sa fac sa \u00eei conving pe acei oameni de adevarul spuselor mele, p\u00e2na c\u00e2nd directorul meu spiritual m-a certat: Nu ai \u00eencredere ca Verbul \u00eensusi poate sa vorbeasca prin cuvintele tale!\u201c. Peretii sunt pictati abia schitat, un crucifix si at\u00e2t, culmea minimalismului, m-am simtit ca \u00een primele catacombe crestine. Apropo de catacombe, tot sub Biserica Saint Sulpice\u00a0 se ascunde biserica ortodoxa de limba rom\u00e2na.
\nCum iesiti din biserica gasiti o librarie cu specific religios, o hala imensa cu carti numai despre sfintii parinti, teologie medievala, istorie a bisericii, vieti ale sfintilor, \u00een afara de raionul cu filme si muzica religioasa si de benzile desenate pentru copii cu Sf. Petru. Evident, exista si raionul de diferente interconfesionale, asa ca puteti gasi rusi sau nemti protestanti, dar si c\u00e2te ceva despre evrei si relatia lor cu crestinismul.
\nUimitor \u00een Paris e ca oricare ar fi domeniul tau de interes poti gasi cel putin o astfel de hala de carti \u00een care sa te cufunzi. Si, cum aici gasesti clasicii, dar si ultimele noutati, vei avea totdeauna impresia ca esti coplesit si ca nu poti face fata la tot ce se scrie.
\nMuzeul Abatiei Cluny\u00a0 (Muzeul Evului Mediu) si goticul parizian<\/strong>
\nAsezat pe locul fostei abatii, muzeul deschide perspectiva catre alte timpuri, dar mai ales catre ale moduri de raportare la divin. Vitralii, relicvarii, statui, pietre de morm\u00e2nt, crucifixe, madone, coloane, cam astea sunt bogatiile muzeului. Este recomandata vizitarea lui si numai pentru ca poti vedea de aproape ceea ce \u00eentr-o catedrala nu ai cum sa vezi din cauza distantelor foarte mari din planul bisericii.
\n\u00cen aceasta perioada exista o expozitie Paris ville rayonante, legata de manifestarile goticului radiant (cred ca asta este traducerea lui \u201egothique rayonnante\u201c), asa ca puteti gasi statui de sfinti si de apostoli \u00eenscrise \u00een acest curent. Farmecul muzeului este \u00eensa altul dec\u00e2t cel \u201e stiintific\u201c, te face sa intri \u00eentr-o lume disparuta acum pentru noi, unde raportarile la divin erau centrul oricarei opere de arta. Aceasta lume are o delicatete aparte creata \u00een jurul elementelor gotice, fie ca este vorba de un altar sculptat \u00een lemn, de o rozeta cu vitralii sau de un capat de coloana. E interesanta legatura \u00een cadrul goticului, dintre elementele din natura (flori, frunze) reprezentate la capetele coloanelor si observatiile lui Toma d’Aquino si ale lui Albert cel Mare despre perfectiunea creatiei ca tot, dar si \u00een detaliile ei. Vizita la acest muzeu \u00eemi aminteste de cartea lui Pandofski, \u201eArhitectura gotica si g\u00e2ndire scolastica\u201c, \u00een care acesta \u00eencearca sa faca un paralelism \u00eentre constructiile de sume teologice si catedralele gotice, g\u00e2ndite si ele sa fie o suma, ce reprezinta tot universul p\u00e2na \u00een cele mai mici detalii ale sale.
\nNotre-Dame<\/strong>
\nDin 1835, exista o traditie potrivit careia de la catedra acestei biserici, \u00een timpul Postului, se rostesc o serie de conferinte ce reprezinta momente de reflectie despre credinta si biserica \u00een actualitate. Fara sa exagerez, pot spune ca avem de a face cu institutia conferintelor de la Notre Dame. Tema de anul acesta este \u201eVatican II, o busola pentru timpurile de azi\u201c. Obiceiul este ca episcopul catedralei sa invite sa ia cuv\u00e2ntul personalitati ale lumii catolice. \u00cen aceasta a treia saptam\u00e2na au conferentiat fratele dominican Beno\u00eet-Dominique de La Soujeole, profesor de teologie \u00een Elvetia, si economistul
\nM. Michel Camdessus, fost director al FMI.
\nDominicanul a vorbit despre o istorie a m\u00e2ntuirii si despre lipsa de ruptura dintre istoria divina si istoria umana. Nu exista doua istorii, ci una singura, \u00een care Dumnezeu vine spre om si omul spre Dumnezeu, iar punctul culminant al acestei istorii a fost \u00eentruparea lui Hristos. Mi se pare extrem de interesanta aceasta diferentiere \u00eentre modul crestin de a vedea lumea si un mod dualist ce separa brusc si irevocabil cele divine si sfinte de cele terestre-umane. Deci, avem de a face cu o istorie comuna a m\u00e2ntuirii, o istorie a conlucrarii omului cu Dumnezeu \u00een procesul m\u00e2ntuirii. In plus, a spune istorie presupune: actiune, desfasurare, timp, dar mai ales desav\u00e2rsire prin actiune si timp. Daca, \u00eensa, pentru om procesul m\u00e2ntuirii este unul \u00een desfasurare, pentru Dumnezeu el este unul deja \u00eemplinit o data cu \u00eencarnarea lui Hristos.
\nA doua conferinta, cea a economistului, este din punctul meu de vedere cel putin suspecta. Nu ma \u00eendoiesc de bunele intentii ale conferentiarului, c\u00e2t de eficacitatea lor reala. Atunci c\u00e2nd vorbesti despre o economie a daruirii si a gratuitatii,\u00a0 asta poate avea doua sensuri radical diferite:
\n1. O economie a schimbului, ce presupune ca proprietarul unor bunuri, obtinute \u00een urma schimbului, este motivat sa ofere din prinosul sau celor \u00een nevoie. O recomandare c\u00e2t se poate de fireasca pentru orice crestin!
\n2. O economie a daruirii din partea celor ce au (cei cu venituri mai mari, persoane sau tari bogate) catre cei ce nu au (saracii si statele sarace \u00een general).
\nConferentiarul pare ca nu distinge \u201enuanta\u201c dintre cele doua sensuri si le prezinta laolalta ca si cum ar fi \u00een continuitate unul fata de celalalt. Dar, \u00een timp ce prima varianta de interpretare face din virtutea caritatii una din formele de manifestare a vietii crestine, ceea ce este c\u00e2t se poate de corect, cea de a doua varianta face din caritate o p\u00e2rghie economica, o tehnica\u201a un mijloc de functionare pentru economie. Ea este la fel de corecta ca atunci c\u00e2nd, \u00een numele caritatii crestine, ai vrea sa \u00eendrepti legea gravitatiei sa nu mai faca sa cada pietrele (ca sunt si ele niste creatii ale lui Dumnezeu pe care nu are rost sa le arunci, \u00een loc sa le lasi sa pluteasca).
\nLa un moment dat, la \u00eentrebarile din sala (apropos, catedrala era plina, ceea ce \u00eenseamna c\u00e2teva sute de persoane), \u201e\u00cen ce masura institutii de genul ONU, UNESCO reprezinta atitudini crestine?\u201c, fratele dominican raspunde ca virtutea caritatii nu este una a institutiilor, ci a omului fata de aproapele sau\u00a0 si sala aplauda. Acest gest este \u00eembucurator, el arata ca practicantii stiu uneori mai bine ce este de facut dec\u00e2t cei ce se ofera sa fie liderii lor de opinie. Departe de mine sa spun ca domnul Michel Camdessus nu este un bun catolic, numai si faptul ca are sase copii ma face sa cred ca este realmente un practicant. Ceea ce vreau sa spun este ca el confunda un mijloc \u2013 de a fi virtuos si bun crestin \u2013 cu un mijloc de a face economie. Legile pietei (si nu e nimic marxist \u00een aceasta expresie, ci doar o exprimare a raportului dintre cerere si oferta) nu se ghideaza si nu pot fi facute sa functioneze dupa virtutile crestine. Lasa legile pietei sa functioneze, obtine profitul si apoi din profitul tau fii darnic, nu invers, nu impune darnicia economica drept metoda, pentru ca risca sa nu duca nici la ameliorarea pe termen lung a situatiei celorlalti, nici la m\u00e2ntuirea ta, caci o faci sub obligatiile statului, si nici la cresterea cantitatii globale de bunuri.
\n\u00cen plus, nu cred ca ameliorarea conditiilor de viata si de munca (de care ma bucur) duce catre \u00cemparatia lui Dumnezeu si ca Hristos va veni atunci c\u00e2nd oamenii vor reusi sa atinga standardele pentru integrare \u00een \u00ceD. Ah, si \u00een final nu cred ca la ONU sau la UE sufla Duhul Sf\u00e2nt (cum crede domnul Michel Camdessus); daca sufla acolo, bine \u00eencadrat dupa directivele UE, e clar ca nu mai sufla unde vrea el.
\nP.S. \u00cen cazul \u00een care credeti ca interpretarile mele exagereaza prin subiectivism, cititi rezumatul conferintei pe Internet \u00een revista catolica \u201eLa Croix\u201c .
\nSaint Ignace, biserica iezuitilor<\/strong>
\nBiserica neo-gotica construita \u00een 1855, cocheta, cu vitralii foarte frumoase, nu foarte mare, cu o intrare stranie, de bloc comunist. Tehnic vorbind, biserica nu are fatada, nu ai habar ca te asteapta o biserica la iesirea din pasaj, dar, surpriza! Ea deserveste centrul de proiecte sociale Sevres si Facultatea Iezuita, ce ofera cursuri \u00een teologie si filozofie, dar si conferinte pe teme de actualitate, cum ar situatia din Iran (tema de martea trecuta).
\nDupa 25 de ani de la constructie, \u00een 1880, iezuitii sunt izgoniti din biserica, fiind dati la propriu afara cu politia, \u00een urma unui decret al celei de a III-a Republici care interzicea ordinul pe teritoriul francez; revin \u00een 1924. Iezuitii nu puteau sa \u00eesi dezminta aici reputatia lor de ordin intelectual, asa ca, \u00een timpul postului Pastelui, ofera \u00eenaintea fiecarei liturghii de duminica o mica conferinta. Tema la care am asistat eu \u2013 convertirea Sf\u00e2ntului Pavel, cu distinctii foarte interesante \u00eentre ce presupune convertirea \u00een ziua de azi \u2013 trecerea de la necredinta la credinta sau de la o religie la alta \u2013 si ce a presupus pentru Pavel.
\nPrimul punct subliniat de parintele iezuit este ca aceasta convertire nu e una de tip moral, de la o viata depravata la una morala; al doilea punct: ca nu este vorba de o trecere de la iudaism la crestinism, ci la o universalizare a proiectului iudaic, o deschidere a proiectului \u00cemparatiei lui Dumnezeu de la poporul ales la toate popoarele. Esentialul \u00een convertitrea lui Pavel este reprezentat de \u00eent\u00e2lnirea cu Hristos si de asumarea misiunii de rasp\u00e2ndire a vestii celei bune pe care acesta i-a dat-o. Al treilea punct pus \u00een evidenta este caracterul continuu al convertirii, ce nu este un proces \u00eencheiat dupa revelatia avuta pe drumul Damascului, abia de aici \u00eencepe misiunea si \u00een dezvoltarea misiunii \u00eenfloreste si convertirea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cum luna aceasta sunt la Paris cu o bursa a Institutului Cultural Roman va propun sa ma \u00eensotiti \u00eentr-o mica expeditie: vizitarea c\u00e2torva biserici din Paris, \u00een aceasta perioada prepascala. Prima escala: Saint-Sulpice Pe locul actualei catedrale \u00een stil roman din centrul Parisului exista o micuta capela \u00eenca din secolul X, dar abia \u00een secolul… Cite\u0219te mai mult »Impresii pariziene. Saint-Sulpice, Notre-Dame, Saint-Ignace<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1511,1505,1503,1506,1504,1508,1507,1509,1510,1502],"class_list":["post-1886","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-biserica-iezuitilor","tag-catedrala","tag-centrul-parisului","tag-goticul-parizian","tag-iacov-cu-ingerul","tag-muzeul-abatiei-cluny","tag-muzeul-evului-mediu-pris","tag-notre-dame","tag-saint-ignace","tag-saint-sulpice"],"views":4903,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1886","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=1886"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/1886\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=1886"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=1886"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=1886"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}